PROIECT DE SPECIALITATE

EXAMENUL DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII

PROFESIONALE
A ABSOLVENȚILOR ÎNVĂȚĂMÂNTULUI LICEAL
-NIVEL4-

Profesor îndrumător,
DINIȚĂ TICUȚA
MEDIC VETERINAR
Elev,
BUDESCU ANDREEA RAMONA
Clasa a XII-A
Calificare:TEHNICIAN VETERINAR
 Patologia și
terapia glandei
mamare
 CUPRINS

• ARGUMENT
• I.FURUNCULOZA MAMARĂ ȘI PLĂGILE UGERULUI
• II.CONTUZIILE UGERULUI ȘI FISTULA DE LAPTE
• III.ANOMALIILE GLANDEI MAMARE
• IV.TULBURĂRI CIRCULATORII ȘI FUNCȚIONALE ALE GLANDEI
MAMARE
• 1.HIPEREMIA UGERULUI
• 2.EDEMUL UGERULUI
• 3.HIPOGALAXIA ȘI AGALAXIA
• V.INFLAMAȚIA GLANDEI MAMARE
• 1.MAMITA STAFILOCOCICĂ
• 2.MAMITA ACTINOMICOTICĂ
 ARGUMENT
Am ales ca temă de studiu pentru lucrarea mea de atestat “PATOLOGIA ȘI TERAPIA
GLANDEI MAMARE” deoarece mi se pare o temă extrem de importantă în lumea
medicinei veterinare….majoritatea ființelor atît umane cît și animale consumă și depind de
laptele produs de unele specii(vaci, capre ,bivolițe,etc..).
Prin tema aleasă vreau să prezint riscurile și problemele întîmpinate de către aceste
necuvîntătoare ce produc laptele matern sau de consum . Gustul și culoarea depind de
compoziția laptelui, fiind influențate de o multitudine de factori, dintre care amintim: specia,
rasa, starea de sănătate, vârsta și hrănirea animalului, stadiul lactației, sistemul de creștere,
sezonul, parametrii mediului etc.
Organizarea structurală a mamelelor este în perechi distincte la carnivorele domestic, suine și
iepuroaică, spre deosebire de rumegătoare și cabaline la care mamelele sunt grupate într-un
singur organ globules numit uger. Ugerul prezintă două jumătăți identice la oaie, capră și
iapă, iar la vacă și bivoliță prezintă patru sferturi: două anterioare, mai mici , și două
posterioare, de regulă mai mari.

Numărul mamelelor diferă de la o singură pereche la oaie, capră și la iapă, două perechi la vacă
și bivoliță sau 5-8 perechi la cățea, pisică, scroafă și iepuroaică.
 FURUNCULOZA MAMARĂ
• Definiție:este o zoonoză produsă de stafilococul hemolitic și
de streptococ, transmisă ușor de la om la animale sau invers,
precum și de la om la om sau de la animal la animal.
• Etiologie:localizată mai ales la baza mameloanelor (interesând
bulbul pilos, glandele sebacee și sudoripare), furunculoza
mamară este favorizată de nerespectarea condițiilor de
zooigienă (grajduri neigienice, umede), a igienei mulsului,
alimentației deficitare (mai ales hipovitaminozele). Cauzele
determinate:germeni ca stafilococul hemolitic și diferiți
streptococi.
• Frecvența:apar la vacilie în lactație la început sporadic apoi
iau o formă enzootică. Furunculoza mamară poate apărea și la
alte specii, oaie, capră, scroafă, etc..
• Simptome:
-la inspecție se observă la baza mamelonului noduli de culoare roșie cu diametrul
de 1-2 cm, care la palpație sunt indurați și dureroși.

-după un timp în centrul nodulului apare o pată galbenă care devine cianotică.

-la acest nivel furunculii se deschid spontan și din ei se scurge o secreție cremoasă
galben-verzuie, care aglutinează perii din jur și apoi crustizează

-uneori furunculul se capsulează și suferă un proces de infiltrare conjuctivă.

