REMEDIEREA DISTOCIILOR

- se poate face prin:

o metode nesaâ ngeroase
o metode saâ ngeroase

PREGĂTIREA PENTRU INTERVENŢIA OBSTETRICALĂ

1. PREGĂTIREA PARTURIENTEI PENTRU INTERVENŢIA OBSTETRICALĂ
 plan înclinat postero-anterior
 Contenţia: stand/ asş ezataă laâ ngaă un perete/ la iapaă - ca pentru montaă /in decubit: imobilizarea membrelor.
 Toaletare: reg. ano-vulvaraă sş i perivulvaraă ; la cabaline se va îânfaă sş ura baza cozii cu o bandaă de tifon reg.
fetale angajate îân vagin sau care depaă sş esc orificiul vulvar vor fi toaletate sş i dezinfectate foarte atent.
 anestezie epidurală joasă !!!

2. PREGĂTIREA LOCULUI ÎN CARE SE VA EXECUTA REMEDIEREA DISTOCIEI

 loc luminos,aerat, faă raă curentşi de aer, temperaturaă optimaă
 asş ternut curat, gros, umectat usş or cu un antiseptic

3. PREGĂTIREA OPERATORULUI ŞI A INSTRUMENTARULUI OBSTETRICAL

 obstetricianul se va pregaă ti pentru cea mai dificilaă variantaă a interventşiei!!!
 Maâ inile sş i bratşele se spalaă cu apaă sş i saă pun, se dezinfecteazaă paâ naă la umaă r.
 Instrumentarul obstetrical va fi dezinfectat sş i sterilizat sş i va fi pus la îândemaâ na obstetricianului.

INSTRUMENTARUL OBSTETRICAL
 Frânghiuţele obstetricale: una lungă de 2.5-3 m şi două scurte de 1.5m
 F.lungă se foloseşte pentru fixarea capului: căpăstrul obstetrical (Cagni)
 F.scurte sunt prevăzute la un capăt cu un ochi fix→laţ simplu pe membre → fixarea acestora.
 Purtătorul de frânghiuţă
 Cârligele obstetricale pot fi lungi sau scurte, boante sau ascuţite, fixe sau articulate: cârligul dublu-
articulat Krey-Schöttler
 Bastoanele obstetricale
 Respingătorul cu crăcan (Fălcoianu) +/- manşete

Frânghiuţele obstetricale
- pot fi confectşionate din diferite materiale (caâ nepaă , fire sintetice, etc.), avaâ nd o grosime de 5-6 mm. Se folosesc de
regulaă 3 fraâ nghiutşe: una lungaă de 2.5-3 m sş i douaă scurte de 1.5m.
- fraâ nghiutşa lungaă se folosesş te pentru fixarea capului confectşionaâ ndu-se un caă paă stru obstetrical (Cagni) astfel: se
pune îân douaă fraâ nghiutşa sş i se face un latş dublu, latşul se trece peste fruntea produsului de conceptşie paâ naă îânapoia
urechilor unde cele 2 anse se raă sucesc una pe alta, dupaă care una din anse se lasaă îânapoia urechilor iar cea de-a
doua se aduce peste oasele nazale. Acest caă paă stru are avantajul caă nu compreseazaă marile vase de la baza craniului
(jugularaă sş i carotidaă ).
- fraâ nghiutşele scurte sunt prevaă zute la un capaă t cu un ochi fix, prin care se va putea face un latş simplu, care se va
aplica pe membre deasupra unei proeminentşe osoase asiguraâ nd fixarea acestora.
- fraâ nghiutşele obstetricale, dupaă folosire, se spalaă cu apaă sş i detergent, se sterilizeazaă sş i se usucaă . IÎn cazul folosirii
acestora pe un fetus emfizematos fraâ nghiutşele se ard.

Purtătorul de frânghiuţă
- este o piesaă metalicaă confectşionataă dintr-o placaă de metal sau din saâ rmaă
- purtaă torul îân formaă de placaă metalicaă este ovoid alungit sş i este prevaă zut cu 2 orificii pentru fixarea fraâ nghiutşelor
- aceste purtaă toare de fraâ nghiutşe se folosesc atunci caâ nd se îântaâ mpinaă greutaă tşi la trecerea cu maâ na a fraâ nghiutşelor
îân jurul regiunii care urmeazaă a fi fixataă .

