Capitolul 1

Studiul bazinuf ui
din punct de vedere obstetrical
Din punc~ de ved~r~ obstetn__cal, bazinul reprezmta unul din cele mai importante
puncte de reper m partuntia normala ~i patologica.
. Diagnosticul, ... pragnosticul ~i terapia distociilor se bazeaza 'in mare parte pe
mt~rp~etarea corecta a unor elemente de corespondenta 1ntre bazinul matern ~i diferitele
regi um corporate ale f etusului.
Alegerea celor mai eficie~te met?de de remediere ~ distociilor este bazata pe
adoptarea manoperelor obstetncale (sangeraase sau nesangeraase)- in functie de
conductul pelvin. ' ·

1.1. Morfostruetura bazinu Iui

C_on~u~tul pelvin (bazinul), din punct de vedere anatomic este format din parti
osoase ~1 partt m01.
1. Partea osoasii este formate din osul sacrum ~i cele doua coxale, fiecare 'in
parte fiind constituit din ilium, ischium ~i pubis sudate intre ele la nivelul cavitatn
cotiloidiene (acetabulare). Unirea celor doua coxale ~i a osului sacrum 'in vederea formarii
canalului pelvin, se face prin articulatiile sacra - mace $i sirnfiza ischio - pubiana.
2. Piiriiie moi sunt constituite din ligamente, tesut conjunctiv ~i masa rnusculara a
bazinului.
Baza osoasa ~i tigarnentara forrneaza un conduct delimitat de patru planuri:
unul superior avand ca baza anatomica osul sacrum;
unul inferior constituit din simfiza ischio - pubiana:
doua planuri laterale date de oasele iliace, ligamentele sacra - ischiatice ~i
tuberozttatile ischiatice.
Deschiderea antenoara este dehrmtata numai de raze- osoase (sacrum, paletele
ihace ~i pubis) ~i este 'in comunicare directa cu cavitatea abdomtnala, are o forrna ovala
sau rotunda ~i este 'inclinata de sus 'in jos ~i dinainte 'inapoi. Gradul de 'inclinare variaza 'in
functie de specie (fiind invers proportionate cu talia, la speciile de talie mica 'inclinarea
este mat mare ~i tnvers l~ Gele man). ~u ,at
TnGHnare~ este rn9f mare, GtJ ~tit bazinut este
mai favorabil parturittilor usoare, deoarece fetusul 'intarnpma, la acest nivel, o rezistenta
mai mica. Deschiderea posterioara are directie ~i forrna asemanatoare celei anterioare,
nind deUmitata de parti osoase (extremitatea postenoara a sacrurnutui, prtrnele vertebre
coccigiene, arcada tschiatica) ~i de partt moi (marginile posterioare ale Ligamentelor sacra
- ischiatice) ~i este inchtsa de tesutunle ano - vulvare ~i perineale. Desi mai mica decat
cea antenoara, are posibilitati de marire datorita elementelor moi.
Axul bazinului este linia imaginara care strabate 'in sens cranio - caudal conductul
pelvin, trecand la egala distanta fata de toate punctele interioare ale bazinului. La nivelul
curburilor, canalului pelvi - genital, fetusul trebuie sa se acomodeze ~i el dupa axul
pelvin, tar tractiunea fetusului trebuie sa se faca pe directia acestui ax.
Diametrele bazinului. La nivelul bazinului se pot determina mai multe diametre
(anterioare, interioare, posterioare), care La randul Lor pot ft: verticale, orizontale ~i
oblice. Toate aceste diametre au importanta practice 'in aprecierea unei bune conformatn
a bazinului si 'in actiunea de ameliorare, 'insa 'in practica obstetricala, se impune
cunoasterea eel putin a diametrelor anterioare, La acest nivel situandu-se eel mai
important obstacol 'in trecerea fetusului.
Diametrul sacro - pubian (conjugata - vera) reprezinta linia imaginara ce uneste
partea anterioara a osului sacrum cu marginea anterioara a simfizei pubiene. Es~e
diametrut eel mai mare ~i acestuia trebuie sa-i corespunda, la o parturttte normala,
diametrul dorso - sternal sau lombo - pubian al fetusului.
 . Diam~t~~l bisil~ac superior ~ste Lin!~ o~zontala imaginara care trece prin locul de
umre al tretmn supenoare cu treirnea mijlocte a celor doua Iliumurt. El corespunde 1
timpul parturitiei diametrului biscapulo - humeral sau bicoxo - femural al fatuhn. n
. . Diam_etrul bistliac inf~.rio~ est~ linia .oriz~nta~a imaginara care uneste punctele de
la hrnita dmtre treirnea mijlocie ~1 cea mfenoara a oaselor iliace situate La limita
superioara a crestelor suscotiloidiene. El corespunde 1n timpul partunttet diametrelor
bihumero = radio - cubital sau bifemuro = tibio - patelar, al fetusului (Popescu, P., 1965).

Fig; 1. Diametrele bazinului: Fig; 2; Axul bazinului la iapa

AB - diametrul sacra - pubian; (Popescu, P.)
CD - diametrul bisiliac superior;
EF - diametrul bisiliac inferior
(Pooescu. p. )

Fig. 3. Axul bazinului la vaca

(Popescu, P.)

Diametrele obtice anterioare sunt liniile imaginare care unesc punctele din treimea
supero - mijlocie dreapta ~i respectiv stanga, cu punctele din treimea infero - mijlocie
stanga ~i respectiv dreapta.

1.2. Bazinul in seria animalelordomestice

1. 2. 1. Bazinul la iapa
Arn 'in general forrna de trunchi de con, usor curbat posterior, cu deschiderea
anterioara 'in directa comunicare cu cavitatea abdorntnata: este mai mare decat cea
postenoara ~i de forrna ovala. Diametrul sacra - pubian mascara aproxim~tiv 20 cm, _eel
bisiliac superior 16 cm, tar eel inferior este cu circa 4 cm mai mic decat eel supenor.
Circurnfertnta anterioara masoara 'in jur de 70 cm. Deschiderea posterioara este mai
'ingusta fata de cea antenoara, Inchisa prin tesutunle recto - vaginale ~i perineale, cu
posibilitati de dilatare datorita delimttarf ei de tesuturi moi.
 Fig. 4 Bazinul la iapa
(Popescu, P.)

Axul bazinului este reprezentat de o linie curbs cu convexitatea spre plafon.

Datonta faptului ea desehiderea anterteara este ovalara, erestele ilio - peetinee ~i
suscotiloidiene mici, tuberozitatile ischiatice putin dezvoltate, tendonul prepubian inserat
pe marginea anterioara a pubisului, sacrumul usor curbat, simfiza ischio - pubiana
dreapta, tungirnea relattv mica (in comparatie EU bazinul attor speeti), baztnut de iapa
este propice parturitnlor entocice.

1.2.2. Bazinul de vaca

Conductul pelvin de vaca este mai lung, cu mai multe proerninente osoase ~i usor
turtit lateral, ceea ce face ca oasele iliace sa devina aproape paralele intre ele.
Diametrele ~i circumfennta au aproape aceleasi dimensiuni cu cele de la tapa. Articulattile
sacro - iliace sunt mai mobile 'in perioada de partunne. Axul pelvin este reprezentat de o
linie franta ce urea din cavitatea abdorninata, merge aproximativ drept in interior ~i urea
din nou catre baza cozii, datonta dezvoltarit mai mari a tuberozttatii ischiatice (Geoffrey,
N.A., 1964).
Prin paralelismului oaselor iliace, a inserttei tendonului prepubian sub pubis, a unei
dezvoltari mai mari a crestelor ilio - pectinee, a crestelor suscotiloidiene ~i a
tuberozttatitor ischiatice, ca ~i lungimea mai mare (in raport cu alte specii), bazinul de
vaca nu este propice parturttnlor usoare, fapt ce face ca la aceasta specie sa 1ntalnim cele
mai multe distocii.

Fig. 5. Bazinul la vaca

(Popescu, P)

1. 2. 3. Bazinul de oaie ~i capra

Prezinta cele doua iliumuri inctinate spre anterior, forrnand cu simfiza ischio -
pubiena un unghi de 35° - 40°. Coxalul este aproxtmativ rectiliniu, sacrumul drept in
interior ~i cu ultimele vertebre mobile. Cele doua deschideri sunt aproape egale ~i
suficient de mari pentru aceasta specie. Articulatttle sacra - iliace sunt usor btlA

· d t ·a· · D htd · ~
penoa a par urn er. esc 1 erea antenoara are forrna ova la cu diametrul sacra _ 1 eb. m
'f mo
rnai· mare; a l d 01·l ea ca manme ~ · · '
este diarnetrul bisiliac inferior si eel mai ·
pu 1an
t
dirnme. t r~ l bt1s1·l· me supenor.
· f 'f rmc es e
Con orrnatia bazinului la oaie ~i capra confers posibilitatea
parturitiilor usoare.

Fig. 6. Bazinul la oaie

(Popescu, P)

:a anterioara de forrna ovaia alungita ~i obtica

sp iace, oblicitate ce a atras ~i o deplasare a
sacrumului catre inainte. Simfiza ischio - pubiana este orizontala, axul pelvin turtit ~i cu o
convexitate supertoara. Conductul pelvm este usor 1ngustat la rmjloc datorita crestelor
suscotiloidiene dezvoltate ~i usor convexe. Cu toate acestea, bazinul la scroafa este
propv= ni'lrt11ritiilnr 11c::ni'lrPtr.rn7n I 1QQ6).

Fig. 7. Bazinul la scroafa

(Popescu, P.)

1.2. 5. Bazinul la catea ~i pisica

La aceste specii bazinul este propice partunttilor usoare. Coxalele sunt aproape
orizontale crestele suscotiloidiene mici, tuberozitatile ischiatice orientate lateral,
deschtderea anterioara este ova.la ~i 1ncUnata. mutt spre 1nainte, tar cea postertoara
st cu convexitatea in sus.
 Fig. 8. Bazinul la carnivore
(Popescu, P.)

1.2.6. Bazinul la iepurcetca

Este eel mai bine adaptat parturttiilor usoare. Prezinta conformatie arrnonioasa cu
oasele iliace mult 'inclinate spre anterior 'in continuarea celor ischiatice (orizontale)' cu
ambele deschideri mari ~i fara alte obstacole. '

1.3. Pelvimetria
Prin pelvimetrie se 'intelege dimensionarea diametrelor ~i circumfertntelor
conductului pelvin.
Din multitudinea de diametre ce se pot rnasura la bazin, ne vom referi numai la
diametrele ~i circurnferinta anterioara a bazinului, deoarece ele prezinta importanta mai
mare 'in studiul obstetrical. '
Determinarea diametrelor se poate face prin doua metode: rnasurarea directa
(interna) ~i masu.rnrn indire<:ta (externa},
Pelvimetria internii - se aphca numai la femelele de talie mare ~i se execute prin
examen transrectal ~i mai rar transuterin, 'in perioada partuntiet. Ea ne ofera dimensiuni
aproximative Intrucat Intre degete ~i razele osoase se interpun tesuturile rnoi din
interiorul bazinului. Pentru rnasurarea diametrelor anterioare, se deschid degetele pe
directia ce reprezinta diametrul sacro - pubian, bisiliac superior ~i respectiv inferior, dupa
care se mascara cu o rigla distanta dintre degetul mare ~i extremitatea ftecarui deget 'in
parte, cu care am rnasurat diametrele. Circurnferinta se apreciaza cu aproximatte prin
controlul ce se execute 'in partea anterioara ~i pe toata lungimea bazinului. Este metoda
cea mai des totostta 'in practica, mtrucat ne ofera posibilitatea aprecierii generale a
conformatiet ~i a eventualelor tare, sau a altor procese patologice situate la acest nivel.
Pelvimetria externii - se bazeaza pe faptul ca oasele bazinului se dezvolta
proporttonat <";1:-1 celetalte .oase ate scheletutui, A~~~~ta !11f;'t9d~ se poate f:lP.lf ca la toate
femelele ~i ease execute prin rnasurarea anumitor dimensiuni corporale, comune la toate
speciile, care corelate apoi cu diferitt coeflcientt variabili 'in functie de specie ~i diametru,
vor da dimenst unea Qi~rn~tn.tl1,.1f vi~~t sau c;t <";1f<";l,J!'flf~rintf?f (tgp. 1 ).
Tabet 1
Tabel de coeflcienti
(Saint - Cyr~; Violet)

Diam. de Dimensiunile ce se Coefictenti

calculat masoara pe animal la pa Vaca Oaie Capra
D.S - P Talia la greban 0, 143 0,180 0,180 0, 161
Distanta dintre cele
D. bis. t, s. 0,43 0,36 0,51 0,45
doua unghiuri iliace
D. bis. i. i. - - 4,8 - 2,0 + 0,5 + 0,6
Circumf. ant. - 3,6 3,44 3,59 3,40

Diametrul sacra - pubian se deterrmna prin rnasurarea taliei la greban ~i lnmultirea

ei cu un coeficient antecalculat.
Diametrul bisiliac superior se deterrmna prin rnasurarea distantet dintre cele doua
unghiuri ttiace care apoi se 'inmulteste cu coeficientul respectiv.
Diametrul bisiliac inferior se deterrnina prin scaderea la iapa ~i vaca, a unui
coeficient din diametrul bisiliac superior, iar la celelalte specii prin adunarea unui
coefident la diametrul bisiliac superior, deoarece eel inferior este mai mare.
Circumterinta antenoara se determine prin introducerea dimensiunHor calculate 10
urmatoarea formula: '

Diam.bis.i. s.+ Diam.bis.i. inf. ~

( + 0. rarn.sacro- pub)
2
Circumf.ant.= x Coef.
2

ln perioada gestatiei ~i a partuntiei, parple osoase ale bazinului nu sufera

modtftcart, 10 timp ce la parple moi apar rnodifican datorita mftltratiet ligamentelor ~i a
muschitor regiunii respective, ceea ce taotiteaza actul parturttiei. A~a se explica usoara
basculare a sacrumului 1n sus ~i in jos prin relasarea ligamentelor sacro - iliace ~i largirea
deschiderii posterioare prin relasarea ligamentelor sacro - ischiatice ~i a altor parp moi
din aceasta regiune (Runceanu, L., 1995).
Prin determinarea diametrelor ~i a circumtertntet se pot 'intalni ~i unele anomalii,
cum ar fi: bazin stramt, turtit, cu fracturi vidos consolidate, asimetric, osteomalacic,
rahitic, etc. Aceste vicii de contormape trebuiesc depistate din timp, femelele fiind
inapte pentru reproductie.
 ~t,PIJll8_TE f£T_0- ll\flT€1{fl8L€._
,, . f11 ..1in1-.e dP r1 inl.e1 prelr1 d,'-'sfii,;111 ;1n=:11 unci p;1rl.111 i\·ii norr11;1lr' si spontane (prin crire se ,nteleiw
t,.t,d1t,:1l,~a fe11oq1e11,.1n1 cc due la cx1,1.11Jill<'il f<,ru::11l11i '.,ii il ;11wxclor let.al<~ din 011Hmi•;rnul rnr1Leiii) l>I<"; urnst
1'nr1J· ., . . -· .. ..,., .,
·1:.-' :~1.1tc1~ea. un'.,i. i'lsisl.e11~<" ?1 a u11Pi i11terve11\ii_ ob'.,l(·'IJ ic;,le c1>1npete11l.e, est.e necesar cunoa tein sa
c. ifer !le}.c al.it.udini pe u-1re le ponl.e adopt a felu'.;ul in 11\PI'. ~

111_ . '!' tirn1.1'.Jl

perio,H.lf'i -~le gPs~r1~i:', f Pl11-;;ii SP gfisPsc cu nxul (or longitudir1r1l ln s<"nsul axului (orwit.udirrnl
~i;;/~1;. "" r·P~ILIIK'i'l dor sc1l;1 fe~c1'.r1_c'.1l1i:': rn~, e.-1 C\11 bur ;'I a r.ornului uterin. Capul ;;i memln ele sunt flexate
· ·: cgiune,1 stet no · abdorninalf ~ frt 11~1lo1, pentru i1 ocupa un vol urn cat mai rnic in uter (Seiciu Fl.
1989, Runce011u, L.' 1?92). , ,
.. -Trecerea fetu~ilor prtn cannl11l pf·lvi - genitr.1l in t irupul parturitiet ln asezarea lonPituclinaU'i este
Pos1b1la nun · l · .• ··I 1· . l . · · ·' · r., .......
_ sternal _ 11H a .unci < ant '. lirniet.rP ~ ff,~r1le '.;f' '>l.lflli~Jlll~ perfect l_)E' dinrnetrele bazinului. Di11rnetrele dorso
hun _ :au lotnb<? - pubian ti ebuie SiJ COre5p1mclc1 diarnctrulut sacro - pubian, diametrele biscapulo -
bih~er a~
a rne,
0.
sau
C~I. blCOX~ - femural \:lebtti(" Sf\ COIE'51)Ulld5 dinme trului bisiliac sup=rtor, iar diarneuete
- I adio - cubital sau eel b1fcnn.1ro - tibio - p11Lel;:11, cliametrului bisiliac inferior. Juxtapunerea
- ri · -sP- ....
cestor dd1a1T1P!Te
rotat· ,-,,=-11·2E'"'·
" . "'"" ,=-. piin
.s
,,,·c K"",1.1
- •
· · I ( I <" acornot I ar 0 ,.1 l f P.l..u:;u l ur· I a r·1·I rera pe l vma · ~ care consta ~ ·mtr-o ·
anr ·!.e _: 1_80 la '.'lHmz ~1 de 90°. la vitel concomitent cu intinderea mernbrelor ?i a capul.ui 1n prezentarea
iter IO~l_cl ~_1. nurna: _a 1Tl~l:1b1elo1 H1 prezentarea posterloarii c~nd se Iormeaza conul fetal
1::11tel_e
=r=. i., 19~'.).
pelvina at'.tl~~im1 pe ~n! e le t?oate adopt~ '.e.tus_ul in uter ta un 11:orn~nt cl~t., rn_po~tate la f_1l1era
.., . ' St. pot apr ecia numai 111 perioada parturtttei ~1 le putem denumi pnn tre1 notium obstetncale:
a~~,_a, e, preze1:tare ~i pozttie. Aceasta este denumirea conventionala adoptata in practice obsretricala, ;;i
~or espunde le gitor mecanicii parturitiei ~i orientarii spatiale in 'conductul pelvin, ele mai fiind denumite ;;i
r apoa,·te feto - rnaternille (Popescu, P., 1965).
a· A?ezoreo est.e raportul dintre axul longitudinal fetal ;;i axul longitudinal ma tern. A.;;ezarile pot. fi:
1 - o;,ezareo longitudina{d, cand axul longitudinal fetal se suprapune (este paralel) axului
longitudinal ma\ern;
?. .. GJezarea transversal a, ca1 e poate fi 01izontala sau verticala atunci cand axul longitudinal fetal se
inc,·uci~eaza cu axul longitudinal ,11 ut.enrlui. Numai a;;ezarea longitudin1'1.a este eut(1cica.
. b, Prez en tarea este raporlul dintre diferHele regiuni ale corpului fetal ;;i deschiderea r1nterioara a
!'n1z1nului. Practic este regiunea p(., care obstet.ricianul o pal.peaza cand introduce mana 'in conductul genital.
In a~e7arer"! lrn,gitudinala pulem· 1ntillni doua pr ezentari, a1T1bele eutocice:
1 - prezentarea onterioara, c~nd fetusul P.<;tf.' orient.at cu lrenul anterior spre deschiderea pelvina;
2 - p, eu,ntareo posterioara, cand f et.usul esl:e 01ientat. cu trenul po5terior spre deschiderea pelvina.
'r -:-·.·p·,:.,rr·;,
,., ..:.u t:._
1.. 1~ ... IT")'";•·•.
-· (' ,:,v11;:- •. 1a-
0,·,·~ )Ol( :::,L, IY)t
··c, '11'l'';l1··1·
.\....!. ' .•.• ''"tr••
1.I p•·pzer-tav1·i (!P{)at·er·=
.-(...1 .• \,1 I - .. -~c:· r(Jl'
i ') -...1)Ul
t . ·fetal
. r.' ne·,::,zin1·
t"'" ._. .......;'. ~ ";,tq1
,.,\.,&._ ... f''-7'-
... ,-~.
Fata care este orient.ata catre deschiderea pelvin;i va detennina raportul de prezentare ~i anume:
prezentarea costo - abdominala dreapta; prezentorea costo .. abdominalii sta11ga; prezentarea dorso -
lombara ?; prezentarea sterno - abdomi11ala.
'in definirea rapoartelor feto - rnaternale se poate renunta la no~iunea de a;;ezare, deoarece prin
prezentare se subintdege ~i a?ezarea. De exernplu prezentarea anterioara ?i posterioara V<l fi 1ntalnita
numai in asezarea longitudinala, iar· pre·ze11tarile costo - abclominala dreapta ~i stanga, precum '?i cele oorso
- lombara ;i
sterno abdominala, nurnai 1n n.<;ezarea trnnsversala.
c. Pozitia este raport.ul dintie anumite puncte fixe de pe corpul fetal ~i anumite puncte fixe de pe
deschiderea ar{terioara a bazinului. Punctele fixe de pe.col'pul fetal sunt: punctul cefalic (capul), serve?te la
precizarea pozi~iilor rn
a;;ezarea tJ'ansversala; punctul c!or~al, serv~~_te la pr~~i~a.rea pozi~iilor ln. a?e~r1r:a
longitudinala, prezentare anteJ'ioara; punct.ul l?mbar, aJu_t~. la }tab1llr~a po~1~1e1~n a~~zar~~ long'.tudm.~~a
prezentare posterioar ii. Punctele. d~ ~e de,:ch1d~t en 1oa'. a_ a baz1nulu1 sunt. sac1 al, 1llac d, ept, hlaC ~nt.e,
stang, suscotiloidian drept, suscot1lo1drnn '.,ti:rng. ~1 pu•:tlul pub1a11._ ..
fn practica ob:.;letricala se pot diagnostka unnr:1~oar1:;le poz1\11:
1. in asezarea longitudinala, prezentm co m1tenoara:
~forso .. sacral.a, f'·Utocica;
dorso . iliaca drec1pt.a' distocica
do1so - iliaca stanga, distocir~; v

dorso - s:uscotlloidiana dreaptf.t) (fr:to(:.ica;

dotso - suscotiloidiana st~ngfl) dhtocica;
dorso - pubiana. distocica.
 :2.. in u;;r,;·zuren fon:5itndinalli, prezenta. -:' r•,Ntc, i,.•ut d:
lombo · SiKTdli'1, a.11.ocidi;
lornbo - iliiiCa dtcup(a, di:.;l'.h. it i.~,
lombo · iliaca slii11ga, dic:locicil;
J~rn~l?io -. ~U'.j.rnt,H,pidianp
,:;,t)jqgl1; dblocid);
- lornbo - 'pubiena, d)stohfia. . ..
3. in a;,ezarea transversalii, indife1e11t: de p1eze11l.r11<:\ :;1.: dii:.1g1H1:;tic11 nkii rnulte po!I\II.
a. in a;,ezureu transversalii, vorianta orizo11t.ul6 suut douii pozifii:
po.zitia Cefalo·· iliaca dreapta;
pozitia cefalo - iliaca stanga.
b. in a;;ezareo transversaii), variantu vertiutfh i1itdh1frn tot douii pozitii:
pozitia cefalo - sacrala:
pozi~ia cefalo - pubiana.
Toate aceste pozttii sunt distocice datorita a~ezarii fetusului (Boitor, /., 198'1; Andersen, K., 19_9~).
Desi uueori asezarea, prezentarea ~i pozitia sunl eutocir:e, pr1rluritic1 IHI j,oate ovea loc dat.01 ita a:,a
nurnitelor rerineri obstetricale .

Retinerile obstetricale
Pri~ retinere obstetncala se inielege flexarea unei regtuni corporate tetale, fapr ce duce l~
irnposil>ilitat.ea angr.,_jarii fet.sului. l<e\ inerile pot fi cc1uz~ J.>1 in1a1 a
a unei disl'ocii; c.and disl·ocia est:e cauzat a
nurnai de retrnere, sau cauza secundara cand retinerea insotesre o schimbare de raporr feto - maternal. la
animalele mari, orice retinere este cauza de dist~)cie pe can(i I~ animalele nuci si rnijlocii unete rennen cum
ar fi rnernbrele antetioare, nu sunt intotdeauna cauze ale distociilor ?i parturitia poate avea loc 111 mod
normal (Drugociu, G., 1977,l.
In prezentarea antertoare putern i'rrtalni re\:irleri ale (APU!Hi. <;~rul~ti ti gatului ~:i ale unuia Srltl
arnbelor membre antertoare de la acelasi ntvel sau de li.1 nivele diferite.

Retinerile in prezentarea anterioara:

retineree capului pe lat:u1 a dreapta sew c.rangii a bazinului, prin tlexarea prirnelor vertel» (::
cervicale;
retinerea capului ~i gatului pe latura d,-ei:lpta sau '.,tanga ct bazinului prin ftexarea ultirnelor
verrebre cervicale;
retinerea capului pe spate sau prezentarea g,nia~;elor:
retinerea capului in jos (incapusonarea) care poate fi de rrei grade: i - prezent.area fruntii, II ·
prezentarea cefei, iii - prezentarea coarnei;
retinerea capului prin rasucir(~a lui pe membre. .
. Retinerea membrelor anterioate:
retinerea membrului prin agatarea chisit.ei (prezenrarea buletului);
retmerea membrului prin flex~rea carpiana (prezentarea genunchiului);
incompleta intindere a rnembrului (aga tMei:1 oleo-am,lui);
retinerea rnembrului 1n toU1litate (pre:zentarea spetei);
. reiinerea membrel.or prin 111et"uci~area lor d1.1pa ceafa;
Re: finerea membrelor posterioare:
· a11atarea copitei (prezent,:1rea chisitei);
,-;ti~erea membrului prin flexal"e~ tarsiena (prezentarea jaret.ullJi);
~ . in~ompleta 1ntincfere a rnembntlui (agat;area rotul.ei);
retinerea membrului 111 totalitate (prezent:area fesei) (Runceanu, l.., 1992).
 Remed ierea d istociilor

. _De 0?icei fatarea la animale decurge 'in mod spontan si normal (eutocic), fara interventia
speciahstulm.

~ Uneori 'insa expulzarea fetusului sau a fetusilor devine grea sau chiar irnposibila,
purtand numele de fatare distocica sau distocie ,ceea ce face necesara interventia obstetricianului.
Descoperirea si dirijarea parturitiilor distocice constituie o necesitate de prim ordin si
aceasta trebu~e efe~tuat.a de catre o persoana cornpetenta. Aplicand cele mai potrivite mijloace
pe~tru remed1ere ~1 folosind cu pricepere instrumentarul, obstetricianul poate usura sau accelera
penoada de expulzare a fetusului.
Nurnarul mare de distocii care semnalate la femelele de renta necesita din partea
s~eciali~tilor cunostinte temeinice in acest sens, determinare, lipsa de comoditate, multa
dis?oni?ilitate si promptitudine in efectuarea interventiilor pentru remedierea distociilor in cele
mai vanate conditii de teren, pentru salvarea atat a parturientei cat ~i a produsului de conceptie,
Anuntat despre existenta unei distocii medicul veterinar va adopta o conduita care
presupune parcurgerea mai multor pasi astfel:

se va deplasa la fata locului in eel mai scurt timp, intrucat distociile reprezinta
urgente de prim ordin care trebie trebuie sa fie remediate in eel mai scurt timp;
ajuns la fata locului se va echipa adecvat acestei interventii, atat el cat si persoanele
care-1 ajuta;
va efectua un scurt instructaj privind protectia muncii pentru persoanele care t1 vor
ajuta;
va examina cu atentie femela prin marile metode semiologice de examinare
(anamneza, inspectie, palpatie);
Anamneza trebuie sa precizeze urmatoarele elemente: varsta femelei; daca este
primipara sau multipara; modul cum au decurs parturitiile anterioare; data ultimei monte sau
I.A.; daca dupa manta sau I.A. a mai prezentat semne de calduri; date despre masculul cu cares-
a imperecheat femela; cand au inceput eforturile si cum au decurs acestea; daca in urma
eforturilor s-a scurs o parte din lichidele fetale; daca s~au observat parti din fetus sau din
invelitorile fetale; la pluripare daca femela a mai eliminat vreun produs deconceptie ( ex. la suine,
caini) si daca erau la termen sau daca erau vii ori morti. Trebuie sa aflam si date despre ingrijirea
si furajarea femelei. De asemenea trebuie sa aflam daca pana la sosirea noasta a mai intervenit
cineva, cine anume,ce pregatire avea ce tratament a folosit sau ce interventie a realizat si ce
rezultate a obtinut. Se vor adresa propietarului aceleeasi intrebari de mai multe ori dar sub alta
forma deoarece, uneori, proprietarii sau ingrijitorii din diferite motive au tendinta de a ascunde
adevarul.
Inspectia. Urrnareste in primul rand daca femela este in statiune patrupodala sa.u in
decubit, conditiile de intretinere, ingrijire si furajare precum ~i gradul de dezvoltare corporals,
conforrnatia, constitutia si atitudinile pe care le prezinta femela. Se urrnareste apoi daca sunt
prezente semnele prodromale, daca sunt prezente eforturile de expulzare si cum decurg aceste
eforturi ~i daca in urma eforturilor se observa portiuni din invelitorile fetale sau portiuni din
fetus. De asemenea se va observa daca regiunea ano-vulvara este curata si fara leziuni.
 . . · inii nno-vulvare, specialistul ech·
c 1onlete1 re 11 ' d I 'Pat
Palpatia. Dupll ere ruarca v . aoinal::\ tnccpan cu pa parea tesuturi\
· ·e,t ,ntema tt ansv le' . ()r
corespunzator va Ire e I a exa1rnna, iu se poatc pract:tca acest examen se
· , lelor mrci , 1 a caret · _ _ . va
11101 ale bazmulur. I .a temc 1 e 1 e <1n11na . d ·tuati'l 111 cauza. Aceasta palpat1e est
I t I in functte e s1 ·· c e
execura 1111 ruseu vagma . au rec a v ibil r f intervenit altcineva care a provocat
I
necesara inrruca t pilnfl la vemrea noastra este post sa . . sediul, intinderea, adancimea ~·
diverse lez.iuni. Daca sunr prezenre lezrum se vor_ prec;za ·, nstatate in continuare se vo~
gravirarea acestora inforrnandu-se proprietarul cu pnvtrn a, ce e cot uturilor moi ale bazinului
. . . · d I de in fi trare a es ,
aprecia de deschidere a cervixu 1 ur, gra _u
gradul f tal in vederea stabiliri·
I
conformatia si gradul de dezvolrate a bazinului Se va palpa ~orp:zar: prezentare, pozitre ~:
dezvoltarn sale s1 pentru stabihrea rapoartelor feto-maternale. as ' d d
. d _ t orba sau nu espre un exces e
eventualele retineri. Se va preciza de asemenea S! aca es e v ' .1 d fapt diagnosticul
volum fetal , anomalii sau monstruozitati fetale. In acest fel se stabi este e
Urmatoarea etapa consta in stabilirea prognosticului.
.
Prognosricul, . . ~m functie
variabil ' . de o serie . d e f:acton . ( sp ecie , rasa ': varsta,
~.
cauza si
.
vechirnea drstociei etc), vizeaza doua aspecte deoarece este vorba despre doua ~llnte : mama .~1
J p ·
c.
retusu . nmeaza- ~mtotdeauna viata · ·
parturientei · prognosticu
· I putan..;:;. d fr· - favorabil pentru ambii:.'
c:
- ne1avora · · - rezervat pentru am bi11;· - c.
b'I1 pentru ambii; 1avora bil1 numa i pentru unul '· - nefavorabil
numai pentru unul sau - rezervat pentru unul din cei doi.
Se trece in continure Ja stabilirea metodei de interventie cunoscandu-se:

metode de interventie nesangeroase ( aplicarea manoperelor obstetricale );

metode de interventie sangeroase ( fetotomia ).
Urmeaza stabilirea si pregatirea instrumentarului si a materialelor pentru interventii ·

Urmatorul pas il constituie pregdtirea femelei pentru interventie. Aceasta va fi dusa intr-un
spatiu mai larg ,bine ventilat, iluminat si incalzit si asezarea acesteia pe un pat gros din paie. Se
executa apoi toaleta regiunii anovulvare urmata de anestezie epidurala 'inalta cu un volum de
procaina 2% variabil in functie de modul cum dorim sa lucram pe femela. Volumul poate fi de
6-8-10 ml, in functie de talia femelei, atunci cand dorim sa lucram pe femela in statiune
patrupodala, sau 15-20 ml atunci cand dorim sa lucram pe femela in decubit.

