Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Consideratii generale
Fatarea (parturitia, nasterea) este procesul fiziologic prin care se realizeaza expulzarea
spontana a produsului de conceptie (fetusul) dupa incheierea perioadei normale de gestatie,
caracteristice fiecarei specii. Cand actul parturitiei decurge normal, fara interventia specialistului
se numeste eutocica si de obicei nu este insotita sau urmata de complicatii, iar cand din diverse
motive nu poate decurge spontan se numeste distocica.
Cauzele care impiedica o parturitie eutocica sunt diverse si pot fi clasificate in distocii de
ordin matern, distocii de ordin fetal sau mixte:
- Ventroversiunea uterina;
- Retroflexiunea uterina.
b) Tulburari de contractilitate uterina:
- Cervixul dublu;
- Brida precervicala;
- Spasmul cervical.
d) Distocii produse de anomalii ale vaginului:
- Strictura vaginului;
- Persistenta himenului;
- Tumorile vaginale;
- Chistii mucosi vaginali;
- Bartholinita chistica.
e) Distocii produse de anomalii ale vulvei:
- Strictura vulvei.
f) Angustia pelvina
g) Distocia materna prin uscarea tractusului genital
Distocii de ordin fetal
a) Distocii prin exces de volum
b) Anomalii de dezvoltare fetala:
- Ascita fetala;
- Anazarca fetala;
- Hidrocefalia.
c) Distocii determinate de anchiloza sau retractia musculotendinoasa.
d) Distocii determinate de monstruozitati fetale:
- Schistoma reflexum;
- Perosomus elumbus;
- Monstrii compusi.
e) Distocii de asezare.
f) Distocii de pozitie.
g) Distocii prin retineri.
Frecventa distociilor depinde in primul rand de specie, vaca detinand cele mai frecvente
si mai variate forme, motivate de altfel prin tipul morfologic, sistemul intensiv de exploatare si
uneori prin deficientele inregistrate in cresterea si intretinerea acestei specii. Aceste deficiente au
ca raspuns, fie proasta conformatie corporala si in special a bazinului, fie perturbari de
contractilitate sau tonus uterin.
Prin distocie de ordin matern se intelege imposibilitatea expulzarii fatului sau a fetusilor datorita unor
anomalii uterine, cervicale, vaginale, vulvare, angustii pelvine, dupa cum si din cauza tulburarilor de
contractilitate uterina. In toate aceste situatii, fatul este normal dezvoltat, el are initial o atitudine
eutocica, care ulterior poate deveni distocica, incat rezulta o distocie mixta (materno-fetala) (Groza I.
si Muntean M., 2002).
Dintre anomaliile de topica uterina care cauzeaza distocii amintim: torsiunea uterina,
ventroversiunea si retroflexiunea uterina (Hafez si Hafez, 2000).
1. Ventroversiunea uterina
Tratament: se poate aduce axul uterin paralel cu cel al bazinului, prin ridicarea
abdomenului cu ajutorul unei scanduri. O metoda care da rezultate bune este aceea de a culca
parturienta in decubitul dorsal, pozitie care face ca uterul sa revina paralel cu axul bazinului si
astfel extragerea fatului este usoara (Pentea M., 2005).
2. Torsiunea uterina.
Uterul este flexat ventral, sub axul ligamentului prepubian, motiv pentru care expulzarea
fatului este imposibila. In acest caz, interventia prin cezariana este solutia optima.
3. Retroflexiunea uterina.
Varful, uneori intreg cornul uterin gestant este flexat caudal si ventral fata de mijlocul
cavitatii abdominale, acomodarea fiind imposibila si in consecinta si fatarea. Se procedeaza la
cezariana.
Inainte de a prezenta tulburarile de contractilitate uterina, trebuie sa fie scoase in evidenta cele trei
proprietati esentiale ale muschiului uterin: tonicitatea, care este legata de
contractilitate, elasticitatea, care reprezinta puterea de extensie si de retractie si sensibilitatea, de
care depinde puterea de excitabilitate. Pe baza acestor proprietati esentiale ale muschiului uterin se
poate aprecia intensitatea si calitatile contractiei uterine
1. Lipsa fortelor de contractie (inertia uterina) este caracterizata prin reducerea sau
lipsa totala a fortelor de contractie a uterului, tradusa prin hipotonie si hipokinezie, ca urmare a
unor tulburari neuroreflexe, prin lipsa de excitabilitate. O forma clinica a lipsei fortelor de
contractie o prezinta si uterul cu tonus si extensibilitate crescuta, dar cu contractii insuficiente
(hipertonie, hipokinezie), stare in care desi exista contractii, ele sunt ineficiente, incapabile sa
duca la expulzarea fatului (Runceanu L., 2001).