1
- îân aceastaă situatşie la un inel (orificiu) se fixeazaă fraâ nghiutşa printr-un lantş simplu, apoi purtaă torul se trece peste
regiunea ce urmeazaă a fi fixataă cu fraâ nghiutşa, se scoate îân exterior sş i se detasş eazaă purtaă torul, urmaâ nd ca apoi saă se
execute latşul ce se va fixa la nivelul regiunii respective.
- purtaă torul îân formaă de placaă metalicaă poate fi prevaă zut la unul din capete cu un orificiu circular prin care se va
introduce saâ rma Thygessenului sş i se va forma o buclaă , putaâ nd fi folosit îân acest caz sş i ca purtaă tor de saâ rmaă .
Cârligele obstetricale
- sunt instrumente metalice, de forme sş i dimensiuni variate folosite pentru fixarea sş i redresarea diferitelor regiuni
fetale sş i îân special a regiunilor deviate.
- aceste caâ rlige pot fi lungi sau scurte, boante sau ascutşite, fixe sau articulate.
- caâ rligele lungi pot fi folosite sş i pentru rotatşia diferitelor regiuni fetale.
- caâ rligele obstetricale se pot fixa îân orice regiune corporalaă a faă tului (mai ales dacaă este mort), îânapoia unei regiuni
ascunse, îânfigaâ ndu-se îân tşesuturile moi.
- Caâ rligul dublu-articulat Krey-Schoö ttler se fixeazaă de regulaă îân orbite, la nivelul unghiurilor interne, menajaâ ndu-se
globii oculari. Acesta poate fi fixat sş i pe alte regiuni corporale, prezentaâ nd avantajul caă se îânchide pe maă suraă ce se
executaă tractşiunea asupra lui, iar dacaă tşesuturile cedeazaă sş i se rup, caâ rligul nu poate traumatiza peretele uterin
deoarece se îânchide, vaâ rfurile acestuia neiesş ind îân exterior.
- îân toate cazurile îân care se aplicaă caâ rligele obstetricale maâ na operatorului protejeazaă tşesuturile mamei, acoperind
cu palma extremitatea recurbataă sş i vaâ rful caâ rligului.
Fetotomul curb de deget (Gerlach)
- este format dintr-o lamaă metalicaă recurbataă , ascutşitaă pe mica curbura sş i un maâ ner pentru a putea fi tşinut îân palmaă .
Pe marginea superioaraă a lamei se aflaă 1 sau 2 inele îân care se introduce indexul. Acest fetotom se folosesş te pentru
sectşionarea tşesuturilor moi (piele, tendoane, ligamente sş i musş chi).
Respingătorul cu crăcan (Fălcoianu)
- este confectşionat dintr-o tijaă metalicaă lungaă de 75 cm prevaă zute la un capaă t cu o furcaă (craă can), ce permite fixarea
lui pe anumite regiuni corporale. La capaă tul opus este prevaă zut cu un maâ ner.
- respingaă torul cu craă can se folosesş te pentru respingerea corpului fetal îân totalitate sau a diferitelor regiuni
corporale fetale. Pentru remedierea unor distocii unele regiuni fetale se pot fixa cu fraâ nghiutşe obstetricale trecute
prin orificiile de la extremitaă tşile furcii.
- folosirea respingaă toarelor se face cu multaă grijaă sş i numai sub protectşia maâ inii obstetricianului, deoarece au
dezavantajul caă nu se fixeazaă bine pe faă t iar pericolul perforaă rilor uterine este iminent.
Pense tip forceps, tip scos glonte
- pense speciale folosite pt. fixarea sş i tractşiunea asupra produsului de conceptşie

METODE NESÂNGEROASE DE REMEDIERE A DISTOCIILOR

FIXAREA - constaă îân prinderea unei regiuni fetale cu ajutorul maâ inii, fraâ nghiutşelor obstetricale, caâ rligelor
obstetricale sau penselor forceps.

2
RESPINGEREA - deplasarea faă tului îân totalitate sau numai a unor reg. fetale, dincolo de deschiderea anterioaraă a
bazinului→ spatşiul necesar remedierii;
se efectueazaă numai îân pauzele dintre contractşiile uterine.
An. epid. joasaă / adm. subst. uterorelaxante
Maâ na/ respingaă toarele pot fi fixate, pt respingere, la nivelul spetei (bratşului) îân prez. ant. sau la niv. punctului fesei
(coapsei) îân prez.post.
ROTAŢIA - se realizeazaă rostogolirea faă tului îân jurul axului sau longitudinal.
cu ajutorul maâ inii de pe partea pozitşiei distocice care se fixeazaă la nivelul spetei îân prez.ant. sau la niv. punct. fesei
îân prez. post.,cu degetul mare pe partea internaă a regiunii fixate.
concomitent se executa tractşiunea îân jos sş i lateral, cu ajutorul fraâ nghiutşelor fixate pe regiunile normal angajate.
IÎn prez.post.,caâ nd membrele sunt ext. îântre labiile vulvare, se îâncrucisş eazaă de caă tre un ajutor sş i se executaă rotatşia,
mai eficace dacaă îântre membre se introduce un baston obstetrical, care se leagaă cu o fraâ nghiutşaă îân 8 sş i apoi se
raă sucesş te ca un burghiu.
pentru executarea rotatşiei se pot folosi sş i un respingaă tor cu craă can sş i mansş ete
mansetele caâ t mai la baza membrelor, apoi îân fiecare dintre ele se introduce caâ te un bratş al furcii respingaă torului,
iar fraâ nghiutşele cu care s-au fixat extremitaă tşile se leagaă foarte bine la maâ nerul respingaă torului îân asş a fel îâncaâ t saă se
realizeze o baraă fixaă ; apoi se executaă rotatşia îân sensul dorit.
VERSIUNEA constaă îân executarea unei rotatşii a corpului fetal îân jurul axei transversale, a.i. partea anterioaraă sau
posterioaraă saă ajungaă la nivelul desch. ant. a bazinului.
se aplicaă îân distociile prin asş ezare transversala, prezentare sterno-abdominalaă
se compune îân esentşaă din douaă manopere obstetricale (tractşiunea executataă pe una din extremitaă tşile corporale
concomitent cu respingerea pe cealaltaă extremitate corporalaă ).
se executaă îân pauzele dintre contractşiile uterine
TRACŢIUNEA- se realizeazaă angajarea îân bazin a unei portşiuni fetale sau extragerea faă tului din uter prin conductul
genital.
concomitent cu eforturile de expulzare, iar îântre contractşii se mentşine produsul de conceptşie îân tensiune, se executaă
succesiv pe fiecare extremitate angajataă
faă raă a depaă sş i fortşa de tractşiune a 2-3 oameni
cu maâ na sau cu ajutorul fraâ nghiutşelor obstetricale, caâ rligelor obstetricale sau penselor forceps.
MANOPERELE OBSTETRICALE LA ANIMALELE DE TALIE MIJLOCIE SAU MICĂ
De regulaă spatiu insuficient; histerotomie