Daca s-a hotarat aplicarea interventiei nesangeroase, dupa pregatirile precizate anterior se va
trece la executarea manoperelor obstetricale care sunt reprezentate de :

tractiune;
respmgere;
rota tie;
versrune.

8.3.1. Manoperele obstetricale

. _Prin manopere obstetricale se intelege totalitatea operatiunilor pe care le executa
speciahst~l asupra. fetusului sau asupra unor portiuni din corpul fetal, in scopul extragerii
produsului conceptional din conductul pelvin.
 In ordinea lor didactics in obstetri v f J v

respingerea, rotatia si versiunea. ' ca se o osesc urmatoarele manopere: tractiunea,

TracJiunea este manop · t J v • •
. v • era cu aju om careia se realizeaza extragerea fetusului din
con d uctu l uterm, catre exterior. '
T~a~tiunea se poate efe~tua asupra intregului corp fetal, sau numai asupra unor regiuni,
se .executa m ~od lent ~1 sustmut (fara smuncituri), concomitent cu presa abdominala si Ia
animalele de ~he ~are va avea o intensitate egala cu forta a maximum doi oameni. Aplicarea
unor forte mai man duce la distrugerea tesuturilor conductului pelvin, compresiuni sau striviri
?ervoase ~i uneori chiar la fracturi. Tractiunea se poate efectua cu maria sau cu ajutorul
mstrumentelor.
Ca instrumentar sau materialele la tractiune se pot folosi urmatoarele: franghiute, lanturi
obstetricale, carlige, pense - forceps, pense Pean sau Kocher, bastoane de lemn.
Frdnghiutele, Pentru tractiune se pot folosi 3 franghiute, de grosimea degetului mic,
rotunde si netede, la un capat prevazute cu cate un lat reiesit din impletitura. Una din franghiute
are Iungimea de 3 m si serveste la fixarea capului prin confectionarea unui capastru, sau pentru a
fi trecuta peste alte regiuni corporale ale fetusului. Celelalte doua franghiute cu lungimea de
cate 1,5 m care se folosesc la fixarea membrelor. Pentru trecerea franghiutelor pe dupa regiunile
corporale fetale se foloseste mana sau purtatorul de frdnghiuta, care este confectionat din
sarma otelita sau din metal si este prevazut cu cate un ochi la fiecare capat.
Capastrul se confectioneaza prin punerea franghiutei de trei metri in doua, apoi
executarea unui lat care se introduce pe capul fetusului pana depaseste urechile, dupa care una
din ramuri se trece o data sau de doua ori pe dupa cealalta parte si se duce in fata pana sub orbite.
Cdrligele folosite la tractiune sunt de mai multe feluri si anurne:
carlige nearticulate, cu bratul lung;
carlige nearticulate, cu bratul scurt;
carlige articulate, cu bratul lung;
carlige articulate, cu bratul scurt;
carlige dublu articulate obstetricale (Krey - Sch?ttler); . A _ • _

Carligele servesc la fixarea si tractiunea fetusului. Pe f~tus.ul VlU, ca~hgele seA arhca
numai in orbite (la unghiul intern al ochiului), iar pe fetusul mort, mdiferent d~ tl~u_l lor,ca_rhgele
se pot aplica pe orice regiune corpor~la,. d~p~ c: 1~ prealabil s-~ execu:at o mc:z1e cu aJuto~l
fetotomului de deget. Dupa aplicarea m mcizie carhgele se ment1? cu .mana de catre operator in
tot timpul tractiunii, pentru a se evita lezarea tesuturilor tr~ctusul~1 g:mta~. . v

Forcepsurile sunt pense cu brate lungi, cu extrem1~~ea h~era lata ~1. excavata. Un~le au
din ii orientati inapoi pentru O prinde~~ b~na. Acest~a se utilizeaza pentru pnnderea cap~lm fetal
. t · 1 femelele de talie mijlocie. Uneon la scroa:fa, pentru extragerea unui produs
~1 tract1.une,l a ces de volum este necesara cefalotripsia (zdrobirea capului) cu ajutorul unei
concept10na cu ex ,
pense forceps . K h · hiar
· I I · · pentru tractiune se pot folosi pense Pean sau oc er sau uneor.1 c . 1
La amma e e m1c1, · · l · d giunilor
· 1 · b Pentru a se evita lezionarea mucoasei gemta e .pnn erea re
pensa d e pnns 1m a. .

corpulu~::~~~~!a~:~~~;; 1! !~!~:::~:c:::~:~~~li~\aexiste si 3 bast~~ne ::;~e::;ec::

f
0 0
1 do u av fra~nghiute cu care s-au fixat membrele, precum ~1 ang
se vor ixa ce e
efectuat capastru pe cap. A . . d t . dupa diferite regiuni corporale ale fetusului se
Pentru trecerea franghiutei e 3 men pe
foloseste purtatorul de franghiuta descris antenor.
 Respingerea este manopera obstetricala cu ajutorul careia creem un spatiu intre fetus si
partea anterioara a bazinului, spatiu necesar pentru executarea tuturor manoperelor in vederea
remedierii distociei (trecerea instrumentelor pe dupa diferite regiuni corporate ale fetusului,
remedierea retinerilor, sau a diferitelor rapoarte feto - maternale modificate, etc.).
Respingerea se poate efectua cu mana sau cu ajutorul instrumentelor, se poate executa asupra
intregului corp fetal sau numai asupra unor portiuni din corpul fetal, se efectueaza numai in
pauzele dintre contractii si cu o forta pe care specialistul o apreciaza si o dirnensioneaza in asa
fel incat sa nu provoace striviri sau perforari ale uterului.
Ca instrumentar se poate folosi pentru aceasta manopera asa numitul respingator
obstetrical. Acesta este format dintr-o tija metalica lunga de 75 cm, cu o bifurcatie (in forma de
cupa sau de Y), la un capat, iar la celalalt cu un maner in forma de T. Capatul sub forma de cupa
se fixeaza pe regiunea care trebuie respinsa ~i se mentine cu mana operatorului pentru a nu
aluneca de pe locul unde a fost fixat si a nu perfora uterul.
Rotatia este manopera obstetricala cu ajutorul careia remediem o distocie cauzata de o
pozitie vicioasa, rotind corpul fetal in jurul axului sau longitudinal. Se executa numai dupa
crearea unui spatiu intre fetus ~i deschiderea anterioara a bazinului in vederea efectuarii rotatiei.
De asemenea se poate executa cu mana sau cu ajutorul instrumentelor. Daca fetusul este mort si
membrele sunt angajate in conductul pelvin, rotatia se poate executa prin rasucirea membrelor
unul peste altul in sensul in care trebuie sa executam rotatia de catre un ajutor, in timp ce
operatorul cu mana ridica de centura scapulara sau pelvina catre punctul sacral. Ajutorul executa
apoi si usoare tractiuni pentru angajarea fetusului. Uneori pentru aceasta remediere sunt necesare
doua mansoane din panza foarte rezistente care se introduc pe membre cat mai sus iar intre
acestea se introduc capetele cupei respingatorului. in continuare franghiutele cu care s-au fixat
membrele se leaga de manerul respingatorului facandu-se in acest fel un corp comun intre
membre si respingator asupra acestuia putandu-se aplica o forta mai mare si o posibilitate de
rasucire mai buna. Atunci cand fetusul este mort, membrele angajate se fixeaza cu o franghiuta
in 8, iar intre acestea se introduce un baston cu ajutorul caruia se rasuceste in sensul dorit pentru
corectarea pozitiei fetusului.
Versiunea este manopera obstetricala cu ajutorul careia se rernediaza o distocie cauzata
de asezarea transversala prin aducerea fetusului in asezare Iongitudinala. Cu ajutorul
franghiutelor sau carligelor se fixeaza regiunile corpului fetal care sunt mai aproape de intrarea
bazinului ~i 'in timp ce se tractioneaza de aceste parti, celelalte se resping, transformandu-se
asezarea transversala in asezare longitudinala, eutocica (Boitor, I., 1987). De retinut ca, atunci
cand fetusul este viu, se va prefera transformarea asezarii transversale in asezare longitudinala
prezentare anterioara, pentru a se evita asfixierea fetusului in timpul aplicarii manoperelor
obstetricle.
Manoperele obstetricale la animalele de talie mijlocie si mica. La acestea, e:.tr~ge?le
fetusilor prin metode nesangeroase sunt rare datorita faptului ca introducerea ma1~11 ~1 a
instrumentarului se face greu sau nu este posibila. De regula, la aceste ani11:aI~, r~med1erea s:
face cu degetul sau cu pense, cu ajutorul carora se fixeaza diferite regm?t ~1 se executa
tractiunea. Cea mai buna metoda de remediere la animalele mici este histerotorma.
 8.3.2. Remedierea distociilor prin manopere obstetricale

Remedierea distociilor în prezentare anterioară

Mai frecvente decât cele de origine maternale, distociile fetale pot fi determinate fie
de așezări, prezentări și pozitii vicioase, fie de retineri obstetricale, fie de excesul de volum
fetal, anomalii sau diverse monstruozităti fetale.
În prezentarea anterioară distociile pot fi cauzate de poziţie, de reţinerea membrelor
anterioare, de reţinerea capului sau de retinerea capului și gâtului. Remedierea acestor
distocii se recomandă a se efectua sub anestezie epidurală, în poziţie patrupodală sau atunci
când acest lucru nu este posibil, se recomandă ca femela să fie culcată pe partea opusă
reţinerii obstetricale. Pentru a preîntâmpina agravarea distociei, înainte de respingerea în uter
a regiunilor angajate, acestea vor fi fixate cu frânghiuţe.
Pentru ușurarea extragerii fetusului, dacă lichidele fetale s-au eliminat, se recomandă
lubrefierea tractusului genital cu vaselină, osmatin, ulei de floarea-soarelui sau orice unguent
ce conţine antibiotice.
a. Distocii produse de cap.
Cea mai mare frecvenţă a acestui tip de distocii se întâlneşte la bovine (conformaţie
voluminoasă), cabaline (gât lung al fetusului) sau la rumegătoarele mici. La apariţia acestor
distocii mai pot concura dezvoltarea exagerată capului , eforturile puternice de expulzare fără
ca cervixul să fie complet deschis dar şi intervenţiile premature sau incorect executate chiar
înainte de încheierea acomodării fetale.
a1.Reţinerea capului pe o latură. În acest caz se observă membrele angajate în
conductul pelvin, însotite de eforturi puternice de expulzare dar fără ca fătarea să poată
progresa.
Conduita terapeutică este următoarea:
- fixarea membrelor anterioare angajate folosind cele două frânghiute de câte 1,5
metri sau lanturile obstetricale;
- respingerea, de la nivelul regiunii axilare a întregului corp fetal cu mâna sau cu
respingătorul obstetrical, pentru a crea un spatiu și pentru a putea introduce mâna
în conductul pelvin;
- aplicarea a două degete la nivelul orbitei şi respingerea capului în sus spre linia
mediană urmată de prinderea botului în palmă;
- tracţiunea capului şi dirijarea botului spre deschiderea anterioară a bazinului;
- plasarea botului pe membrele anterioare astfel încât vârful botului să ajungă la
nivelul articulatiei buletului;
- aplicarea căpăstrului pe cap folosind frânghiuta de 3 metri;
- executarea tractiunii concomitente asupra frânghiuțelor fixate pe membre și a celei
cu care am efectuat căpăstrul aplicat pe cap.
Nu se recomandă fixarea botului sau numai a maxilarului, aceste măsuri nefiind
eficiente, putând complica distocia.
a2.Reţinerea capului şi gâtului pe o latură. Clinic se observă aparitia extremitătilor
membrelor anterioare între labiile vulvare și eforturi puternice de expulzare iar la examenul
vaginal capul și gâtul sunt reținute la nivelul intrării în bazin, deviate pe una din laturile
corpului fetal.
Conduita terapeutică presupune :
- fixarea membrelor exteriorizate cu ajutorul frânghiuţelor ;
 - efectuarea cu mâna a unor respingeri şi tracţiuni succesive de la nivelul gâtului, sau
prin trecerea unei frânghiuţe, cu ajutorul purtătorului de frânghiuţă pe după gâtul fetusului şi
executarea de respingeri şi tracţiuni succesive până când se transformă reţinerea capului şi
gâtului în reţinerea capului ;
- introducerea a două degete în orbite şi respingerea în sus și spre linia mediană,
urmată de prinderea botul în palmă şi aducerea acestuia în conductul pelvin ;
- confecţionarea căpăstrului din frânghiuţa introdusă pe după gât ;
- executarea tractiunii concomitente asupra frânghiutelor fixate pe membre și a celei
cu care am efectuat căpăstrul aplicat pe cap.

a3.Distocii prin cap încapuşonat. Apar în urma blocării botului la nivelul pubisului și
a flexării gâtului cu orientarea capului spre stern. Prin exploratie manuală, în functie de
gradul flexării gâtului, putem întâlni la intrarea în bazin fie prezentarea frunții, fie a cefei ,fie
a coamei ( mai ales la mânz la care gâtul este mai lung decât la alte specii ).
Conduita terapeutică constă în executarea următoarelor acțiuni:
- fixarea membrelor anterioare cu frânghiuțele sau cu lanțurile obstetricale;
- respingerea cu putere a fetusului în cavitatea pelvină pentru a face capul
abordabil;
- fixarea degetelor în orbite, sau prinderea botului cu mâna şi aducerea lui în poziţie
normală pe membre;
- confecționarea căpăstrului pe cap;
- executarea tracțiunii concomitente asupra frânghiuțelor fixate pe membre și a celei
cu care am efectuat căpăstrul aplicat pe cap.
Uneori în încapuşonarea prin prezentarea frunţii şi cefei, remedierea se poate executa
şi cu ajutorul respingătorului şi a frânghiuţei. Se trece mai întâi o frânghiuță prin cele două
orificii pe care le prezintă capetele celor două ramuri ale respingătorului ce formează
extremitatea respingătorului în formă de cupă sau de U. După fixarea (sub protecţia mâinii
operatorului) respingătorului la nivelul frunţii, se trece ansa frânghiuţei prin gura fetusului, un
ajutor din afară manevrează respingătorul, iar operatorul prinde botul în palmă şi se execută
o respingere de jos în sus până când capul este adus în poziţie eutocică în bazin. În continuare
se procedează la extragerea fetusului în modul descris anterior.
a4.Distocia prin reţinerea capului pe spate ( prezentarea ganașelor ). Această
distocie are o frecvenţă mai mică, iar remedierea constă în respingerea fetusului, cu mâna
introdusă la nivelul spațiului axilar şi aducerea capului în bazin, având grijă ca dinţii fetusului
să nu lezioneze tractusul genital. Extragerea fetusului urmează aceeași pași ca la metodele
descrise anterior.
a5.Distocia prin răsucirea capului și gâtului pe axul longitudinal. Este rar îtâlnită
putând apărea la mânz și constă în torsionarea capului și gâtului cu 90-180°. La explorația
manuală se constată că deși membrele au o dispunere normală,capul este răsucit fără să fie
deviat lateral ( Tainturier B., 2001 citat de Groza I. Șt., 2006 ).
Remedierea constă în :
- fixarea membrelor anterioare cu frânghiuțele sau cu lanțurile obstetricale;
- respingerea, de la nivelul regiunii axilare;
- fixarea a două degete la nivelul orbitelor;
- rotirea capului, în sens invers răsucirii, până la detorsionarea totală urmată de
extragerea fetusului.
b. Distocii prin reţinerea membrelor anterioare. Cele mai frecvente distocii întâlnite
în prezentarea anterioară sunt:
b1. Distocii prin reținerea chișiței sau - prezentarea buletului , constau în flexarea
chișiței unuia sau ambelor membre și este cea mai uşoară dintre distocii.
Remedierea constă în :
 - fixarea, cu ajutorul unei frânghiuțe, a membrului angajat ( dacă este vorba de
reținere unilaterală ) ;
- respingerea fetusului, cu mâna, de la nivelul axilei pentru crearea unui spațiu
suficient următoarelor manopere ;
- prinderea onglonului în palmă urmată de tracţiunea membrului anterior până ce
depăşeşte pragul pubien ;
- angajarea membrului în bazin urmată de aplicarea frânghiuței și extragerea fetusului.
b2. Distocii prin incompleta întindere a membrului anterior sau - agăţarea
olecranului. Această distocie constă în blocarea olecranului la nivelul pubisului ca urmare a
unei flexări parțiale a articulatiei humero-radio-ulnare.
Conduita terapeutică presupune :
- fixarea membrelor angajate cu frânghiuțele sau cu lanțurile obstetricale ;
- respingerea fetusului efectuată concomitent cu tracţiunea asupra membrului rămas
în urmă. Manopera poate fi uşurată prin ridicarea articulaţiei scapulo – humerale până
depăşeşte pragul pubian.
- verificarea poziției și extragerea fetusului.
b3. Distocii prin flexare carpienă sau - prezentarea genunchiului. Constă în flexarea
puternică a articulației antebrahio-carpo-metacarpiene.
Modul de remediere presupune următoarele acțiuni:
- fixarea regiunilor angajate ( a capului și a membrului angajat );
- respingerea fetusului;
- fixarea cu mâna ( având degetul mare la fața internă ) a membrului anterior flexat
de la nivelul metacarpului;
- respingerea în sus către linia mediană, până când transformăm prezentarea
genunchiului în prezentarea buletului ;
- mâna alunecă pe onglonul pe care-l protejează în palmă pentru a nu leziona
țesuturile moi din bazin urmată de;
- tracţionarea membrului anterior şi angajarea acestuia în bazin;
- verificarea poziției și extragerea fetusului.
Dacă se foloseşte respingătorul obstetrical, acesta se fixează la nivelul antebraţului
după ce frânghiuţa a fost trecută printr-o ramură a respingătorului şi introdusă după membrul
reţinut. Apoi se trece şi prin cealaltă ramură a respingătorului şi se fixează de mâner. Un
ajutor dinafară execută respingerea în sus şi median, în timp ce operatorul transformă
prezentarea genunchiului în prezentarea buletului, apoi prinde onglonul în palmă şi aduce
membrul în conductul pelvin. Urmează fixarea membrului cu o frânghiuță ,verificarea
poziției și extragerea fetusului.
B4. Distocii prin reținerea membrului anterior în totalitate sau - prezentarea spetei.
Acest tip de distocii prezintă importanţă numai pentru femelele speciilor de talie mare (vacă,
iapă), la cele de talie mică sau mijlocie (carnivore, scroafă) fetusul putând fi expulzat chiar
dacă prezintă reţinerea totală a unuia sau ambelor membre anterioare.
Conduita terapeutică presupune:
- fixarea cu ajutorul frânghiuțelor a membrului exteriorizat ( dacă este unilaterală )
și a capului;
- respingerea fetusului;
- se introduce mâna și se prinde de antebraț;
- se execută cu mâna, o respingere în sus şi către linia mediană din regiunea
antebraţului;
- se tracţionează şi se transformă prezentarea spetei în prezentarea genunchiului;
- se face a doua respingere şi se transformă prezentarea genunchiului în
prezentarea buletului;
- se prinde onglonul în palmă şi se aduce în conductul pelvin;
 - se fixează frânghiuța pe membru;
- se procedează la extragerea fetusului.
Dacă nu se poate remedia cu mâna ne putem servi de o frânghiuţă şi respingător ca în
procedeul descris anterior.
b5. Distocii prin reţinerea membrelor pe ceafă. Are loc o angajare vicioasă a unui
membru ori a ambelor membre anterioare care se încrucișează după ceafă. Frecvenţa acestei
distocii este mult mai mare la iapă, la care poate fi gravă datorită lungimii mari a razelor
osoase ale fetusului care pot perfora tractusul genital sau rectal al mamei.
Remedierea constă în:
- aplicarea frânghiuțelor pe fiecare membru ;
- respingerea fetusului în totalitate, cu mâna, de la nivelul frunții;
- fixarea capului cu frânghiuţa (confecţionarea căpăstrului);
- prinderea fiecărui membru cu mâna şi angajarea acestora în conductul pelvin;
- extragerea fetusului.
b6. Distocii prin angajarea membrelor posterioare sub fetus. Apar mai rar și constă în
angajarea membrelor anterioare sub fetus , în conductul vaginal apărând membrele anterioare
mai intinse iar sub acestea apar și cele posterioare mai reținute. Se impune în acest caz un
diagnostic diferenţial faţă de gestaţia gemelară sau distocia prin aşezarea transversală cu
prezentarea sterno – abdominală.
Conduita terapeutică presupune:
- fixarea membrelor anterioare cu ajutorul frânghiuțelor;
- aplicarea căpăstrului pe cap;
- respingerea membrelor posterioare şi tracţionarea membrelor anterioare şi a
capului pentru angajarea fetusului în bazin;
- extragerea fetusului.

Remedierea distociilor în prezentarea posterioară

Distocii prin agățarea copitei ( sau onglonului) sau - prezentarea chişiţei.

Remedierea constă în :
- fixarea membrului angajat;
- aplicarea căpăstrului pe cap;
- prinderea în palmă a ongloanelor şi aducerea membrului reţinut în bazin;
- aplicarea frânghiuței pe membrul remediat;
- extragerea fetusului.
Distocii prin agăţarea rotulei (incompleta întindere a membrului). Apare atunci când
rotula unuia sau ambelor membre rămâne la marginea anterioară a bazinului, expulzarea
fetusului fiind îngreunată.
Conduita terapeutică este următoarea:
- fixarea membrelor cu ajutorul frânghiuţei;
- respingerea fetusului de la nivelul feselor şi ridicarea rotulei cu mâna peste
marginea pubisului ;
- extragerea fetusului.
Distocia prin flexare tarsienă ( prezentarea jaretului ). Clinic se manifestă prin
eforturi puternice de expulzare cu evidențierea între labiile vulvare a unui singur
membru ( dacă reținerea este unilaterală ) sau fără evidențierea vreounui membru.
Remedierea constă în:
- fixarea membrului angajat;
- respingerea fetusului ;
 - prinderea cu mâna a regiunii metatarsiene (cu policele pe faţa internă) ;
- respingerea în sus către linia mediană pentru a transforma prezentarea jaretului, în
prezentarea chişiţei;
- prinderea cu mâna și protejarea onglonului care va fi angajat în bazin ;
- aplicarea frânghiuței pe membrul remediat;
- extragerea fetusului.
Dacă nu se reuşeşte remedierea prin această metodă, se aplică metoda cu frânghiuţa şi
respingătorul, descrisă la prezentarea genunchiului.
Distocii prin reținerea în totalitate a unuia sau a ambelor membre posterioare (
prezentarea fesei sau a feselor ). Se caracterizează clinic prin contracții puternice de
expulzare cu angajarea unui membru între labiile vulvare sau reținerea ambelor membre în
uter.
Remedierea presupune executerea unor manopere mai complexe în următoarea
succesiune :
-trecerea frânghiuței de 3 metri, cu ajutorul purtătorului de frânghiuță, prin fața
membrelor posterioare reținute pentru a avea control asupra corpului fetal ;
-respingerea corpului fetal pentru crearea unui spațiu necesar ajungerii cu mâna până
la una din gambele fetusului ;
-prinderea cu mâna a gambei de deasupra a fetusului și respingerea acesteia în sus și
către linia mediană, pentru transformarea prezentării fesei în prezentarea jaretului ;
- prinderea cu mâna a metatarsului și respingerea în sus și către linia mediană, pentru
a transforma prezentarea jaretului în prezentarea chișiței ;
-prinderea în palmă a onglonului și aducerea membrului în bazin ;
-aplicarea frânghiuței pe membrul angajat ;
-culcarea femelei pe partea opusă reținerii obstetricale și aplicarea acelorași manevre
și asupra celui de al doilea membru reținut urmate de extragerea fetusului.

Remedierea distociilor determinate de poziţie.

Cele mai frecvente distocii prin poziţii sunt întâlnite la vacă şi iapă, la suine şi la
carnivore poziţia jucând un rol minor în patogeneza distociilor, datorită conformaţiei
favorabile a bazinului.
Manopera la care se apelează în vederea remedierii distociei, este rotaţia, care poate fi
de 900 până la 1800, în funcţie de gradul de deviere de la poziţia eutocică.
În vederea remedierii trebuie realizate două condiţii importante: crearea spaţiului
suficient pentru rotaţia fetusului şi lubrifierea tractusului genital;
Conduita terapeutică este următoarea:
- fixarea părţilor corporale prezentate către deschiderea bazinului;
- respingerea fetusului cu mâna introdusă în spațiul axilar sau ingvinal , în functie
de prezentare;
- rotaţia fetusului în sensul dorit pentru a ajunge la o poziţie eutocică ;
- extragerea fetusului.
În cazul în care fetusul este mort, se pot încrucişa membrele, care la comanda
operatorului vor fi răsucite de către un ajutor, în timp ce operatorul ajută la rotație cu mâna
fixată sub spata fetusului. Această încrucișare a membrelor este interzisă dacă fetusul este
viu, metoda putând conduce la fracturarea membrelor.
Uneori remedierea poziției se mai poate realiza cu ajutorul respingătorului obstetrical
și a două manșete confecționate dintr-un material foarte rezistent astfel:
 - mai întâi se fixează membrele angajate cu ajutorul frânghiuțelor și se respinge
corpul fetal ;
- se introduce câte o manşetă din material rezistent, pe fiecare membru angajat în
bazin, plasându-se cât mai mult spre extremitatea proximală a membrelor
(anterioare sau posterioare);
- protejând cu două degete capătul în formă de cupă, se introduce respingătorul în
bazin, iar ramurile acestuia se fixează între fiecare manșetă și membrul pe care
aceasta a fost fixată ;
- frânghiuţele cu care au fost fixate membrele, se leagă apoi de capătul în formă de
T al respingătorului, iar un ajutor din afară execută rotaţia în direcţia dorită, timp
în care operatorul ajută la rotirea fetusului cu mâna introdusă sub spată, în cazul
prezentării anterioare, sau unghiul extern al iliumului, în prezentarea posterioară ;
- ultima manoperă constă în extragerea fetusului tracționând direct de respingător.

Remedierea distociilor determinate de așezarea transversală

Remedierea necesită aplicarea manoperei obstetricale denumită versiune.

-Atunci când fetusul este viu se preferă aplicarea versiunii cu transformarea așezării
transversale în așezare longitudinală prezentare anterioară, pentru a se evita axifixierea
fetusului în timpul remedierii distociei.
- Dacă fetusul este mort se preferă transformarea așezării transversale în așezare
longitudinala prezentare posterioară, acesta fiind mai ușor de angat nefiind necesară și fixarea
capului.
- Dacă situația o impune, indiferent de starea fetusului viu sau mort, în bazin se va
angaja în urma efectuării versiunii fie trenul anterior, fie trenul posterior în funcție de
ușurința cu care acesta poate fi angajat.

Remedierea distociei dată de așezarea transversală varianta orizontală, prezentare

sterno-abdominală, indiferent de poziție ( cefalo-iliacă dreaptă sau stângă ).
Se diagnostică prin examen manual vaginal când se constată prezența atât a membrelor
anterioare cât și a celor posterioare, mai mult sau mai puțin angajate în bazin și prezentarea la
nivelul deschiderii anterioare a bazinului, a regiunii sterno-abdominale ce împiedică
angajarea corpului fetal în bazin.
Dacă fetusul este viu ,conduita terapeutică presupune următoarele acțiuni :
-identificarea membrelor anterioare și aplicarea frânghiuțelorla nivelul acestora ;
-respingerea trenului posterior, cu mâna sau cu respingătorul, având grijă să nu strivim
cordonul ombilical prin această manoperă, urmată de tractiuni și respingeri succesive
exercitate asupra trenului anterior prin intermediul frânghiuțelor, pentru a transforma
așezarea transversală în așezare longitudinală prezentare anterioară ;
-aplicarea căpăstrului obstetrical pe cap ;
-corectarea poziției fetusului prin efectuarea rotației ;
-extragerea fetusului.
Dacă fetusul este mort ,conduita terapeutică presupune următoarele acțiuni :
-identificarea membrelor posterioare și aplicarea frânghiuțelorla nivelul acestora ;
-respingerea trenului anterior, cu mâna sau cu respingătorul, având grijă să nu strivim
cordonul ombilical prin această manoperă, urmată de tractiuni și respingeri succesive
exercitate asupra trenului posterior prin intermediul frânghiuțelor, pentru a transforma
așezarea transversală în așezare longitudinală prezentare posterioară ;
-corectarea poziției fetusului prin efectuarea rotației ;
 -extragerea fetusului.

Remedierea distociei dată de așezarea transversală varianta orizontală, prezentare

costo-abdominală ( dreaptă sau stângă ), indiferent de poziție (cefalo-iliacă dreaptă sau
stângă ) .
La examenul manual vaginal se constată prezența, la nivelul deschiderii anterioare a
bazinului, a regiunii costo-abdominale stângi sau drepte însoțită sau nu și de rpezența unuia
sau mai multor membre parțial angajate.
Remedierea este mai laborioasă și presupune aplicarea, în mod asemănător a tehnicilor
descrise anterior.

Remedierea distociei dată de așezarea transversală varianta orizontală, prezentare

dorso-lombară), indiferent de poziție (cefalo-iliacă dreaptă sau stângă ) .
Se diagnostică prin examen manual vaginal când se constată prezența, la nivelul intrării
în bazin, a regiunii dorso-lombare a fetusului și absența membrelor.
Remedierea se va executa în funcție de starea fetusului : viu sau mort. Dacă fetusul este
viu se preferă transformarea așezării transversale în așezarea longitudinală prezentare
anterioară.
Atunci când fetusul este viu conduita remedierii presupune :
-trecerea frânghiuței de 3 metri, cu ajutorul purtătorului de frânghiuță, pe după trenul
anterior al corpului fetal, având grijă să nu strivim cordonul ombilical prin această
manoperă ;
-efectuarea de respingeri succesive asupra trenului posterior, urmată de tracțiuni
succesive efectuate asupra trenului anterior prin intermediul frânghiuței de 3 metri, până când
transformăm așezarea transversală în așezare longitudinală prezentare anterioară, cu reținerea
ambelor membre anterioare în totalitate ( prezenterea spetelor ) ;
-remedierea reținerii în totalitate a membrului anterior ( de deasupra ), prin metoda
cunoscută ;
-culcarea femelei pe partea opusă reținerii membrului ;
- remedierea reținerii în totalitate a celuilalt membrului anterior ;
-extragerea frânghiuței de 3 metri și confecționarea căpăstrului obstetrical urmată de
așezarea capului pe membre ;
-corectarea poziției fetusului prin efectuarea rotației ;
-aplicarea tracțiunii pentru extragerea fetusului.
Dacă fetusul este mort remedierea presupune :
- trecerea frânghiuței de 3 metri, cu ajutorul purtătorului de frânghiuță, pe după trenul
posterior al corpului fetal, având grijă să nu strivim cordonul ombilical prin această
manoperă ;
- efectuarea de respingeri succesive asupra trenului anterior, urmată de tracțiuni
succesive efectuate asupra trenului posterior prin intermediul frânghiuței de 3 metri, până
când transformăm așezarea transversală în așezare longitudinală prezentare posterioară, cu
reținerea ambelor membre posterioare în totalitate ( prezenterea feselor ) ;
- remedierea reținerii în totalitate a membrului posterior ( de deasupra ), prin metoda
cunoscută ;
- culcarea femelei pe partea opusă reținerii membrului ;
- remedierea reținerii în totalitate a celuilalt membrului posterior ;
- corectarea poziției fetusului prin efectuarea rotației ;
- aplicarea tracțiunii pentru extragerea fetusului.