Etiologie: cauzele inertiei uterine sunt de natura celor care reduc energia necesara
contractiei miometrului. Asa sunt conditiile precare de intretinere si furajare a femelei gestante,
cu deosebire in partea a doua a gestatiei, varsta inaintata, exploatarea intensa cu discrepanta intre
productia de lapte si furajare, gestatiile gemelare la unipare, fetusii voluminosi, cu destinderea
exagerata a uterului, hidropizia invelitorilor fetale, torsiunea uterina, hiposecretia de ocitocina,
uteropexiile, neoformatiile, tulburarile de inervare a uterului. Inertia uterina secundara apare in
urma epuizarii parturientei in timpul remedierii distociilor (Boitor I. si col., 1985).
Prognostic: este rezervat, deoarece fatul poate muri, iar flora microbiana ajunsa in uter
declanseaza complicatii cu repercursiuni asupra femelei. Cu regularitate se instaleaza retentia
placentara (Groza I., Muntean M., 2002).
In caz de inertie uterina se poate pregati uterul pentru a raspunde substantelor ocitocice
cu glucoza hipertona, gluconat de calciu in injectii intravenoase, dupa care se injecteaza presoxin
in urmatoarele doze: 50-80 UI subcutan sau 30- 35 UI epidural la vaca, sintofolin (20 mg) i.m. si
gluconat de calciu i.m. Este important de retinut faptul ca in inertia secundara nu se utilizeaza
substante ocitocice, deoarece apare pericolul de ruptura uterina. La vaca se obtin rezultate cu
injectii intravenoase de solutie 5% ClK in doza de 50 cm3 si 20 mg ergometrin sau solutie IK
5%, 50 cm3 si 40 UI presoxin. Dupa extragerea fatului se va urmari involutia prin controale
transrectale, cu care ocazie se efectueaza si un masaj al uterului. Concomitent se administreaza
intrauterin antibiotice sau chimioterapice sub forma de bujiuri, unguente sau pulberi in capsule.
Sunt recomandate antibioticele cu spectru larg de actiune, ca teramicina, oxitetraciclina,
negamicinul. In ceea ne priveste, noi am obtinut rezultate bune cu ajutorul capsulelor gelatinoase
cu urmatorul continut: teramicina 2 g, suzotril 5 g, glucoza 5 g, stilbestrol 0,025 g, pilocarpina
0,2 g. Daca aceste incercari raman fara rezultate, iar fatul nu poate fi extras, se trece la
embriotomie sau histerotomie (Groza I., Muntean M., 2002).
Dintre anomaliile gatului uterin se recunosc cele de ordin congenital (cervixul dublu, brida
precervicala), precum si cele dobandite (rigiditatea sau induratia cervicala) sau tulburari functionale
(spasmul cervical) (Arthur G.H. si col., 1989).
1. Cervixul dublu nu constituie intotdeauna o cauza de distocie deoarece unul din canalele cervicale
este de obicei bine dezvoltat si poate oferi o cale de acces pentru trecerea fatului. Originea acestei
anomalii se gaseste in lipsa unirii canalelor Müller intr-un singur conduct, in portiunea terminala, in
timpul dezvoltarii embrionare. La examenul vaginal se constata prezenta a doua orificii cervicale, din
care unul este mai evident decat celalalt (Boitor I. si col., 1985) (fig. 29, dupa Hundley A.F., 2001).
2. Brida precervicala este o ramasita neresorbita din peretele intermüllerian, situata in fata
ostiumului vaginal al cervixului. Brida precervicala este de origine musculomembranoasa si sufera
modificari asemanatoare vaginului in timpul pregatirii pentru fatare. Ea este o cauza de distocie atunci
cand fatul nu trece spre exterior, intrucat brida ajunge intre picioarele lui. De multe ori insa brida
precervicala prin infiltratia pe care o sufera odata cu vaginul este impinsa lateral de fatul in trecere
spre exterior, incat nu stanjeneste fatarea (Ardelean V., 2002).
Diagnostic: se stabileste prin examenul vaginal efectuat cu ocazia fatarii, cand se palpeaza acest
obstacol la nivelul regiunii axilare sau perineale a fatului retinut. Cu ocazia unor examene vaginale la
femelele care au mai fatat, brida precervicala poate fi o surpriza, fara sa fi fost o cauza de distocie.