REMEDIEREA DISTOCIILOR PRIN REŢINERI FETALE ÎN PREZENTARE ANTERIOARĂ

REMEDIEREA DISTOCIILOR PRIN RETş INERI ALE CAPULUI
RETş INEREA CAPULUI Sş I GAÎ TULUI PE O LATURAĂ
RETş INEREA CAPULUI PE STERN (IÎNCAPUSş ONAREA)
RETş INEREA CAPULUI Sş I GAÎ TULUI PE SPATE CU PREZENTAREA GANASş ELOR
REMEDIEREA DISTOCIILOR PRIN RETş INERI ALE MEMBRELOR ANTERIOARE
AGAĂ TşAREA COPITEI CU PREZENTAREA BULETULUI
INCOMPLETA IÎNTINDERE A MEMBRELOR ANTERIOARE (AGAĂ TşAREA OLECRANULUI, RETş . COTULUI)
PREZENTAREA GENUNCHIULUI (FLEXAREA CARPIANAĂ )
PREZENTAREA SPETELOR (RETş . COMPLETAĂ A MEMBRULUI ANT.)
IÎNCRUCISş AREA MEMBRELOR ANT. PE CEAFAĂ – F.GRAVAĂ LA IAPAĂ
REMEDIEREA DISTOCIILOR PRIN REŢINERI FETALE ÎN PREZENTAREA POSTERIOARĂ
AGAĂ TşAREA COPITEI (PREZENTAREA CHISş ITş EI)
INCOMPLETA IÎNTINDERE A MEMBRELOR POSTERIOARE (AGAĂ TşAREA ROTULEI)
PREZENTAREA JARETULUI (FLEX. TARSIANAĂ )
PREZENTAREA FESEI (RETş . IÎN TOTALITATE A UNUI MEMBRU POSTERIOR)

METODE NESÂNGEROASE DE REMEDIERE A DISTOCIILOR

3
- pentru extragerea fătului din căile genitale ale femelei se execută o serie de operaţiuni denumite manopere obstetricale. Prin termenul
de manopere obstetricale se înţelege totalitatea operaţiilor executate asupra fătului sau asupra unor regiuni ale cornului fetal fără
afectarea integrităţii corporale a produsului de concepţie, în scopul extragerii acestuia din conductul pelvin.
- remedierea nesângeroasă a distociilor se realizează cu ajutorul următoarelor metode: fixarea, respingerea, rotaţia, versiunea,
tracţiunea.

FIXAREA
- constă în prinderea unei regiuni fetale cu ajutorul mâinii, frânghiuţelor obstetricale, cârligelor obstetricale sau penselor forceps.
- când este posibil fixarea se va realiza cu ajutorul mâinilor deoarece acestea se adaptează bine permiţând aprecierea volumului şi
rezistenţei. Atunci când mâna obstetricianului nu dezvoltă forţa necesară se va apela la frânghiuţe, cârlige, pense forceps.
- pensele forceps se folosesc la animalele de talie mijlocie sau mică. Pentru carnivore se pot folosi şi pensele scos-glonte din medicina
umană. Aplicarea pensei la nivelul regiunii ce urmează a fi fixată se realizează sub controlul indexului, verificând dacă nu a fost prins
între braţele pensei un fald al mucoasei vaginale sau uterine.

RESPINGEREA
- este manopera obstetricală prin care se realizează deplasarea fătului în totalitate sau numai a unor regiuni fetale, dincolo de deschiderea
anterioară a bazinului.
- prin această manoperă se realizează spaţiul necesar remedierii unei poziţii distocice sau a unei reţineri fetale.
- de cele mai multe ori, această manoperă ocupă primul loc în ordinea desfăşurării intervenţiei.
- această manoperă se efectuează numai în pauzele dintre contracţiile uterine. Anestezia epidurală joasă sau administrarea substanţelor
uterorelaxante măresc pauzele dintre contracţiile uterine uşurând în acest fel respingerea.
- respingerea se execută, de regulă, pe animalul în staţiune patrupodală, cu trenul posterior mai ridicat, pentru a degaja într-o oarecare
măsură deschiderea anterioară a bazinului.
- poate fi executată şi pe animalul în decubit, dar manopera este îngreunată datorită presiunii exercitate de viscerele abdominale ale
mamei asupra deschiderii anterioare a bazinului. În acest caz, pentru a se executa mai uşor respingerea, se recomandă culcarea femelei
pe partea opusă regiunii fetale ce urmează a fi respinsă şi realizarea extensiei celor 4 membre.
- pentru respingere se poate folosi mâna obstetricianului, deoarece se poate aprecia gradul de rezistenţă şi forţa cu care se execută
respingerea, sau cu respingătoarele (cu crăcan, potir, etc.).
- în anumite situaţii se poate executa respingerea concomitent cu tracţiunea. Astfel în timp ce un ajutor execută tracţiunea cu ajutorul unei
frânghiuţe, obstetricianul va executa respingerea, cu mâna, a unei regiuni fetale.
- mâna sau respingătoarele pot fi fixate, pentru executarea respingerii, la nivelul spetei în prezentare anterioară sau la nivelul punctului
fesei în prezentare posterioară.

ROTAŢIA
- este manopera obstetricală prin care se realizează rostogolirea fătului în jurul axului sau longitudinal.
- această manoperă este folosită pentru remedierea distociilor prin poziţie şi se execută mai uşor când fătul este viu, deoarece acesta ajută
prin mişcări proprii de acomodare.
- se execută numai în pauzele dintre contracţiile uterine, după ce în prealabil s-a realizat fixarea extremităţilor normal angajate şi
respingerea, pentru crearea spaţiului necesar.
- rotaţia se poate execută cu ajutorul mâinii de pe partea distociei care se fixează la nivelul spetei în prezentare anterioară sau la nivelul
punctului fesei în prezentare posterioară, întotdeauna cu degetul mare pe partea internă a regiunii fixate.
- apoi obstetricianul imprimă mişcări de ridicare şi rotaţie a regiunii fixate şi a fătului. Concomitent cu aceasta un ajutor va executa
tracţiunea în jos şi lateral, cu ajutorul frânghiuţelor fixate pe regiunile normal angajate.
- când membrele sunt exteriorizate între labiile vulvare acestea se încrucişează de către un ajutor şi se execută rotaţia lor concomitent cu
acţiunea de rotaţie şi ridicare executate de obstetrician în cavitatea uterină.
- acţiunea executată asupra membrelor exteriorizate, de către ajutor, este mai eficace dacă între membre se introduce un baston
obstetrical, care se fixează cu o frânghiuţă în 8 şi apoi se răsuceşte ca un burghiu. În acest caz rotaţia se va executa cu multă atenţie
deoarece se pot produce fracturi ale membrelor.
- pentru executarea rotaţiei se poate folosi şi un respingător cu crăcan şi manşete obstetricale.
- manşetele obstetricale sunt confecţionate din pânză rezistentă şi trebuiesc dezinfectate înainte de folosire.
- acestea se introduc şi se împing cât mai la baza membrelor, apoi în fiecare dintre ele se introduce câte un braţ al furcii respingătorului,
iar frânghiuţele cu care s-au fixat extremităţile se leagă foarte bine la mânerul respingătorului în aşa fel încât să se realizeze o bară
fixă; apoi se execută rotaţia în sensul dorit.