Remedierea distociei dată de așezarea transversală varianta verticală.

 Este mult mai rar întâlnită și presupune respectarea acelorași reguli ca în cazul variantei
orizontale ,precum și adaptarea și aplicarea manoperelor obstetricale situațiilor concrete în
vederea remedierii distociei.

8.3.3. Fetotomia
Este o metodă de remediere a distociilor care se aplică mai ales la animalele de talie
mare, la care bazinul fiind suficient de mare permite introducerea mâinii armată cu un
instrumentar divers în funcție de situație.
Operațiunea constă în secţionarea corpului fetal, în vederea reducerii volumului și a
extragerii acestuia, bucată cu bucată, prin conductul pelvin. Corpul fetal poate fi secționat
total sau parţial (Popescu, P., 1965; Runceanu, L., 1992).
Condiţiile necesare efectuării fetotomiei sunt:
– fetusul trebuie să fie mort;
– să existe acces larg în uter prin deschiderea completă a cervixului, pentru a putea
introduce mâna armată cu instrumentar;
– bazinul să fie suficient de dezvoltat pentru a putea realiza manoperele necesare
efectuării cu succes a intervenției;
– anestezia epidurală a femelei pentru suprimarea contracţiilor uterine.
Dacă se consideră această metodă oportună şi necesară, iar fetusul este viu, se
procedează în prealabil la asomarea fetusului prin secţionarea jugularelor şi carotidelor (în
prezentarea anterioară), sau a cordonului ombilical sau secţionarea arterei şi venei femurale
(în prezentarea posterioară). De asemenea se pot folosi cu succes şi unele combinații de
anestezice care vor fi introduse în cavitatea peritoneală a fetusului.

Instrumentarul folosit pentru efectuarea fetotomiei. De-a lungul timpului în

practicarea fetotomiei s-a utilizat un număr mare de instrumente, care să uşureze cât mai mult
efectuarea operațiilor şi să menajeze cât mai mult femela. Utile cu adevărat s-au dovedit însă
puține dintre acestea. Toate instrumentele descrise în intervenţiile obstetricale, mai ales cele
pentru fixare şi tracţiune, sunt folosite şi în fetotomie. În afară de acestea se mai folosesc:
- fetotomul curb de deget (Gerlach) care este utilizat pentru secţionarea ţesuturilor
moi cum ar fi :pielea, muşchii, tendoanele, etc.;
- spatule obstetricale mari şi mici pentru jupuirea pielii sau pentru dilacerarea unor
țesuturi ;
- trocare pentru puncția cutiei craniene în caz de hidrocefalie ;
- cuțite, pentru dezarticularea membrelor atunci când acestea sunt exteriorizate ;
- cârligul butonat al lui De Bruin care este, o tijă de metal lățită și recurbată la
un capăt și terminată cu un buton, având la celălalt capăt un mâner oval. Marginea interioară
a capătului recurbat este tăioasă fiind folosită pentru secționarea țesuturilor dure,a coastelor
în special;
- fetotomul fierăstrău de sârmă al lui Thygessen, care întruneşte toate calităţile necesare
acestei operaţii și practic a revoluționat această manoperă sângeroasă.
Fetotomul Thygessen este construit din două tuburi de oţel nichelate, lungi de 76 cm.
La o extremitate, tuburile sunt prevăzute cu două sfere uşor turtite, găurite între ele, iar la
celălalt capăt cu o armătură metalică de fixare a tuburilor, pe care este fixat un mâner în T. La
mijloc mai au o legătură metalică. A doua piesă importantă este cablul format din mai multe
fire de oţel împletite, lung de 8 – 10 metri. Cablul este fierăstrăul propriu-zis care se
introduce în tuburile fetotomului cu ajutorul unei tije metalice de sârmă, lungă de 80 – 85 cm,
care la un capăt are un orificiu sau cârlig pentru introdus sârma, iar la celălalt capăt un inel.
Pentru trecerea sârmei pe după regiunile corpului fetal se folosește purtătorul de
sârmă. Sunt necesare și două mânere pentru a se executa tracţiunea de cablu.
Montarea fetotomului se realizează astfel : se introduce tija de sârmă prin unul dintre
tuburile fetotomului și se fixează cablul care apoi se trage prin tubul respectiv aplicându-i-se
un mâner pentru tracțiune. Celălalt capăt al cablului se introduce în purtătorul de sârmă, se
infășoară foarte bine cu tifon pentru a nu leziona țesuturile mamei, apoi se trece pe după
regiunea corporală ce trebuie secționată, după care se trece prin al doilea al fetotomului și se
aplică un mâner.
În continuare operatorul fixează cu o mână capul fetotomului pe regiunea de secționat
iar cu cealaltă mână îl ține cât mai fix. După aplicarea ansei peste regiunea ce trebuie
secționată se întind capetele cablului apoi se începe fierăstruirea de către un ajutor.
Fierăstruirea se execută prin mișcării continue fără smuncituri nu prea brutale și numai la
comanda operatorului care menține capul fetotomului pe regiunea de secționat.
Fetotomul Thygessen este cel mai bun instrument folosit, pentru executarea
fetotomiei întrucât realizează secțiuni în toate planurile, secţionând cu uşurinţă atât ţesuturile
moi cât şi pe cele osoase şi nu lezionează pereţii uterului. Au mai fost confecționate şi alte
fetotoame fierăstrău de sârmă, care au la bază acelaşi principiu (Götze – Liess, Beshlebnov,
Fălcoianu, etc.), dar care sunt mai puțin eficiente.
Fetotomul Götze – Liess, are cele două tuburi mai lungi și fixate între ele cu un sistem
gheară, care permit distanțarea tuburilor pentru a cuprinde mai bine regiunea dar nu asigură o
bună fixare pe regiunea ce trebuie secționată.
Rachiofoarele se folosesc în cazurile de distocii prin exces de volum sau angustie
pelvină, când utilizarea fetotomului cu fierăstrău de sârmă este foarte grea sau imposibilă.
Pentru a se obţine reducerea în volum al fetusului, s-a imaginat distrugerea coloanei
vertebrale. Aceasta se realizează cu ajutorul rachioforului lui Stüwen şi a vacuofactului
Becker - Schöttler.
Rachioforul lui Stüwen este compus dintr-un tub metalic, lung de aproximativ un
metru și cu un lumen de 1 cm, care la un capăt prezintă niște spirale de burghiu, iar la
celălalt capăt un mâner în formă de T. Pentru a fi folosit este necesară și o tijă metalică
gradată denumită ,,spinascop”. După decapitarea fetusului, tija metalică (spinascopul) se
introduce în canalul vertebral și se împinge pînă în regiunea sacrală. Pe tijă se împinnge
rachioforul, se fixează pielea în jurul vertebrei atlas cu ajutorul a două frânghiuțe și se ține
sub tensiune de către un ajutor. Se începe apoi sfredelirea sub controlul mâinii operatorului
introdusă în cavitatea uterină între fetus și peretele uterin urmărind în permanență nivelul
unde acționează burghiul. Se zdrobesc astfel vertebrele corpul fetal devenind moale și putând
trece ușor prin bazin.
Dezavantajele rachiofoarelor sunt reprezentate de numărul mic de distocii în care pot
fi utilizate ( cele date de excesul de volum fetal și de angustia pelvină ) și numai în așezarea
longitudinală, prezentare anterioară. De asemenea sunt instrumente mai greu de utilizat
putând leziona ușor conductul genital.
Tehnica fetotomiei. Se cunosc două metode de executare a fetotomiei : subcutanată şi
percutanată.
Fetotomia subcutanată presupune avulsionarea unor regiuni ale corpului fetal, după
ce, în prealabil s-a efectuat jupuirea pielii pe o suprafaţă mai mare sau mai mică a corpului
fetal. Aceasta tehnică poate fi aplicată pe cap şi pe membre.
Detaşarea capului. Mai întâi se aplică o frânghiuţă pe mandibula fetusului. În
continuare cu ajutorul fetotomului curb de deget , se practică o incizie semicirculară în
regiunea frunţii care se prelungește şi pe maseterii stâng și drept. Cu ajutorul unei spatule se
detaşează pielea de pe cap până la nivelul cefei, introducându-se apoi un cârlig în orificiul
dintre vertebra atlas şi cutia craniană. Această operațiune este urmată de dezarticularea de la
acest nivel, secţionarea ţesuturilor moi de la acest nivel şi îndepărtarea capului.
Detaşarea membrului anterior. Începe cu fixarea membrului anterior cu o frânghiuţă.
Cu o pompă de bicicletă la care se ataşează un tub de cauciuc cu ac de seringă mai gros, se
insuflă aer subcutanat și se masează astfel încât ca aerul să pătrundă până deasupra
cartilajului suprascapular. În continuare, cu fetotomul de deget se execută o incizie a pielii,pe
fața mediană a membrului, de la nivelul regiunii axilare până la bulet. Urmează detașarea
pielii, cu mâna sau cu ajutorul unei spatule metalice, până deasupra cartilajului suprascapular
şi ruperea ţesuturilor moi din regiunea axilară. Se dezarticulează membrul de la bulet, se
aplică o altă frânghiuţă pe metacarpul de pe care anterior a fost jupuită pielea şi prin tracţiune
se avulsionează membrul, timp în care operatorul face respingerea fetusului, păstrând
contactul cu fetusul prin intermediul primei frânghiuțe care a fost fixată pe membru înainte de
insuflarea subcutanată a aerului.
Detaşarea membrului posterior. Se face în mod asemănător cu cea a membrului
anterior dar este mai greu de realizat, datorită masei musculare din jurul articulaţiei coxo –
femurale care mai este voluminoasă şi mai greu de secţionat.
Fiind obositoare și destul de greu de realizat , de îndată ce a fost descoperit fetotomul
fierăstrău de sârmă, indicațiile fetotomiei subcutanate au fost foarte mult restrânse
dezvoltându-se și punându-se accent pe o nouă tehnică și anume pe fetotomia percutantă.
Fetotomia percutanată presupune secţionarea tuturor ţesuturilor interesate (ţesuturi
moi şi osoase) putând fi aplicată pe orice regiune a corpului fetal. Această metodă a constă în
folosirea fetotomului curb de deget şi a fetotomului fierăstrău de sârmă Thygessen.
Se poate aplica pe gât, pe membre , putându-se realiza și detroncația sau înjumătățirea
fetusului.
Detaşarea gâtului se execută în caz de reţinerea capului şi gâtului pe o latură. Dacă
membrele anterioare sunt angajate în bazin sau exteriorizate, se vor fixa cele două membre cu
ajutorul a două frânghiuțe pentru a avea control asupra corpului fetal. Se trece apoi, cu grijă
pentru a nu leziona țesuturile materne, sârma fierăstrăului cu ajutorul purtătorului de sârmă pe
după gât cât mai aproape de baza gâtului. Se verifică cu atenție să nu se interpună carunculi
sau alte țesuturi materne între sârma fetotomului și fetus, iar apoi capul fetotomului se fixează
pe fetus, de partea opusă ansei de sârmă şi se secţionează gâtul prin fierăstruire, secționând
atât țesuturile moi cât și cele osoase. Cauza distociei fiind înlăturată se procedează la
verificarea și eventual corectarea poziției, urmată de extragerea fetusului.
Detaşarea membrului toracic se practică în exces de volum al centurii scapulare,
angustie pelvină, fetuşi emfizematoşi, reținerea unui membru în totalitate neremediabilă prin
manopere obstetricale etc.
Se începe prin fixarea membrului cu ajutorul unei frânghiuțe. Se practică o incizie
profundă a pielii, a țesutului conjunctiv subcutanat și a musculaturi regiunii deasupra
cartilajului suprascapular, utilizând fetotomul curb de deget. În această incizie se introduce
sârma fierăstrăului cu ajutorul purtătorului de sârmă. Se verifică cu atenție să nu se interpună
carunculi sau alte țesuturi materne între sârma fetotomului și fetus. Capul fierăstrăului se
fixează în regiunea axilară, menținându-se cu mâna de către operator pentru a nu aluneca şi
apoi se fierăstruieşte. Dacă operațiunea este executată corect, sârma va secţiona pielea şi
ţesuturile moi dintre spată şi cutia toracică detaşând membrul de corp, fără a secționa și raze
osoase.
În reţinerea în totalitate a membrului, prin prezentarea spetei se poate face detaşarea
membrului de corp tot prin această metodă, cu respectarea următorilor timpi operatori:
executarea unei incizii profunde a pielii, țesutului conjunctiv subcutanat și a musculaturii
deasupra cartilajului suprascapular, urmată de introducerea sârmei în incizie şi în tuburile
fierăstrăului, fixarea cu mâna a capului fetotomului în regiunea axilară şi executarea
fierăstruirii pentru secționarea atât a țesuturilor moi cât și a celor osoase.
Detaşarea membrului pelvin se practică în aceleaşi cazuri ca la membrul anterior. Se
fixează membrul cu o frânghiuţă, apoi cu fetotomul curb de deget se practică o incizie
profundă a pielii și mușchilor de la unghiul extern al iliumului la baza cozii. Se introduce
sârma în incizia creată, iar capul fierăstrăului se fixează și se menține cu mâna de catre
operator în regiunea perineală. Prin fierăstruire lentă și susținută se vor secţiona ţesuturile
moi şi osoase detaşând membrul prin înjumătăţirea bazinului fetal. Metoda poate fi aplica şi
în caz de reţinere în totalitate a membrului posterior, cu prezentarea fesei.
Detroncaţia sau înjumătăţirea corpului fetal este indicată în exces de volum fetal, cu
blocarea trenului anterior sau posterior la nivelul intrării în bazin, sau în așezarea
transversală. Se practică în mod diferit după situaţia dată: fetusul ieşit parţial între labiile
vulvare, dar blocat cu centura pelvină sau cu centura scapulară la nivelul deschiderii
anterioare a bazinului, sau fetusul se găseşte în totalitate în cavitatea uterină în aşezarea
transversală sau longitudinală.
În primul caz se execută detroncaţia prin metoda subcutanată care presupune
următoarele acțiuni :
-fixarea membrelor anterioare cu ajutorul frânghiuțelor și aplicarea căpăstrului pe
cap ;
-executarea unei incizii circulare a pielii și țesuturilor subiacente, în dreptul ultimelor
coaste ;
-jupuirea pielii urmată de detașarea jumătății anterioare a corpului fetal prin
dezarticularea coloanei vertebrale între două vertebre lombare și secționarea țesuturilor moi ;
-practicarea unor orificii în porțiunea de piele care a fost jupuită și plicarea unei
frânghiuțe în aceste orificii pentru, a păstra legătura cu jumătatea de corp fetal rămasă în
uter ;
-înjumătățirea bazinului prin metoda percutanată și extragerea acestor jumătăți.
Detroncaţia în cavitatea uterină, fie în aşezare longitudinală sau transversală, se
execută cu fetotomul Thygessen. Cu ajutorul purtătorului de sârmă, ansa fierăstrăului de
sârmă se trece peste regiunea dorso – abdominală înapoia coastelor. În aşezarea transversală
capul fetotomului se sprijină pe partea opusă a ansei, iar în așezarea longitudinală tuburile
fierăstrăului se plasează pe partea laterală a corpului fetal. Prin fierăstruire se execută
secţionarea şi extragerea celor două jumătăţi corporale fetale.
Evisceraţia este indicată în caz de fetus emfizematos, exces de volum fetal etc.
Operația constă în avulsionarea viscerelor din cavitatea toracică şi abdominală, în scopul
reducerii dimensiunilor fetusului și extregerii acestuia prin conductul pelvi-genital.
Tehnica este diferită în funcție de prezentare.
-În caz de prezentare anterioară, după detaşarea capului şi a unui membru prin una din
metodele descrise anterior, cu ajutorul cârligului butonat al lui de Brüen, se secţionează două
coaste la jumătate care apoi se dezarticulează de la articulaţia costo – vertebrală şi costo –
sternală. Prin orificiul creat se introduce mâna și se avulsionează organele din cavitatea
toracică, apoi tot cu mâna, se perforează diafragma şi se avulsionează organele din cavitatea
abdominală.
-În caz de prezentare posterioară prin incizia făcută, cu ajutorul fetotomului curb de
deget, sau în urma înjumătăţirii bazinului, se pătrunde în cavitatea abdominală și se
avulsionează viscerele ambelor cavităţi.
Secţionarea corzii jaretului. Pentru a nu se produce perforarea peretelui uterin în caz
de prezentare a jaretului angajat parţial, mai ales la mânz, se procedează la secţionarea corzii
jaretului cu ajutorul fetotomului curb de deget. De cele mai multe ori însă, această operaţie,
nu rezolvă distocia.
Puncţia cutiei craniene se practică în caz de hidrocefalie. Cu mâna se palpează
punctul cel mai fluctuent al craniului, de obicei la nivelul fontanelei, apoi se introduce la
acest nivel trocarul la care este ataşat un tub de cauciuc, sau, alteori, se practică o incizie cu
fetotomul curb de deget în punctul cel mai fluctuent al craniului, pentru a se scurge lichidele
acumulate, în vederea reducerii volumului capului și extragerii fetusului prin conductul
pelvin.
Fetotomia totală se practică în situațiile în care, decapitarea, avulsionarea unuia sau
ambelor membre ori eviscerația sunt insuficiente pentru rezolvarea distociei. În unele cazuri,
pentru extragerea fetusului în totalitate este necesară fragmentarea în continuare a acestuia. În
cazul prezentării anterioare, avulsionarea membrelor este urmată de detroncaţie şi apoi de
înjumătăţirea bazinului, care se poate realiza prin fixarea coloanei vertebrale cu o frânghiuţă
și trecerea sârmei fierăstrăului printre membrele posterioare, capul fetotomului fixându-se
în partea anterioară a iliumului. După secţionare se extrag cele două jumătăţi protejând cu
mâna suprafaţa secţionată pentru a nu leziona conductul pelvi – genital.
Una din regulile de bază ale fetotomiei, indiferent de tehnica utilizată, este aceea de a
nu secționa niciodată o porțiune de raze osoase mai mare decât putem proteja cu palma,
deoarece razele osoase neprotejate cu palma pot provoca grave leziuni ale tesuturilor moi de
la nivelul conductului pelvi-genital.

Fetotomia la animalele de talie mijlocie şi mică

La oaie, capră şi scroafă, la care spaţiul din conductul pelvin este redus și nu permite
manipularea instrumentelor, singura metodă indicată în caz de distocii neremediabile prin
manopere obstetricale, este histerotomia ( operația cezariană ).
La căţea şi pisică, în caz de exces de volum fetal sau de angustie pelvină, se poate
practica cefalotripsia ( zdrobirea capului fetal ) şi uneori evisceraţia cu ajutorul penselor
forceps sau a altor tipuri de pense, mai ales când fetuşii sunt morţi de mai mult timp. Această
intervenţie fiind traumatizantă, se recomandă operaţia cezariană.
Fetotomia se poate aplica şi în caz de fetuşi cu malformaţii congenitale ( anomalii sau
monstruozităţi), folosind tehnicile descrise şi ţinând seama de una din regulile de bază ale
fetotomiei, și anume ca razele osoase secţionate să poată fi acoperite complet cu mâna pentru
a nu leziona conductul pelvi – genital al parturientei.
 REGLAJUL NEURO-HORMONAL AL CICLULUI SEXUAL

La femele, viaţa sexuală se desfăşoară ciclic. Durata ciclului sexual e

determinată genetic, însă poate fi influenţată de o serie de factori intrinseci (secreţia
hormonală, metabolism, starea de sănătate) sau extrinseci (alimentaţie, întreţinere,
microclimat, macroclimat, etc).
În cursul unui ciclu sexual, în organismul femei au loc o serie de modificări
morfo-fiziologice în sfera genitală precum şi modificări ale comportamentului.
Totalitatea acestor modificări reprezintă manifestările ciclului sexual.
Ciclul sexual se împarte în două mari stadii:
Stadiul foliculinic (estrogenic) = proestru + estru;
Stadiul luteal (progesteronic) = metestru + diestru.
Cele două stadii sunt despărţite de ovulaţie. În fiecare din aceste faze au loc
modificări morfo-fiziologice şi comportamentale specifice. Există diferenţe majore
între stadiul foliculinic şi cel luteal. În schimb, diferenţele dintre proestru şi estru,
respectiv dintre metestru şi diestru sunt minore.
Reglajul ciclului sexual se realizează pe cale neuro-endocrină, pe axul
hipotalamus-hipofiză- gonade, prin intermediul mecanismelor de feed-back
(pozitiv sau negativ, lung, scurt, sau ultrascut).
Centrul de comnadă şi integrare nervoasă este localizat în hipotalamus. La
nivelul acestuia există neuroni cu proprietăţi secretorii grupaţi sub forma unor
nuclei hipotalamici. Aceşti nuclei pun în libertate o serie de secreţii numite
neurohormoni sau neurotransmiţători, care vor avea drept ţintă hipofiza.
Neurosecreţiile hipotalamice pot avea fie rol de stimulare a eliberării hormonilor
hipofizari, fie rol de inhibare a acesteia. Hormonii hipotalamici cu rol de stimulare
se mai numesc şi releasing hormoni (-RH), iar cei cu rol de inhibiţie se numesc
inhibiting hormoni (-IH).
În general, pentru fiecare hormon secretat de hipofiză, există câte un hormon
hipotalamic de eliberare şi/sau unul de inhibiţie. Excepţie fac hormonii hipofizari
FSH (hormonul de stimulare foliculară) şi LH (hormonul luteinizant) pentru care
există un singur hormon, de eliberare: Gn- RH (gonadotropine releasing hormone).
Sub influenţa Gn-RH-ului hipotalamic, hipofiza pune în libertate atât FSH cât şi
LH.
FSH-ul, secretat de către celulele β hipofizare, ajunge prin circulaţia sistemică
la ovare şi determină creştere şi dezvoltare foliculară. Secreţia de FSH este mai
ridicată în proestru şi la începutul estrului. Foliculii ovarieni cresc şi se dezvoltă
sub influenţa FSH, timp în care produc cantităţi din ce în ce mai mari de hormoni
estrogeni. Estrogenii au drept ţintă tractusul genital, glanda mamară şi SNC-ul.

Rolurile estrogenilor:
Asupra tractusului genital:
- Produc congestia tractusului genital (de la oviducte până la vulvă);
-Sensibilizează fibra musculară uterină la acţiunea ocitocinei (ajutând la
ascensiunea spermatozoizilor);
-Acţionează asupra endometrului determinând proliferarea endometrială (a
epiteliului endometrial);
-Determină secreţia de la nivelul celulelor cervicale a mucusului de clăduri (clar,
filant, transparent);
-Determină întredeschiderea cervixului;
-Determină cheratinizarea mucoasei vaginale (într-o proporţie foarte ridicată mai
ales la căţea)
Asupra glandei mamare:
- Determină proliferarea canaliculelor glandei mamare .
Asupra SNC:
-Determină excitare, cu apariţia comportamentului specific din timpul estrului,
inclusiv apariţia libidoului.
Toate acţiunile enunţate au loc în timpul proestrului şi mai ales, estrului.
Foliculii ovarieni ajunşi în stadiul maxim de dezvoltare secretă prin intermediul
granuloasei foliculare un hormon numit inhibină sau foliculostatină. Acesta
acţionează asupra hipofizei şi reduce secreţia de FSH.
Urmarea acestui fapt este secreţia în cantitate mai mare a LH-ului cu
schimbarea raportului dintre FSH şi LH în favoarea LH-ului. Astfel, LH produce
maturarea foliculului dezvoltat. În momentul în care raportul FSH/LH ajunge la o
valoare de 1/3-1/10 ( în funcţie de specie) se produce dehiscenţa foliculară
(ovulaţia). In urma ovulaţiei, în locul foliculului ovarian, din structurile rămase ale
acestuia, printr-o serie de modificări morfo-fiziologice şi biochimice, ia naştere o
nouă formaţiune, o nouă glandă cu secreţie internă:
corpul luteal (CL).
Principalul rol al CL este de a secreta progesteron. Acesta are drept ţintă,
asemănător estrogenilor, tractusul genital, glanda mamara şi SNC. Efectele sale
sunt însă de cele mai multe ori opuse celor ale estrogenilor.

Rolurile progesteronului:
Asupra tractusului genital:
1) Reduce congestia tractusului genital;
2) Desensibilizează miometrul la acţiunea ocitocinei, asigurând liniştea necesară
menţinerii gestaţiei;
3) Acţionează asupra endometrului care a proliferat sub acţiunea estrogenilor şi
determină secreţia de la nivelul glandelor endometriale a laptelui uterin
(embriotrofului) cu care se hrăneşte produsul de concepţie în primele stadii de
dezvoltare;
4) Reduce secreţia celulelor cervicale transformând-o într-un mucus vâscos şi
foarte aderent care formează un dop ce obstruează cervixul în timpul gestaţiei;
5) Determină închiderea cervixului;
Asupra glandei mamare
Determină proliferarea acinilor glandulari
Asupra SNC:
Are un efect liniştitor, calmant.

Există 3 tipuri de CL:

 a) CL progestativ (ciclic, de călduri);
b) CL gestativ - apare dacă s-a produs fecundaţia. Practic, el evoluează din CL
progestativ. În acest caz, CL îţi păstrează locul şi funcţionalitatea pe ovar până
după parturiţie;
c) CL persistent (patologic).
Fazele de evoluţie ale CL progestativ:
1) Faza de organizare şi proliferare - la vacă se desfășoară de la ovulaţie până în
ziua 5-6 a ciclului sexual, fază în care nu secretă cantităţi mari de progesteron
şi nu poate fi palpat pe ovar.
2) Faza de eflorescenţă (faza activă) - se desfăşoară din ziua 5-6 până în ziua 17 a
ciclului sexual. Este faza în care CL secretă cantităţi maxime de progesteron şi
poate fi palpat pe suprafaţa ovarului, sub forma unei ciupercuţe.
3) Faza de luteoliză (regresie sau involuţie) - durează din ziua 17 până în ziua 21,
când se produce reluarea ciclului sexual, dar e completă abia în ziua 50-60.
Acest lucru este valabil în cazul în care nu s-a instalat gestaţia.
Progesteronul, printr-un mecanism de feed-back negativ, acţionează asupra
hipotalamusului şi determină blocarea secreţiei de Gn-RH. În absenţa Gn-RH-ului,
secreţia de gonadotropine (FSH şi LH) este întreruptă. Astfel, este împiedicată
selectarea şi dezvoltarea unui nou folicul, iar ciclul sexual rămâne blocat în faza
progesteronică.
Dacă însă nu s-a produs fecundaţia (şi nu s-a instalat gestaţia), mucoasa uterină
intactă produce cantităţi mari de prostaglandină F2α, cu următoarele roluri:
- Lizează CL (rol luteolitic);
- Determină contracţia miometrului (asemănător ocitocinei);
-Participă la realizarea dehiscenţei foliculare;
-Reglează axoplasma între hipotalamus şi hipofiza favorizând acţiunea Gn-RH-
ului asupra hipofizei.
Ca urmare a lizei CL, secreţia de progesteron scade, hipotalamusul scapă de
sub feed-back-ul negativ exercitat de acesta şi începe să secrete din nou cantităţi
mari de Gn-RH ce vor acţiona asupra hipofizei determinând reluarea ciclicitătii
sexuale (reintrarea în călduri).

Ciclul sexual este reglat prin axul hipotalamus-hipofiză-gonade care

presupune existenţa a 3 tipuri de feed-back: lung, scurt şi ultra-scurt.

Feed-back-ul lung: se realizează între gonade şi hipotalamus.

a) Feed-back lung pozitiv exercitat de către estrogenii produşi de ovar care

acţionează asupra hipotalamusului şi determină secreţia de la nivelul acestuia a unei
cantităţi din ce în ce mai mari de Gn-RH.
b) Feed-back lung negativ exercitat de către progesteron care secretat în cantitate
mare de CL blochează secreţia de Gn-RH, blocând practic ciclul în faza
progesteronică.
Feed-back-ul scurt: apare între hipofiză şi hipotalamus, prin intermediul FSH-
ului şi LH-ului, care acţionează asupra hipotalamusului, limitând secreţia de Gn-
RH.
 Feed-back-ul ultrascurt se exercită între nucleii hipotalamici care îşi pot stimula
sau inhiba reciproc secreţia.
Practic, cel mai important hormon în reglarea ciclului sexual este progesteronul
de al cărui nivel depinde blocarea sau deblocarea secreţiei de Gn-RH de la nivelul
hipotalamusului în vederea protejării gestaţiei sau reluării ciclicităţii sexuale.

Prolactina
Un alt hormon cu rol important în reproducţie este prolactina sau LTH-ul.
Nivelul acesteia este reglat tot de hipotalamus, prin intermediul PRH (prolactine
releasing hormone) şi PIH (prolactine inhibiting hormone). PRH determină secreţia
de LTH (hormonul luteotrop sau prolactina), iar PIH inhibă secreţia acesteia.
Prolactina are următoarele roluri:
1) Iniţiază, declanşează şi menţine lactaţia la unele specii iar la alte specii
pregăteşte glanda mamară pentru lactaţie;
2) Declanşează instinctul matern;
3) La păsări declanşează instinctul de cuibărit şi clocit;
4) Favorizează menţinerea CL pe ovar;
5) Intervine în reglarea mecanismelor osmotice.