Tratament: se face atunci cand este o cauza de distocie si consta in sectionarea bridei cu foarfecele
cat mai aproape de cele doua puncte de insertie (Birtoiu A. si Seiciu F., 2002).
3. Rigiditatea (induratia) cervixului este o cauza de distocie datorita lipsei deschiderii si dilatarii
cervixului (Boitor I. si col., 1981). Rigiditatea cervixului se datoreste infiltratiei conjunctive si
cartilaginoase insotita de inlocuirea musculaturii cervicale si disparitia elasticitatii. Dintre cauzele care
duc la induratie cervicala subliniem cervicitele, desirarile cervicale cu ocazia interventiilor anterioare
pentru remedierea distociilor, tumorile cervicale etc. (Tainturier D., 2001).
Prognostic: femela este pregatita de fatare, face eforturi de expulzare, fiind imposibila exteriorizarea
fatului si a pungilor fetale. La examenul vaginal manual se constata ca lumenul cervical este deschis
doar pentru 2-3 degete si are o textura rigida, scleroasa (Runceanu L., 2001).
Diagnostic: se confirma prin examenul vaginal manual. Se face diagnostic diferential fata de torsiunea
uterina (Boitor I. si col., 1985).
Diagnostic: se stabileste pe baza manifestarilor clinice care sunt comune distociilor. Femela este
pregatita de fatare, face eforturi de expulzare, fara exteriorizarea fatului si a pungilor fetale. Se pot
distinge trei grade de permeabilitate a cervixului. In gradul I pot trece conductul cervical picioarele si
corpul fatului, dar se formeaza o manseta la nivelul regiunii axilare. In gradul II, se angajeaza numai
membrele, iar in gradul III conductul cervical este permeabil pentru numai 2-3 degete. Cu toate
eforturile de expulzare ale femelei, fatul este oprit si nu poate sa progreseze in vagin. Se face un
diagnostic diferential fata de torsiunea uterina in care insa la examenul vaginal se gasesc cutele
vaginale caracteristice (Groza I., Muntean M., 2002).
Tratament: ori de cate ori se pune diagnosticul de spasm cervical va trebui sa se dea dovada de
rabdare, intrucat, adesea un tratament paleativ sau bazat pe anestezice sau tranchilizante duce la
disparitia treptata a contracturii cervicale. Se va incepe prin administrarea de estrogeni si
corticosteroizi si apoi de ocitocice. In continuare se va face o anestezie epidurala cu procaina, sub
protectia careia se va face tunelizarea treptata a cervixului, pana se reuseste angajarea unuia, iar apoi
a ambelor membre. Membrele angajate partial, iar apoi intr-o masura mai mare vor constitui o pana
mecanica care ajuta la disparitia spasmului. Dupa spasmoliza, cervixul se sterge, permitand fatarea
spontana. Alteori este necesara fixarea componentelor conului fetal pentru tractiune .
d) Anomaliile vaginului
Anomaliile vaginului sunt: strictura vaginului, persistenta himenului, tumorile vaginale, chistii vaginali
si Bartholinita cronica (Boitor I. si col., 1981).
Diagnosticul are la baza urmatoarele semne clinice: femela este pregatita pentru fatare, sunt instalate
semnele prodromale, eforturile de expulzare sunt din ce in ce mai intense si chiar obositoare, fara ca
fatul sa poata progresa spre exterior. La examenul vaginal manual se constata o lipsa de
extensibilitate si elasticitate a vaginului si prezenta componentelor conului fetal vaginal (Vasiliu
Cristina, 1996).
Prognosticul pentru fat este rezervat spre grav, intrucat adeseori nu se reuseste destinderea vaginului
pentru a se putea extrage fatul (Boitor I. si col., 1985).
Tratamentul consta in incercarea de a dilata vaginul cu mainile, introducandu-le intre fat si peretele
vaginal dupa ce in prealabil s-a lubrefiat conductul vaginal cu vaselina, axungie sau ulei de florea-
soarelui. Se fixeaza fatul cu franghiutele, iar pe masura ce operatorul dilata vaginul, ajutorul il
tractioneaza usor si continuu. Se evita efectuarea de sectiuni in peretele vaginal. Daca manopera
descrisa nu da rezultate, se trece la operatia de cezariana (Groza I. si Muntean M., 2002).
2. Persistenta himenului este o anomalie congenitala rar intalnita la femelele domestice si are in
majoritatea cazurilor un determinism genetic. Extragerea fatului va fi precedata de un examen
ginecologic, deoarece persistenta himenului este deseori asociata cu atrezia vaginala congenitala
(Groza I. si Muntean M., 2002).