VERSIUNEA
- este o altă manoperă obstetricală nesângeroasă care constă în executarea unei rotaţii a corpului fetal în jurul axei transversale, în aşa fel
încât partea anterioară sau posterioară să ajungă la nivelul deschiderii anterioare a bazinului.
- se aplică în distociile prin aşezare transversala pentru a obţine o aşezare longitudinală, prezentare anterioară sau posterioară.
- această manoperă se compune în esenţă din două manopere obstetricale (tracţiunea executată pe una din extremităţile corporale
concomitent cu respingerea pe cealaltă extremitate corporală).

4
 - în mod practic se preferă versiunea posterioară întrucât, în acest caz, extremitatea posterioară este formată numai din membre, spre
deosebire de extremitatea anterioară care prezintă şi capul, ce poate induce unele distocii.
- în aşezarea transversală, prezentare sterno-abdominală, cele patru membre vor fi bine identificate şi fixate cu frânghiuţe obstetricale. În
timp ce un ajutor va executa tracţiunea asupra a 2 membre (anterioare sau posterioare), obstetricianul respinge cu mâna sau
respingătorul obstetrical celelalte membre.
- şi această manoperă se execută tot între pauzele dintre contracţiile uterine.

TRACŢIUNEA
- este manopera obstetricală prin care se realizează angajarea în bazin a unei porţiuni fetale sau extragerea fătului din uter prin conductul
genital.
- această manoperă se efectuează concomitent cu eforturile de expulzare ale femelei iar între contracţii se menţine produsul de concepţie
în tensiune.
- se execută susţinut, fără smucituri şi fără a depăşi forţa de tracţiune a 2-3 oameni pentru fiecare extremitate, deoarece o tracţiune prea
puternică determină zdrobiri masive ale ţesuturilor moi, desmorexii sau chiar fracturi ale oaselor bazinului.
- tracţiunea se poate executa cu mâna sau cu ajutorul frânghiuţelor obstetricale, cârligelor obstetricale sau penselor forceps.
- această manoperă se execută succesiv pe fiecare extremitate angajată şi nu concomitent, pentru ca diametrele corpului fetal să se poată
reduce puţin la trecerea prin conductul osos al deschiderii anterioare a bazinului.

MANOPERELE OBSTETRICALE LA ANIMALELE DE TALIE MIJLOCIE SAU MICĂ

- la aceste specii remedierea distociilor prin manopere obstetricale nesângeroase este anevoioasă datorită îngustimii conductului pelvin.
- în aceste situaţii remedierea distociilor se realizează cu ajutorul a unul sau două degete introduse intravaginal, iar cu mâna cealaltă se
acţionează prin traversul peretelui abdominal.
- dacă distociile nu se pot remedia prin aceasta metoda, se practică histerotomia.

REMEDIEREA DISTOCIILOR PRIN REŢINERI FETALE

ÎN PREZENTARE ANTERIOARĂ
- în această prezentare distociile pot fi produse de poziţii anormale, de reţinerile capului şi gâtului, precum şi de reţinerile membrelor.
REMEDIEREA DISTOCIILOR PRIN REŢINERI ALE CAPULUI

REŢINEREA CAPULUI ŞI GÂTULUI PE O LATURĂ

TRATAMENTUL
- constă în remedierea distociei pe cale nesângeroasă.
- după pregătirea femelei, se vor fixa membrele anterioare cu câte o frânghiuţă obstetricală, după care se va respinge fătul cu mâna
sprijinită la punctul spetei.
- după ce s-a creat spaţiu suficient în cavitatea uterină se prinde capul fătului, cu degetele fixate la nivelul orbitei şi podul palmei sprijinit
pe bot, se saltă capul spre linia mediană, apoi se alunecă mâna în jos, se prinde botul în palmă, se dirijează longitudinal şi se aduce în
canalul pelvin.

REŢINEREA CAPULUI PE STERN (ÎNCAPUŞONAREA)

TRATAMENTUL
- se fixează membrele cu frânghiuţe obstetricale după care se execută respingerea fătului,
- se va aluneca cu mâna spre frunte, se vor fixa degetele în orbite şi se va respinge capul in sus, spre linia mediană după care mâna
alunecă pe bot, pe care îl protejează în palmă şi se trage pentru a-l angaja în bazin.
- în prezentarea frunţii şi cefei se pot obţine bune rezultate cu respingătorul crăcan şi o frânghiuţă.
- pentru aceasta, frânghiuţa care are la un capăt un nod de oprire se trece prin găurile furcii respingătorului formându-se o ansă ce se va
trece prin gura fătului iar furca respingătorului se fixează pe fruntea fătului.
- capătul frânghiuţei se fixează la mânerul respingătorului. Obstetricianul fixează cu o mână respingătorul pe frunte, iar cu cealaltă mână
îl acţionează de la exterior, în direcţie oblică de jos în sus şi dinapoi-înainte.
- după ce capul a fost respins înainte şi în sus, mâna obstetricianului, care era pe furca respingătorului, va aluneca pe bot şi îl va angaja în
bazin.
- în timpul acestei intervenţii se va avea grijă ca dinţii fătului să nu lezeze peretele uterin.
- dacă aceste manopere nu reuşesc, se practică fetotomia prin decapitarea fătului sau secţionarea gâtului.

REŢINEREA CAPULUI ŞI GÂTULUI PE SPATE CU PREZENTAREA GANAŞELOR

5
 TRATAMENTUL
- constă în fixarea membrelor cu frânghiuţe obstetricale
- frânghiuţa lungă se trece, cu ajutorul purtătorului de frânghiuţe, după gâtul fătului
- se execută respingerea întregului corp fetal concomitent cu tracţiunea în jos a frânghiuţei fixate după gât
- mâna operatorul alunecă apoi spre botul fetal şi se aduce capul în conductul pelvin
- urmează tracţiunea pentru extragerea fătului.