-dacă furunculoza este răspândită, glanda mamară este sensibilă, mulgerea se face
greu și incomplet însă laptele nu este modificat organoleptic.Starea generală a
femelei este modificată.

Diagnosticul:
Este facil și se bazează pe semnele clinice.
Este necesar diagnosticul diferențial față de variolă(formațiunile sunt superficiale
cu caracter tipic de pustulă și localizare în regiunile fără păr)
Prognosticul:este favorabil.

Prevenție:asigurarea igienei în adăposturi și o alimentație completă și echilibrată.

Igiena mulsului și a personalului implicat în acest proces este esențială.

Tratament:izolarea animalelor bolnave, respectarea igienei mulsului, toaleta

zonei infectate, grăbirea maturării furunculilor și deschiderea lor conform
tehnicilor cunoscute.

-După deschiderea și evacuarea conținutului purulent, cavitatea se pensulează cu

tinctură de iod glicerinată, soluție Lotagen sau se aplică unguente cu
antibiotice.

-Tratamentul local se poate asocia cu sulfamidoterapie generală sau

antibioterapie.

-Dacă boala ia o formă enzootică se administrează un vaccin de grajd preparat de

laborator sau anatoxină stafilococică, s.c., 10, 15,20 ml la interval de 4-5 zile,
7-8 injecții.
 PLĂGILE GLANDEI MAMARE

• Etiologie:
• -condițiile de zooigienă deficitară,
• -muls neigienic,
• -tracțiuni pe mameloane,
• -așternut murdar,
• -mușcături produse de viței, mei sau purcei, care provoacă la
nivelul pielii mamelelor și mameloanelor soluții de
continuitate, modificări circulatorii locale și leziuni care se
complică prin infecții.

Frecvența:cele mai expuse sunt vacile și caprele, specii la care

glanda mamară este mai puțin protejată.
Simptome:

-în plăgile superficiale se observă o ușoară hemoragie, plaga fiind

acoperită cu o crustă brună delimitată de un burelet gălbui.

-La muls crusta se rupe, durerea se accentuează, mulsul astfel se

face incomplet.

-Deșirările superficiale se caracterizează printr-o soluție de

continuitate liniară, pe mamelon sau în zona sinusului
galactofor, a cărei margini se tumefiază și se indurează, plaga
fiind acoperită în scurt timp de o crustă.

-Plăgile profunde se caracterizează prin hemoragie mare, iar dacă

corpul contondent pătrunde în sinus, se observă și scurgerea
permanentă a laptelui, cu fistulizare.
Diagnosticul:
Se stabilește pe baza semnelor clinice , direcția și profunzimea
plăgii se stabilește prin sondaj.

Prognosticul:
Favorabil în soluții de continuitate superficiale, rezervat în cele
profunde. Plăgile penetrante au un prognostic grav.

Complicații:
-Fistulizări
-Abcese
-Flegmoane
-Cicatrici neregulate
Prevenție:

-evitare acțiunii corpilor contodenți,

-respectarea regulilor de zooigienă și tehnica mulsului,

Tratament:

-în plăgi superficiale, mulgerea cu sonda mamară, toaleta plăgii și acoperirea cu

unguente sau pomezi (camfor, vaselină boricată 1/20, asocilină, tetraciclină 3% etc).

-în plăgile profunde:toaleta plăgii, anestezia locală, cu procaină 2-4%, sutura țesuturilor
și a pielii pe straturi, în surjet sau în puncte separate, cu catgut și mătase.

-în cazul plăgilor penetrante, pentru a nu crea fistule, mucoasa sinusului nu se suturează
ci se răsfrânge înăuntru, musculoasa se suturează în zig-zag și pielea în surjet.