3. Tumorile vaginale pot cauza distocii atunci cand ajung la dimensiuni mari si blocheaza conductul
vaginal. Asemenea tumori se intalnesc la vaca, de obicei sub forma de fibroame, leiomioame,
sarcoame (Vartej P., 1996).
Diagnosticul se stabileste de cele mai multe ori in momentul fatarii, cand expulzarea fatului
este oprita. La examenul vaginal manual se constata existenta formatiunii tumorale si se apreciaza
marimea si consistenta ei. Se face diagnostic diferential fata de chistul mucos vaginal si de Bartholinita
cronica. Consistenta tumorii este insa ferma pe cand chistii respectivi desi sunt sub tensiune au o
consistenta elastica si ofera senzatia de continut lichid intr-o cavitate cu perete subtire si depresibil .
Tratament: distocia prin obstructie vaginala datorita tumorilor mari nu poate fi rezolvata altfel decat
prin operatia de cezariana (Boitor I. si col., 1981).
3. Chistii mucosi vaginali si bartholinita chistica pot cauza distocii numai atunci cand ating
dimensiuni mari si blocheaza conductul vaginal. Chistii vaginali pot ajunge la marimea unui cap de
copil, iar cei ai glandelor Bartholini pot depasi aceasta marime. Inlaturarea cauzei care a determinat
distocia se face prin incizia peretelui chistului si eliminarea continutului chistic (Groza I. si Muntean M.,
2002).
1. Strictura vulvei
Anomalia este intalnita la toate speciile, mai cu seama la primipare si consta intr-o slaba dezvoltare a
organului genital extern. Dupa origine, strictura vulvei poate fi congenitala sau sa apara ca urmare a
crizei de aclimatizare la animalele de import, dupa cum poate rezulta si in urma unor plagi vindecate
prin cicatrici retractile sau in urma suturii buzelor vulvei (Muntean M. si Groza I., 1998).
Simptome: femela face eforturi de expulzare, dar intre buzele vulvei apare punga anexiala si
extremitea unuia sau a ambelor membre. La examenul manual al cavitatii vulvare se constata o
frapanta disproportie intre dimensiunile cavitatii vulvare si ale fatului (Cotofan V., 1978; Bogdan A.T.
si col., 1999; Bogdan L.M., 2001).
Diagnostic: se stabileste prin examenul cavitatii vulvare, cand se constata si imposibilitatea trecerii
fatului spre exterior (Boitor I. si col., 1985).
Prognostic: rezervat sau chiar grav pentru fat, intrucat acesta se poate asfixia in conductul vaginal.
Pentru mama prognosticul este rezervat, deoarece pot interveni desirari cu ocazia extragerii fatului
(Boitor I. si col., 1989).
Tratament: poate incepe prin folosirea de estrogeni in asociere cu corticosteroizi, apoi se departeaza
peretii vulvovestibulari cu palmele, dupa o prealabila lubrefiere cu vaselina. Se fixeaza componentele
conului fetal si se tractioneaza, dozat, continuu. Cand capul fetusului este deja angajat, se introduc
mainile de o parte si de alta a capului si se departeaza cat mai mult peretii vestibulari si labiile
vulvare, in timp ce ajutoarele continua sa tractioneze. Manopera de extragere a fatului se va efectua
cu rabdare, dozat, pentru a nu se provoca rupturi ale vestibulului si ale vulvei, cu consecinte grave
pentru fatarea urmatoare. Daca aceste interventii nu rezolva distocia, se va recurge la operatia de
cezariana (Runceanu L., 2001).
f) Angustia pelvina
Anomalia se caracterizeaza prin dimensiuni reduse ale conductului pelvin, incat in timpul fatarii, intre
diametrele bazinului si diametrele fatului apare o disproportie care face imposibila desfasurarea
parturitiei. Angustia pelvina o intalnim cel mai frecvent la primipare. La unele femele ajunse la
completa maturitate corporala sau chiar dupa acesta, bazinul ramane subdezvoltat, bazin stramt, ori
asa-numitul bazin juvenil.
Etiologie: cauzele angustiei pelvine sunt congenitale si dobandite. Dintre cauzele dobandite sunt cele
legate de varsta optima de reproductie, furajarea si intretinerea necorespunzatoare a tineretului
destinat reproductiei, de la intarcare si pana la varsta optima a montei sau a inseminarii artificiale.
Dezvoltarea oaselor bazinului poate fi tulburata si de starile de rahitism.