REMEDIEREA DISTOCIILOR PRIN REŢINERI ALE MEMBRELOR ANTERIOARE

AGĂŢAREA COPITEI CU PREZENTAREA BULETULUI

- constituie de cele mai multe ori primul stadiu în producerea celorlalte distocii de gravitate mai mare.
TRATAMENT
- prinderea în palmă a copitei (ongloanelor), respingerea acesteia în sus, pentru a depăşi pragul pubian, urmată de o uşoară tracţiune prin
care membrul se angajează în bazin.
- se executa tracţiunea în scopul extragerii produsului de concepţie.

INCOMPLETA ÎNTINDERE A MEMBRELOR ANTERIOARE (AGĂŢAREA OLECRANULUI, REŢINEREA

COTULUI)
TRATAMENTUL
- executarea tracţiunii pe membrul reţinut concomitent cu executarea respingerii cu mâna fixată la nivelul articulaţiei scapulo-humerale a
aceluiaşi membru.

PREZENTAREA GENUNCHIULUI (FLEXAREA CARPIANĂ)

TRATAMENTUL
- fixarea cu frânghiuţe obstetricale a extremităţilor normal angajate.
- se execută respingerea pentru a se realiza spaţiul necesar remedierii distociei.
- se prinde în palmă regiunea fluierului (având degetul mare fixat pe partea internă a metacarpului) şi se respinge regiunea dorsal şi spre
linia mediană.
- când regiunea metacarpiană a ajuns în poziţie aproape verticală, mâna alunecă până la nivelul copitei sau ongloanelor, se prinde în
palmă (pentru protejarea pereţilor uterini) şi printr-o mişcare de ridicare şi tracţiune se angajează membrul în conductul pelvin.
- în situaţiile în care mâna ajunge la copită şi există spaţiu suficient pentru remedierea distociei, se prinde în palmă copita încă de la
început şi se execută tracţiunea, concomitent cu respingerea în sus, după care membrul este angajat în bazin.
- dacă distocia nu poate fi remediată cu mâna se folosesc frânghiuţele obstetricale.
- frânghiuţa va fi trecută pe după membrul flexat, se execută laţul la exterior, se strânge pe membru şi se împinge până deasupra regiunii
buletului, ochiul fix fiind situat pe regiunea posterioară a membrului.
- frânghiuţa se trece printre cele 2 ongloane sau la nivelul frunţii copitei.
- tracţiunea se execută cu ajutorul frânghiuţei, concomitent cu respingerea asupra genunchiului.

PREZENTAREA SPETELOR (REŢINEREA COMPLETĂ A MEMBRULUI ANTERIOR)

TRATAMENTUL
- fixare a extremităţilor normal angajate şi după respingerea fătului
- distocia se poate remedia cu mâna sau cu ajutorul frânghiuţei obstetricale.
- remedierea cu mâna: se prinde regiunea antebraţului, se respinge în sus şi spre linia mediană, după care se execută tracţiunea,
transformându-se reţinerea în “prezentarea genunchiului”.
- remedierea cu frânghiuţa obstetricală: se va executa un laţ, trecând frânghiuţa cu ajutorul purtătorului de frânghiuţă.
- laţul se va aplica cât mai aproape de genunchi şi se va executa tracţiunea concomitent cu respingerea (având mâna fixată la nivelul
spetei), transformându-se în prezentarea genunchiului.
- în ambele situaţii, după transformarea distociei, se va proceda la remedierea prezentării genunchiului până când membrul este adus în
poziţie eutocică.

ÎNCRUCIŞAREA MEMBRELOR ANTERIOARE PE CEAFĂ

TRATAMENTUL
- se fixează fiecare membru cu frânghiuţe obstetricale.
- se realizează respingerea capului fătului, cu degetele introduse în orbite, urmată de îndreptarea membrelor, prin tracţiunea executată de
către un ajutor asupra frânghiuţei obstetricale, în sensul invers al încrucişării şi apoi extragerea fătului.
- remedierea distociei la iapă se execută sub anestezie generală, pentru prevenirea deşirărilor vagino-perineo-rectale.

REMEDIEREA DISTOCIILOR ÎN PREZENTAREA POSTERIOARĂ

6
 AGĂŢAREA COPITEI (PREZENTAREA CHIŞIŢEI)
- remedierea se realizează cu uşurinţă, prinzându-se copita în palmă şi angajând-o în conductul pelvin.

INCOMPLETA ÎNTINDERE A MEMBRELOR POSTERIOARE (AGĂŢAREA ROTULEI)

TRATAMENTUL
- se fixează membrele cu ajutorul frânghiuţelor obstetricale şi se respinge fătul cu mâna aplicată la nivelul punctului fesei.
- se introduce mâna sub articulaţia grasetului, se ridică uşor până ce depăşeşte marginea anterioară a pubisului
- se execută tracţiunea, în scopul extragerii produsului de concepţie.

PREZENTAREA JARETULUI (FLEXAREA TARSIANĂ)

TRATAMENTUL
- îndreptarea membrului sau membrelor pelvine şi extragerea fătului.
- pentru a se putea realiza îndreptarea membrelor pelvine se va respinge produsul de concepţie cu mâna, fixată la nivelul crupei, sau
punctului fesei.
- se prinde metatarsul şi se respinge puternic în sus, spre coloana vertebrală a femelei, apoi mâna va aluneca până la nivelul copitei pe
care o prinde în podul palmei (pentru protejarea peretelui uterin), şi apoi, prin tracţiune şi ridicare, membrul va fi îndreptat şi introdus
în conductul pelvin.
- remedierea cu frânghiuţa: se va aplica deasupra buletului membrului reţinut o frânghiuţă obstetricală care apoi va fi trecută printre
ongloane sau la nivelul frunţii copitei.
- se respinge membrul în sus şi spre linia mediană, având mâna fixată la nivelul jaretului, concomitent cu executarea tracţiunii asupra
frânghiuţei de către un ajutor.
- după ce membrul reţinut este adus cu metatarsul în poziţie aproape verticală, mâna obstetricianului va aluneca până la nivelul copitei pe
care o va proteja (pentru a se evita ruptura peretelui uterin) şi va aduce membrul reţinut şi în extensie în bazin.