Ocitocina
Nucleii hipotalamici (supraoptic şi paraventricular) au rol în producerea
vasopresinei şi ocitocinei. Ocitocina (secretată la nivelul nucleului paraventricular-
NPV) se cuplează cu o proteină specifică numită neurofizina şi migrează pe tija
formată de către neuronii NPV, ajungând până la nivelul neurohipofizei (hipofiza
posterioară), unde va fi depozitată. De la acest nivel ocitocina este pusă în libertate
sub influenţa unor stimuli veniţi din sfera genitală sau a glandei mamare. Rolurile
ocitocinei:
1) Determină contracţia musculaturii netede a aparatului genital, determinând
apariţia contracţiilor uterine din timpul parturiţiei sau a contracţiilor din
timpul estrului care ajută la ascensiunea spermatozoizilor spre căile genitale
anterioare;
2) Acţionează asupra celulelor mioepiteliale ale acinilor glandulari mamari
intervenind astfel în ejecţia laptelui;
3) Intervine în declanşarea ovulaţiei
 Anexele fetale şi placenta
Anexele fetale se dezvoltă iniţial sub forma unor anexe embrionare, în cadrul
proceselor de diferenţiere din aria extraembrionară. Sunt formaţiuni care au rolul de a
asigura nutriţia şi protecţia embrionului şi fetusului. Derivă din blastocit şi au o evoluţie
rapidă încă de la începutul gestaţiei. Anexele fetale sunt: vezicula ombilicală (vitelină),
amniosul, alantoida, corionul şi cordonul ombilical (fig. 27, 28, 29).

lich,d r1/a11/01d1in

stentoconan

endometru

Fig. 27. Prezentarea schematică a învelitorilor fetale la iapă

(după Seiciu şi col. 1989)

peretete uterin mucoes» ul~rini

~mn/os
lichitl ~mniolic

/ichid i1/anlo1d1iln
cordon
omhilt'ca/

Fig. 28. Prezentarea schematică a învelitorilor fetale la scroafă

(după Seiciu şi col. 1989)
 hchid ;mniolic
1mniocDn1n
1!1nfD1mniq1

J'f.Jntocort'on
col!lttlon
aruncul
~-- tnrlomtlru

Fig. 29. Prezentarea schematică a învelitorilor fetale la vacă

(după Seiciu şi col. 1989)

Vezicula ombilicală se formează în aria extraembrionară prin gâtuirea cavităţii

lecitocelice, fiind de origine endodermică. Se dezvoltă de timpuriu la majoritatea speciilor, la
unele specii peretele veziculei venind în contact cu trofoblastul şi alcătuind omfalocorionul.
Vezicula ombilicală comunică cu intestinul primitiv prin canalul vitelin. Vasele sanguine de
la nivelul acestei vezicule constituie circulaţia omfalo-mezenterică. Vezicula ombilicală
funcţionează puţin timp la mamifere, fiind înlociută cu circulaţia placentară, iar la păsări
persistă până la ecloziune.
Amniosul se formează prin scufundarea produsului concepţional în cavitatea
lecitocelică. În urma acestui proces, cele două margini ale depresiunii se apropie între ele şi
se alipesc, formând astfel o cavitate denumită cavitate amniotică. Amniosul este de origine
ectodermică fiind constituit dintr-o singură învelitoare subţire şi transparentă. Cavitatea
amniotică este plină cu lichid amniotic, secretat de epiteliul amniosului, în care se dezvoltă
embrionul şi apoi fetusul. Lichidul amniotic are aspect mucilaginos, culoare gălbuie, este
limpede la vacă, oaie şi capră şi tulbure la iapă, iar spre sfârşitul gestaţiei devine gălbui închis
datorită meconiului. În lichidul amniotic se găsesc: pepsină, fermenţi diastazici şi lipolitici,
proteine, fructoză, grăsimi şi săruri minerale. Acest lichid asigură temperatură şi presiune
egale şi constante pe toată suprafaţa corpului fetal, creându-i condiţii optime de dezvoltare.
La animalele mari volumul de lichid amniotic variază între 3 şi 6 litri, la oaie 350-700 ml, la
scroafă 40-200 ml iar la căţea şi pisică între 8 şi 30 ml. Amniosul se dezvoltă după
13-16 zile de la concepţie la bovine, ovine şi cabaline şi mai devreme la scroafă, căţea şi
pisică.
Alantoida provine din porţiunea terminală a intestinului primitiv, prin procese de
proliferare, de evaginare şi invaginare între amnios şi vezicula ombilicală, ajungând în
contact cu corionul.este formată din două foiţe: o foiţă internă care acoperă amniosul şi o
foiţă externă care căptuşeşte corionul la faţa internă. Cavitatea alantoidiană este plină cu
lichidul secretat de epiteliul acestei învelitori (Dumitrescu I. şi col., 1982).
Alantoida se formează după 24-28 de zile de la fecundaţie la vacă şi iapă şi prezintă 3
porţiuni: - porţiunea intraembrionară ( care va deveni vezica urinară a fetusului); - porţiunea
mijlocie (canalul urac) care intră în componenţa cordonului ombilical; - porţiunea
extraembrionară (sacul alantoidian propriu-zis) plină cu lichid de culoare gălbuie, în componenţa
căruia intră: albumină, glucoză, mucus, săruri alcaline, uree, alantoină etc. Alantoida are rolul de
a conduce vasele sanguine spre corion, protejează fătul contra insultelor mecanice, ajută la
dilatarea a cervixului şi lubrifiază tractusul genital în timpul parturiţiei.
 Corionul este învelitoarea cea mai externă şi provine din ectoblast. În urma dispariţiei
zonei pelucide ia naştere trofoblastul, din care se va forma procorionul, pe suprafaţa căruia
apar o serie de prelungiri din care se vor forma vilozităţile coriale, care au rol în absorbţia
embriotrofului şi în ancorarea corionului în criptele uterine. Faţa internă a corionului aderă la
alantoidă printr-un strat de ţesut conjunctiv, formând alantocorionul în care sunt răspândite
capilarele sanguine ce ajung pâna la vilozităţi.
Cordonul ombilical se dezvoltă odată cu alantoida şi este alcătuit dintr-un ţesut cu
aspect gelatinos numit „gelatina lui Wharton”, care susţine vasele ombilicale (două artere şi
una sau două vene) şi canalul urac. Cordonul ombilical asigură legătura sanguină între mamă
şi fetus, precum şi eliminarea produselor de excreţie.

6.3.1 Formele de placente şi tipurile de placentaţie

Placenta reprezintă angrenajul morfofiziologic dintre mamă şi fetus, respectiv dintre
vilozităţile coriale şi criptele mucoasei uterine. Sub aspect fiziologic, pe la nivelul placentei
se realizează schimburile metabolice dintre mamă şi fetus, placenta fiind în acelaşi timp şi un
organ endocrin.
Cea mai importantă caracteristică a placentei la mamifere o constituie prezenţa
vilozităţilor coriale care reprezintă şi un prim criteriu de clasificare a mamiferelor în:
mamifere placentare, al căror corion prezintă vilozităţi şi mamifere aplacentare, reprezentate
de marsupiale, al căror corion este lipsit de vilozităţi (corion avilos).
Clasificarea placentei viloase se face după 3 criterii: anatomic, histologic şi
ginecologic.
După criteriul anatomic sau al modului de repartizare a vilozităţilor pe suprafaţa
corionului, placenta poate fi: difuză, multiplă sau cotiledonară, zonară şi discoidală.
- placenta difuză se caracterizează prin faptul că vilozităţile sunt răspândite pe toată
suprafaţa corionului. La rândul ei aceasta poate fi difuză completă la solipede, când
vilozităţile ocupă în întregime suprafaţa corionului şi difuză incompletă, la suine, când
vilozităţile lipsesc de pe extremităţile corionului (fig. 30).

Fig.30. Placentă difuză- scroafă

(după Thibault şiLevasseur, 1991)

- placenta multiplă sau cotiledonară, se caracterizează prin faptul că vilozităţile sunt

grupate sub forma unor insule pe suprafaţa corionului. Formaţiunile insulare de vilozităţi se
numesc cotiledoane iar spaţiile dintre acestea sunt lipsite de vilozităţi. Fiecărui cotiledon îi
corespunde la nivelul uterului matern câte un caruncul, iar fiecărei vilozităţi câte o criptă.
Angrenajul dintre cotiledon şi caruncul formează un complex anatomo-fiziologic numit
placentom. Acest tip de placentă se întâlneşte la rumegătoare, numărul placentoamelor la
vacă fiind de 80-140 (fig. 31, 32).
 Fig. 31.Placenta cotiledonară- vacă
(după Thibault şiLevasseur, 1999)

oaie
x Capra
.

Fig. 32. Comparaţie între placentoame la diferite specii

a – Endometru; b- Stroma endometrului; c- Epiteliul endometrului; d- Alantoidocorionul;
e- Pediculul carunculului; f- Caruncul; g- Vas sangvin (după Seiciu şi col. 1989)

- placenta zonară are vilozităţi dispuse pe o zonă circulară sub forma unei benzi
(chingi) în partea centrală a corionului şi se întâlneşte la căţea şi pisică (fig. 33).

Fig. 33. Placenta zonară- căţea

(după Thibault şiLevasseur, 1991)

- placenta discoidală se caracterizează prin repartizarea vilozităţilor pe o parte

corionului, sub forma unui disc, fiind caracteristică rozătoarelor şi primatelor (fig. 34).
 Fig. 34. Placenta discoidală- femeie
(după Thibault şiLevasseur, 1991)
După criteriul histologic sau al modului cum se angrenează vilozităţile coriale în
criptele mucoasei uterine placenta poate fi de 4 tipuri: epitelio-corială, sindesmo-corială,
endotelio-corială şi hemo-corială.
- placenta epitelio-corială este cea mai simplă, epiteliul corionului venind în contact
direct cu epiteliul criptei uterine. La acest tip de placentaţie între sângele matern şi cel fetal se
interpun 6 straturi: 3 straturi din partea placentei fetale şi 3 din partea placentei materne. Din
partea fetusului participă: endoteliul capilar fetal, ţesutul conjunctiv corial şi epiteliul
vilozităţii coriale. Din partea mamei participă: epiteliul criptei uterine, ţesutul conjunctiv
subepitelial şi endoteliul vascular. Acest tip de placentă se întâlneşte la cabaline şi suine.
- placenta sindesmo-corială se întâlneşte la majoritatea rumegătoarelor şi se
caracterizează prin faptul că epiteliul corial secretă enzime care lizează epiteliul mucoasei
uterine distrugâdu-l, corionul venind în contact direct cu ţesutul conjunctiv submucos. La
acest tip de placentă sângele fetal este despărţit de sângele maternal prin 5 straturi: 3 din
partea fetusului şi două din partea mamei.
- placenta endotelio-corială se formează în urma contactului dintre epiteliul vilozităţii
coriale şi endoteliul capilar matern. Epiteliul vilozităţii coriale lizează atât epiteliul mucoasei
uterine cât şi ţesutul conjuctiv subiacent, venind în contact cu pereţii capilarelor sanguine
materne. Acest tip de placentă se întâlneşte la carnivore, sângele fetal fiind despărţit de
sângele maternal prin 4 straturi: 3 din partea fetusului şi unul din partea mamei.
- placenta hemo-corială este tipul cel mai evoluat de placentă şi se întâlneşte la
primate şi rozătoare. Epiteliul vilozităţii coriale lizează şi endoteliul capilarelor sanguine,
fiind înconjurat de sângele adunat în lacune. La acest tip de placentaţie sângele fetal este
despărţit de cel maternal doar prin cele 3 straturi ale vilozităţii coriale.
Cu cât numărul straturilor histologice este mai mare, cu atât bariera pentru anticorpii
maternali este mai severă. Anticorpii nu trec de la mamă la fetus prin placentele de tip
epitelio-corial şi sindesmo-corial, nou-născuţii cabalinelor şi rumegătoarelor fiind
agamaglobulinemici sau hipogamaglobulinemici achiziţionând anticorpii doar prin colostru.
După criteriul ginecolgic sau al gradului de distrugere a mucoasei uterine în timpul
expulzării placentei acestea pot fi: nedeciduată, semideciduată şi deciduată.
- placenta nedeciduată (sau necaducă) se caracterizează prin faptul că vilozităţile
coriale se desprind fără a disloca porţiuni din mucoasa uterină şi se întâlneşte la solipede şi
suine.
- placenta semideciduată sau semiplacenta sau semicaducă, presupune dislocarea
parţială a epiteliului mucoasei uterine în timpul desprinderii vilozităţilor coriale. Se întâleşte
la rumegătoare.
- placenta deciduată sau adevărată sau caducă se caracterizează, prin faptul că odată
cu dezancorarea vilozităţilor coriale se distruge şi o parte din mucoasa uterină. Se întâlneşte
la carnivore, rozătoare şi primate. Porţiunea din mucoasa uterină care se dislocă odată cu
vilozităţile coriale se numeşte deciduă sau caducă.
 6.3.2 Funcţiile anexelor fetale şi ale placentei
Acestea pot fi sintetizate astfel:
- izolează organismul matern de cel fetal, făcând imposibilă resorbţia embrionului;
- permit dezvoltarea tridimensională a fetusului datorită faptului că în lichid,
presiunea este uniformă şi egală pe toată suprafaţa fetusului;
- asupra organismului mamei acţionează ca un protector faţă de mişcările violente
ale fetusului;
- au rol protector faţă de acţiunea unor factori fizici (traumatisme);
- reglează schimburile dintre mamă şi fetus;
- joacă rol de glandă cu secreţie internă;
- reprezintă un organ de înmagazinare a unor substanţe şi vitamine;
- rol în eliminarea metaboliţilor fetali.
Placenta îndeplineşte funcţii comparabile cu cele ale funcţiei gastrointestinale,
respiratorii, circulatorii şi renale.
Funcţia digestivă este îndeplinită cu ajutorul unor enzime şi fermenţi de la nivelul
epiteliului corial care transformă substanţele nutritive complexe până la formele uşor
accesibile pentru fetus. Fetusul, având o intensitate metabolică ridicată, are prioritate faţă de
organismul matern, astfel încât dacă scade concentraţia elementelor nutritive din circulaţie se
ajunge la mobilizarea resurselor proprii ale mamei pentru satisfacerea necesităţilor fetale.
Transportul placentar al aminoacizilor are loc în sens contrar gradului de concentraţie,
nivelul acestora fiind mai ridicat în plasma fetală decât în sângele matern.
Substanţele minerale traversează placenta prin difuziune.
Glucidele şi lipidele sunt mai întâi transformate, sub acţiunea enzimelor şi a
fermenţilor, în substanţe mai simple, pentru ca apoi să fie sintetizate şi trecute în circulaţia
fetală.
Placenta îndeplineşte şi o funcţie respiratorie, oxigenul şi acidul carbonic fiind
transportaţi de hemoglobină atât fizic cât şi chimic. Un rol deosebit, în schimbul
transplacentar de gaze, îl are presiunea scăzută care facilitează schimbul de O2 din sângele
matern în cel fetal şi al acidului carbonic din sângele fetal în cel matern. Trecerea celor două
componente gazoase la nivelul placentei are loc prin difuziune, datorită diferenţei de
tensiune.
Funcţia circulatorie a placentei presupune sosirea sângelui maternal la acest nivel prin
artere şi preluarea sa prin vene iar sângele fetal va fi preluat de la acest nivel prin venele
ombilicale. În circulaţia palcentară fetală sângele arterial oxigenat circulă prin vene, iar sângele
încărcat cu bioxid de carbon prin artere.
Substanţele rezultate din metabolismul fetal trec din sângele fetal în cel matern
placenta îndeplinind astfel şi o funcţie renală sau de excreţie.
Placenta are şi un rol endocrin fiind puse în evidenţă gonadotropine placentare,
estrogeni placentari, prostaglandine placentare şi hormonul somatotrop placentar.

6.3.3 Particularităţile anexelor fetale pe specii

În afară de cele care ţin de elementele esenţiale de clasificare, anexele fetale prezintă
unele particularităţi în funcţie de specie.

La iapă
 Ovula fecundată parcurge distanţa dintre ovar şi uter în 7-8 zile, iar la 15-18 zile de la
fecundare are deja aspectul unei vezicule ovoide de 3-5 mm.
La 21 de zile vezicula blastodermică, cu ecto şi endoblastul formate are 300 de mm
lungime şi începe conturarea amniosului.
La 28 de zile, produsul de concepţie pluteşte încă liber în uter, apar vilozităţile
primare şi începe migrarea către baza cornului uterin în vederea nidării. După 35 de zile,
embrionul se nidează iar sacul embrionar pătrunde şi în cornul opus. La aproximativ 2 luni,
vezicula embrionară este angajată în ambele coarne uterine, alantoida ia contact pe toată
suprafaţa cu corionul şi se formează circulaţia placentară ce se definitivează după
aproximativ 70-85 de zile. Nidaţia se termină după 100 de zile, când fetusul măsoară circa 15
cm (Runceanu L. şi col., 2001).
În fază mai avansată de gestaţie corionul are aspectul unui sac membranos, complet
închis, sacul corial prezentând multe falduri care îi măresc suprafaţa de contact.
Alantoida reprezintă o cavitatea închisă şi tapetează faţa internă a corionului pe toată
întinderea sa, precum şi faţa externă a amniosului. În lichidul alantoidian, uneori se întâlnesc
nişte formaţiuni ovoide, de culoare galben-brună, de consistenţă moale, numite hipomane,
care provin din invaginarea în cavitatea alantoidiană a alano-corionului şi strangularea
acestuia care merge până la detaşare, plutind în lichidul alantoidian. Hipomanele conţin mari
cantităţi de hormoni, îndeosebi estrogeni. Cantitatea de lichid alantoidian oscilează între 8 şi
15 litri, fiind la început transparent, iar spre sfârşitul gestaţiei gălbui şi opac. Alantoida
acoperă în întregime amniosul.
Cordonul ombilical este format la mânz din două artere, o venă şi canalul urac, la
naştere măsurând 70-80 cm lungime.

La scroafă

Pasajul ovulelor fecundate până în uter durează 4-5 zile. La două săptămâni vezicula
blastodermică are 2 mm diametrul, iar la 17 zile măsoară 1,5 cm, embrionul având 2,5 mm.
Spre ziua a 20-a corionul este acoperit cu vilozităţi iar nidaţia este încheiată.
Corionul este saciform, acoperit în mod uniform cu vilozităţi, cu excepţia
extremităţilor. Fiecare fetus are un corion propriu. Uneori, extremităţile sacilor coriali vecini
se unesc iar la fătare se elimină în grup 2-3 placente după expulzarea câtorva fetuşi.
Corionul la faţa internă vine în contact atât cu alantoida cât şi cu amniosul.
Alantoida căptuşeşte corionul la faţa lui internă şi se prelungeşte pâna la vârfurile lui,
exceptând regiunea dorsală a fetusului, unde acesta este căptuşit de aminos, formând amnio-
corionul. Lichidul alantoidian este clar la început şi ajunge la 30 de zile de gestaţie la
aproximativ 200 ml, apoi volumul scade la 100 ml în preajma fătării.
Amniosul vine în contact atât cu alantoida cât şi cu corionul. Lichidul amniotic este
cristalin şi în cantitate relativ mică în prima jumătate a gestaţiei.
Cordonul ombilical, aproximativ egal cu lungimea unui fetus, este format din două
artere, două vene şi canalul urac.
Placenta este difuză incompletă, epitelio-corială şi nedeciduată.

La vacă

După 5-6 zile zigotul se găseşte în vârful cornului uterin, ajungând la două sătămâni
să ia aspect filiform. Spre sfârşitul primei luni de gestaţie, vilozităţile coriale se grupează sub
formă de cotiledoane ce asigură legătura intimă cu endometrul. Angajamentul placentă-
endometru se realizează la nivelul carunculilor uterini care, prin criptele uterine, relizează
placentomul.
Corionul prezintă vilozităţile grupate în 80-120 cotiledoane, cu suprafaţa convexă. La
partea internă, corionul vine în contact cu alantoida şi pe o mică suprafaţă şi cu amniosul.
Epiteliul criptelor carunculare nu este întrerupt, ci numai degenerat în mod discontinuu.
Alantoida este un sac membranos, alungit, ce conţine lichidul alantoidian în cantităţi ce
variază între 8 şi 15 litri. În lichidul alantoidian se întâlnesc formaţiuni numite bovomane, care au
aceeiaşi origine ca la iapă şi sunt încărcate cu săruri de uree, calcar, oxalaţi, proveniţi din
metabolismul fetal.
Amniosul este o membrană subţire, care pe faţa internă prezintă nişte formaţiuni
albicioase, turtite, ca nişte plăci, care spre finele gestaţiei devin mucilaginoase.
Placenta este cotiledonară, sindesmo-corială şi semideciduată.

La oaie şi capră

Nidaţia are loc la 17-18 zile. Cotiledoanele sunt mai puţin numeroase decât la vacă
(88-96) inserându-se pe carunculii uterini ce au o suprafaţă concavă la oaie şi plană la capră.
Cordonul ombilical are în componenţa sa două artere, două vene şi canalul urac.

La carnivore

Migraţia zigotului este de 10 zile la căţea şi 13-14 zile la pisică.

La început vilozităţile sunt răspândite pe toată suprafaţa procorionului apoi se
dezvoltă numai cele din zona centrală. Acestea distrug epiteliul şi corionul mucoasei uterine,
iar pe marginile brâului placentar distrug şi o parte din capilare, formându-se astfel
hematomul marginal.
Alantoida vine în contact pe toată suprafaţa cu corionul acoperind în totalitate
amniosul. Cantitatea de lichid alantoidian oscilează între 40-120 ml la căţea.
Cordonul ombilical este format din două artere, două vene, canalul urac şi vezicula
ombilicală incomplet atrofiată.
Placenta este zonară, endotelio-corială, deciduată.
 Diagnosticul gestaţiei

Stabilirea diagnosticului de gestație la femelele animalelor domestice, prezintă o

deosebită importanță atât pentru crescătorul de animale cât și pentru medicul veterinar.
Diagnosticul timpuriu al gestaţiei permite desfăşurarea unei activităţi planificate în
ceea ce privește creşterea, exploatarea şi reproducerea animalelor. Efectuarea corectă și cât
mai precisă a diagnosticului de gestație are și alte deziderate de ordin economic, sanitar-
veterinar și umanitar reprezentate de: prevenirea și combaterea infertilității sau sterilității,
eliminarea de la reproducție a femelelor cu afecțiuni congenitale sau dobândite incurabile,
impiedicarea sacrificării femelelor gestante etc.
Pentru precizarea diagnosticului de gestaţie se pot utiliza : metode clinice şi metode
paraclinice.

Diagnosticul gestaţiei prin metode de laborator

Examenele de laborator, efectuate în scopul precizării diagnosticului de gestaţie, au –

în unele cazuri – semnificaţii majore în aprecierea stării de gestaţie la animalele domestice. În
ultimii ani, s-au introdus pe scară din ce în ce mai largă unele metode care furnizează
specialistului suficiente date în scopul precizării diagnosticului de gestaţie.
Metodele de laborator se bazează pe punerea în evidenţă a modificărilor de natură
histologică, hormonală, a compoziţiei sângelui etc., ce survin în perioada de gestaţie în
organismul femelei.
Metodele de laborator se pot clasifica după mai multe criterii, dintre care amintim :
- După caracterele tehnicilor de laborator preconizate : fizice, fizico-chimice, chimice,
biochimice, histologice, biologice, imunologice, hormonale etc.
- După specia de animale la care se folosesc : pentru diagnosticul gestaţiei la iapă,
vacă, oaie, scroafă etc.

Metode bazate pe specificul tehnicilor de laborator

Metode fizice.
Unele dintre aceste metode sunt mai puțin utilizate în stabilirea stării de gestație, pe
de o parte din cauza aparaturii mai costisitoare, iar pe de altă parte, datorită faptului că unele
metode permit stabilirea diagnosicului doar în a doua parte a perioadei de gestație.
Aceste metode permit punerea în evidenţă atât a prezenţei (radioscopia şi radiografia),
cât şi viabilităţii (electrocardiografia şi radioascultaţia) produsului de concepţie.
Radioscopia şi radiografia se folosesc mai frecvent şi cu bune rezultate la carnivore
şi iepuroaică, se bazează pe evidențierea scheletului fetal, putându-se stabili şi numărul
produşilor de concepție. Prezintă între altele și dezavantajul stabilirii unui diagnostic tardiv,
adică după formarea scheletului fetal.
Electrocardiografia se bazează pe înregistrarea grafică simultană a activităţii cardiace
a mamei cât şi a fetusului.
 Radioascultaţia înregistrează simultan zgomotele cardiace ale mamei şi fătului,
ultimele fiind mai reduse în intensitate şi mai frecvente decât cele ale mamei.
Toate aceste metode se folosesc limitat în practica zootehnică întrucât furnizează date
tardive şi necesită aparatură specială şi condiţii de laborator.
Metode fizice indirecte. Determinarea VSH-ului este cea mai folosită şi se bazează pe
faptul că sedimentarea hematiilor este mai rapidă la femelele gestante.
Metodele cu ultrasunete (bazate pe efectul Doppler) au fost utilizate mai întâi pentru
diagnosticul gestației la oaie și capră ( de către Lindahl,1966 ), începând din anul 1968 s-a
extins utilizarea lor la scroafă, vacă, iapă și carnivore, iar în ţara noastră s-au răspândit în
unităţile pentru creşterea şi exploatarea suinelor în sistem industrial.
Principiu : sesizarea unor zgomote provenite de la nivelul uterului gestant (bătăile
cordului, pulsaţia cordonului ombilical etc) cu ajutorul ultrasunetelor şi citirea modificărilor
respective pe ecranul osciloscopului.
Aparatul este format dintr-un osciloscop şi dintr-un cap palpator sau traductor sub
forma unui stetoscop.
Osciloscopul este alcătuit din : sincronizator, generator de radioimpulsuri,
amplificator, generator de baletaj, indicator osciloscopic şi bloc de alimentare. Capul palpator
sau traductorul aparatului are rolul să transforme oscilaţiile electrice în oscilaţii elastice
ultrasonice, să introducă aceste oscilaţii ultrasonice în ţesuturile limitrofe locului pe care se
aplică capul palpator, să recepţioneze ultrasunetele reflectate şi să le transforme în oscilaţii
electrice. Este necesar ca traductorul să fie aplicat pe suprafaţa cutanată (în prealabil
lubrifiată), corespunzător locului unde uterul gestant este cel mai apropiat de peretele
abdominal.
Precizia metodei este de 95% şi se poate aplica cu bune rezultate şi la ovine, caprine,
bovine, cabaline şi carnivore.
La scroafă precizia metodei este de 58,3% în ziua a 30-a, 81,8% în zilele 30-39 și de
100% în ziua a 40-a de gestație ( Groza I.St.,2006 ). Pentru un diagnostic cât mai precoce la
scroafă se indică aplicarea sondei imediat în fața rotulei iar în a doua treime pe o suprafață
mult mai mare a abdomenului. Bătăile inimii fetușilor pot fi înregistrate simultan începând cu
a 26-a zi de gestație până la fătare, concomitent cu bătăile cardiace materne.

Ecografia
Ecografia este o metodă de investigaţie medicală care se bazează pe reflectarea
ultrasunetelor de către ţesuturi. Utilizată pe scară largă în medicina umană, a început să se
dezvolte şi să fie aplicată şi în medicina veterinară. Imagistica medicală suplineşte cu succes
tehnicile clasice şi mai ales radiologia, în unele domenii. Ecografia este neinvazivă şi uşor de
aplicat, dar interpretarea imaginilor necesită o bună cunoaştere a semiologiei şi a bazelor
fizice ale ecografiei (Solcan, Gh., 1997).
Principii de bază ale ecografiei
• metodă imagistică de tip morfofuncțional
• se bazează pe capacitatea ultrasunetelor de a străbate mediile biologice și de a
fi reflectate de acestea.
Este emis un impuls de ultrasunete de scurtă durată, iar apoi sonda emițătoare-
receptoare va primi ecoul trimis de structura explorată.
Prin analiza acestor ecouri primim informațiile privind:
• distanța la care acest ecou se formează, în funcție de intervalul de întoarcere a
ecoului;
• densitatea țesutului explorat, în funcție de integritatea ecoului.
Definiția ultrasunetelor
 Sunt vibrații mecanice care se deplasează cu viteze foarte mari, având ca suport
oscilațiile particulelor componente ale materiei, în jurul pozițiilor lor de echilibru, această
oscilație fiind de tip sinusoidal (Groza I. Șt.,2006).
Transmisia ultrasunetelor se face în mediu:
- solid
- lichid
-gazos
Ultrasunetele se caracterizează prin următorii parametri: frecvență, lungimea de undă,
viteza, amplitudinea, perioada, energia acustică, puterea acustică și intensitatea acustică.
Imaginea ecografică este rezultatul următoarelor fenomene:
• generarea ultrasunetelor;
• particularitățile acustice ale țesuturilor;
• răspunsul organismului la propagarea ultrasunetelor.
Piesa care emite și recepționează ultrasunetele se numește traductor.
Aceasta funcționează ca o sursă acustică mixtă ce emite și recepționează utrasunete
aproape concomitent.
Într-o secundă, același cristal emite ultrasunete timp de două microsecunde, pentru ca
apoi să devină receptor timp de 998 de microsecunde, ciclul durând o milisecundă. Acest
ciclu se reia constant, durata ciclului de vibrație a cristalului fiind de milisecunde, regimul de
pulsație este de 1000/1500 unde pe secundă. Această frecvență de ordinul a 1000Hz nu
trebuie confundată cu frecvența acustică (Groza I. Șt.,2006).
Pentru evitarea prezenței aerului între suprafața de ieșire si țesutul explorat se
plasează un gel (ecogel) cu aceeași impedanță acustică.
Realizarea informației ecografice
Transductorul îndeplinește 2 funcții:
-emițător de ultrasunete la intervale regulate de timp și cu o durată de două
microsecunde;
-receptor de ultrasunte sub formă de ecouri pe durata următoarelor 998 microsecunde.
Undele emise se probagă în mediul biologic. Întâlnind în calea lor diferite
interferențe, se vor reflecta sub formă de ecouri.
Diferențele de impedanță acustică între țesuturi vor fi codificate în implusuri electrice
și prelucrate (Groza I. Șt.,2006).
În ecografie se utilizează ultrasunete cu o frecvenţă înaltă de 2 – 10 MHz.
Viteza de propagare este condiţionată de caracteristicile undei şi densitatea mediului
sau rezistenţa acestuia la propagare denumită impedanţă acustică. Cantitatea ultrasunetelor
reflectate este cu atât mai mare cu cât diferenţa de impedanţă acustică dintre două medii este
mai mare.
Air 331 00012 Air 331 00012

--
Eau
Tlssu tMpatique
1497
1570
0997
I 055
Eau
Tlssu hepatlque
1~97
1570
0997
1 055
Tlssu musculaire 1568 Tlssu musculalre 1568 1 058
3360 3360

Fig. 41 – Imagine ecografică a ovarului la vacă

C.J. – corp luteal; F – folicul
(Mialot, J.P., 1991)
 Fig. 42 – Imagine ecografică a ovarului la vacă: se disting foliculi la începutul
perioadei de maturare şi un corp luteal
(Mialot, J.P., 1991)

,., :t 1/ 1H

Fig. 43 – Imagine ecografică a ovarului la vacă cu chist folicular.

(Mialot, J.P., 1991)

Reflexia este foarte puternică la interfaţa dintre ţesuturile moi şi aer, sau dintre
ţesuturile moi şi os, acestea fiind foarte ecogene. Reflexia este slabă la interfeţele dintre
ţesuturile moi, cu impedanţă apropiată, acestea fiind puţin ecogene.
Prin lichide, ultrasunetele se propagă fără reflexie şi fără refracţie, fiind anecogene.
Formaţiunile plasate în mediile lichide omogene (chiştii, uterul gestant) pot fi observate cu
uşurinţă.
După modalitatea de analiză a ecourilor captate de transductor (sondă) se disting 4
metode ecografice: modul A (utilizat în oftalmologie, neurologie şi determinarea grosimii
maselor musculare); modul B (cel mai utilizat la ora actuală, în examinarea clinică); modul
T.M. (folosit în cardiologie) şi metoda Doppler (utilizată în măsurarea vitezei de circulaţie a
sângelui prin orificiile valvulare şi a leziunilor cardiace) (May, W. şi col., 1994).-
Piesa de bază în exploatarea ecografelor este sonda transductor care conţine cristalul
de cuarţ. Există sonde de tip linear şi sectorial.
Practic majoritatea specialiştilor utilizează ecografe echipate cu sonde lineare, deşi
diverşi autori fac referinţă la exploatarea sondelor sectoriale la bovine (Kahn, W., 1990;
Pierson, R.A., 1988).
Sondele liniare se caracterizează prin faptul că imaginea formată este rectangulară și
acoperă lungimea de explorare corespunzătoare lungimii sondei (10 cm pentru sonda de 5
MHz).
În cazul sondelor sectoriale imaginea formată pe ecran este un triunghi sau un trapez
cu un unghi de deschidere de 60-1100.
În ambele cazuri imaginea este formată rapid, iar sonda operează 20-30 baleaje pe
secundă, oferind pe ecran o imagine dinamică, reacționând aproape fără interval între
mișcările operatorului și structurile studiate
Interpretarea imaginilor
Se realizează prin prelucrarea computerizată a diferenței de potențial electric a
cristalelor piezoelectrice la nivelul unui convertizor digital.
 Scara de nuanțe de gri este dată de diferențele de potențial electric, expresie a
combinației de ecouri returnate care codificate devin nuanțe de gri. Această codificare
permite distincția pe ecranul ecografului a unor interferențe cu densitate acustică și poziție
spațială diferită.
Cu cât există mai multe nuanțe de gri, cu atât pot fi reprezentate diferit mai multe puncte.
Tipuri de imagini
În funcție de tipul de reflexie speculară sau lipsa acesteia se cunosc:
-imagini de contur
-imagini de parenchim
1. Imaginile de contur – reprezintă limitele diferitelor organe sau țesuturi
-apar sub forma unor linii de înaltă strălucire mai mult sau mai puțin largi
-se disting prin mai multe tipuri de imagini: zone ecogene și zone hiperecogene și se
interpretează astfel:
-Imagine interfațală: este o linie de separare între două medii de impedanțe acustice
diferite (între lichid și structura care îl conține): conținut vezicular, conținut uterin.
-Imaginea peretelui: structurile care limitează organul sunt groase
și cuprind unde ecografice care concură la formarea ecoului peretelui a cărui grosime poate fi
măsurată.
-Imaginile de perete despărțitor: imaginea peretelui ce separă două colecții de lichide
individualizate: chiști, lichidele anexelor fetale.
2.Imaginile de parenchim: sunt datorate reflexiilor nespeculare, ecogenitatea depinzând de
structura țesuturilor.
-Colecții lichide: lichide omogene (fără particule tisulare) apar fără ecogenitate, deci
vor fi negre, adică zone anecogene (sânge, lichid amniotic etc.). Dacă se crește constrastul, nu
se modifică ecogenitatea, aceasta fiind o caracteristică a lichidelor.
-Țesuturi moi: ficat, rinichi, splină - pentru a diferenția structuri cu ecogenități
apropiate este foarte important reglajul contrastului. Contrast insuficient înseamnă imagine
prea neagră. Contrast puternic înseamnă imagine prea strălucitoare.
Se va utiliza un contrast mediu în funcție de țesutul studiat.
Țesutul gras este cel mai ecogen uneori chiar hiperecogen.
-Lichide neomogene (conțin formațiuni tisulare sterile în suspensie) – puroiul, în
contrast slab imaginea este aceeași ca și pentru lichidul omogen dar la creșterea contrastului
apar unde eco ale structurii studiate.
-Țesuturi solide (osul) – sunt zone foarte ecogene sau hiperecogene cu o foarte
puternică atenuare posterioară.
-Țesturi gazoase – se comportă ca și țesutul osos, constituie o barieră
cvasipermanentă pentru undele sonore. Interfața este hiperecogenă cu o foarte mare atenuare
posterioară (Groza I. Șt.,2006).
În Alegerea unui ecograf trebuie să se țină cont de o serie de factori, cei mai
importanți fiind echiparea și prețul acestuia.
În ceea ce privește echiparea:
-se va alege un ecograf mai puțin voluminos (odată cu greutatea scade și performanța
aparatului );
-indiferent de mărimea ecografului se va ține cont de caracteristicile sondei.
Referitor la frecvența sondei:
-ar fi ideală o gamă largă de sonde cu frecvențe diferire în funcție de grosimea
țesutului explorat;
-costul ridicat al sondelor ne limitează alegerea;
-profunzimea medie a țesuturilor explorate la animale fiind de 15 cm, face ca sonda
cea mai utilizată să fie cea de 5 MHz.
 Sonda liniară:
-se utilizează la animalele mari pentru o manipulare optimă în rectum;
-se utilizează pentru diagnosticul ginecologic, de gestație și pentru diagnosticul
piometrului;
-forma sondei trebuie să aibă profil recto-dinamic pentru a nu produce leziuni sau
perforări.
În ceea ce privește prețul aparatului putem afirma că acesta este, cel puțin
deocamdată, prohibitiv pentru medicii veterinari din România (Groza I. Șt.,2006).