In cazul consolidarii defectuoase a fracturilor localizate la oasele bazinului sau prin calusurile
voluminoase care pot rezulta, diametrele pelvisului se pot reduce. In bazin se pot dezvolta tumori
voluminoase de tipul fibromului sau miomului, care, de asemenea, reduc diametrele bazinului.
Articulatiile bazinului pot suferi osificari insotite de imobilitate, avand repercursiuni serioase asupra
fatarii, deoarece articulatiile nu permit o destindere usoara, disparand mobilitatea caracteristica in
aceasta faza. Angustia pelvina apare frecvent si la femelele tinere de import, datorita crizei de
aclimatizare.
Prognosticul distociei prin angustie este rezervat pentru femela si nefavorabil pentru fat, intrucat
aceasta nu poate fi rezolvata decat prin metode sangeroase .
Tratament: distocia poate fi rezolvata fie prin embriotomie, fie prin operatie de cezariana. Daca fatul
este viu, se alege fara rezerve, operatia de cezariana ).
Din capitolul rezervat fiziologiei fatarii a rezultat ca un rol important in progresiunea fatului spre
exterior il are lubrefierea tractusului genital de catre lichidele amniotic si alantoidian, dupa cum este
important ca in parturitie, in uter sa ramana o parte din lichidele fetale. De foarte multe ori, lichidele
din pungile fetale se scurg prematur, fara ca fatul sa se angajeze in canalul cervical, sau sa fie angajat
partial (Tainturier B., 2001). Lipsind lichidele fetale, uterul se muleaza pe fat, suprafata corporala a
fatului se usuca, uscandu-se si tractul genital. In continuare, urmeaza exploratiile vaginale repetate,
pentru rezolvarea distociei, care accentueaza edematierea mucoaselor, uscarea tractului genital si a
suprafetei corpului fetal. Distocia prin uscarea tractului genital poate fi secundara, ca urmare a unor
distocii de ordin matern sau fetal (Hafez si Hafez, 2000).
Diagnostic: din datele anamnetice sau din observatiile directe, rezulta ca dupa ce pungile fetale au fost
vidate, eforturile femelei devin din ce in ce mai intense, fara ca fatul sa progreseze spre exterior
(Birtoiu A. si Seiciu F., 2002). La examenul manual vaginal, mana progreseaza cu greutate, mucoasa
este uscata, congestionata, tumefiata. Intre fat si peretele cervico-uterin, spatiul este redus, fapt care
face ca mobilitatea fatului sa fie foarte redusa.
Prognostic: rezervat pentru femela si defavorabil pentru fat, producandu-se in scurt timp asfixia
acestuia (Boitor I. si col., 1981).
Se datoresc dezvoltarii exagerate a intregului corp fetal (geantism total) sau a unor regiuni corporale
(geantism partial, crupa dubla, cap mare) (Boitor I. si col., 1985).
Diagnostic: se stabileste prin examen manual cand se constata disproportia dintre diametrele bazinului
matern si cele ale fatului (Boitor I. si col., 1983).
Prognostic: rezervat pentru mama, defavorabil pentru fat (Boitor I. si col., 1981).
Tratament: operatia de cezariana, daca fatul e viu sau fetotomie totala (fat mare) in cazul in care fatul
este mort (Groza I. si Muntean M., 2002).
1. Ascita fetala, este acumularea de lichid limpede, citrin in cavitatea toracala, abdominala sau in
ambele, care poate ajunge pana la 20-30 l (Burns P., 2000).
2. Anazarca fetala, este caracterizata prin infiltratia tesutului conjunctiv subcutan si interstitial cu o
serozitate limpede citrina. Ambele anomalii se datoreaza fie unor compresiuni sau inflamatii ale
cordonului ombilical, fie tulburarilor din circulatia materno-fetala sau a tulburarilor functionale hepato-
renale (Birtoiu A. si Seiciu F., 2002).
Diagnostic: se stabileste prin examen vaginal manual, cand gasim fatul cu aspect de butoi (ascita
fetala) sau crescut in volum, cu cap mic si membre scurte, reliefurile osoase sterse, iar la palpatie
avem senzatia de moale si onctuos (anazarca). Diagnostic diferential se face fata de fatul
emfizematos, in care scurgerile au miros fetid, iar femela prezinta stare de intoxicatie (Groza I. si
Muntean M., 2002).
Prognostic: pentru mama este favorabil, iar pentru fat defavorabil (Alm K. si col., 2001).