PREZENTAREA FESEI (REŢINEREA ÎN TOTALITATE A UNUI MEMBRU POSTERIOR)

TRATAMENTUL
- aducerea membrelor fătului în poziţie eutocică şi extragerea acestuia.
- remedierea cu ajutorul frânghiuţei obstetricale.
- aceasta se trece cu purtătorul de frânghiuţă pe după membrul reţinut şi se execută laţul mobil, care se împinge până deasupra jaretului.
- se execută tracţiunea asupra frânghiuţei, concomitent cu respingerea puternică a fătului, obstetricianul având mâna fixată la nivelul
punctului fesei pe partea reţinerii.
- astfel se transformă “prezentarea fesei“ în “prezentarea jaretului“ care se va remedia prin metodele descrise anterior.
- când fătul este mic şi sunt reţinute ambele membre se poate încerca extragerea fără a se remedia reţinerea.
- frânghiuţa lungă (3m) se trece pe sub pubisul fătului, se scoate în faţa articulaţiei grasetului, se trece peste regiunea lombară, înaintea
grasetului de pe partea opusă, apoi din nou sub pubis şi se scoate în exterior.
- se execută laţul şi se strânge astfel încât ansa va fi aplicată peste regiunea lombară şi abdomen împiedicând flexarea bazinului de la
nivelul articulaţiei lombo-sacrale.

7
 A) Distocii determinate de retineri in prezentarea anterioara
1. Retinerile membrelor toracice
a) Retinerea chisitei (prezentarea buletului) distocie pasagera, rezultata in urma flexarii chisitei unuia sau a
ambelor membre (Boitor I., 1979).
Diagnostic: prin exploratie manuala, se constata flexarea chisitei la nivelul deschiderii anterioare a
bazinului.
Prognostic: favorabil.
Remediere:
- fixarea membrului exteriorizat (daca retinerea este unilaterala);
- respingerea in sus a copitei membrului flexat;
- angajarea in bazin, prin tractiune (fig. 30 – 1,2).

Retinerea membrului prin flexarea articulatiei carpiene (prezentarea genunchiului) este consecinta
flexarii la maxim (inchiderii totale) a articulatiilor membrului (Boitor I., 1985).
Diagnostic: prin exploratie vaginala manuala, se constata unul sau ambii genunchi angajati sau neangajati in
bazin.
Prognostic: favorabil cand genunchii sunt neangajati, rezervat cand genunchii sunt angajati.
Remediere:
- fixarea cu franghiuta sau lanturi a capului si a membrului neangajat (cand este unilaterala);
- prinderea in podul palmei a fluierului retinut (degetul mare la fata interna);
- respingerea in sus, median si spre inainte (cranial, raportat la vaca), pana cand zona metacarpiana (fluierul) are
pozitie verticala (fig. 30 - 3,4).

Remedierea cu franghiuta (sau lantisorul) (fig. 31-1):

- se trece franghiuta, cu ajutorul purtatorului, pe dupa genunchiul retinut;
- se scot cele doua capete la exterior;
- se face latul care, inainte de strangere, se deplaseaza, prin alunecare, pe membru, cat mai aproape de chisita;

8
 - fixarea mainii pe genunchiul retinut, simultana cu tractiunea de franghiuta sau lantisor, pana cand fluierul este
adus vertical;
- cand membrul este vertical, se deplaseaza mana in jos si se prinde copita in palma;
- respingere in sus, combinata cu tractiune spre inapoi;
- se angajeaza si se intinde membrul in bazin;
- extragerea membrului.
Daca fetusul este mult angajat in bazin pentru crearea spatiului necesar se poate practica decapitarea sau
embrio-vertebrotomia.

Retinerea completa a membrului (prezentarea spetei). Se produce in urma angajarii fetusului fara ca
unul sau ambele membre sa fie angajate, complicand distocia prin prezentarea spetei (umarului) (Boitor I., 1983).
Diagnostic: la exploratia manuala vaginala se constata exteriorizarea numai a botului sau a capului si a unui
membru (cand retinerea nu este bilaterala), fiind palpabila marginea anterioara a spetei.
Prognostic: favorabil cand este retinut un membru (Snoj T., 2000) sau rezervat cand sunt retinute ambelor
membre, mai ales la solipede) (Saumande J., 1980).
Remediere: urmareste transformarea distociei de retinere intr-o distocie mai simpla, care este si regula
generala (fig. 31 – 2,3).
- fixarea membrului exteriorizat (daca este unilaterala) si a capului;
- respingerea fetusului;
- se fixeaza mana pe antebratul retinut (cu degetul mare la fata interna);
- se respinge in sus si median, concomitent cu tractiunea spre inapoi, transformandu-se distocia in prezentarea
genunchiului, care se rezolva ca atare.

In cazul in care se folosesc franghiute sau lantisoare (Groza I. si Muntean M., 2002) (fig. 31 - 4):
- se trece franghiuta cu ajutorul purtatorului in jurul antebratului si se deplaseaza cat mai spre extremitatea
proximala a metacarpului si se strange latul;
- respingerea, cu o mana, de la nivelul capului pieptului sau al bazei spetei, concomitenta cu tractiunea de
franghiuta, pana cand, prin inchiderea articulatiilor, se transforma distocia in distocie de retinere prin prezentarea
genunchiului

9
 Daca fetusul este angajat si blocat la nivelul deschiderii anterioare a conductului pelvin si/sau daca prin nici
una din metodele de mai sus nu se poate rezolva distocia, se recurge la avulsia membrului (membrelor).

Incrucisarea membrelor pe ceafa este mai frecvent intalnita la equine.

