- Apare la toate speciile dar mai frecvent la vacă şi căţea

Etiologie: - cauze favorizante: alimentaţie carenţată, igienă

necorespunzătoare, stabulaţie
- cauze determinante: gemelaritatea, hidropizia
anexelor fetale, excesul de volum fetal, distocii
Uterul permite acumularea parţială a loşiilor, care se
infectează uşor
Simptome: - prelungirea duratei de eliminare a loşiilor
- culoarea brun închisă şi mirosul acru al loşiilor
- starea generală modificată uneori
- ciclurile sexuale dereglate
- la E.T.R. uterul este mărit, flasc uneori
fluctuant, iar pe ovar C.L. neinvoluat
Diagnostic: - pe baza semnelor clinice şi E.T.R.
Pronostic: - favorabil
Tratament: - îmbunătăţirea condiţiilor
- stimularea contracţiilor uterine
- stimularea involuţiei C.L.
- stimularea funcţiei ovariene (gonadotropina
serică)
Condiţiile deosebite în care se află aparatul genital după
parturiţie reprezintă factor deosebit de favorabil pentru
dezvoltarea infecţiilor.
Importanţa infecţiilor rezultă din frecvenţa şi gravitatea lor
Frecvenţa în funcţie de: - specie (mai frecvent la vacă)
- exploatare intensivă
- retenţia anexelor fetale
- hipotonie uterină
- leziuni la parturiţie
- scăderea rezistenţei organismului
- alimentaţie deficitară
Cauzele determinante: - germeni cu patogenitate variată
- asociaţii microbiene
originea infecţiilor: - în mediul extern (aşternut, hrană,
instrumentar, mâinile operatorului,
animalele bolnave din jur, panariţii,
mamite)
- în mediul intern (infecţii genitale,
digestive, anale)
Infecţiile genitale se pot contacta la nivelul diferitelor
segmente ale aparatului genital rezultând:
- vulvo-vestibulo-vaginite
- cervicite
- metrite
- parametrite
Infecţii generalizate: - septicemia
- piemia
- şocul septic
Inflamaţia septică a conductului copulator localizată la nivelul
unuia dintre aceste segmente dar de obicei interesează întregul
conduct.
Etiologie: - traumatismele mucoasei vestibulovaginale la
parturiţie pe care se grefează infecţia pe cale
ascendentă, spontan sau în timpul intervenţiilor
de remediere a distociilor.
- poate fi şi consecutivă infecţiilor utero-cervicale
Simptome: - nelinişte, poziţie campată,urinare deasă
- labii vulvare infiltrate, secreţie sero-mucoasă
sau muco-purulentă
- la inspecţie vaginală: durere vie, mucoasă
roşie-violacee, uscată, caldă, eroziuni, echimoze
uneori ţesuturi zdrobite
- starea generală puţin modificată (eforturi de
expulzare, micţiuni frecvente)
Evoluţie: - apare la 2-3 zile după fătare
- semnele generale diminuă după 5-6 zile
- uneori se vindecă spontan în 8-10 zile
- alteori se cronicizează
- mai rar apare gangrena sau abcese, cicatrici
vicioase
Diagnostic: - pe baza semnelor locale
Tratament: - suprimarea iritaţiei
- îndepărtarea secreţiei patologice
- antisepsia locală
- Este cea mai frecventă la vacă
- Apare în mod constant după distocie
Etiologie: - uterul hipoton după distocii favorizează
dezvoltarea florei microbiene
- infectarea prin mâinile operatorului, instrumentar
învelitori, prolaps
Simptome: - de obicei locale iar uneori şi generale
(diminuarea apetitului, lactaţiei, febră)
- la 10-14 zile după parturiţie secreţile loşiale în
loc să înceteze se continuă sub formă de
secreţii mucoase, roşietice murdare cu
detritusuri celulare
- secreţie în cantitate mai mare dimineaţa
- la ETR uterul este mărit şi hipoton
- vindecare spontană uneori în 3-4 săptămâni
- de obicei trece în formă cronică
La iapă: - apare mai repede după parturiţie (la 6-8 zile)
- modificarea stării generale: febră, apetit redus,
puls şi respiraţie accelerate
- eforturi de expulzare
Diagnostic: pe baza semnelor clinice
Prognostic: - medical – favorabil
- economic – rezervat – (cronicizare, infecunditate)
Tratament: - eliminarea conţinutului uterin patologic
- aseptizarea uterului
- introducerea de antibiotice
- stimularea involuţiei uterine şi a C.L.
Inflamaţie genitală de tip purulent şi modificări ale stării
generale
Este consecutivă retenţiei anexelor fetale
Este mai frecventă la vacă şi bivoliţă şi mai rară la alte specii
Etiologie: - aceleaşi cauze ca la endometrita catarală
puerperală
- retenţia anexelor fetale
- prolapsul uterin
- traumatizările întinse
- epuizarea organismului
- floră polibacteriană
Simptome: - la 5-6 zile postpartum apar semne locale şi
generale
Semne generale: apetit redus, rumegare încetinită sau
suprimată hipogalaxie, febră, eforturi de
expulzare
Semne locale: - secreţie brună-roşietică, cu miros putrid,
cu ţesuturi necrozate
- la E.T.R. uterul mărit în volum asimetric,
cu pereţii îngroşaţi, hipochinetic, cu
conţinut fluctuant
- pe ovare este un C.L. patologic
Evoluţie: - după 2-4 zile se amendează semnele generale
- involuţia uterină se produce lent
- scade cantitatea de puroi
- uneori se vindecă spontan în 3-4 săptămâni
- de obicei trece în formă cronică
Diagnostic: semne locale şi generale
Prognostic: - favorabil la vacă, grav la celelalte specii
- prognostic economic nefavorabil (infecunditate
de lungă durată)

Tratament: - asemănător cu cel din endometrita catarală

dar mai intens şi de lungă durată
- combaterea modificărilor stării generale