Tratament: in ascita: punctia sau incizia peretelui abdominal cu un trocar sau embriotom de deget si
evacuarea lichidului acumulat. In anazarca fetala, se practica numeroase incizii ale pielii si
musculaturii la nivelul membrelor si corpului pentru scurgerea lichidelor (Soderquist L., 1991).
Diagnostic: se stabileste prin examen vaginal manual, cand se constata ca desi fatul este angajat
partial, fatarea nu poate avea loc datorita blocarii la nivelul deschiderii anterioare de catre capul
fetusului, care are o forma globuloasa si o fluctuatie pronuntata.
Prognostic: pentru mama este favorabil, iar pentru fat defavorabil (Boitor I. si col., 1981).
Acest tip de distocii se produc in timpul dezvoltarii intrauterine a fatului datorita unei contractii
musculare ca urmare a asezarii defectuoase a acestuia sau a unor tulburari de formare a maduvei
spinarii ce duce la tulburarea dezvoltarii unor grupe de muschi (Rouge M., 2003).
Diagnostic: se stabileste prin exploratie vaginala manuala, cand se consta prezenta fatului cu o
atitudine greu de definit, cu membrele deviate si intepenite.
Prognostic: este rezervat sau grav pentru mama (rigiditatea si deformarile corpului fetal pot provoca
rupturi ale uterului (Hafez si Hafez, 2000).
Diagnostic: se stabileste prin exploratie vaginala, cand se constata prezenta viscerelor fatului si
modificarile corpului fetal. Diferential, este nevoie evitarea confuziei cu eventratia viscerelor mamei,
printr-o ruptura a uterului (Groza I. si Muntean M., 2002).
Prognostic: rezervat pentru femela, grav pentru fat. In cazuri grave se trece la operatia de cezariana
(Groza I. si Muntean M., 2002).
3. Monstrii compusi (dubli) sunt uniovulari sudati prin cap, torace, ombilic sau ischii (Rouge M.,
2003).
Monstrii monocefalieni toracoomfalopagi se caracterizeaza printr-un paralelism intre axele celor doi
fetusi sudati la nivelul toracelui si abdomenului, avand un singur cordon ombilical (Boitor I., Muntean
M., 1977; Boitor I. si col., 1985).
Monstrii monosomieni au un singur tren anterior si doua trenuri posterioare, sudura efectuandu-se la
stern sau la gat. Disomienii, au doua regiuni cefalotoracice si o singura regiune pelvina, cu doua
capete unite la baza gatului (Groza I., Muntean M., 2002).
Fetusii polimelieni au mai multe membre, iar cei amelieni doar rudimente de membre (Boitor I. si col.,
1989).
Prognostic: favorabil.
Remediere:
Prognostic: favorabil.
Remediere:
Diagnostic: prin exploratie vaginala manuala, se constata unul sau ambii genunchi
angajati sau neangajati in bazin.
Prognostic: favorabil cand genunchii sunt neangajati, rezervat cand genunchii sunt
angajati.
Remediere:
- respingerea in sus, median si spre inainte (cranial, raportat la vaca), pana cand zona
metacarpiana (fluierul) are pozitie verticala (fig. 30 - 3,4).
- se face latul care, inainte de strangere, se deplaseaza, prin alunecare, pe membru, cat mai
aproape de chisita;
- cand membrul este vertical, se deplaseaza mana in jos si se prinde copita in palma;
- extragerea membrului.
Daca fetusul este mult angajat in bazin pentru crearea spatiului necesar se poate practica
decapitarea sau embrio-vertebrotomia.
Prognostic: favorabil cand este retinut un membru (Snoj T., 2000) sau rezervat cand sunt
retinute ambelor membre, mai ales la solipede) (Saumande J., 1980).
Remediere: urmareste transformarea distociei de retinere intr-o distocie mai simpla, care
este si regula generala (fig. 31 – 2,3).
- respingerea fetusului;
In cazul in care se folosesc franghiute sau lantisoare (Groza I. si Muntean M., 2002) (fig.
31 - 4):
- se trece franghiuta cu ajutorul purtatorului in jurul antebratului si se deplaseaza cat mai
spre extremitatea proximala a metacarpului si se strange latul;
Daca fetusul este angajat si blocat la nivelul deschiderii anterioare a conductului pelvin
si/sau daca prin nici una din metodele de mai sus nu se poate rezolva distocia, se recurge la
avulsia membrului (membrelor).
f) Angajarea membrelor posterioare sub corpul fetal se produce prin angajarea unuia
sau a ambelor membre posterioare, concomitent cu cele toracale, in conductul pelvin (Boitor I.,
1979).