La bovine, ecografia trebuie considerată ca o investigaţie complementară în cadrul

unui examen clinic.
Studiul aparatului genital cu ajutorul ecografului va fi posibil în întregime numai prin
planuri de secţiuni construite prin ultrasunete ce trec sistematic prin vagin, cervix, fiecare
corn uterin şi apoi prin ovare.
Din cercetările efectuate de Mialot, J.P. (1991) s-a constatat că ecografia este o
metodă de diagnostic precoce a gestaţiei la bovine începând din ziua a 28-a la juninci şi a 35-
a la vaci.

Fig. 44 – Imagine ecografică a uterului gestant de iapă, la 17 zile după fecundaţie

(Dale Paccamonti, 1997)

Diagnosticul de gestaţie ecografic la iapă se practică după a 15-a zi de la fecundaţie,

când distingerea lichidelor tisulare este uşor de făcut, acestea apărând negru pe ecran. La
rumegătoarele mici (oaie şi capră) diagnosticul de gestaţie ecografic se poate aplica după 35
zile (oaie) şi 40 zile (capră) de la montă sau însămânţarea artificială, cu o precizie de 97,5% ,
la catea si pisica Humblot, P., 1986; Chevalier, F., 1988).
În afara utilizării ecografiei pentru diagnosticul gestaţiei, cu acelaşi randament se
poate aplica la bovine şi pentru precizarea naturii structurilor ovariene.
Acest examen permite confirmarea prezenţei unor structuri luteale funcţionale,
prezenţa chiştilor ovarieni, sau aprecierea corectă a momentului când va avea loc dehiscenţa
foliculară (Kastelic, J.P. şi col., 1990; Pieterse, M.C., 1990).
 Metodele histologice
Se utilizează pentru stabilirea diagnosticului de gestaţie la cabaline, suine şi ovine, şi
se bazează pe modificările structurale ale epiteliului vaginal la femelele gestante.
Metoda Kurasova constă în examenul microscopic al mucusului pericervical prelevat
de la iapă sau măgăriţă presupuse gestante. Se face un frotiu, se usucă, se colorează şi se
examinează. Apariţia celulelor ciliate indică gestaţia.
Metoda Ciurea V. şi colab. Se aplică la scroafă şi dă rezultate din prima lună de
gestaţie. Se recoltează prin biopsie un fragment din mucoasa vaginală, din peretele lateral,
fragmentul obţinut se fixează şi se secţionează la gheaţă, se colorează ( prin metoda
hematoxilină-eozină ) şi se examinează la microscop.
La femelele gestante, mucoasa vaginală este formată dintr-un epiteliu plat cu 2-3
rânduri de celule, puternic bazofile.
La femelele negestante, mucoasa este formată dintr-un epiteliu hipertrofiat de tip
pavimentos, cu 6-16 rânduri de celule, cu bazofilie moderată.
Metoda poate fi aplicată începând cu a 14-a zi de la montă și are o precizie de 100%
(Groza I.St.,2006 ).
Metoda Radev şi colab. Se bazează pe acelaşi principiu şi tehnică de lucru ca la
metoda Ciurea. Se aplică la oaie, cu începere din a doua lună de gestaţie până la 15-20 de zile
antepartum.
-La oile gestante, stratul epiteliului vaginal este format din celule prismatice, cu
protoplasma clară şi cu nuclei sferici care au o structură clară a cromatinei.
-La oile negestante, celulele epiteliale din stratul superior sunt plate, cu nucleii turtiţi
şi intens coloraţi.
Metode fizico-chimice.
Se aplică la vacă şi se bazează pe proprietăţile fizico-chimice ale mucusului cervical
în perioada de gestaţie. În timpul gestaţiei, mucusul cervical devine mai dens şi foarte vâscos
ca urmare a creşterii cantităţii de substanţă uscată, comparativ cu stadiile ciclului estral şi
îndeosebi cu stadiul de estru. Aceste modificări sunt cauzate de acţiunea hormonului luteinic
care predomină şi care imprimă mucusului cervical proprietăţi specifice.
Metoda Katerinov stabileşte starea de gestaţie după aspectul şi culoarea mucusului
cervical, care se fierbe în apă distilată sau în NaOH soluţie 10%.
Această metodă prezintă două variante.
-În prima variantă, se recoltează o cantitate redusă de mucus din orificiul cervical de
la o vacă presupusă gestantă. Se fierbe în 4-5 ml apă distilată, timp de 1 minut.
Reacţie pozitivă : se obţine o soluţie sub formă de gel de culoare albă şi de consistenţă
vâscoasă.
-În a doua variantă, aceeaşi cantitate de mucus cervical se fierbe timp de 1-2 minute în
2-3 ml NaOH soluţie 10%.
Reacţie pozitivă : conţinutul eprubetei se lichefiază total şi devine maro-deschis sau
oranj-brun.
Reacţie negativă : culoarea galben-deschis a lichidului,
Metoda dă rezultate bune în primele 40 de zile de gestaţie (80-82%) şi foarte bune
după 40 de zile de gestaţie.
Metoda Sokolovskaia se bazează pe modificările mucusului cervical şi a desenului
cristalelor de mucus în gestaţie.
De la vacile presupuse gestante, se recoltează o cantitate redusă de mucus, care se
introduce într-o fiolă în care se găseşte o soluţie de CuSO4 cu densitatea de 1,008. Din
mucusul prelevat se face şi un frotiu care se usucă şi se examinează la microscop.
Reacţie pozitivă : fragmentul de mucus cade la fundul fiolei iar forma cristalelor pe
frotiu este nespecifică.
 Reacţie negativă : fragmentul de mucus pluteşte la suprafaţa soluţiei ; forma desenelor
cristalelor de pe frotiu se aseamănă unei frunze de ferigă.
Reacţie dubioasă : mucusul pluteşte în masa soluţiei.
Sensibilitatea metodei este de 88-90 %.
Metoda Popkov se bazează pe modificările mucusului cervical recoltat în alcool
camforat şi supus acţiunii razelor ultraviolete, apreciindu-se electroluminiscenţa. Metoda
necesită o aparatură deosebită şi este puţin folosită în practică.
Metode chimice
Principiu metodelor chimice se bazează pe reacţia calitativă de culoare dintre acidul
sulfuric concentrat (d = 1,79) şi hormonii estrogeni placentari prezenţi în urina femelelor
gestante.
Sunt metode precise de diagnostic dar sunt mai tardive decât cele biologice deoarece
estrogenii placentari sunt secretați în cantități mari începând cu a 4-a lună de gestație la
solipede.
Dau rezultate concludente la iapă, măgăriţă şi scroafă, la primele două specii începând
cu a 120-130-a zi de gestaţie, iar la scroafă între a 26-a şi a 30-a zi de gestaţie.
Metoda Cuboni. Într-o eprubetă se iau 5 ml urină, peste care se adaugă 1 ml acid
clorhidric concentrat. Amestecul se fierbe 10 minute într-o baie de apă, se răceşte cu apă de la
robinet şi se trece într-o pâlnie de separare. Peste amestec se adaugă 6 ml benzen. Se agită
pâlnia timp de 1 minut şi se lasă în stativ 2-3 minute, timp în care lichidul se separă în două
straturi : stratul superior format din benzen care a solvit hormonii estrogeni şi stratul inferior
format din urină şi componenţii acesteia care au fost precipitaţi de soluţia de HCl. Prin
deschiderea robinetului pâlniei de separare, se extrage într-o eprubetă stratul inferior, iar
peste stratul superior rămas în pâlnie se adaugă 2 ml H2SO4. Se agită pâlnia un minut şi se
lasă în repaus 2-3 minute. Lichidul se separă în două straturi : stratul inferior format din
complexul acid sulfuric – estrogeni ; stratul superior format din benzen. Se deschide robinetul
pâlniei de separare şi se colectează într-o eprubetă stratul inferior, se încălzeşte la 80oC timp
de 5 minute, se răceşte şi se examinează conţinutul eprubetei sub un unghi de 45o spre o sursă
de lumină.
Reacţie pozitivă : lichidul din eprubetă are o coloraţie brună, cu o fluorescenţă verde –
închis.
Reacţie negativă : fluorescenţa verde lipseşte.
Precizia metodei este de 98%.
Metoda Salcowschi. Într-o pâlnie de separare se depun 2 ml cloroform peste 2 ml de
urină. Amestecul se agită timp de 1 minut, se lasă în repaus 3-5 minute. Amestecul se separă
în două straturi : un strat inferior format din cloroform şi hormonii estrogeni solviţi și un strat
superior format din urină. Se deschide robinetul pâlniei de separare şi se extrage într-o
epubetă, cu atenţie, stratul inferior peste care se adaugă cu precauţie, prin prelingere pe pereţi
2 ml H2SO4. Eprubeta se agită timp de 1 minut, se lasă în repaus 3-5 minute, conţinutul
separându-se în două straturi : unul inferior format din complexul acid sulfuric – estrogeni și
un strat superior format din cloroform.
Reacția este pozitivă când la nivelul de separație dintre cale două straturi se observă o
fluorescență verzuie care uneori apare în toată masa stratului inferior (acid sulfuric +
estrogeni).
Metoda prin reacția clorurii de bariu cu urina. Se utilizează la vacă și se bazează
pereacția de culoare dintre clorura de bariu și urina provenită de la vaca gestantă. Se poate
aplica după a 15-a zi de la însămânțare.
Într-o eprubetă se iau 3-5 ml de urină de la vaca presupusă gestantă, peste care se
adaugă 4-5- picături de clorură de bariu soluție 1%.
 Reacție pozitivă, adică vaca de la care provine urina este gestantă, dacă apare în
eprubetă o turbiditate evidentă de culoare albă.
Reacție negativă – culoarea urinei rămâne neschimbată.
Precizia metodei este între 95 și 100% (Groza I. Șt.,2006).
Metode biologice
Principiul metodelor biologice se bazează pe acţiunea hormonilor gonadotropi şi
estrogeni prezenţi în serul sanguin şi respectiv în urina femelelor gestante, asupra tractusului
genital al animalelor de experienţă.
Metodele biologice se aplică la iapă şi la măgăriţă, şi dau rezultate între 35-120 de zile
de gestaţie.
Metoda Ascheim-Zondek. Se iau 3 femele impubere șoricioaice sau șobolance în
vârstă de 3-4 săptămâni ( şi în greutate de 8-19 g, respectiv de 15 – 30 g ), cărora li se
inoculează ser sanguin de la femela presupusă gestantă ( iapă sau măgăriță ) în cantitate de
0,2 ml (la şoricioaică) sau 0,3-1 ml (la şobolancă), de două ori pe zi, 3 zile consecutiv. După
două zile de la ultima inoculare, animalele se sacrifică şi se examinează aparatul genital.
Reacţie pozitivă, adică iapa ( măgărița ) de la care provine serul este gestantă, dacă la
femelele inoculate ( șoricioaice sau șobolance impubere ) se înregistrează următoarele
modificări: ovare turgescente, volum crescut, foliculi hemoragici, mai mult de un corp galben
pe ovare . Oviductul şi uterul congestionate, mărite în volum; în mucusul vaginal sunt
prezente celulele cheratinizate (Scholen) ; aceste modificări sunt secundare şi se datoresc
hormonilor estrogeni foliculari.
Modificătile rapide înregistrate la nivelul aparatului genital al femelelor inoculate, adică
trecerea la starea de pubertate, se datorează acțiunii hormonilor gonadotropi care se află în
exces în serul iepei gestante. Se va ține cont de modificările înregistrate la nivelul ovarelor,
deoarece modificările uterine sunt secundare și sunt produse de hormonii estrogeni.
Precizia metodei este de aproximativ 98%.
Reacţie negativă : la femelele inoculate se observă ovare mici, oviducte filiforme, uter
nedezvoltat adică aspecte caracteristice organelor genitale infantile.
Metoda Brouha-Hinglais-Simmonet. Principiul metodei se bazează pe utilizarea
masculilor impuberi (şoareci sau şobolani) şi urmărirea modificărilor ce survin la nivelul
aparatului genital ( în special al glandelor seminale ), consecutiv inoculării serului sanguin
provenit de la femelele presupuse gestante.
Tehnica de lucru este asemănătoare celei descrisă la metoda precedentă. Masculilor
impuberi li se administrează subcutanat zilnic câte 0,2 ml ser sanguin de la femela presupusă
destantă, timp de 3 zile consecutiv. După 48 de zile de la ultima administrare masculii se
sacrifică și li se examinează aparatul genital.
Reacţie pozitivă : creşterea de 4-5 ori a volumulului veziculelor seminale care devin
turgescente şi de culoare alb-roşietică, dezvoltarea prostatei precum și coborârea testiculelor
în bursele testiculare.
Aceste modificări se datorează gonadotropinelor prezente în serul inoculat, care
provoacă la șoricelul impuber o secreție de testosteron care la rândul său determină o
dezvoltare foarte evidentă a glandelor seminale, a prostatei și a penisului dar și coborârea
testiculelor în bursele testiculare.
Reacţie negativă : glandele seminale sunt invizibile şi translucide.
Metoda dă rezultete în 100% din cazuri.
Metoda Friedmann-Schneider-Brouha. Se foloseşte o iepuroaică de cel puţin 4 luni
şi de 1,5 kg greutate, care se găseşte în repaus sexual prin izolarea de mascul. Se injectează
i.v. (în vena auriculară ) 12-15 ml de ser sanguin de la femela presupusă gestantă. Se face
laparatomie după 48 ore.
 Reacţie pozitivă : ovarele mărite în volum, cu foliculi hemoragici ; uter congestionat
şi mărit în volum.
Metoda se foloseşte pentru diagnosticul gestaţiei la iapă şi măgăriţă, iar iepuroaica
poate fi folosită din nou, după 20-30 de zile.
Metoda Zavadovski – Nesmeianova. Principiul metodei se bazează pe actiunea
hormonilor gonadotropi asupra organelor genitale și asupra creșterii crestei la cocoșeii-pui.
Masculii vor fi injectați timp de două zile consecutiv în 5 reprize cu 7-10 ml (în
total)ser sanguin de la femela presupusă gestantă.
După inocularea cu serul sanguin gonadotrop, se măsoară crestele la cocoşeii inoculaţi şi la
cocoşeii martori.
Reacţie pozitivă : creasta cocoşeilor inoculaţi este mai mare cu 0,5-0,9 cm faţă de cea
a cocoșeilor martori.
Metoda se foloseşte pentru diagnosticul gestaţiei la iapă şi măgăriţă, dă rezultate
începând cu a 45-a zi de gestație și are o precizie de peste 90%.
Metoda Galli-Mainini Folosită în trecut în medicina umană, metoda a fost adaptată
în medicina veterinară de către Lunca N. și colab. pentru diagnosticul gestației la iapă,
folosindu-se în loc de urină, serul de iapă (Groza I. Șt.,2006).
Principiu : acţiunea hormonilor gonadotropi serici asupra procesului de spermatoree
la broscoi.
Tehnica de lucru : pentru fiecare probă se iau 3 broscoi maturi (în greutate de 30-35 g)
care se găsesc în afara perioadei rutului anual. Masculii se deosebesc de femele prin prezența
unei mici perinițe palmare la fața degetului mare de la membrul anterior. Înainte de inoculare
se controlează microscopic lichidul cloacal al fiecărui broscoi, care nu trebuie să conţină
spermatozoizi. Lichidul cloacal se recoltează cu o pipetă Pateur şi se examinează la
microscop între lamă şi lamelă. Cu un ac subțire, se inoculează serul sanguin provenit de la o
iapă sau măgăriţă presupuse gestante, în sacul limfatic dorsal (1 ml/10 g). După inoculare,
broscoii se menţin timp de 3 ore la semiîntuneric, şi la 18-20oC într-un vas de sticlă cu puţină
apă. După 3 ore se examinează la microscop lichidul cloacal al fiecărui broscoi.
Reacţie pozitivă : prezenţa a numeroşi spermatozoizi în lichidul cloacal la cel puţin un
broscoi. Spermatozoizii au forma unor bastonaşe, cu flagelul lung şi se rotesc în jurul axului
longitudinal.
Sensibilitatea metodei este de 90-96 % și metoda poate fi folosită la iapă între a 40-a
și a 135-a zi de gestație.
Reacție negativă este atunci când spermatozoizii lipsesc din urina examinată.
Pentru stabilirea gestaţiei prin evidenţierea acţiunii hormonilor estrogeni, se foloseşte
metoda Allen-Doisy.
Metoda Allen-Doisy dă rezultate bune la iapă după 120 de zile de gestaţie, când titrul
estrogenic din urină creşte progresiv şi marcant.
Principiul metodei are la bază modificările produse la nivelul mucoasei vaginale a
animalelor de experiență impubere sau mature dar castrate, sub influența hormonilor
estrogeni placentari.
Tehnica de lucru : se iau 3 şobolance pubere, care se castrează cu două săptămâni
înainte de inocularea urinei. Urina recoltată de la iapă sau măgăriţă presupuse gestante se
detoxifică cu acid acetic 5 %, se filtrează, după care se adaugă o cantitate egală de eter etilic
și se introduce într-o pâlnie de separare unde apar două straturi. Stratul superior de eter se
îndepărtează iar stratul inferior se reține pentru inoculare. Cu puţin timp înainte de
inoculare se fac frotiuri vaginale pentru a se verifica dacă epiteliul este cheratinizat (estrus).
Se inoculează subcutanat, timp de 3 zile consecutiv, în câte două reprize zilnice, la interval de
5-6 ore, câte 0,5-0,8 ml urină. În a 5-a zi de la inoculare se fac frotiuri vaginale cu ajutorul
unei anse din secreția vaginală, se fixează frotiul la flacără, se colorează cu albastru de
metilen, apoi se examinează la microscop.
Reacţie pozitivă : prezenţa în frotiu a celulelor cheratinizate, fără nucleu şi fără
membrană, numite celule Schollen.
Precizia metodei ajunge la 98% din cazuri.
Metode imunologice
Principiu : inhibiţia hemoglutinării.
Acest test - ser imun de iepuroaică, antigonadotropine serice de iapă, fixarea
gonatropinelor serice de iapă pe hematiile de capră sau de oaie ; amestecul antigenului
(hematii + PMSG) şi anticorpilor (ser imun de iepuroaică anti PMSG) - dă rezultate identice
celor din metodele biologice. Permite, de asemenea, evitarea recurgerii la animale de
laborator şi nu necesită decât o cantitate mică de ser. Execuţia este simplă şi rapidă iar
interpretarea uşoară.
Metode hormonale
S-au folosit pentru diagnosticul precoce a gestaţiei la scroafă. În prezent, în ţara
noastră sunt interzise aceste metode, datorită efectului dovedit nociv al substanţelor sterolice
asupra organismului.
Metode biochimice
Se bazează pe dozarea progesteronului din plasma sanguină sau din lapte, prin
mijloace radioimunologice sau prin determinarea conţinutului în fosfatază sau azot total din
mucusul cervical. Metodele s-au preconizat pentru precizarea diagnosticului de gestaţie la
vacă, iar în ultimul timp, dozarea radioimunologică a progesteronului din lapte capătă o
răspândire tot mai mare şi în ţara noastră.
După un ciclu normal, nivelul progesteronului rămâne scăzut în primele 3-4 zile ce
urmează după ovulaţie, şi deci însămânţare, perioadă de timp ce corespunde formării corpului
luteal. După acest timp, corpul luteal devine funcţional şi nivelul progesteronului creşte şi
atinge o valoare maximă la 7 zile după ovulaţie. Acest nivel ridicat se menţine pe toată
perioada diestrului, apoi (începând cu a 14-a zi) nivelul progesteronului scade şi revine la
pragul scăzut, în cele 24-48 ore care preced estrul următor.
Dacă femela este gestantă, activitatea corpului luteal continuă, aşa încât nivelul
progesteronului rămâne la valoarea maximă. Este posibil, astfel, să se stabilească diferenţa
între un animal gestant, care are un nivel al progesteronului crescut, şi un animal negestant
(care este în estru), la care nivelul progesteronului este scăzut.
Dozarea progesteronului se poate face din sânge, din lapte sau din grăsimea din lapte.
La vacă sunt considerate ca valori pozitive (femela gestantă) ale nivelului
progesteronului : peste 2 ng/ml în sânge ; peste 6 ng/ml în lapte ; peste 1 ng/ml în smântână.
Valori negative : sub 1 ng/ml în sânge ; sub 3 ng/ml în lapte ; sub 1 ng/ml în smântână. Valori
dubioase : între 3 şi 6 ng/ml în lapte ; între 1 şi 2 ng/ml în sânge.
Dozarea radioimunologică a progesteronului se poate aplica, cu bune rezultate la
vacă, scroafă, iapă, oaie şi la capră.

Diagnosticul gestaţiei pe specii

VACA : principalele metode preconizate pentru diagnosticul gestaţiei, sunt :
- examenul mucusului cervical (densitate).
- examenul mucusului cervical (cristalizarea).
- examenul mucusului cervical (proprietăţi fizico-chimice).
- electrocardiografia fetală (precizie : 85% între 140-180 zile de gestaţie).
 - detectarea circulaţiei fetale prin ultrasunete (efect Deppler), pulsaţii detectate de la a
50-a zi de gestaţie.
- determinarea serului după prelevarea lichidului amniotic şi cultura celulelor
amniotice pentru analiza cromozomilor.
- examenul transrectal al tractusului genital (după 50-60 de zile de gestație).
- dozarea radioimunologică a progesteronului plasmatic
- dozarea radioimunologica a progesteronului în lapte şi în smântână.
-ecografia (după a 30-a zi de gestație).

OAIE
- examenul mucusului cervical (culoare, elasticitate).
- biopsie vaginală (celulele mucoasei vaginale, cubice, cu protoplasma clară şi nucleu
rotund) (89% rezultate corecte de la a 50-a zi de gestaţie.
- examenul mucusului cervical, examenul cervixului.
- palpaţia abdominală.
- palparea transrectală cu ajutorul unei baghete de plastic.
- examenul volumului uterului după incizia peretelui abdominal.
- ultrasunete (efect Doppler) (determinarea mişcărilor cardiace fetale).
- dozarea progesteronului plasmatic.
- test imunologic (hemaglutinarea cu ser de iepuroaică antiembrion de oaie).
- radiografie, între 51-110 zile de gestaţie.
- ecografia.
SCROAFĂ
- biopsie vaginală (epiteliu compus din maximum 2-3 straturi celulare – celule cubice
; cripte glandulare foarte rare.
- ultrasunete (efect Doppler)
- dozarea estronei urinare.
- dozarea estrogenilor urinari.
- estimarea raportului beta/alfa lipoproteine serice (la gestante este mai mare de 1).
- dozarea progesteronului seric.
- ecografia.
IAPA
- testul imunologic.
- metodele chimice de diagnostic (Cuboni, Slakowski, Reutman, Kober).
- examenul secreţiei vaginale.
- palparea transrectală.
- metode biologice de diagnostic a gestaţiei (Aschhein-Zondek;Brouha-Hinglais-
Simonnet; Friedmann-Schneider-Brouha;Zavadovski-Nesmaianova; Galli-Mainini; Allen-
Doisy.
- dozarea prolanilor, practicată, între 45-100 zile după însămânţare.
- dozarea gonadotropinelor serice.
- examenul mucusului pericervical (Kurosava).
- ecografia.

CĂŢEA
- reacţia Allen-Doisy este pozitivă începând cu a 18-a zi de gestaţie.
- metoda radiografică dă rezultate începând cu a 50-a zi.
- metode clinice externe.
- ultrasunete (efect Doppler).
- ecografia
 6.1. Diagnosticul gestaţiei prin metode clinice
Metodele clinice de diagnosticare a gestației se bazează:
- anamneză
- examen clinic extern: - inspecție
- palpație
- ascultație
- examen intern: - examen vaginal
- examen transrectal
Anamneza vizează antecedentele reproductive ale femelei și se bazează pe
informațiile oferite fie de proprietar, fie de îngrijitor , fie de catre operatorul însămânțător,
atunci cînd femela este înscrisă într-un sistem de rerpoducție asistat artificial.
Îtrebările care se referă la viața reproductivă a femelei de până la data examenului
vizează multiple aspecte și anume:
- dacă femela este la prima gestație, sau dacă este multipară la a câta gestație este;
- când a avut ultima fătare și cum a decurs aceasta (eutocic, laborios sau distocic);
- modul cum a decurs perioada puerperală (cât a durat scurgerea loșiilor și ce
caracteristici au prezentat);
- când au apărut primele călduri după fătare, ce intensitate au avut, cum au evoluat
și cum s-au succedat acestea;
- data ultimei monte sau însămânțări artificiale;
- dacă după ultima montă sau însămânțare s-a observat o creștere a apetitului
femelei;
- dacă s-au observat modificări în comportamentul femelei ( este mai liniștită sau a
devenit mai docilă și mai ușor de stăpânit);
- dacă după ultima montă sau însămânțare artificială a mai prezentat semne de
călduri sau nu;
- dacă au fost observate unele modificări cantitative sau calitative ale laptelui ce pot
fi asociate instalării gestației (scăderea cantitativă, modificarea gustului sau
coagularea la fierbere);
- dacă femela obosește mai ușor la efort, transpiră mai abundent, defecă sau
urinează mai des;
- sistemul de întreținere, îngrijire, furajare și exploatare a femelelor.
Din datele anamnetice se obţin o serie de indicii pe baza cărora, se poate pune un
diagnostic probabil al gestaţiei, diagnostic ce poate fi confirmat sau infirmat, prin examenul
clinic efectuat ulterior.
Semnele probabile ale gestaţiei sunt: absenţa căldurilor la ciclurile sexuale după I.A.
sau montă, folosirea mai rațională a alimentelor și predispoziţia la îngrăşare, un
comportament mai liniştit, oboseala mai ușoară la efort, urinări și defecări mai frecvente,
modificări la nivelul glandei mamare, modificări ale conturului abdominal etc.
Semnele sigure de gestație sunt considerate observarea mișcărilor fetusului în flancul
femelei, atunci când aceasta bea apă rece sau consumă furaje reci sau înghețate, precum și
identificarea activității cardiace a fetusului prin ascultația bătăilor cordului fetal, atunci când
fetusul se află în raporturi favorabile cu peretele abdominal matern.
Examenul extern se foloseşte pentru stabilirea diagnosticului de gestaţie la toate
speciile, îndeosebi în ultima perioadă de gestaţie. Examenul extern se face prin inspecţie,
palpaţie şi ascultaţie oferind rezultate destul de concludente începând cu : - luna a VI-a la
iapă ; - luna a V-a la vacă ; - luna aIII-a la oaie și capră și scroafă ; între 25-35 zile și apoi
după 45 de zile la cățea și pisică ; - după 20 zile la iepuroaică.
Inspecția se poate face din față, din profil și din spate, atât în stațiune cât și în
deplasare.
La inspecţie pot fi observate: modificări ale conturului abdominal , care sunt foarte
diferite în funcție de specie ; modificări ale bazinului, mai ales în ultima parte a gestației ;
dezvoltarea glandei mamare, foarte diferită atât în funcție de specie cât și în funcție rangul
gestației ; edemaţierea organelor genitale externe, edemaţierea glandei mamare şi mişcările
fetusului, tot în ultima parte a gestației.
La iapă se observă deformarea conturului abdominal, mai evidentă in partea stângă,
începând cu luna a VII-a de gestație. Pe măsură ce gestația avansează deformarea conturului
abdominal devine și mai evidentă pentru ca spre sfârșitul gestației să se observe și
accentuarea scobiturii flancului stâng cu evidențierea unghiului extern al iliumului. Apar apoi
și modificări la nivelul bazinului, caracterizate prin infiltrarea și relaxarea ligamentelor sacro-
iliace și sacro-ischiatice, apare edemul vulvei cu ștergerea pliurilor vulvare și evidențierea la
nivelul comisurii inferioare a vulvei a unei mici cantități de mucus cu aspect vâscos. Tot spre
sfârșitul gestației se observă dezvoltarea glandei mamare, care uneori prezintă un edem mai
pronunțat ce cuprinde atât glanda mamară, cât și venele subcutanate abdominale, edemul
apărând pe traiectul acestor vene cu o lățime de 10-15 centimetri cu o consistență păstoasă,
este rece și nedureros, pornind de la nivelul glandei mamare spre anterior până dincolo de
cicatricea ombilicală. Acest edem se poate observa la iepele crescute în stabulație legată
lipsite de orice regim de mișcare în ultima parte a gestației.
Palpaţia , monomanuală sau bimanuală, cu pulpa degetelor sau cu palma, se execută
prin traversul peretelui abdominal în locul în care modificările de contur sunt mai evidente.
La majoritatea speciilor aceasta oferă rezultate în a doua jumătate a gestaţiei , când se poate
percepe fetusul sau se simt mişcările acestuia
Palpația oferă rezultate la vacă începând cu luna a VI-a de gestație, la iapă începând
cu lunile a VII-a – a VIII-a, la oaie și capră din lunile a III-a – a IV-a, la scroafă din luna a
III-a iar la carnivore din prima lună de gestație ( 25 – 35 zile ).
Ascultaţia, cu urechea sau cu stetoscopul, se realizează de obicei pe aceeași zonă pe
care se face și palpația și constă în sesizarea activităţii cordului fetal care poate fi percepută
numai atunci când fetusul se găseşte în raport topografic favorabil faţă de peretele abdominal
al femelei.
Bătăile cordului fetal pot fi percepute începând cu lunile a VII-a – a VIII-a la vacă,
lunile a X-a – a XI-a la iapă și luna a IV-a la oaie.
La vacă bătăile cordului fetal în număr de 110-140/min., se aud ca un ceasornic
acoperit, la animalele mici se pot auzi ca un murmur iar la iapă de obicei sunt acoperite de
zgomotele abdominale ( Groza I. Șt.,2006 ).
Examenul intern se aplică numai la vacă, iapă, măgăriţă, bivoliţă, şi după unii autori
şi la scroafă cu condiția ca femela să cântărească peste 150 de Kg și să aibă cel puțin X
săptămâni de gestație. Examenul intern se realizează prin exploraţie vaginală şi rectală.
Prin exploraţie vaginală , cu ajutorul speculumului , se observă o serie de modificări
ale gâtului uterin şi ale mucoasei vaginale ce survin pe parcursul gestaţiei. Prin acest examen
se obţin rezultate mai sigure la iapă, unde aceste modificări sunt mai caracteristice.
Acestea se referă la :
-aspectul mat al mucoasei vaginale, prezent în primele două treimi ale gestației,
urmat de o congestie vaginală pe fondul căreia se observă o ectazie puternică a rețelei
venoase, aspect caracteristic ultimei treimi a gestației ;
-prezența unui mucus alb-cenușiu, vâscos și foarte aderent la mucoasa vaginală ;
-închiderea cervixului și prezența unui dop de mucus care are aceleași caracteristici cu
ale mucusului vaginal ;
 -modificarea poziției cervixului care va varia atât în funcție de cornul gestant cât și în
funcție de luna de gestație în care se află femela.
Prin exploraţie rectală se poate determina sigur starea de gestaţie la animalele de
talie mare, după un anumit interval de timp de la însămânţare sau montă. Acest examen are
în vedere mai multe aspecte și anume :
-poziția topografică a cervixului ;
-modificarea poziției topografice a uterului care se realizează în funcție de vârsta
gestației, acesta coborând în cavitatea abdominală pe măsură ce gestația avansează ;
-creșterea dimensiunilor cornului uterin gestant și prezența senzației de fluctuență ;
-la vacă, palparea placentoamelor ;
-prezența pe ovarul corespunzător cornului uterin gestant a corpului luteal gestativ ;
-prezența senzației de bloc de gheață în apă și apoi palparea unor porțiuni din corpul
fetal ;
-perceperea, la palpare, a unui puls caracteristic sfârâitor-vibrator al arterei uterine
medii începând cu luna a III-a de gestație le vacă ( Groza I. Șt.,2006 ).
.