Diagnostic: aparitia la nivelul fantei vulvare, a botului si uneori, a unui membru, la nivelul regiunii
perineale, consecinta a desirarii tesuturilor (fig. 32 - 3).
Prognostic: - favorabil pentru mama, rezervat pentru fat.
Remediere (Boitor I., 1983):
- fixarea fiecarui membru cu cate o franghiuta;
- tractiunea lor in sens invers incrucisarii, simultana cu respingerea de la nivelul fruntii.

a) Retinerea capului pe o latura, se produce prin devierea capului pe latura stanga sau dreapta si oprirea
consecutiva a angajarii lui in conductul pelvin, cu blocarea acestuia.
Prognostic: este favorabil. Interventia este rapida, fetusul fiind, in marea majoritate a cazurilor, viu.
Remediere (Boitor I., 1989) (fig. 33 – 1,3):
- fixarea membrelor anterioare cu franghiute sau lantisoare;
- fixarea membrelor anterioare, cu respingerea energica a fetusului de la capul pieptului;
- fixarea capului cu ajutorul polexului si indexului mainii de pe partea retinerii, care se introduc in orbitele
fetusului, podul palmei fiind sprijinit pe varful botului;
- respingere in sus si spre planul median, pana cand botul ajunge in axul bazinului;
- tractiune asupra capului, cu angajarea in bazin.

10
 Retinerea capului si gatului pe o latura, este o complicatie a retinerii capului pe o latura, ca urmare a
eforturilor prelungite de expulzare, care duc la accentuarea flexarii gatului pana cand botul ajunge in dreptul
flancului.
Diagnostic: se bazeaza pe prezenta la nivelul vulvei a ongloanelor, inegal exteriorizate si blocarea
deschiderii anterioare a bazinului de catre muschii pectorali si latura gatului (rareori, capul este palpabil).
Prognostic: este favorabil, la vaca (in cazul fetusului viu si cand nu se asociaza cu anchiloza gatului); grav, la
iapa (remedierea intampina adeseori dificultati) .
Remediere: daca este abordabil capul, se remediaza ca in cazul retinerii capului pe o latura.
Daca nu este abordabil capul, pentru remediere, se recomanda respectarea urmatorilor timpi (fig. 33 – 2,4):
- se trece pe dupa gat, cu ajutorul purtatorului, franghiuta lunga, pusa in doua, care se deplaseaza cat mai
aproape de cap;

Se rasuceste franghiuta si se tractioneaza, concomitent cu respingerea puternica, la baza gatului sau la nivelul
spetei membrului opus partii pe care este retinerea. Pentru tractiune, poate fi folosit si carligul obstetrical mare,
carligul dublu articulat Craig-Shuttler sau capastrul obstetrical, realizat cu ajutorul fringhiutei duble, la care, dupa
ce se face latul dupa gat, una din anse este trecuta pe sub orbite, formand botarul, iar cealalta ramane dupa ceafa,
formand cefarul (fig. 34 – 1,2).
Daca prin tehnicile descrise remedierea nu are succes, se recurge la fetotomie, prin avulsia membrului opus
retinerii sau a ambelor membre anterioare.

11
 Retinerea capului pe stern (“incapusonarea”), se produce in urma blocarii botului la nivelul pragului
pubian, urmata de flexarea gatului si mobilizarea capului spre stern. De gradul flexarii depinde prezenta, la nivelul
deschiderii anterioare a bazinului, a fruntii, a cefei sau, respectiv, a coamei fetusului (Boitor I., 1989).
Diagnostic: prin exploratie manuala, cand, la nivelul deschiderii anterioare se palpeaza fruntea, ceafa sau
coama fetusului (fig. 34 – 3,4).
Prognostic: la vaca: favorabil, in prezentarea fruntii sau a cefei si grav, in prezentarea coamei. La iapa
prognosticul este grav din cauza lungimii gatului fetusului.
Remediere:
- fixarea membrelor cu franghiute sau lantisoare;
- respingerea puternica a fetusului si daca este abordabil capul, fixarea acestuia, prin introducerea polexului si
indexului in orbitele fetusului;
- respingerea puternica in sus, pana cand botul depaseste pragul pubian;
- prin deplasarea mainii, cu fixarea botului, se tractioneaza pana la angajarea capului in conductul pelvin.
Daca manopera nu reuseste, se practica decapitarea, cu ajutorul embriotomului (Groza I. si Muntean M.,
2002).

Rasucirea capului si gatului pe axul longitudinal, este o distocie rar intalnita, poate aparea la manz,
constand din torsionarea capului si gatului cu 90-180° (Boitor I., 1989) (fig. 32 - 1).
Diagnostic: se stabileste in urma exploratiei manuale, cand se constata ca, in timp ce membrele au o
dispunere normala, capul este rasucit, fara sa fie deviat lateral
Remediere:
- fixarea membrelor cu franghiute;
- fixarea polexului si indexului in orbitele fetusului;
- respingerea fetusului;
- rotirea capului in sens invers rasucirii pana la detorsionarea totala.

Retinerea capului pe spate (prezentarea ganaselor), se datoreaza tot neangajarii capului in conductul pelvin
dar, in acest caz, ea se datoreaza blocarii botului la nivelul sacrumului, urmata de flexarea gatului (Boitor I., 1989)
(fig. 32 - 2).
12
 Diagnostic: se bazeaza pe prezenta, la nivelul fantei vulvare, a celor doua membre anterioare in timp ce
bazinul este obturat de piept, baza gatului si regiunea traheala, capul fiind putin sau deloc abordabil.
Remediere:
- fixarea membrelor;
- respingere puternica a fetusului;
- prinderea in podul palmei a botului si exercitarea de tractiuni in jos, cu respingerea inapoi (pentru angajarea
fetusului in conductul pelvin).
Cand capul este greu abordabil, se poate incerca apropierea lui cu ajutorul unei franghiute.