Remediere:
Este mai frecventa la bovine si cabaline, din cauza caracterelor morfologice specifice
(cap scurt si gros, la vitel; gat lung, la manz).
a) Retinerea capului pe o latura, se produce prin devierea capului pe latura stanga sau
dreapta si oprirea consecutiva a angajarii lui in conductul pelvin, cu blocarea acestuia.
Prognostic: este favorabil. Interventia este rapida, fetusul fiind, in marea majoritate a
cazurilor, viu.
- respingere in sus si spre planul median, pana cand botul ajunge in axul bazinului;
Prognostic: este favorabil, la vaca (in cazul fetusului viu si cand nu se asociaza cu
anchiloza gatului); grav, la iapa (remedierea intampina adeseori dificultati) .
- se trece pe dupa gat, cu ajutorul purtatorului, franghiuta lunga, pusa in doua, care se
deplaseaza cat mai aproape de cap;
Remediere:
- respingerea puternica a fetusului si daca este abordabil capul, fixarea acestuia, prin
introducerea polexului si indexului in orbitele fetusului;
d) Rasucirea capului si gatului pe axul longitudinal, este o distocie rar intalnita, poate
aparea la manz, constand din torsionarea capului si gatului cu 90-180° (Boitor I., 1989) (fig. 32 -
1).
Remediere:
- respingerea fetusului;
- rotirea capului in sens invers rasucirii pana la detorsionarea totala.
Remediere:
- fixarea membrelor;
Cand capul este greu abordabil, se poate incerca apropierea lui cu ajutorul unei
franghiute.
Prognostic: favorabil.
Prognostic: este favorabil cand jarete sunt neangajate si rezervat cand jaretele sunt
angajate.
- respingere in sus, anterior si median, pana cand metatarsului i s-a impus pozitie verticala;
Diagnostic: prin exploratie manuala si depistarea unui singur membru, fesa membrului
retinut blocand apertura craniala a bazinului. In cazul retinerii bilaterale (a ambelor membre), se
palpeaza doar masa crupei.(fig. 35 - 3).
- franghiuta se trece, cu ajutorul purtatorului, pe dupa membru, latul fixandu-se cat mai
aproape de jaret;
Cand fetusul are volum redus si retinerea este bilaterala, se poate incerca extragerea
fortata, cu ajutorul a doua franghiute ce sunt trecute pe dupa membre si rasucite. Pentru a evita
flexarea coloanei vertebrale, se poate folosi franghiuta lunga, al carei capat se trece pe sub
pubisul fetusului (printre membre, dinspre posterior inspre anterior). Se scoate franghiuta in fata
articulatiei femuro-tibio-rotuliene (grasetului), apoi se trece peste regiunea lombosacrala dintr-o
parte intr-alta, revenindu-se prin fata grasetului opus si, din nou, pe sub pubis, de data aceasta,
dinspre anterior inspre posterior. Latul se va strange in regiunea coapselor. O alta franghiuta se
poate trece pe dupa ansa formata de prima, in regiunea lombosacrala, capetele acestora
rasucindu-se. Ulterior, se efectueaza tractionarea.
In timpul acomodarii, in urma rotirii axului longitudinal, corpul fetal poate suferi devieri
de pana la 40 - 180s, ceea ce face parturitia imposibila (pozitii distocice) .
Diagnostic: prin examen extern si exploratie vaginala se observa prezenta la nivelul fantei
vulvare a regiunii autopodiului, a carui fata palmara nu este orientata ventral, capul fiind orientat
intr-o latura sau dispus cu regiunea ganaselor in alte directii decat cea ventrala. In prezentarea
posterioara apar intre buzele vulvei extremitatile membrelor pelvine, ale caror fete plantare sunt
orientate in alte directii decat ventral (dorsal, lateral). Examenul prin palpatie vaginala interna
consolideaza, completeaza si certifica diagnosticul pozitiv.
Prognostic: favorabil (cand nu exista complicatii prin exces de volum sau retinerii).
- rotirea corpului fetal prin balotari sau cu bastonul fixat pe membre cu franghiuta in forma
de “8”.
Tehnica rotirii cu bastonul: se fixeaza un baston (50 cm/ Ø= 3-4 cm) intre membre, cat
mai proximal posibil, prin infasurarea “in 8“ a unei franghiute. Concomitent cu balotarile
efectuate de operator, un ajutor roteste bastonul (Boitor I., 1989).
Se produc din cauza intarzierii deschiderii cervixului, in timpul acomodarii fetusului sau
in caz de monstruozitati.