6.1.1. Diagnosticul clinic al gestaţiei la vacă

Anamneza cuprinde o serie de date ce vizează viața reproductivă a femelei și se
bazează pe informațiile oferite de către proprietar, operatorul însămânțător sau de catre
îngrijitorul femelei.( Aceste date au fost prezentate anterior la” Examenul clinic extern’’).
Inspecţia ne oferă o serie de date probabile și date sigure de gestație ( prezentate la
‘’Examenul clinic extern al gestației’’).
Rumenul ocupând partea stângă a cavităţii abdominale va determina uterul gestant să
se deplaseze în jumătatea dreaptă, ceea ce va conduce spre sfârşitul gestaţiei, la o asimetrie
evidentă între cele două jumătăţi ale cavităţii abdominale.
Începănd cu luna a VI-a de gestație scobitura flancului drept este mai accentuată decât
în partea stângă.
După luna a 7-a de gestaţie se pot observa mişcările fetusului, mai ales atunci când
femela bea apă rece sau consumă furaje reci.
În apropierea momentului parturiţiei, datorită relaşării ligamentelor bazinului, se
observă o uşoară coborâre a sacrumului, evidenţierea unghiurilor iliace şi accentuarea
scobiturilor de la baza cozii. Aceste modificări se datorează intervenției actiunii congestiv-
infiltrative a hormonilor estrogeni și a relaxinei secretată de corpul luteal gestativ.
Modificările înregistrate la nivelul glandei mamare sunt diferite la femelele lactante
față de primipare. La primipare ( juninci ) glanda mamară începe și se dezvoltă progresiv din
luna a IV-a de gestație. La femelele lactante pe măsură ce gestația avansează se reduce
cantitatea de secreție lactată precum și volumul glandei mamare , astfel încât unele femele
vor înțărca spontan la începutul lunii a VIII-a, iar altele vor fi înțărcate. În ultima lună de
gestație glanda mamară crește în volum pregatindu-se pentru o nouă lactație. La unele vaci, în
această perioadă se constată şi prezenţa unui edem al glandei mamare care uneori se întinde
anterior până în regiunea ombilicală, sau chiar pâna la nivelul salbei, iar posterior până la
comisura inferioară vulvară. Edemul glandei mamare prezintă la palpare următoarele
caracteristici : este decliv, rece, nedureros, păstos ( păstrează amprenta la palpare ), crește și
descrește în prag. Labiile vulvare sunt edemaţiate, fără pliuri, iar la comisura inferioară a
vulvei se scurge un mucus filant, opalescent. Cu aproximativ 1-2 zile înainte de parturiție, se
observă o creștere accentuată a elasticității marginii posterioare a ligamentelor sacro-
ischiatice și apariția la baza cozii a două înfundături.
Palpaţia , ne oferă rezultate începând cu luna a VI-a de gestație și se efectuează în
partea dreaptă a abdomenului, la 15 – 20 cm înaintea articulaţiei grasetului, pe o linie
orizontală care unește grasetul cu hipocondru ( sau grasetul cu olecranul ). Prin sucusiuni
repetate, efectuate cu palma, se poate percepe senzaţia unui corp dur, care se depărtează sau
se apropie de peretele cavităţii abdominale (senzaţia unui bloc de gheaţă în apă).
Palpația presupune lipirea palmei de peretele abdomenului în regiunea indicată și
efectuarea unei respingeri energice și bruște a peretelui abdominal , urmată de retragerea la
fel de bruscă a palmei dar fără a se întrerupe contactul cu peretele abdominal. Dacă femela
este gestantă vom simți în palmă o izbitură din partea uterului asemănătoare senzației de ‘’
bloc de gheață în apă’’.
Ascultaţia, cu urechea sau cu stetoscopul, se face la locul unde s-a perceput prin
palpare prezenţa părţilor dure. Dacă fetusul este viu şi în raporturi anatomo – topografice,
favorabile cu peretele abdominal, se aud bătăile cordului fetal, care au o frecvenţă ridicată,
110-140/minut. Ascultația oferă rezultate în lunile aVIII-a și a IX-a de gestație, dar de cele
mai multe ori bătăile cordului fetal sunt acoperite de zgomotele abdominale.
Exploraţia vaginală are o valoare redusă la vacă întrucât modificările gâtului uterin şi
ale mucoasei vaginale nu sunt caracteristice. La examenul cu speculumul se observă
închiderea cervixului, ștergerea faldurilor, iar mucoasa vaginală de culoare roz este acoperită
de mucus.
Exploraţia rectală ne oferă cele mai concludente rezultate pentru stabilirea
diagnosticului de gestaţie la vacă. Acest examen presupune palparea diferitelor segmente ale
tractusului genital în sens caudo – cranial (cervix, corp uterin, coarne uterine, ovare), pentru
fiecare segment examinat apreciindu-se următoarele elemente : topografie, mărime, formă,
consistență, sensibilitate, simetria sau asimetria coarnelor uterine precum și prezența sau
absența unor formațiuni pe sau de pe suprafața ovarelor. Pe baza modificărilor constatate, la
nivelul segmentelor examinate și care diferă de la o perioadă de gestaţie la alta, se poate
stabili diagnosticul gestaţiei la vacă, cu multă precizie.
Este necesar ca acest examen să fie precedat de examenul clinic extern prin
anamneză, inspecţie, palpaţie şi eventual prin ascultaţie. Nu se recomandă exploraţia rectală
în ultima perioadă de gestaţie întrucât datele obţinute prin examenul extern sunt destul de
concludente pentru confirmarea stării de gestaţie.

Fig. 36 – Examenul transrectal în diagnosticul gestaţiei la vacă - 70 zile.

(Geoffrey, H. A., 1964)
 Fig. 37 - Examenul transrectal în diagnosticul gestaţiei la vacă - 90 zile.
(Geoffrey, H. A., 1964)

Fig. 38 - Examenul transrectal în diagnosticul gestaţiei la vacă - 110 zile.

(Geoffrey, H. A., 1964)

Examenul transrectal, efectuat cu mâna înmănușată, începe cu vidarea ampulei rectale

de conținut.
La vaca negestantă, se constată că cervixul este aşezat pe planşeul bazinului, are o
lungimea cuprinsă între 5 și 10 cm și un diametru de 2-4 cm, prezintă forma cilindrică, are
consistenţă dură – cartilaginoasă și nu prezintă sensibilitate crescută .
Corpul uterin este localizat topografic anterior de cervix, având o consistenţă moale, o
lungime de numai 4 – 6 cm, după care se palpează coarnele uterine.
Coarnele uterine, ca topografie, sunt situate pe planşeul cavităţii pelvine la nuligeste,
sau uşor coborâte în cavitatea abdominală la multigeste, prezintă o consistenţă cărnos –
elastică şi sunt uşor asimetrice. Ca și dimensiuni , prezintă o lungime cuprinsă între 20 și 25
cm și un diametru de 2-3 cm. Pentru examinarea coarnelor uterine, degetul mijlociu se
fixează în şanţul intercornual, apreciindu-se simetria sau asimetria coarnelor . Dacă acestea
sunt coborâte în cavitatea abdominală, se pot executa uşoare tracţionări pentru a putea fi
aduse pe planşeul cavităţii pelvine în vederea examinării lor mai ușoare și complete. Coarnele
uterine nu prezintă sensibilitate crescută la palparea transrectală.
Ovarele sunt situate topografic la baza coarnelor uterine, de o parte şi de alta a
corpului uterin. Ca formă sunt elipsoidale, cu diametrul longitudinal de 3 – 5 cm, iar cu cel
transversal de 1,5 – 3 cm și prezintă consistenţă dur – elastică la palpare. În funcție de faza
ciclului sexual în care se află femela, pe ovar poate fi palpat fie un folicul fie un corp luteal
aflat în diferite faze evolutive sau involutive.
La vaca gestantă se constată modificări de : topografie atât ale cervixului cât și ale
uterului ( care coboară în cavitatea abdominală pe măsură ce gestația avansează ) ; mărime și
formă a cornului uterin gestant ; consistenţă ( perceperea senzației de fluctuență), în raport
cu luna de gestaţie. Se mai pot consata : prezența placentoamelor, prezența pulsului
caracteristic al arterei uterine medii, prezența embrionului care apoi devine fetus etc.
În luna I-a de gestaţie, absenţa ciclurilor sexuale este primul indiciu asupra stării de
gestaţie .
Examenul vaginal cu speculumul pune în evidență cervixul care are o culoare roz,
este normal ca mărime, având lumenul închis cu un mucus sticlos – vâscos care acoperă
floarea involtă. Cervixul este situat central, proeminând în fundul vaginului, iar mucoasa
vaginală este roz – lucioasă.
La examenul transrectal se constată că cervixul este de consistenţă elastică fiind
situat pe planşeul pelvin împreună cu coarnele uterine, în apropierea marginii anterioare a
arcadei pubiene. Coarnele uterine au grosime de 3 – 5 cm, fiind aproape egale ca mărime, de
consistenţă elastică și cu un tonus crescut dar necontractil. Ovarul corespunzător cornului
uterin gestant este mărit în volum, având pe suprafața sa corp luteal proeminent.
La juninci ( primigeste ), după o lună de gestaţie, mărimea cornului uterin gestant se
diferenţiează clar în ceea ce priveşte volumul faţă de cel congener, încât la 65 – 70% din
cazuri se poate stabili diagnosticul de gestaţie.
Pentru a se evita avortul embrionar , examenul transrectal al aparatului genital femel
trebuie făcut cu multă precauţie în această lună, În general, după o lună de gestaţie, pe
baza datelor obţinute la examenul clinic, se poate suspiciona gestaţia, urmând ca femela să fie
recontrolată la sfârşitul lunii a II-a.

În luna a II-a de gestaţie, la primigeste se observă tendinţa spre îngrăşare, femelele

prezintă un temperament limfatic, iar apetitul este crescut.
La examenul colposcopic, mucoasa vaginală este roz – lucioasă, cervixul este situat
central, cu un depozit de mucus puţin mai abundent, translucid, uşor vâscos, fiind prezent atât
în orificiul cervical cât şi pe pereţii vaginului.
La exploraţia transrectală se constată cornul uterin gestant cu o creştere în volum de
2 – 3 ori mai mare față de cel negestant. La femelele primigeste acesta este situat pe planşeul
pelvin, iar la multigeste depăşeşte marginea pubisului. La palparea cornului uterin gestant, cu
pulpa degetelor, se percepe în partea caudală sau mijlocie, o senzaţie de fluctuaţie. Pentru un
examinator cu experienţă se poate sesiza o formaţiune dură care pluteşte în lichid şi care este
fătul. Această senzaţie se obţine mai ales când palparea prin sucusiune se face în partea
inferioară a zonei de fluctuaţie.
 Ovarul corespunzător cornului gestant prezintă pe suprafața sa corpul luteal gestativ,
de consistenţă elastică ce proemină pe suprafaţa ovarului.
În această lună se impune diferenţierea cornului uterin gestant de vezica urinară după
formă, orientare, consistenţă etc.

În luna a III-a de gestaţie semnele clinice devin foarte evidente astfel încât
diagnosticul se poate stabili cu multă precizie.
Cornul uterin gestant are forma unui sac membranos, alungit, palpabil pe toată
lungimea sa. Peretele cornului uterin este subţiat, iar senzaţia de fluctuaţie este evidentă.
Cornul gestant depăşeşte marginea superioară a pubisului cu tendinţă latero – ventrală.
Asimetria este foarte evidentă încât cornul negestant este mult micşorat în volum față de cel
gestant (Bonafas, L.D., 1995).
Prin uşoare şi repetate sucusiuni efectuate pe cornul gestant, se pot percepe
placentoamele sub forma unor formaţiuni nodulare precum și fetusul care are o lungime de
aproximativ14 – 15 cm .
Începând din această lună, artera uterină medie corespunzătoare cornului uterin
gestant îşi modifică pulsul care se percepe caracteristic, ca un “sfârâit”. Această arteră se
poate palpa transrectal cu pulpa degetelor pe gâtul paletei iliace de partea corespunzătoare
curnului uterin gestant. Pentru a percepe acest puls caracteristic nu trebuie efectuate
compresiuni puternice pe vasul respectiv. Spre deosebire de celelalte artere ale regiunii
pelvine, artera uterină medie are un traiect sinuos, este mobilă, iar calibrul creşte în raport cu
evoluţia gestaţiei. Pulsaţia vibratorie a arterei uterine medii se încadrează în grupa semnelor
sigure de gestaţie şi dovedeşte că fătul este viu (Runceanu L., 1995).
La primigeste, perceperea vibraţiilor arterei uterine medii în luna a III-a de gestaţie
este mai uşoară, întrucât pereţii acestor vase nu au suferit modificări structurale, aşa cum se
întâmplă la multigeste.
Pentru a putea percepe vibraţiile arterei uterine medii se impune ca vasul să fie bine
izolat între pulpa degetelor (mare şi arătător) şi compresat progresiv.
Se constată de asemenea că ovarul corespunzător cornului gestant este mărit în volum
şi prezintă pe suprafața sa un corp luteal de gestaţie.
Este mai puţin indicat examenul vaginal cu speculumul în urma căruia se constată că
aspectul vaginal al cervixului se aseamănă cu luna precedentă, dar cantitatea mucusului creşte
şi uneori se elimină în cantităţi mici la comisura inferioară a vulvei.

În luna a IV-a de gestaţie, la exploraţia rectală, se constată că uterul este mult mărit în
volum şi începe să coboare cavitatea abdominală. Cervixul este situat pe planşeul bazinului,
deplasat cranial având aspectul cordon elastic mai îngroşat.
Delimitarea conturului cornului gestant se face cu greutate, datorită creșterii acestuia
în volum, iar șanţul intercornual devine imperceptibil. Peretele uterului este subţire, iar
fluctuaţia foarte evidentă, percepându-se cu uşurinţă placentoamele, care sunt prezente pe
toată suprafaţa peretelui uterin (Hafez, E.S.E., 1987).
Foarte greu se palpează ovarul corespunzător cornului gestant, rămânând accesibil
numai ovarul opus.
Prin sucusiuni repetate efectuate asupra uterului, mai ales în partea declivă, se
percepe prezenţa fetusului, uneori întreaga linie corporală, care are circa 25 cm lungime.
Artera uterină medie a cornului gestant atinge dimensiunea de aproximativ 1 cm şi
prezintă pulsaţii caracteristice.
La examenul vaginal se constată o uşoară alungire a conductului vaginal în sens
caudo – cranial şi devierea latero – inferioară a ostiumului cervical sub acţiunea greutăţii
conţinutului uterin. În profunzimea vaginului şi pe ostiumul cervical se găseşte un strat de
mucus filant, dar mai puţin translucid (Boitor, I., 1987).
 Începând cu luna a V-a de gestaţie circumferinţa abdominală se măreşte, mai ales la
vacile adulte la care tonicitatea musculară abdominală e mai scăzută, comparativ cu cele
tinere.
La exploraţia rectală se constată deplasarea în totalitate a uterului în cavitatea
abdominală, ventral, încât numai o suprafaţă redusă a uterului rămâne accesibilă palpării. În
această lună uterul se sprijină pe peretele inferior al abdomenului.
Cervixul este alungit caudo – cranial, mărit în volum, întins şi imobil datorită
tracţiunii puternice a uterului, plasat pe marginea anterioară a pubisului.
Datorită creșterii în volum uterul nu poate fi palpat decât la nivelul corpului şi rar la
baza coarnelor uterine, fiind acoperit în parte de ansele intestinale. Prin palpări repetate se
poate percepe prezenţa unor placentoame, mărite în volum.
Examenul cu speculumul vaginal evidențiază pereţii vaginali alungiţi, iar cervixul
deviat latero – ventral. Mucusul vaginal este lucios, vâscos, abundent şi tapetează pereţii
vaginului.
Începând din această lună, arterele uterine medii (atât cea a cornului uterin gestant cât
și a celui negestant) se palpează uşor, traiectul lor sinuos putând fi urmărit de sus în jos la
marginea anterioară a iliumului cu perceperea vibraţiilor caracteristice evidente.

În luna a VI-a de gestaţie, se remarcă la inspecţie asimetria mai evidentă a cavităţii

abdominale şi uneori se pot observa mişcările fătului, mai ales după administrarea de apă
rece, furaje reci sau înghețate ,ori după mişcările bruşte de sculare ale femelei. La palparea
prin sucusiune în regiunea ventrală dreaptă a flancului se va percepe prezenţa fătului.
Vacile în lactaţie prezintă o diminuare a secreţiei lactate, iar la juninci glanda mamală
se măreşte treptat în volum.
La examenul transrectal se constată că cervixul nu mai este aşa de întins la marginea
pubisului, ci este mai scurt, mai îngroşat, cu o orientare uşor oblică caudo – cranial.
Datorită creşterii mult în volum, uterul lasă impresia unei ușoare ridicări, nivelul
superior al uterului găsindu-se în prelungirea cranială a planşeului pelvin astfel încât mâna
sesizează uşor sacul uterin voluminos. Se poate palpa numai o parte a suprafeţei sale, mai
exact suprafața sa dorsală, datorită dimensiunilor mari ale cornului gestant. Se palpează cu
ușurință regiunile corporale ale fătului . Artera uterină medie este groasă, mobilă, sinuoasă şi
cu pulsaţiile evidente (Runceanu, L., 1992).

În luna aVII-a de gestaţie, ca urmare a creșterii în volum sacul uterin tinde să

pătrundă în cavitatea pelvină.
La inspecţie se constată aceleaşi simptome ca în luna a VI-a, dar ceva mai evidente.
La primipare glanda mamară este formată, cu sferturile bine conturate, cu
mameloanele alungite și uneori cu apariția secreției precolostrale, în timp ce la vacile în
lactație, cantitatea de lapte scade unele femele înțarcă spontan iar altele vor fi înțărcate.
Examenul vaginal cu specumul pune în evidență hiperemia mucoasei vaginale şi o
infiltraţie a acesteia. Datorită tendinței de pătrundere a uterului în cavitatea pelvină, cervixul
prezintă o orientare aproape orizontală, porţiunea vaginală a cervixului apare îngroşată,
hiperemiată şi proeminentă.
Examenul transrectal pune în evidenţă aceleași modificări menţionate la luna a VI-a
de gestaţie dar care sunt mai pronunţate. Lungimea fetusului este de aproximativ 60-70 cm,
putându-se palpa cu ușurință regiunile corpului fetal.

În luna a VIII-a de gestaţie, se constată un ritm rapid de creștere și dezvoltare a

fetusului, acesta atingând la sfârșitul lunii a VIII-a o lungime de aproximativ 80-90 cm.
Asimetria celor două părţi ale abdomenului este mai accentuată, iar datorită infiltrării
ligamentelor bazinului partea caudală a sacrumului apare înfundată în bazin. La primigeste
se observă o tumefacţie vulvară accentuată, glanda mamară este bine dezvoltată, cu
tegumentul congestionat, iar prin mulgere se poate obţine o secreţie precolostrală, siropoasă
redusă. La multipare glanda mamară este flască, cu pielea cutată exprimând la muls o secreție
lipicioasă alb-murdară.
Mucoasa vaginală este lucioasă, congestionată, orificiul vaginal al cervixului este
închis, cu faldurile îngroşate, infiltrate şi congestionate.
La exploraţia transrectală, ca urmare a revenirii sale în bazin, gâtul uterin se palpează
pe planşeul pelvin fiind mult îngroşat, mai scurt şi de consistenţă scăzută. Sacul uterin
depăşeşte nivelul planşeului pelvin ocupând toată partea anterioară a bazinului, putându-se
palpa cu uşurinţă regiuni ale corpului fetal ,putându-se preciza chiar și prezentarea fetusului..
Placentoamele sunt mărite mult în volum ( cât un cartof sau un măr ), iar arterele
uterine medii au grosimea degetului, sunt sinuoase, mobile şi cu un sfârâit evident.

În luna a IX-a şi a X-a de gestaţie, datele obţinute prin examenul clinic extern sunt
suficiente pentru precizarea stării de gestaţie, examenul clinic făcându-se doar pentru
stabilirea momentului parturiţiei. La inspecţie se observă o coborâre mai accentuată a
abdomenului, cu accentuarea scobiturii flancului, evidenţierea ultimei coaste, a apofizelor
transverse ale vertebrelor lombare şi a tuberozităţilor externe a iliumurilor. Prin relanşarea
ligamentelor şi infiltrarea seroasă a musculaturii crupei, bazinul suferă o teşire supero –
inferioară. Se observă la baza cozii două scobituri simetrice, însoţite de diminuarea,
tonicităţii cozii.
De asemenea se observă că vulva este puternic edemaţiată, cu pliurile cutanate şterse,
alungită inferior, de culoare roşie. Pe la nivelul comisurii inferioare se scurge o cantitate
abundentă de mucus filant translucid.
La nivelul glandei mamare se constată tumefacția acesteia, pielea întinsă și culoarea
roz – roşietică. Mameloanele se alungesc şi se orientează spre în afară. Din cauza jenei în
circulaţia de întoarcere se produce un edem de stază care cuprinde glanda mamară şi regiunea
perineală, iar anterior faţa ventrală a abdomenului. Apariţia edemului de gestaţie decliv, rece,
păstos, insensibil, constituie un indiciu că vacile au calităţi productive ridicate.
Vacile cu producţii mari de lapte şi întreţinute în stabulaţie prelungită prezintă o
ectaziere a venelor de la membrele posterioare, care au un aspect varicos. Aceasta se explică
prin compresiunea exercitată de uter asupra reţelei venoase ale bazinului.
Urmare a celor constatate, examenul transrectal nu mai este necesar.
Se observă o modificare a marilor funcţii ale femelei : respiraţia este superficială și
mai accelerată, micţiunile sunt mai frecvente şi în cantităţi reduse.
Totalitatea modificărilor morfo – funcţionale, care au loc la nivelul bazinului,
organelor genitale externe și glandei mamare, la care se adaugă modificările de
comportament ale femelei în ultima fază de gestaţie cu scopul pregătirii pentru parturiţie se
numeşte “faza prodromală”.
Modificările care se produc la nivelul uterului în gestaţie variază în raport cu rasa,
starea de întreţinere, vârsta, etc. motiv pentru care, semnele constatate în urma examenului
clinic trebuie corect interpretate, în vederea precizării diagnosticului.

6.1.2. Examenul clinic al gestaţiei la iapă

Pentru precizarea gestației la iapă se utilizează cu rezultate bune atât examenul vaginal cu
speculumul cât și examenul transrectal.
Se face prin aceleaşi procedee ca la vacă, dar există și diferenţe caracteristice speciei.
Examenul extern ne oferă rezultate numai în gestaţie avansată (începând cu lunile a
VI-a, a VII-a).
 Inspecţia. Spre sfârşitul gestaţiei, se observă că peretele abdominal este asimetric, cu
proeminarea jumătăţii stângi. Tot în partea stângă se pot observa mişcări ale fetusului care se
evidenţiează în acelaşi mod şi în aceleaşi condiţii ca la vacă. La sfârșitul gestației se observă
că vulva se edemaţiează, apar edeme declive la nivelul membrelor posterioare, glanda
mamară creşte în volum şi secretă un lichid galben vâscos, care în preajma parturiţiei se
transformă în colostru.
Palparea uterului gestant se efectuează pe partea stângă a abdomenului, la un lat de
palmă în faţa glandei mamare, pe direcţia liniei imaginare care pleacă de la articulaţia
grasetului către cicatricea ombilică. Rezultatele obţinute se interpretează la fel ca la vacă.
Ascultaţia se realizează mai greu la iapă, datorită zgomotelor abdominale mai
pronunțate la această specie..
Examenul intern la iapă începe cu examenul vaginal și se continuă cu examenul
rectal.
Examenul vaginal cu speculumul, începând chiar din a 14-a zi de gestație, se
realizează cu oarecare greutate din cauza existenței unui mucus lipicios, dens, alb – cenuşiu,
asemănător papului cizmăresc, care menţine apropiaţi pereţii vaginului. Mucoasa vaginală şi
a gâtului uterin sunt de culoare roz – palidă-mată. Cervixul este închis, cu faldurile aproape
şterse. Orificiul vaginal al cervixului este obstruat de un dop de mucus vâscos și aderent
asemănător celui care tapetează pereţii vaginului. Pe măsură ce gestația avansează, gâtul
uterin deviază din poziţia centrală, antero – lateral stânga. După extragerea speculum-ului, pe
valvele acestuia rămâne o cantitate de mucus cu caracteristicile menţionate anterior.
Diagnosticul gestaţiei prin examenul vaginal cu speculum-ul dă rezultate pozitive în
majoritatea cazurilor, chiar şi în stadiul timpuriu al gestaţiei, încă de la 14 zile de gestație.
Examenul microscopic al mucusului vaginal pune în evidență prezența celulelor
ciliate care se află în număr mult mai mare decât cel al leucocitelor, iar dacă numărul
celulelor ciliate este mai mic sau egal cu al leucocitelor, nucleii celulelor sunt picnotici.
Examenul transrectal, care la iapă se poate practica într-un stadiu mai timpuriu decât
la bovine, se execută, invers decât la vacă, adică în direcţie cranio – caudală, palpându-se
mai întâi ovarele, apoi coarnele uterine şi în final cervixul.
La femelele negestante , uterul de consistență moale și lipsit de reactivitate este situat
în cavitatea abdominală, cu excepţia gâtului uterin, care se găseşte în cavitatea pelvină.
Coarnele uterine sunt divergente, orientate înainte, lateral şi superior, cu mica curbură în sus,
iar marea curbură în jos (forma tălpicilor de sanie).
La femelele gestante, datorită creşterii fetusului şi a lichidelor fetale, apar modificări
de formă, structură, conţinut, volum şi topografie, pe baza cărora se poate stabili diagnosticul
de gestaţie.

În luna a I-a de gestaţie, examenul vaginal cu speculumul evidențiază faptul că pereţii

vaginului şi orificiul cervical sunt tapetaţi cu un mucus vâscos, de culoare alb – cenuşie.
Examenul transrectal spre sfârșitul primei luni de gestație ne oferă câteva date probabile de
gestație cum ar fi : prezența corpului luteal la nivelul fosei de ovuluție a ovarului care este
ușor mărit în volum precum și ușoara coborâre a ovarului față de congener. Se poate sesiza,
la baza coarnelor uterine, vezicula embrionară având o mărime de 2 – 3 cm sub forma unei
proeminenţe rotunde pentru ca la 28-30 de zile formațiunea să aibă marimea unui ou de
găină. Pentru o bună interpretare aceste date vor fi coroborate cu datele anamnetice și mai
ales cu rezultatele examenului vaginal.
În luna a II-a de gestaţie, contractilitatea uterului (prezentă în prima lună) diminuă.
Vezicula fetală de la baza coarnelor uterine, de mărimea unui ou de găină la sfârțitul lunii
întâi de gestație, devine de mărimea unui ou de gâscă (de 7 – 8 cm) în săptămânile a VII-a și
a VIII-a având aspect fluctuent. Această dilatare se poate constata uneori la nivelul corpului
uterin. Coarnele uterine sunt asimetrice, cel gestant fiind mărit, cu pereţii mai subţiri, ovarul
cu corp luteal, mărit în volum față de congener, fiind mai coborât în cavitatea abdominală.
Examenul colposcopic evidențiază o creştere a cantităţii de mucus pe pereţii
vaginului şi la nivelul orificiului cervical. O parte de mucus aderă de valvele speculumului
putând fi examinat cu ușurință.

În luna a III-a de gestaţie aspectul mucoasei vaginale este asemănător celui din luna
precedentă. La exploraţia rectală, asimetria coarnelor uterine este mai evidentă. Formaţiunea
ce se palpează la baza coarnelor uterine este de 10 – 11 cm. Peretele cornului uterin gestant
este subţiat şi are o fluctuaţie mărită (Runceanu, L., 1992). Din cauza măririi în volum a
uterului, ligamentele largi se întind.
Ovarul corespunzător cornului uterin gestant și care prezintă corpul luteal, este mărit
în volum și mai coborât în cavitatea abdominală, aflându-se la marginea anterioară a
pubisului.

În luna a IV-a de gestaţie cantitatea de mucus vaginal şi cervical este crescută.

La exploraţia rectală, ovarele sunt la nivelul planşeului bazinului. Cornul uterin gestant
începe să coboare în cavitatea abdominală aflându-se la marginea anterioară a pubisului
având mărimea de 25 – 30 cm iar ligamentul corespunzător cornului gestant este mult întins.
Pereţii uterului sunt subţiaţi putându-se percepe cu ușurință atât fluctuația lichidelor cât și
fetusul fetusul.

Fig. 39 – Conformaţia uterului gestant la iapă, în luna a IV-a.

1 – corpul uterului; 2 – cornul uterin gestant; 3 – fetus; 4 – ovar; 5 – cervix;
6 – vagin; 7 – vezica urinară; 8 – rect; 9 – planşeul vaginului; 10 – osul sacrum; 11 –
ilium; 12 – vertebre lombare; 13 – vertebre dorsale; 14 – scapulum.
(Dumitrescu, I., 1986)

În luna a V-a de gestaţie, cantitatea de mucus vaginal este crescută dar nu aderă la
pereţi. Gâtul uterin este deplasat spre stânga. Începând din această lună, la examenul vaginal
se poate aprecia aspectul particular al mucoasei vaginale: vasele sanguine devin turgescente
şi evidente pe toată suprafaţa mucoasei, pe un fond palid, constituind un aspect caracteristic
stării de gestaţie.
 La exploraţia transrectală se constată că uterul trece peste pragul pelvin spre cavitatea
abdominală tinzând să se sprijine pe peretele inferior al abdomenului , fiind acoperit de masa
intestinală. Datorită acestui aspect se pot palpa, cu destulă greutate părţi din fetus. Cervixul
este lățit, așezat la marginea anterioară a bazinului, având tendința de a ajunge în cavitatea
abdominală, iar ligamentele largi sunt mult întinse. Începând din această lună se pot percepe
pulsaţiile caracteristice ale arterei uterine medii, corespunzătoare cornului uterin gestant
(King, G.Y., 1993).