Distocii determinate de retineri in prezentarea posterioara

b) Intinderea incompleta a membrului (agatarea rotulei), este rara, in majoritatea cazurile fiind remediata in
timpul tractionarilor efectuate pentru extragere .
Diagnostic: palpatia vaginala (exploratie manuala) releva prezenta la nivelul fantei vulvare, a celor doua
ongloane, cel retinut fiind mai putin exteriorizat si (Boitor I., 1989).
Prognostic: favorabil.
Remediere (fig. 35 - 1):
- fixarea membrelor cu franghiuta;
- respingerea fetusului de la nivelul perineului;
- prinderea in palma a grasetului, cu trecerea acestuia peste pragul pubian. Un ajutor tractioneaza franghiuta,
astfel incat membrul devine intins si angajat.

Retinerea membrului prin flexarea tarsiana (prezentarea jaretului), este asemanatoare prezentarii
genunchiului. Se produce in urma angajarii fetusului in bazin cu membrele in extensie incompleta. In acest context,
chisita, flexata partial, se blocheaza la nivelul pragului pubian (Muntean M. si Groza I., 1998).
Diagnostic: depistarea, la nivelul deschiderii anterioare (jarete angajate) sau in conductul pelvin (jarete
neangajate), prin exploratie vaginala manuala a unuia sau a ambelor jarete flexate (Boitor I., 1989) (fig. 36 - 2).

13
 Prognostic: este favorabil cand jarete sunt neangajate si rezervat cand jaretele sunt angajate.
Remediere (fig. 36 – 3,4):
- fixarea cu franghiuta a membrului (membrelor) retinut(e);
- respingere puternica a fetusului, de la nivel perineal;
- prinderea in palma (polexul la interior) a metatarsului;
- respingere in sus, anterior si median, pana cand metatarsului i s-a impus pozitie verticala;
- deplasarea mainii spre extremitatea distala a membrului, prin alunecare, cu prinderea in palma a copitei
(pentru protectia mucoasei);
- respingere in sus, combinata cu tractiune, pana la angajarea membrului in bazin.

Distocia se poate remedia si cu ajutorul franghiutei, conform tehnicii sugerate in continuare

- trecerea franghiutei, cu ajutorul purtatorului, pe dupa jaretul membrului retinut si practicarea latului la
exterior, care se strange, ulterior, cat mai aproape de chisita, trecandu-se printre ongloane;
- fixarea mainii pe jaret, cu respingerea acestuia in sus, median si anterior, concomitent cu tractiunea exercitata
de un ajutor asupra franghiutei, pana cand metatarsului i s-a impus pozitie verticala;
- deplasarea mainii spre extremitatea distala a membrului, cu prinderea in palma a copitei;
- tractiune, pana la angajarea membrului in bazin.
Daca metodele sugerate nu reusesc remedierea distociei, se procedeaza la fetotomie prin injumatatirea
bazinului, cu fetotomul Thygessen

14
 d) Retinerea totala a membrului cu prezentarea fesei este similara prezentarii spetei pentru membrul
anterior.
Diagnostic: prin exploratie manuala si depistarea unui singur membru, fesa membrului retinut blocand
apertura craniala a bazinului. In cazul retinerii bilaterale (a ambelor membre), se palpeaza doar masa crupei.(fig.
35 - 3).
Prognostic: favorabil la vaca, daca lichidele nu au fost eliminate, defavorabil la iapa (Boitor I., 1989).

Remedierea presupune transformarea distociei de retinere totala a membrului cu prezentarea fesei in

distocie prin prezentarea jaretului (jaretelor), dupa urmatorii timpi (fig. 35 - 4):
- fixarea cu franghiuta a membrului neretinut;
- respingerea puternica a fetusului, de la nivelul crupei;
- deplasarea mainii, prin alunecare, cu prinderea tibiei (polexul la interior);
- tractiune (flexarea articulatiilor), cu transformarea in distocie prin prezentarea jaretului;
- remediere conform tehnicii descrise anterior.

Daca se foloseste franghiuta, tehnica este urmatoarea (fig. 37 – 1,2):

- franghiuta se trece, cu ajutorul purtatorului, pe dupa membru, latul fixandu-se cat mai aproape de jaret;
- respingerea fetusului de la nivelul articulatiei coxofemurale a membrului retinut, in timp ce un ajutor
tractioneaza de franghiuta.
Cand fetusul are volum redus si retinerea este bilaterala, se poate incerca extragerea fortata, cu ajutorul a
doua franghiute ce sunt trecute pe dupa membre si rasucite. Pentru a evita flexarea coloanei vertebrale, se poate
folosi franghiuta lunga, al carei capat se trece pe sub pubisul fetusului (printre membre, dinspre posterior inspre
anterior). Se scoate franghiuta in fata articulatiei femuro-tibio-rotuliene (grasetului), apoi se trece peste regiunea
lombosacrala dintr-o parte intr-alta, revenindu-se prin fata grasetului opus si, din nou, pe sub pubis, de data
aceasta, dinspre anterior inspre posterior. Latul se va strange in regiunea coapselor. O alta franghiuta se poate trece
pe dupa ansa formata de prima, in regiunea lombosacrala, capetele acestora rasucindu-se. Ulterior, se efectueaza
tractionarea.

15
 g) Distocii determinate de asezarea transversala
Se produc din cauza intarzierii deschiderii cervixului, in timpul acomodarii fetusului sau in caz de
monstruozitati.
Diagnostic: prin exploratie vaginala manuala, cand pot fi depistate fie toate cele patru membre angajate
partial in conductul pelvin (prezentare sterno-abdominala), fie regiunea costoabdominala (prezentare costo-
abdominala) sau regiunea dorsolombara (prezentare dorso-lombara), care blocheaza apertura craniala a
conductului pelvin.
Prognostic: rezervat pentru mama, defavorabil pentru fetus (in marea majoritate a cazurilor) (Runceanu L.,
2001).
Remedierea necesita aplicarea versiunii (de preferat cea posterioara), care transforma asezarea
transversala in asezare longitudinala, favorabila expulzarii (extragerii) fetusului (Seiciu F., 1997) (fig. 39 – 2,3).

16
http://veterinarynews.dvm360.com/dystocia-mare-manipulating-better-outcome
https://slideplayer.com/slide/9525584/
https://www.youtube.com/watch?v=e4ApBS5BnSI

17