Diagnostic: prin exploratie vaginala manuala, cand pot fi depistate fie toate cele patru
membre angajate partial in conductul pelvin (prezentare sterno-abdominala), fie regiunea
costoabdominala (prezentare costo-abdominala) sau regiunea dorsolombara (prezentare dorso-
lombara), care blocheaza apertura craniala a conductului pelvin.
Prognostic: rezervat pentru mama, defavorabil pentru fetus (in marea majoritate a
cazurilor) (Runceanu L., 2001).
Remedierea necesita aplicarea versiunii (de preferat cea posterioara), care transforma
asezarea transversala in asezare longitudinala, favorabila expulzarii (extragerii) fetusului (Seiciu
F., 1997) (fig. 39 – 2,3).
1. Fetotomii pe cap
Instrumentar: trocar, embriotom curb de deget sau bisturiu cu lama ascunsa (Boitor I.,
1984).
Tehnica:
- fixarea capului (cu franghiuta aplicata pe mandibula sau cu carligul dublu articulat);
- incizia pielii capului plecand de la o comisura a buzelor, prin fata urechilor, pana la
comisura de pe partea opusa;
Tehnica:
- trasarea unei incizii, cu embriotomul curb de deget, la fata mediana a membrului, din
regiunea axilara pana la bulet;
- muschii care leaga membrul de corp se rup in fascicule subtiri, iar plexul axilar se rupe cu
ajutorul unei franghiute sau se sectioneaza cu embriotomul de deget;
Tehnica:
- capul fetotomului se fixeaza in regiunea axilara, bratele acestuia fiind paralele cu fata
mediana a membrului. Apoi se efectueaza taierea pe straturi prin miscari alternative ale
manerelor sarmei fierastraului.
3. Evisceratia
In prezentarea anterioara:
In prezentarea posterioara:
Fetotomia totala se practica cu scopul crearii spatiului necesar extragerii fetusului, in caz
de exces de volum fetal sau/si de angustie pelvina.
Indicatii: exces de volum fetal, cu blocarea trenului anterior sau posterior la nivelul
deschiderii anterioare a bazinului; asezarea transversala nereponibila.
Tehnica:
Metoda subcutanata (Boitor I., 1989) (fig. 39 - 4):
- detasarea jumatatii anterioare a corpului fetal prin dezarticularea intre ultimele doua
vertebre lombare si sectionarea tesuturilor moi;
- efectuarea de butoni in excesul de piele ramas, prin care se introduce o franghiuta cu care
se strange in bursa (“in punga de tutun”).
1. Avulsia membrelor posterioare se practica in caz de exces de volum fetal, retineri ale
membrelor, fetus emfizematos.
Aceasta dispunere permite sectionarea unei parti din coxal si sacrum. O alta dispunere a
capatului fetotomului este in regiunea lombara, ansa trecand prin curbura ischiatica. In acest caz,
sectionarea se face dinspre inapoi spre inainte.
pozitie dorsosacrala
stanga
pozitie dorsoiliaca
dreapt
prezentare anterioara stanga
pozitie dorsosuscotiloidiana
dreapt
pozitie dorsopubiana
LONGITUDINALA pozitie lombosacrala
stanga
pozitie lomboiliaca
dreapt
prezentare posterioara
stanga
pozitie lombosuscotiloidiana
dreapt
ASEZARE pozitie lombopubiana
stanga
pozitie cefaloiliaca
dreapt
prezentare dorsolombara
pozitie cefalosacrala
pozitie cefalopubiana
stanga
pozitie cefaloiliaca
TRANSVERSALA prezentare dreapt
costoabdominala dreapta pozitie cefalosacrala
pozitie cefalopubiana
stanga
prezentare pozitie cefaloiliaca
dreapt
costoabdominala stanga
pozitie cefalosacrala stanga
dreapt
pozitie cefalopubiana
stanga
pozitie cefaloiliaca
prezentare dreapt
sternoabdominala pozitie cefalosacrala
pozitie cefalopubiana
Fig. 32 – 1. Rasucirea capului pe gat, remedierea cu mana; 2. Retinerea capului pe spate (prezentarea
ganaselor); 3. Incrucisarea membrelor dupa ceafa
Fig. 33 – 1. Retinerea capului pe stanga; 2. Retinerea capului si gatului pe stanga;
Fig. 39 – 1. Remedierea pozitiei lombo-iliaca stanga cu lantul si bastonul la nivelul jaretului; 2. Prezentarea s
abdominala; 3. Remedierea prezentarii sterno-abdominale; 4. Detroncatia cu Thigessenul