În luna a VI-a de gestaţie uterul este complet coborât în cavitatea abdominală, sub
nivelul planşeului bazinului, fiind complet acoperit de ansele intestinale, fetusul putându-se
palpa cu multă greutate. Cervixul întins și ușor lățit, este tras mult cranial depășind marginea
pubisului. Artera uterină medie, cu sfâtâitul caracteristic, se percepe cu multă ușurință.

În lunile a VII-a şi a VIII-a de gestaţie se percep bine pulsaţiile caracteristice ale

arterei uterine medii, pentru ca începând din luna a VIII-a de gestație să se poată palpa și
pulsul caracteristic al arterei uterine posterioare. Datorită creșterii în volum uterul lasă
impresia unei ușoare ridicări din cavitatea abdominală devenind palpabil, uneori putându-se
palpa și fetusul. Gâtul uterin este globulos şi deviat de la linia mediană, spre stânga.

În luna a IX-a de gestaţie prin examen transrectal se poate palpa gâtul uterin se află la
marginea anterioară a pubisului. Uterul revine la nivelul conductului pelvin. Se palpează cu
uşurinţă atât uterul cât și fetusul. Se percepe şi pulsul caracteristic la arterei uterine
posterioare corespunzătoare cornului gestant cât și pulsul caracteristic al ambelor artere
uterine medii..

În luna a X-a de gestaţie la exploraţia rectală, gâtul uterin este situat în cavitatea
pelvină, unde este angajat în parte şi corpul uterin. Arterele uterine medii pulsează puternic,
alături de arterele uterine posterioare care pulsează caracteristic. Se palpează cu ușurință
regiunile corporale ale fetusului.

În luna a XI-a de gestaţie se constată semnele premergătoare ale parturiţiei.

La examenul extern se constată că abdomenul este mult mărit în volum. Labiile
vulvare sunt edemaţiate, cu faldurile șterse, de consistenţă moale, printre acestea se scurg
cantităţi reduse de mucozităţi. Glanda mamară este turgescentă şi uneori prezintă la orificiile
papilare ale mameloanelor nişte secreţii alb – gălbui.
Sacrumul este mobil şi se înfundă între unghiurile interne ale iliumurilor ca urmare a
infiltraţiei şi relaşării ligamentelor bazinului.
Prin exploraţie vaginală, se constată că din cauza congestiei, mucoasa vestibulo –
vaginală este violacee. Mucusul vaginal se lichefiează şi se scurge în cantităţi mici la
comisura inferioară a vulvei.
La exploraţia transrectală se constată prezenţa fetusului la intrarea în bazin putându-se
palpa uşor diferite regiuni corporale ale fetusului.

6.1.3. Diagnosticul clinic al gestaţiei la scroafă

Pe baza examenului clinic, gestaţia la scroafă se poate diagnostica numai în a doua
parte (după 2,5 luni).
La inspecţie, începând cu luna a III-a de gestație, se observă mărirea simetrică în
volum a abdomenului în regiunile ifero-laterale şi coborârea acestuia cu evidenţierea
scobiturii flancului. Glandele mamare se dezvoltă progresiv, mameloanele devenind treptat
turgescente şi alungite. Pe măsură ce gestația avansează, se observă apariția și accentuarea
șanțului intermamelonar, vulva devenind tumefiată, cu pliurile şterse şi congestionată.
Gestaţia poate fi suspicionată şi pe baza absenţei căldurilor (Bogdan, A.T., 2000).
Palpaţia abdominală poate da rezultate în gestaţia avansată numai la exemplarele mari şi
slabe, examenul făcându-se pe animalul în decubit lateral , aflat pe o suprafață dură , prin
presiuni uşoare în dreptul ultimelor două perechi ale glandei mamare unde se pot palpa uneori
fetuşii.
Unii autori recomandă diagnosticul gestaţiei la scroafele de peste 150 de kg, pe baza
examenului transrectal. Înainte de examinare scroafele vor fi supuse unei diete alimentare de
10-12 ore. Cu precauţiile şi pregătirile menţionate la vacă, mâna protejată se introduce în rect
care se videază cu mare grijă pentru a se evita deșirarea acestuia. Examenul urmărește fie
palparea fetușilor care se poate realiza numai în ultimele două săptămâni de gestație, fie se
urmărește palparea arterei uterine medii comparativ cu artera iliacă. Artera uterină medie este
localizată la partea cranială a iliumului, poate ajunge la grosimea unui creion in gestație și
prezintă un puls vibrator caracteristic. La scroafele negestante artera uterină medie nu atinge
niciodată grosimea arterei iliace externe și nici nu prezintă acel puls vibrator caracteristic.

6.1.4. Diagnosticul clinic al gestaţie la rumegătoarele mici

Inspecţia se face după tehnica semiologică şi poate oferi date numai în gestaţia
avansată. Un prim indiciu al stării de gestație poate fi considerat lipsa căldurilor, precum și
modificarea în volum a abdomenului care este mai coborât în partea dreaptă. Uneori pot fi
observate în golurile flancului drept mişcări ale fetusului în cazul în care oile se mişcă brusc
sau beau apă rece.
În preajma parturiţiei la nivelul vulvei şi a glandei mamare se pot observa o serie de
modificări.
Palpaţia dă cele mai bune rezultate după o dietă de cel puțin 12 ore, dar numai în a
doua parte a gestaţiei. Femela se contenţionează pe un plan înclinat, cu trenul posterior mai
ridicat sau se ridică de trenul posterior pentru ca masa gastrointestinală să se deplaseze spre
diafragmă, facilitânt astfel examinarea. Operatorul se aşează pe una din laturile femelei şi
prinde cu mâna stângă regiunea abdominală stângă, iar cu mâna dreaptă regiunea
inferoabdominală dreaptă. Efectuând o respingere mai puternică a peretelui abdominal stâng,
uterul gestant se va deplasa spre partea dreaptă a abdomenului, fetusul putându-se simți în
acest caz asemănător senzației de bloc de gheață în apă.
Tot în această perioadă tumefacţia glandei mamare, sesizată prin palpare constituie un
semn sigur de gestaţie.

6.1.5. Diagnosticul clinic al gestaţiei la carnivore

şi la iepuroaică
Diagnosticul se pune numai prin examen extern şi îndeosebi prin palpaţie. La cățea și
pisică palpația poate oferi rezultete între a 25-a și a 35-a zi de gestație când se percepe
aspectul moniliform al coarnelor uterine, iar după ziua a 35-a și până în a 45-a zi nu se mai
percepe uterul pentru ca după a 45-a zi de gestație ,datorită dezvoltării scheletului fetal să se
poată palpa, de această dată, direct corpul fetușilor și mai ales capetele fetușilor. După
contenţie, palparea femelelor de talie mică se face monomanual, prinzând între degetul mare
şi celelalte degete peretele abdominal. Imediat sub coloana vertebrală se palpează rectul, care
de obicei are o consistenţă păstoasă. Pentru palparea uterului, se deplasează degetele ceva
mai jos, către glanda mamară, depistându-se, în a doua parte a gestaţiei, cu uşurinţă fetuşii.
La femelele de talie mare, palparea uterului se face bimanual, cuprinzând între ele
peretele abdominal (Groza, I., 1998).
Prin palpație, la femelele negestante, se pot percepe coarnele uterine care se prezintă
ca două cordoane mici, elastice, de dimensiuni variabile.
 ÎNSĂMÂNȚAREA ARTICIALĂ

Insămânțarea arficială presupune depunerea materialului seminal (m.s.) la nivelul

căilor genitale ale femelelor în călduri utilizând un anumit instrumentar și o anumită metodă
(tehnică).
Inocularea materialului seminal poate fi:
- Vaginală - practicată pe cale restrînsă în special la ovine primipare și la carnivore;
- Cervicală - utilizată mai des, la bovine, ovine și suine;
- Intrauterină - utizată pe scară larga la bovine, equine, suine, carnivore;
- Tubară - utilizată la păsări.
Eficacitatea însămânțării artificiale (IA) depinde de:
- Calitatea materialului seminal;
- Locul depunerii materialului seminal;
- Momentul însămânțării în raport cu momentul ovulației;
- Integritatea morfo-funcțională a mucoasei vaginale și uterine;
- Gradul de lezionare a mucoasei tractusului genital;
Reguli de bază pentru efectuarea însămânțării:
- IA trebuie efectuată obligatoriu înaine, dar cât mai aproape de momentul ovulației;
- Materialul seminal să fie depus cel puțin la locul natural de depunere ( de obicei se
depune cu 1 sau 2 segmente anterior);
- IA să se realizeze ținând cont de particularitățile anatomo-fiziologice ale speciei;
- Să se realizeze cu un instrumentar adecvat speciei;
- Să se realizeze la momentul optim pentru specie detectat clinic;
- Să se utilizeze material seminal testat;
- Să fie efectuată de către un operator calificat;
- În timpul pregătirii pentru IA, în timpul IA și imediat după IA femela nu trebuie
bruscată, întrucât orice stress poate conduce fie la refularea materialului seminal, fie la alte
procese ce conduc la scăderea procentului de fecunditate.
De obicei, când se practică IA, materialul seminal se depune cu cel puțin un segment
anterior locului natural de depunere. Acest lucru e necesar pentru a diminua gradul de refulare
a materialului seminal după depunere, pentru a oferi posibilitatea reducerii numărului de
spermatozoizi/doza de însămânțare și pentru a ajuta spermatozoizii depuși să ajungă mai
repede în treimea superioară a salpinxului, unde se va produce fecundația.

Însămânțarea artificială la vacă

Vaca este o femelă poliestrică, putând prezenta călduri în orice perioadă a anului.
Durata ciclului sexual este în medie de 21 de zile (P:3-4 zile, E: 12-24-36 de ore, M: 8 zile, D:
8 zile). Ovulația are loc la circa 10-14 ore de la terminarea estrului. Activitatea hormonală la
vacă este mai intensă noaptea, de aceea o proporție ridicată de femele intră în călduri în
timpul nopții.
Pentru obținerea unui procent ridicat de fecunditate este absolut necesară depistarea la
timp a femelelor în călduri.
Vaca prezintă un estru manifestat bine cu modificări morfo-fiziologice ale tractusului
genital și comportamentale. Depistarea estrului se efectuează de obicei pe baza acestor
modificări.
Modificări morfo-fiziologice:
- congestia tractusului genital inclusiv a vulvei
- întredeschiderea cervixului

1
- scurgerea mucusului de călduri ( clar, filant ,transparent) ce atârnă uneori până la jarete.
Uneori mucusul poate fi sangvinolent datorită hiperestrogenismului. În acest caz femela nu se
însămânțează dar este supusă tratamentului (cu progesteron).
La examenul transrectal coarnele uterine sunt erectile, iar la sfârșitul căldurilor foliculul de
Graaf atinge un diametru de aproximativ 15-20 mm.
Modificările comportamentale: agitație, neliniște, apetit capricios, femela ciulește
urechile la orice persoană străină care intră în grajd, mugește des, încercă să lingă femelele
din jur, îi scade producția lactată, dacă este în stabulație liberă sau la pășune, sare pe alte
femele, mimează actul sexual, sau se lasă sărită de alte femele.
Alte metode de depistare a estrului:
- cu ajutorul unor benzi de culoare deschisă aplicate pe crupa femelei. Dacă benzile
respective capătă o culoare închisă, înseamnă că femela a acceptat saltul altor femele, așadar
este în călduri;
- prin înregistrarea activității fizice, cu ajutorul podometrelor. Activitatea mai intensă
este semnul agitației, care este specifică estrului.
Ținând cont de faptul că unele femele pot prezenta estru scurt, de până la 12 ore, se
recomandă ca depistarea femelelor în călduri să se efectueze de cel puțin două ori pe zi:
dimineața devreme și după-amiaza/seara.
După unii autori, momentul optim al însămânțării artificiale la vacă este atunci când:
-femela examinată acceptă saltul celorlalte femele din jur;
-prezintă edemațierea vulvei și scurgerea pe la nivelul comisurii inferioare a vulvei , a
unui mucus clar, filant și transparent;
-la examenul transrectal prezintă erecția coarnelor uterine;
-foliculul de Graaf prezintă la examenul transrectal fluctuație evidentă și tensiune
crescută ( Groza I.,St., 2006 ).
Protocolul însămânțării artificiale:
- femelele depistate dimineața în călduri se însămânțează în aceeași dimineață (până la
ora 11) și se poate repeta însămânțarea în după-amiaza aceleași zile dacă semnele estrale
persistă.
- femelele depistate după-amiaza/seara în călduri se însămânțează în dimineața zilei
următoare cu repetare în după-amiaza zilei următoare dacă semnele estrale persistă.
În unitățile în care depistarea se realizează și la prânz, femelele depistate la prânz în
călduri se vor însămânța în seara aceleeași zile dar după ora 20, cu repetare în dimineața zilei
următoare.
Acest protocol e necesar deoarece IA trebuie să se efectueze obligatoriu înainte de
ovulație, dar cât mai aproape de momentul acestuia.
Tehnici de IA la vacă:
În România se utilizează două tehnici (metode):
- IA prin metoda colposcopică
-IA prin metoda tactil-recto-cervicală (bimanuală sau anglosaxonă)
Foarte rar se mai pot folosi:
- IA prin metoda italiană care presupune inseminarea prin tracțiune și evidențierea
exterioară a cervixului;
- Inseminarea vaginală prin control direct.

I.A. prin metoda colposcopică

Utilizată rar, în special de către începători, presupune existența unui spațiu special
amenajat (punct de IA). Acesta trebuie să fie dotat cu: stand special pentru contenție și
instrumentar necesar pentru pregătirea și inocularea materialului seminal : speculum vaginal

2
(bi-sau tri-valvar, confecționat din metal, sau tubar confecționat din metal, material plastic sau
sticlă, cu sau fără sursă proprie de lumină), sursă de lumină (lampă frontală sau lanternă),
pipetă sau pistolet de însămânțare, vaselină neutră, apă caldă, termometru etc.

Tehnică de lucru:
După aprecierea momentului optim, femela se contenţionează în standul de contenţie şi i se
efectuează toaleta regiunii vulvare. Speculumul vaginal, încălzit la temperatura corpului,
lubrifiat, cu valvulele închise, răsucit la 90° se introduce prin vulvă în vagin, până în
fundul vaginului. Se răsuceşte speculumul la 90° şi se deschid valvulele. Cu ajutorul unei
surse de lumină se apreciază tabloul vaginal şi se reperează orificiul cervical. Dacă femela
este la momentul optim, pipeta de însămânţare se introduce în cervix pe o porţiune de 2-3
cm, unde prin apăsarea pe piston se depune materialul seminal. Se extrage pipeta de
însămânţare, se închid valvulele speculumului, se răsuceşte şi se extrage speculumul, iar
apoi se efectuează un uşor masaj clitoridian. Acest masaj are rolul de a produce descărcări
de ocitocină care determină contracţii ale tractusului genital ce vor ajuta la ascensiune a
spermatozoizilor spre oviducte.
Avantaje:
- permite examinarea tractusului genital pentru a se observa momentul optim pentru IA
şi pentru a se exclude prezenţa unor anomalii;
- permite determinarea cu precizie a locului de depunere a materialului seminal.
Dezavantaje:
- necesită prezenţa unui spaţiu special amenajat;
- necesită un instrumentar mai complex;
- metoda e mai laborioasă (durează mai mult);
-există posibilitatea transmiterii unor boli prin intermediul instrumentarului insuficient
sterilizat.
Metoda poate fi folosită şi pentru tratarea endometritelor.

IA prin metoda tactil-recto-cervicală (bimanuală sau anglosaxonă)

Este cea mai răspândită în întreaga lume, putându-se efectua direct la locul de creştere
fară a fi necesară o contenţie specială.
Tehnica de lucru:
Femela se contenţionează de către un îngrijitor apoi se efectuează toaleta regiunii
ano-vulvare. Operatorul introduce mâna în rectum şi videază ampula rectală de conținut,
examinând starea coarnelor uterine pentru a detecta aspectul lor erectil imprimat de
creșterea estrogenemiei datorată dezvoltării foliculare din această fază. Cu mâna introdusă
trans-rectal, prinde cervixul şi îl împinge uşor spre anterior pentru a întinde eventualele
falduri vaginale. Cu cealaltă mână prinde pipeta de însămânţare , o introduce prin vulva
orientând-o uşor oblic spre în sus şi o direcţionează prin vagin până în cervix, ghidând-o
apoi până în corpul uterin, unde prin apăsare pe piston depune materialul seminal. Se
extrage pipeta, se extrage mâna şi se efectuează un uşor masaj clitoridian .
Avantaje:
- nu necesită contenție specială;
- nu necesită spațiu special amenajat;
- permite depistarea reacției la palpare a uterului din faza estrală;
-permite depunerea mai rpofundă a dozei de material seminal;
-reduce pericolul transmiterii unor infecții genitale;

3
 - nu necesită instrumentar complicat;
- este simplă și expeditivă.
Dezavantaje:
- necesită experiență și pricepere;
-nu permite examinarea mucoasei vestibulo-vaginale, a cervixului și nici depistarea
unor anomalii ale tractusului genital.
I.A. la vacă se poate realiza:
1.Cu material seminal proaspăt (brut sau diluat) (se foloseşte rar în Romania);
2.Cu material seminal refrigerat;
3.Cu material seminal congelat (cel mai frecvent). Doza de însămânţare este de 0,5
ml (rar) sau 0,25 ml şi conţine 10-15 mil. spermatozoizi mobili. Decongelarea paietei
trebuie să se realizeze într-un minut, în apă caldă la 37° C. Se recomandă ca IA să se
realizeze în maxim 10 min.după decongelare. Paietele sunt congelate de obicei la -196° C.
După extragerea paietei din container şi decongelarea acesteia, i se va reteza capătul închis
la ultrasunete, urmând ca dopul uzinal să servească drept piston. Pentru fiecare paietă
decongelată, trebuie să se asigure minimum 300-500 ml apă caldă.

4
 Însămânțarea artificială la oaie

Oaiea este o femelă poliestrică sezonieră , sezonul normal de montă fiind toamna din
septembrie până în decembrie.
La ora actuală se practică și însămânțarea timpurie cu intrarea oilor în călduri în lunile
iunie-iulie fătările având loc în noiembrie-decembrie.
Oile se supun unui program de a intra în călduri mai repede și anume se scot la
pășune, se tund, se înțarcă mieii și li se administrează furaje de bună calitate.
Ciclul sexual la oaie durează în medie 17 zile. Durata fazelor ciclului sexual este
următoarea: proestrul 3-4 zile, estrul 1-2 zile, metestrul 2 zile, diestrul 8-10 zile.
Ovulația are loc cu 12 ore înainte de terminarea estrului.
Oaia nu manifestă bine faza de estru deși sunt prezente modificările morfofiziologice.
Modificări morfofiziologice: - congestia tractusului genital;
- întredeschiderea cervixului;
- scurgerea mucusului de călduri;
Modificări comportamentale: - apetit capricios;
- behăie des;
- rămâne în urma turmei;
- acceptă saltul masculul;
Întrucât estrul la oaie nu este bine evidențiat pentru depistarea oilor în călduri se
utilizează berbeci încercători.
Dimineața foarte devreme se introduc oile într-un țarc, cu berbecii încercători și se țin
2-4 ore introducându-se câte un berbec la 70 de oi.
Oile nu trebuie să fie înghesuite, oile în călduri fiind considerate acelea care acceptă
saltul masculului. Oile care acceptă saltul vor fi însemnate de către cioban cu vopsea care nu
deteriorează lâna. Oile depistate în călduri vor rămâne în padoc pentru însămânțare iar
celelalte vor fi trimise la păscut.
Î.A. se poate face: - cu material seminal proaspăt brut sau diluat
- cu material seminal conservat (congelat sau refrigerat) Doza este de
0,1ml-0,5ml și trebuie să conțină minim 60 mil.spermatozoizi.
Înainte de însămânțare se face contenția. Aceasta se poate face într-un stand cu mai multe
locașuri,acesta putând fi liniar/circular amplasat la nivelul solului sau nu.
După contenție un ajutor ridică coada oii, iar cu un burete îmbibat în soluție
antiseptică, efectuează toaleta regiunii ano-vulvare.
Operatorul introduce speculumul, iar cu o sursă de lumină, reperează orificiul cervical
și introduce pipeta în cervix ( pe o adâncime de 0,5-1 cm) unde prin apăsare pe piston se
depune materialul seminal. Se extrage pipeta de însămânțare, apoi specumul și se face un ușor
masaj clitoridian.
La unele exemplare de oi la care nu se poate utiliza specumul se face însămânțarea
oarbă. Aceasta constă în: ridicarea femelei de trenul posterior și toaletarea regiunii ano-
vulvare . Se introduce pipeta de însămânțare până în fundul vaginului unde se depune o doză
dublă de material seminal și se face masajul clitoridian.
Metoda tactil cervicală presupune :
Contenția oii, toaletarea regiunii anovulvare, introducerea unui deget prin vagin până la
nivelul cervixului urmată de introducerea pipetei pe ghidajul degetului până la nivelul
cervixului unde se depune materialul seminal.
După însămânțare oile sunt trecute în registrul de însămânțări și sunt întreținute în
turme separate. După 17 zile se introduc din nou berbecii încercători pentru a depista
eventualele femele care repetă estrul.

1
 Însămânțarea artifială la iapă

Iapa este o femelă poliestrică, cu sezonul principal de montă în primavară şi

sezonul secundar, mai scurt, în toamnă.
Durata ciclului sexual este în medie de 21 de zile (Proestru: 4-8 zile, Estru: 2-10
zile, Metestru: 2-8 zile, Diestru: 4-10 zile) însă poate varia între 9 şi 33 de zile. Ovulaţia
se petrece cu circa 24-48 de ore înainte de terminarea estrului.
Iapa manifestă bine estrul, perioadă în care apar modificările specifice la nivelul
tractusului genital şi comportamentului.
Modificările morfologice sunt reprezentate de :
- congestia tractusului genital
- întredeschiderea cervixului
- scurgerea mucusului de călduri (clar, filant, transparent).
Modificările comportamentale: Iapa este neliniştită, prezintă apetit capricios, uneori
se opreşte din mers, campează, urinează des, proiectează clitorisul între labiile vulvare.
La vederea masculului se apropie de acesta, iar uneori devine retivă şi greu de stăpânit.
Deoarece ovulaţia se petrece cu 24-48 de ore înainte de terminarea estrului iar
lungimea acestuia este variabilă, este necesară aprecierea momentului optim pentru
montă sau IA astfel încât aceasta să se realizeze cât mai aproape de ovulaţie.
Aprecierea momentului optim se poate realiza:
a) Pe baza tabloului vaginal. Metoda utilizează speculumul vaginal şi se bazează pe
observarea congestiei vaginale precum şi a prezenţei mucusului de călduri.
b) Aprecierea la bara de încercare. „Bara de încercare” reprezintă un gărduţ
confecţionat din bare de lemn, cu o înălţime de aproximativ un metru şi o lungime de doi
metri, căptuşit pe ambele părţi cu cârpe sau cauciuc. Iapa e adusă de un ajutor şi orientată
cu trenul posterior către bară. De cealaltă parte a barei este adus armăsarul, care va fi
orientat cu trenul anterior către trenul posterior al femelei. Dacă femela se află la
momentul optim, campează, urinează, proiectează clitorisul între labiile vulvare şi nu
încearcă să lovească masculul. Dacă femela nu se află la momentul optim, aceasta încearcă
să lovească armăsarul lovind cu picioarele bara de încercare.
c) Aprecierea prin examenul ecografic al ovarelor, cu măsurarea dimensiunilor
foliculului matur. În timpul estrului ritmul de dezvoltare a foliculilor ovarieni e de
aproximativ 3-4 mm/zi. În ziua ovulaţiei şi cu o zi înainte, foliculul nu mai creşte, dar are
dimensiunea de cel puţin 3,5 cm. IA se va realiza când foliculul are diametrul de cel puţin
3,5 cm. Se recomandă efectuarea ecografiei cel puţin o dată pe zi în cazul în care se
foloseşte spermă proaspătă şi de două ori/zi când se foloseşte pentru însămânțare spermă
conservată.
IA la iapă se poate realiza cu material seminal proaspăt (brut: 10-12 ml sau diluat: 20-
30 ml) sau cu m.s. conservat (refrigerat: 20-30 ml, sau congelat: 2-2,5-maxim 5 ml). E
important ca doza de însămânţare să conţină minim 500 milioane de spermatozoizi
mobili.

Metode de IA la iapă:
1) Metoda colposcopică
Această metodă necesită folosirea speculumului vaginal.
Tehnica de lucru:
Se contenţionează iapa ca pentru montă, cu ajutoral a două platlonje. Se efectuează
toaleta regiunii ano-vulvare. În continuare, speculumul, încălzit la temperatura corpului

1
 şi lubrifiat, se introduce prin vulvă şi vagin. Se deschid valvulele speculumului, cu
ajutorul unei surse de lumină se apreciază tabloul vaginal şi se reperează orificiul
cervical, apoi se introduce pipeta de însămânţare prin cervix, până în corpul uterin, unde
se depune materialul seminal. Se extrage pipeta, se extrage speculumul, se efectuează un
uşor masaj clitoridian, se decontenţionează femela şi se plimbă la pas timp de 30 de
minute pentru a împiedica refularea materialului seminal. Însămânțarea artificială se
repetă din 2 în 2 zile, atâta timp cât femela acceptă masculul la bara de încercare.
2) Metoda directă
Este metoda cea mai utilizată.
Tehnica de lucru:
După contenţionarea femelei ca pentru montă, se efectuează toaleta regiunii ano-
vulvare, apoi mâna înmănuşată se introduce prin vulvă în vagin, iar cu ajutorul unui
deget se reperează orificiul cervical (cu degetul arătător). Cu cealaltă mână, se introduce
pipeta de însămânţare în vagin, iar apoi, pe ghidajul degetului arătător, se introduce în
cervix până în corpul uterin sau uneori până în vârful cornului uterin, unde se depune
materialul seminal. Se extrage pipeta, se extrage mâna, se efectuează un masaj clitoridian
iar femela se plimbă timp de 30 de minute.

Tehnica inseminării la iapă

Laboratoarele procesatoare a materialului seminal trebuie să trimită informaţii,
incluzând numele armăsarului, numărul de paiete necesare pentru o doză, instrucţiuni de
decongelare, motilitatea şi morfologia după decongelare şi statusul microbiologic al
materialului seminal.
În general sunt necesare intre 4 şi 8 paiete de 0,5 ml sau 0,25 ml pentru o doză de
inseminare sau o singură paietă de 2,5 ml, 4 ml sau 5 ml. După decongelare paieta este
scoasă din baia de apă şi uscată bine. Juan C. Samper şi Kevin Hankins sugerează tăierea
paietei la un capăt şi turnarea întregii cantităţi de material într-un alt tub uscat. Înainte ca
iapa să fie inseminată sperma trebuie examinată la microscop. Se evită amestecul acesteia
cu diluantul pentru a preveni şocul osmotic.
O alternativă la golirea tuturor dozelor într-un singur tub sau o seringă înainte de
inseminare, o reprezintă utilizarea unei pipete cu un piston de metal, cunoscută şi sub
denumirea de pistol de inseminare.
Procesul inseminării artificiale la iapă, nu este complicat şi poate fi repede însuşit.
Spre deosebire de bovine unde ghidarea pipetei se face transrectal, inseminarea l a iapă se
realizează exclusiv pe cale vaginală ceea ce înseamnă că pregătirea zonei devine deosebit
de importantă. Toaleta chimică a zonei perineale se realizeză cu ajutorul unei soluţii pe
bază de iod cum ar fi betadina.
Iapa se contenţionează ca şi pentru montă, coada este înfăşurată şi deviată lateral,
menţinută în această poziţie, pentru a evita contaminarea zonei dezinfectate.
Odată iapa pregătită, sperma decongelată este încet aspirată prin pipeta de
inseminare în seringă. Sterilitatea este deosebit de importantă, nefiind permisă atingerea
pipetei, care este pusă înapoi în pachetul său steril până în momentul realizării inseminării.
Însămânţătorul va folosi o mănuşă sterilă lubrifiată, şi va introduce mâna la nivelul
vaginului palpând cervixul. Acesta ar trebui să se găsească ventro cranial la nivelul
vaginului, fiind cu atât mai relaxat cu cât momentul ovulaţiei este mai aproape.
În centrul cervixului se află o uşoară depresiune care reprezintă deschiderea
uterului. Medicul va introduce degetul arătător la nivelul acestei deschideri şi ghidând
pipeta, o va introduce cât mai adânc în uter Este important să nu se forţeze introducerea
pipetei pentru a nu produce leziuni interne, având în vedere edemul endometrial.

2
 În momentul introducerii pipetei în vagin, vârful acesteia va fi protejat cu ajutorul
degetului pentru a împiedica o eventuală contaminare. Odată pipeta introdusă în uter,
pistonul seringii va fi uşor apăsat introducând în acest fel sperma. Dacă acest lucru nu este
posibil pipeta necesită o repoziţionare vârful acesteia fiind obstruat de către un fald
endometrial. Înainte de scoaterea pipetei, seringa poate să fie scoasă şi apoi reconectată la
aceasta, astfel încât să fie introduşi circa 2cc de aer, cu scopul de a împinge tot materialul
din pipetă. Este important ca aerul să nu fie introdus în uter şi ca o foarte redusă cantitate
de spermă să rămână la nivelul pipetei. Mâna este apoi încet retrasă din vagin. Masajul
vestibulului vaginal în această fază poate stimula contracţia uterină, ajutând astfel la
propulsarea spermatozoizilor spre joncţiunea uterotubară.
Atunci când se foloseşte o singură paietă de 0,5 ml, este extrem de important ca
toată cantitatea să fie plasată la vârful cornului uterin cât mai aproape de joncţiunea
uterotubară. In acest scop se utilizează instrumentar specific, respectiv pipete lungi de 75
cm, prevăzute cu un stilet metalic special confecţionat.
Locul depunerii materialului seminal a beneficiat de o atenţie deosebită în ultima
perioadă. Deşi rata gestaţiei pare a fi independentă de volumul inseminat, un număr extrem
de redus de spermatozoizi (1 x IO 6) depuşi 1a nivelul joncţiuniii uterotubare, au dus la
obţinerea unor rezultate promiţătoare. De asemenea inseminarea adânc intrauterin sporeşte
rata gestaţiilor. Conform procedurii descrise de Rigby, pipeta trebuie trecută transcervical
în corpul uterin, direcţională ipsilateral de foliculul dominant şi manipulată transrectal spre
vârful cornului.
Morris şi colaboratorii au raportat o rată a gestaţiilor de 64%, 75% şi 60% în
condiţiile inseminării cu 1,5 şi 10 milioane spermatozoizi depuşi la nivelul joncţiunii
uterotubare.
Squires şi colaboratorii raportează o rata de 40% a gestaţiei atunci când iepele au
fost inseminate cu 5 milioane de spermatozoizi proaspeţi, congelaţi sau proaspeţi sexaţi,
depuşi la nivelul joncţiunii uterotubare.
Într-un alt studiu, Kigby şi colaboratorii, utilizând 500 milioane spermatozoizi per
doză, au stabilit că deşi mai puţin de 0,001 % dintre aceştia au ajuns în oviduct, un număr
mai mare au fost evidenţiaţi în oviductul iepelor la care inseminarea s-a făcut adânc, în
cornul uterin, corespunzător ovarului cu folicul dominant, comparativ cu cele la care
inseminarea s-a făcut la nivelul corpului uterin.
Se pare deci că depunerea materialului adânc în corpul uterin sau aproape de
joncţiunea uterotubară, duce la sporirea numărului de spermatozoizi ce ajung în oviduct
crescând astfel şansele instalării unei gestaţii.
Marea majoritate a iepelor dezvoltă endometrită după inseminare, care în cele mai
multe cazuri dispare după 24h. Cu toate acestea unele iepe mai bătrâne dezvoltă forme mai
grave cu acumulare de lichid. Depunerea materialului seminal la nivelul papilei
uterotubare sau a vârfului cornului uterin, ipsilateral de ovarul ce conţine folicul dominant,
poate duce la scăderea incidenţei acestei afecţiuni.
Inseminarea 1a acest nivel se practică şi în condiţiile unei cantităţi limitate de
material, a existenţei unui material provenit de la un armăsar subfertil, unul intens utilizat
la montă sau unul bătrân, precum şi în cazul utilizării materialului sexat.
Metodele utilizate pentru inseminarea cu doze mici de material seminal includ:
injecţia cu spermă (un spermatozoid, un ovul) inseminarea chirurgicală oviductală,
transferul intrafalopian a unui gamet (sunt necesari 100-200.000 spermatozoizi),
inseminarea adânc intrauterin (50-100 milioane spermatozoizi) şi inseminarea prin video
endoscopie (5 până la 100 milioane spermatozoizi). Folosind endoscopia video, Morris şi
colaboratorii stabilesc că depunerea materialului în alt loc decât la nivelul papilei
uterotubare duce la o rată scăzută a gestaţiilor.

3
 Petersen şi colaboratorii, au inseminat iepe prin histeroscopie cu 50 milioane
spermatozoizi la intervale de 24h, cu 500 milioane spermatozoizi proaspeţi şi 500 milioane
refrigeraţi de asemenea, la intervale de 24 h. Recoltarea de embrioni a fost similară pentru
animalele inseminate cu 50 milioane (7/11, 64%), comparativ cu cele cu 500 milioane
(4/11, 37%).
Intr-un studiu similar Aivarenga şi Leao repartizează 24 de iepe în următoarele
grupe:
1) 10 milioane spermatozoizi selectaţi prin Percoll şi inseminaţi prin histeroscopia
la nivelul joncţiunii uterotubare;
2) 10 milioane spermatozoizi neselectaţi inseminaţi tot la nivelul joncţiunii
uterotubare;
3) 400 milioane spermatozoizi depuşi la nivelul corpului uterin;
Toate iepele au fost inseminate în intervalul 0-8h după ovulaţie.
Rezultatele au arătat că nu există nici o diferenţă în ceea ce priveşte rata gestaţiilor
între cele 3 grupuri.
Pe baza acestor date s-a stabilit că rate mulţumitoare ale gestaţiei pot fi obţinute
prin inseminarea materialului congelat şi apoi decongelat, utilizându-se metoda video
endoscopiei.
Inseminarea artificiala histeroscopică a unor doze normale de material, nu este
justificată. Inseminarea cât mai adânc la nivelul cornului uterin a unor doze normale de
material pare de asemenea a nu fi justificată, însă timpul necesar realizării acestei metode
este mult mai mic comparativ cu cea histeroscopică, motiv pentru care această metodă este
mult mai des folosită.

4
 Însămânțarea artificială la scroafă

Inseminările artificiale (IA) reprezintă o reprezintă o alternativă reală de intensivizare

a reproducției la suine, efectele reflectându-se prin procentele de fertilitate și avantajele
clasice pe care le oferă.

Depistarea scroafelor în călduri

Scroafa este un animal poliestric, cu cicluri sexuale care se succed tot timpul anului.
La această specie, mai ales în condiţiile creşterii de tip industrial, se poate realiza o
planificare a montelor şi a fătărilor în tot timpul anului.
Scroafele manifestă bine faza estrală, şi astfel se pot depista şi programa la
însămânţare relativ uşor. Studiile comportamentale au stabilit că reflexul de imobilitate
este însoţit de guiţatul particular al scroafelor (fenomen acustic), de fenomene olfactive
(datorită feromonilor), fenomene optice (date de imaginea vizuală a vierului), aspecte
gustative (inapetenţă de diverse grade) şi aspecte tactile .
Deoarece perioada de călduri la scroafă durează 2-4 zile şi are loc eliberarea
succesivă a ovulelor după circa 1 6 - 1 8 ore de la apariţia căldurilor (chiar 24 - 35 de ore),
însămânţarea artificială trebuie efectuată a doua zi după depistarea căldurilor, iar dacă este
posibil să se repete la 8 - 20 ore.
Depistarea scroafelor în călduri se efectuează cu un vier încercător lăsat liber printre
boxele cu scroafe. Scroafele în călduri manifestă simptome caracteristice fazei estrale,
datorită acţiunii continue şi prelungite a hormonilor estrogeni. Titrul seric al estrogenilor
este întreţinut de secreţia acestora de către foliculii maturi şi preovulatori. Ovularea
foliculilor se produce treptat şi consecutiv, iar pe măsură ce foliculii scad ca număr, scade
şi titrul de estrogeni, iar scroafa va manifesta semne caracteristice estrului din ce în ce mai
şterse până la dispariţie. Pe ovare în perioada estrală pot ajunge la maturitate şi să ovuleze
un număr de 20 - 25 de foliculi. Datorită tipului de sistem nervos al scroafelor, acestea
manifestă în general bine şi foarte bine faza estrală. Se descriu două categorii de
simptome, în funcţie de locul de acţiune a estrogenilor (tractusul genital, şi sistemul nervos
central).
Astfel scroafele în estru vor manifesta: semne locale (morfo-fiziologice) ale
tractusului genital şi semne comportamentale.
Semnele locale sunt date de acţiunea congestivă a estrogenilor la nivelul acestui
segment. Prin inspecţia scroafelor în călduri, acestea prezintă vulva edemaţiată şi crescută
uşor în volum, de culoare roz sau roşiatică (datorită hiperemiei vulvare). Mucusul de
călduri este în cantitate redusă şi de culoare albicioasă străvezie. Tabloul vaginal estral
este reprezentat de congestia vulvară, vestibulară şi vaginală, prezenţa mucusului de
călduri şi întredeschiderea cervicală.
Semnele comportamentale sunt declanşate de acţiunea stimulativă a estrogenilor
asupra sistemului nervos central. Prin modificările fiziologice de la acest nivel se produce
declanşarea şi manifestarea libidoului. Scroafele în această perioadă devin agitate, guiţă
strident şi caracteristic, refuză consumul de nutreţ, deranjează voit celelalte consoarte, şi
pot produce chiar stricăciuni ale boxei. In această perioadă în faza preovulatorie, scroafa
adoptă unele atitudini caracteristice (reflexul de imobilitate), exacerbarea libidoului şi
ridicarea cu membrele anterioare pe pereţii boxei spre vier. Reflexul de imobilitate se
desfăşoară în 3 etape, şi reprezintă adoptarea unei poziţii caracteristice statice patrupodală
fără ca aceasta să se mişte chiar dacă este bruscată sau împinsă. Acest sindrom de
imobilitate se produce iniţial doar în prezenţa vierului, urmând ca sindromul de imobilitate

1
să se manifeste atât în prezenţa vierului cât şi în prezenţa omului, pentru ca spre finalul
estrului sindromul de imobilitate să se manifeste din nou doar în prezenţa vierului.
Momentul optim pentru însămânţarea artificială se stabileşte pe baza sindromului de
imobilitate manifestat în etapa a II -a, atât pentru vier cât şi pentru om. În această perioadă
se explică de către unii autori că începe să se producă ovulaţia la scroafă.
In general, momentul însămânţării se corelează cu procesele fiziologice ce se
desfăşoară la nivelul aparatului genital al femelei, precum şi cu biologia celor doi gameţi
care au nevoie de condiţii favorabile pentru a da naştere unui produs de concepţie.
Reînsămânţarea se efectuează la 8-12 ore de la prima. In cazul în care căldurile durează
mai multe zile, se însămânţează în toată această perioadă (atâta timp cât sindromul de
imobilitate pentru om este încă prezent).
Însămânţarea se realizează cu ajutorul unor dispozitive adecvate
particularităţilor morfostructurale ale aparatului genital.
Doza de material seminal cu care se inseminează este de 50-100 ml, cu 20-40
milioane spermatozoizi vii/ml, respectiv 1- 4 (sau 3-5 ) miliarde spermatozoizi vii/doză
inoculată.
Materialul seminal utilizat pentru însămânţare artificială la scroafe poate fi: în stare
brută, când dintr-un ejaculat, prin simpla divizare se pot însămânţa 2-3 scroafe; material
seminal diluat şi conservat la 17°C, sau material seminal congelat.

Metode de însămânțare

Însămânțarea artificială endocervicală (clasică I.A. Ec.)

Pentru această metodă se foloseşte aparatura de inseminare compusă din cateter

(seminetă) şi recipientul cu material seminal. Cateterele sunt confecţionate din materiale
rezistente la sterilizări, elastice şi nespermicide.
După depistarea scroafelor în călduri şi aprecierea momentului optim de
însămânţare, se introduce cateterul până la nivelul cervixului unde se fixează printre
tuberculii papilari, prin presarea pe recipient se depune materialului seminal la acest nivel
şi, în condiţii normale, acesta trece în coarnele uterine.
Tehnica inseminării endocervicale presupune parcurgerea următorilor timpi
operatori:
- toaletarea vulvei şi zonei perivulvare a scroafei cu tampon îmbibat într-o
soluţie dezinfectantă;
- reîncălzirea recipientelor cu material seminal la 35-37°C şi menţinerea lor în
termos sau în vase termoizolante până în momentul inseminării; dozele se extrag din
termos numai în momentul utilizării;
- lubrifierea cateterului sau a seminetei cu gel nespermicid;
- introducerea cateterului sterilizat şi încălzit la 35-37°C prin vulvă în vagin, cu
vârful orientat spre plafonul vaginal pentru a nu fi introdus în meatul urinar; la nivelul
cervixului se realizează 2-3 rotaţii spre stânga pentru a se fixa cât mai bine în deschiderea
canalului cervical;
-adaptarea recipientului cu spermă la cateter, prin intermediul unui tub elastic,
după care se presează uşor pe pereţii acestuia, sincronizat cu timpii de relaxare a
musculaturii cervixului în vederea inseminării întregii doze.
Dezvoltarea progresivă a însămânţării artificiale la această specie a impus
perfecţionarea continuă a dispozitivelor utilizate pentru inseminarea propriu-zisă a
materialului seminal.

2
 In practică, există mai multe tipuri de catetere utilizate pentru inseminarea
materialului seminal la scroafe:
- catetere rigide: - model Melrose Style Spiral;
- catetere flexibile: - model A.T. Bogdan;
- catetere de tip buretos: model Golden Pig;
- model Black spiralat;
- catetere intrauterine.

Inseminarea intrauterină a scroafelor (I.A.I.U.)

Au existat şi există pe plan mondial preocupări în domeniul perfecţionării

instrumentarului pentru însămânţările artificiale, astfel încât, indicii de reproducţie obţinuţi
la scroafe să fie din ce în ce mai buni
Într-o anumită perioadă de timp s-a pus accent pe stabilirea formei şi
caracteristicilor materialelor constructive ale cateterelor, existând acum numeroase tipuri.
În prezent, obiectivele menţionate sunt completate cu cele legate de dimensiunile acestora.
După tehnica însămânţării artificiale la bovine, unde conţinutul unei doze (12
milioane spermatozoizi mobili) este depus, cel mai frecvent, în partea anterioară a
cervixului sau în corpul uterin, s-a adoptat ideea construirii unui tip de cateter care să
permită acest lucru şi la scroafe.
Necesitatea acestor modificări a apărut din constatările zilnice referitoare la
refularea unei părţi din materialul seminal inoculat. Ideea de bază însă care a justificat
încercarea unui nou tip de cateter este reprezentată de numărul mare de spermatozoizi
mobili care se foloseşte în prezent pentru obţinerea unei gestaţii (peste 8 miliarde). Prin
dimensiunile sale, se preconizează posibilitatea depăşirii cervixului, depunerea
materialului seminal în corpul uterin şi ca urmare diminuarea numărului de spermatotzizi
pe doza de însămânţare.
Însămânţarea intrauterină presupune folosirea a două tipuri de catetere, unul de tip
endocervical şi unul mai fin, mai subţire şi mai lung cu 20 de cm denumit sondă-cateter.
Cateterul clasic se fixeaxă în cervixul scroafei, apoi prin lumenul său se introduce
progresiv sonda-cateter ce trece printre tuberculii papilari cervicali şi ajunge la baza
coarnelor uterine la o distanţă aproximativă de 20 cm de primul. La vârful ei sonda-cateter
prezintă un dop rotunjit cu două orificii laterale. Prin acesta, materialul seminal va fi
inoculat intrauterin.

Tehnica inseminării intrauterine urmăreşte:

- toaletarea riguroasă a regiunii ano-vulvare, cu o soluţie uşor decontaminantă;

- lubrefierea cu un gel nespermicid a cateterului încălzit la temperatura corpului;
- introducerea cateterului endocervical şi fixarea lui în cervix;
- introducerea sondei-cateter prin cateterul fixat endocervical, până la baza coarnelor
uterine;
- ataşarea săculeţului cu material seminal la sonda-cateter;
- inseminarea propriu-zisă. După o ușoară presare a săculețului, materialul seminal este
absorbit prin contracțiile antiperistaltice ale miometrului.

3
 Însămânțarea articială la cățea

Cățeaua are două cicluri pe an.

Durata ciclului sexual este cuprinsă între 130 și 300 de zile cu o medie de 180 zile.
Cele patru faze ale ciclului sexual sunt: - proestrul 7 zile; estrul 7-14 zile; metestrul 1-2 luni;
diestrul aprox.4 luni.
Modificările morfofiziololgice înregistrate în timpul estrului sunt reprezentate de:
- congestia tractusului genital;
- întredeschiderea cervixului;
- prezența scurgerilor vaginale care în estru sunt de culoare roz-pal;
Modificări comportamentale înregistrate în estru:
- femela caută masculul și este neliniștită;
- ridică și deviază coada lateral;
- își încordează membrele posterioare pentru a susține greutatea masculului;
- vulva devine flască și ușor de penetrat de către mascul;
Depistarea femelelor în călduri se poate realiza:
1. cu ajutorul masculului;
2. prin dozarea progesteronului (din sânge):
- în proestru concentrația de progesteron este de 0,5-1,0 ng/ml, iar la sfârșitul proestrului
începe să crească foarte mult concentrația de progesteron.
- în estru nivelul progesteronului este foarte crescut de 4-10 ng/ml sau mai mult.
3. pe baza frotiului vaginal;
- acest frotiu vaginal poate fi realizat foarte ușor prin trecerea unui tampon peste
pereții interni ai vaginului, tamponul reține astfel celule din mucoasa vaginală. În continuare
tamponul se amprentează foarte ușor pe câteva lame de sticlă (2-4 lame) fără a întinde celulele
și pentru a evita distrugerea lor, după care se usucă frotiul, se colorează folosind colorația
M.G.G.( May Grunwald Giemsa) sau colorația Harris Shorr, apoi se examinează la M.O.
Frotiu vaginal la debutul proestrului : la examenul microscopic în frotiu apar
numeroase hematii și numeroase celule epiteliale superficiale necheratinizate.
Frotiu vaginal în estru : prezența în frotiul vaginal a celulelor superficiale cheratinizate
cu nucleul picnotic sau fără nucleu, hematiile dispar și este momentul optim de Î.A. Aceste
celule superficiale cheratinizate în estru sunt în
proporție de 80% iar în ultimele 24 de ore (ultima zi a estrului) proporția celulelor superficiale
cheratinizate scade cu aprox. 20%.
Însămânțarea artificială se poate realiza: cu material seminal proaspăt recoltat,cu
material seminal congelat sau cu material seminal refrigerat.
Inocularea materialului seminal se poate realiza prin două metode:
- metoda intra-vaginală;
- metoda intra-uterină;
Metoda intra-vaginală presupune utilizarea pistoletului ,,Osiris,, care este prevăzut cu
un mic balon gonflabil la extremitatea sa distală ce permite mimarea măririi bulbilor erectili
în timpul montei și împiedică refularea materialului seminal.
Metoda intra-uterină se utilizează mai ales în cadzul inoculării spermei congelate, sau
în cazul însămânțării cu material seminal de slabă calitate. Pentru folosirea acestei metode
este nevoie de un instrumentar adecvat și cunoștiințe foarte bune de anatomie. O doză de
material seminal trebuie să conțină minim 150 mil. de spermatozoizi.

1
 Însămânțarea arficială la păsări

Însămânțarea artificială se practică la găini și la curci, numai în perioada de ouat și

este de tip tubar. Pentru a se efectua însămânțarea este nevoie de un operator și de un ajutor
instruit.
Ajutorul va fixa femela încât regiunea cloacală să rămână liberă, iar pericloacal
execută ușor compresiuni, repetate și ritmice, până când porțiunea terminală a oviductului se
prolabează ușor. După aceasta operatorul introduce o pipetă specială de însămânțare, în
oviduct pe o lungime de 2-3 cm la găină și 3-5 cm la curcă. Apoi se apasă pe pistonul seringii
pentru inocularea unei cantități de 0.05-0,1 ml material seminal la găină și de 0.03 ml material
seminal la curci, material seminal sub formă brută.
Inocularea se repetă la interval de 7-8 zile după-amiaza după ce pasările au ouat,
pentru ca oul să nu împiedice înaintarea spermatozoizilor.

2
Însamâţarea artificială la oaie
Topografia aparatului genital la oaie

cervix
-
Oviducte

Coarne clitoris
utreine

Glanda
rnamera
 Ciclul sexual la oaie
Deşi este recunoscută ca o femelă policiclică, sensibilitatea
se manifestă marcant la această specie, fiind dependentă de
condiţiile de climă, alimentaţie, rasă, grad de ameliorare.
Dependenţa manifestărilor sexuale la oaie este evidentă faţă
de raportul lumină-întuneric (1:2), ceea ce explică faptul că deşi
activitatea ovariană nu este blocată în timpul verii, ovulaţia nu este
însoţită de semne evidente caracteristice căldurilor.
Durata ciclului sexual este cuprinsă între 14-19 zile faza
estrogenica, fiind aproximativ de 4-6 zile, iar cea progesteronică de
13 zile, valoarea medie fiind de 17 zile.
Ovulaţia are loc la sfârşitul căldurilor, la 12-24 ore înainte
de terminarea lor.
 CICLUL SEXUAL LA OAIE

ovulatie
•

I F M A M I A S O N D

LUNA

..... Ol ln estru * Oi in ovulatie ...... Rata ovulatiel

 METODE PENTRU INSĂMÂNŢAREA ARTIFICIALĂ
ART LA OAIE

1. Vaginală
2. Cervicală
3. Trans-cervicală
4. Intrauterină

METODA
E VAGINALĂ
I

 Metoda vaginală este cea mai simplă Trompa--~,

şi presupune plasarea spermatozoizilor uterma

la nivel vaginal. Can111culi

uteruu

Rata de succes este redusă Ovar

Nu este indicată folosirea materialului

seminal congelat
 AL
METODA CERVICALĂ
Metoda cervicală este relativ
uşoară şi implică costuri reduse.

 Se fixează speculum vaginal, iar

cu ajutorul unei surse de lumină se
localizează cervixul.

 Materialul seminal se depozitează

la nivelul primului pliu al florii
involte.

 Rata de concepţie este bună.

Se indică folosirea materialului

seminal proaspăt recoltat, ori
conservat prin refrigerare.

Nu este indicată folosirea

materialului seminal congelat.
 METODA TRANS-CERVICALĂ
A
Materialul seminal proaspăt recoltat trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
>80% mobilitatea spermatozoizilor
>2500x 106 spermatozoizi /ml.
Concentraţia spermatozoizilor în materialul seminal diluat trebuie să fie 80–100x106 /paietă.
După decongelare, mobilitatea spermatozoizilor trebuie să fie minim 35%.

Metoda trans-cervicală implică

introducerea unei pipete pentru Trom1>a--..s~
însămânţare prin cervix şi depozitarea uterina

materialului seminal la nivel uterin.

carunculi
uterini
Se indică folosirea materialului seminal Ovar epoznarea spermel la
nivel ut erin
proaspăt colectat, ori conservat prin
refrigerare, pentru o rată de concepţie de
60-70%.

Folosirea materialului seminal congelat

duce la o rată de concepţie scăzută, sub
20%.
METODA INTRAUTERINĂ
(LAPAROSCOPICĂ)
Metode pregătitoare
 Controlul ovulaţiei femelei
 Dietă alimentară cu 24 ore înaintea I.A,
pentru evitarea umplerii rumenului
 Tranchilizarea şi contenţionarea femelei
 Tunderea regiunii abdominale
 Pregătirea dozelor de material seminal,
cu o concentraţie variabilă de
spermatozoizi, între
5 x 106 şi 25 x 106.

Tehnica
Tehnica de lucru
lucnu
 Operatorul introduce 2 canule în
regiunea abdominală, cu ajutorul unui
trocar.
 METODA INTRAUTERINĂ
(LAPAROSCOPICĂ)

 Printr-o canulă este introdus laparoscopul, folosit pentru vizualizarea cavităţii uterine şi a
cavităţii pelvine.
 Prin a doua canulă este introdusă pipeta pentru insămânţare.
Vârful ascuţit al pipetei pentru însămânţare penetrează peretele uterin, iar materialul
seminal este plasat în interiorul lumenului uterin.
 Se introduce material seminal în ambele trompe uterine.
 Rata de concepţie este ridicată - 60-80%
 Va multumim
pentru atentie !
Însamâţarea artificială la
la iapă
 Ciclul sexual la iapa
Policiclic sezonier 
Policiclic sezonier ~ căldurile de manifestă maina • ales
primăvara
rima rara şi. toamna,
toar a, existând o corelaţie pozitivă între ovulaţie
şi· durata
d rata zilei
zil · lumină.
lur
 Ovulaţia este minimă sau absentă iarna
şi este maximă vara. Primăvara şi toamna sunt perioade de
tranziţie .

Durata
Durata e de
d aproximativ
apro ci ti r 21
21 zile,
zile, cu
cu variaţii
rariati · între
it tr 9-33
9-33 zile
z· e
 dupa
dupa fătare,
fa ar , căldurile
calduril pot apărea la aprox pro 2-9
r2-9 zile
zile =
CĂLDURI
D RI DE MANZ Z
proestru 4-8 zile
Faze estru 2-10 zile
metestru 2-8 zile
diestru 4-10 zile
 Detectarea estrului
trului
Semne comportamentele
specifice estrului
•Depărtarea şi coborârea
coapselor

• Ridicarea cozii cu
expunerea zonei perineale

•• Micţiuni frecvente

• Contracţia labiilor vulvare

cu expunerea clitorisului

• Reflexul de toleranţă al
armăsarului
• În timpul
timpul perioadei estrale, diametrul
foliculului
lului creşte
ere te cu
cu aproximativ 3 mm/zi, iar

începând
cepand cu
cu două
do a zile înaintea producerii

ovulaţiei, mărimea
marimea rămâne constantă.

•• Cur aproximativ
apro imativ 12
12 ore înainte de ovulaţie,
foliculul
Iiculul'::

- descreşte
ere~te cu
cu 2-3
2-3 mm
111111

- fluctuent

•• Stabilirea
Stabilirea momentului
momentului ovulaţiei
ovulatiei se
se face
face prin
prin
. .
examene
xam n transrectale
tran r ctal repetate,
repetate, precum
precum şi1 prin
pnn

ecografie
c grafi
Aspectul
ctul
cervixului
c i ului in
•
1n
timpul
ti pul
ciclului
ci~lului
sexual
se ual

2
Proestru
Estru

3 Diestru
Metestru
• Inocularea spermei la iapa:
depistarea momentului
optim pentru I.A. se
realizează prin :
 ultrasonografie
ultr. (folicul
peste 35-40 mm)
palpare transrectala când
se identifică modificările
de formă, mărime şi
consistenţă;
Dacă inseminarea are loc :
– cu 24-12 ore înaintea producerii ovulatiei, rata
- cu
gestaţiei poate atinge 72%
– în cazul efecutării inseminării în ultimele 12-6 ore
premergătoare ovulaţiei, rata gestaţiei poate
atinge 100%.

În
in cazul inseminării
insemi arli cu material seminal congelat,

este necesară
este repetarea examenului
necesara repetarea e arnenului transrectal
transr ctal la
la
interval
interva de
de 88 ore, pentru aa putea
ore, pentru putea estima
estima cu
cu cât
cat mai
mai
multă
rnulta acurateţe mo entul ovulaţiei
acuratete momentul ovulatlel
_Jh._~l-::'-::fe-~
~
•
 I. A. la vacă

Ciclul sexual
• Durata – 21 zile
• Proestru: 2-4 zile
• Estru : 12-36 ore
• Metestru : 8 zile
• Diestru : 8 zile
• -Ovulatia – la 10 – 14 ore de la incetarea
semnelor estrale
 I.A. SUINE

Ciclul sexual = 18 – 21 zile

Faza luteala =12 - 15 zile
Faza foliculara = 6 - 9 zile
Durata estrului = 35 – 55 ore
Ovulatia = 35-40 ore de la debutul caldurilor
Depistarea momentului optim
R.I.V.
R.I.V.+ O
R.I.V.
 I.A.EC.
Tehnica de lucru

80 – 100 ml Sperma Diluata

3 – 5 miliarde spermatozoizi
Catheter locked in
ridges of Cervix
I.A. Intra Uterina
Tehnica de lucru
60 - 80 ml Sperma
Diluata
J
2 – 3 miliarde
spermatozoizi
I A intrauterină
 NOȚIUNI DE REPRODUCȚIE LA SPECIA
CANINĂ
TOPOGRAFIA APARATULUI GENITAL LA CĂȚEA

I
1. Vagin
2. Cervix
3. Corp uterin
4. Corn uterin
5. Ovar
6. Oviduct
Particularități ale aparatului genital la cățea: - ovarele sunt mici și elipsoidale;
-ovarele sunt învelite aproape complet în bursa ovarienă unde se depozitează grăsimea;
-Coarne uterine lungi și subțiri, se unesc în unghi ascuțit pentru a forma un corp uterin scurt;
-Cervixul nu prezintă floare involtă;
-Lipsesc canalele Gaertner și glandele Bartholin;
 GESTAȚIA LA CĂȚEA
• Gestația la cățea durează 62 de zile, 2 luni.
• Placenta este zonară, endotelio corială,
deciduată. Cantitatea de lichid alantoidian
variază între 40-120 ml.
• La 21 de zile de la montă, fetușii pot fi
observați în urma examinării ecografice cu
sonde liniare de diferite frecvențe( între 5-7.5
MHz).
Fetuși individuali
lndlvldual Puppies

• Scheletul începe să fie observat radiografic/ecografic după 42 de zile

de la montă/I.A.
 Însămânțarea artificială la cățea

Este indispensabilă în cazul: - incapacității masculului de a efectua monta sau

- refuzul femelei de a efectua acest act.
Incapacitatea masculului se datorează:
- lipsa experienței;
- absența libidoului;
- afecțiuni genitale sau prostatice.
Refuzul femelei de a efectua monta se datorează:
- incapacitate fizică (leziuni vulvo-vaginale, artroză vertebrală etc.)
- probleme psihologice;
- urmare a tentativei de a efectua monta într-un moment inoportun.

Cel mai adesea I.A. Se realizează cu spermă proaspătă dar în ultimul timp s-a
făcut posibil și I.A. cu spermă congelată.
 Frotiuri vaginale în diferite faze ale ciclului sexual
-.-
••• •• •
..... ·- .. ..
~
• ~
• •••...
•
•••••
• ••
•
•
-
•
-- .
••

...
~ •'!..~- •
•.
-~..,,., . .,,
.
...
i·
•
. ..
~..
',
; :"'\.
" ..
,...-··
..... ' .. ..
,s: .
•

.
••
• •
•
, ..
..' .
-~·'l ••
..... <iii• ••••
-..-
•• ••
•

Frotiu vaginal de la o cățea în proestru

• - •
.... ., .,.·
•

Frotiu vaginal de la o cățea în estru

Momentul optim de însămânțare. Celule
cheratinizate (celule de dimensiuni mari,
neregulate, nucleu picnotic sau lipsa
acestuia)

•
Frotiu vaginal de la o cățea în anestru
 NOȚIUNI PRIVIND
REPRODUCȚIA LA PĂSĂRI
Ovulația, ovipoziția și rata de depunere a ouălelor
• Ciclul de reproducere la păsări variază în funcție de perioada anului in care pasărea
este activa din punct de vedere al reproducerii și lungimea acestei perioade (ciclul
sexual).
• Gaina domestică este o pasare cu ciclul de reproducție continuu pe
parcursul unui an dacă există anumite condiții optime.
• Durata ciclului de reproducție poate varia in functie de rasă, sistem de întreținere,
vârstă, sezon, etc.
• Ciclul ovulație-ovipoziție reprezintă timpul scurs de la ovulație pînă în
momentul depunerii oului;
• La găină durează intre 24 și 28 de ore și este influențat de extrem de mulți
factori, amintim printre cei mai importanți: sistemul de întreținere în strânsă legătură
cu alimentația și programul de lumină-întuneric, vârstă, rasă, sezon, etc.
• Numarul de ouă pe un ciclu de ouat variază între 80 la rasele de carne și 280
chiar 300 la gainile specializate pentru producția de ouă.
• Ovulația este dependentă de hormoni.
 Inseminarea artificială la găină
Pentru inseminarea artificială la găină sunt necesare doar câteva instrumente simple: O
seringă de 10 ml, O pipetă de uz medical; Recipient de sticlă steril.
În sistemele industriale se folosesc echipamente mai performante, ca: aspiratoare de
colectare automate, colectoare pentru spermă izoterme, pistoale de însămânțare automate,
standuri de contenție.
Inseminarea artificială presupune:
Selectarea reproducătorilor atât femeli cât și masculi;
Recoltarea materialului seminal sau deconservarea acestuia;
Inseminarea femelei.

Recoltare m.s. Deconservare m.s. Inseminarea femelei

 Etapele inseminării artificială la găină

Puteţi începe prin ţinerea păsării cu abdomenul orientat în sus, capul

prins în regiunea axilară și picioarele întinse în prelungirea corpului păsării.
Exercitând presiuni ușoare în jurul orificiului anal se evidențiază cloaca
(orificiul urogenital al păsării). În continuare se evidențiază oviductul (vaginul)
exercitând o presiune prin presare cu ajutorul degetului mare si a arătătorului.
Apoi se introduce tubul de inseminare cât mai adânc în oviduct, se
depune sperma și se eliberează strânsoarea în același timp, astfel relaxându-se
cloaca sperma este atrasă mai adânc în oviductul găinii.
 Năpârlirea forțată
•Napârlirea forțată este o practică aplicată în fermele de creștere intensivă pentru ca un
întreg efectiv de găini să năpârlească simultan pentru ca dupa depășirea acestei perioade
producția de ouă sa reînceapă deasemenea simultan și într-un procent crescut.
•Năpârlirea naturală este simulată prin micșorarea perioadei de lumină combinată cu
aplicarea de factori stresanți (de orice natură)-în special privarea de apă, furaje.
•După un ciclu de ouat procentul de oua scade, coaja se subțiază deoarece păsările iau în
greutate.
•Pentru o revenire completă a tractusului genital și a producției de ouă, greutatea păsării
trebuie să scadă cu 30-35%. Acest lucru se obține prin privarea de furaje, micșorarea
programului de lumină pe o perioadă ce poate ajunge la 2 săptămâni. Unele păsări mor în
această perioadă. Mortalitatea maximă admisă în această perioadă este de 1,25%
comparativ cu 0,5-1% în condiții de creștere standard.

”Nâpârlirea indusă este o formă de

înfometare”
acest lucru îl scandează asociațiile de
protecție a animalelor din întreaga lume!!!