-în toate cazurile pe sutură se aplică spray-uri cu antibiotice, iar în sinusul mamelonar
unguente pe bază de antibiotice. Mulgerea se face cu ajutorul canulelor, iar firele de
sutură se scot după 12-14 zile.
 CONTUZIILE UGERULUI

Etiologie:
-microorganisme patogene
-căzături
-lovituri de copite sau corn în uger
-depășirea obstacolelor

Frecvența:
La vaci
• Simptome:

• În lobul care a suferit, vînătăi, abraziuni vizibile și în unele cazuri, se

formează sigilii
• Se observă o creștere locală a temperaturii în zona deteriorată
• Există umflarea ugerului și a mamelonului,
• Laptele este greu de muls, în prezența cheagurilor de sânge în
canalul cisteral, mulsul prin el devine imposibil din cauza
suprapunerii locale

• Prevenție:

• Animalele sunt împărțite în grupuri în funcție de caracteristicile

prestabile
• Lactatele și mecanicii sunt instruiți în funcționarea corectă a
echipamentului de muls
• Toate zonele și mașinile de muls sunt pregătite
• Tratament:
• -primele 2-3 zile după apariția unui hematom, i se aplică un
tampon de încălzire cu gheață,
• -umflarea este îndepărtată cu un amestec de argilă și oțet de 9%,
compoziția este adusă la starea de grâu,
• -orice impact mecanic intens (inclusiv masajul) este interzis,
• - în a 4-a zi, zona deteriorată începe să se încălzească cu ajutorul
unor tampoane de încălzire încălzite, cu ihtiol și cu unguent de
camfor,
• -de asemenea, comprese din unguent streptocid și Levomekol sunt
aplicate pe site pentru a accelera vindecarea leziunilor mecanice ,
• -În unele cazuri, este prescrisă iradierea cu o lampă ultravioletă,
• -administrarea i.m., de antibiotice,
• -utilizarea externă a medicamentelor , unguentelor și
comprimelor de vindecare,
• -fixarea pansamentului cu un bandaj special
 FISTULA DE LAPTE

Definitie:
Existența unui canal, orificiu suplimentar, anormal prin care laptele poate fi
colectat sau eliminat spontan.

Etiologie:
Poate fi congenitală, reprezentând lumenul unui mamelon (suplimentar sau
ereditar), sau dobândită în urma unor plăgi profunde tratate
necorespunzător.

Simptome:

-fistula congenitală este localizată înspre baza mamelonului la fața caudală sau
laterală,
-fistula dobândită este localizată la nivelul mamelonului sau a
sinusului mamar.
În ambele cazuri pe măsură ce laptele se acumulează, este eliminat
în picături.

Diagnosticul:
Se stabilește în urma examenului clinic și se precizează prin
sondarea fistulei.

Prognosticul :
Este rezervat

Tratament:
Se încearcă blocarea fistulei prin intervenție chirurgicală în
perioada repausului mamar, treionorafie( procedeul Moussu) sau
treionoplastie( procedeul Hamoir, Hofmann).
-după anestezia nervilor lombari, perineali și
infiltrația țesutului din jurul fistulei, se elimină
țesutul cicatricial

-apoi se face cu un fir de catgut o ligatură

circulară a submucoasei( fără a afecta
mucoasa), capetele firului fiind scoase la
nivelul pielii și după strângere se înnoadă.

-pielea se suturează în surjet sau în puncte

separate, iar plaga se tratează în continuare
până la vindecare.
 ANOMALIILE GLANDEI MAMARE

• Reprezintă imposibilitatea lactoejecței sau a colectării secreției glandei

mamare.

• Etiologia: de natură congenitală

• Frecvența: la vacă

• Simptome:
• La primipare în prima zi de fătare deși glanda mamară este în plină activitate
nu se poate extrage colostrul.
• La strângerea mamelonului se observă fie o membrană care acoperă orificiul
papilar și herniază la strângere, fie lipsa sinusului papilar( mamelonul fiind
cărnos și dur) sau a canalului papilar (vârful mamelonului are un aspect dur).
• Diagnosticul:
Se stabilește pe baza datelor obținute la palpația manuală, care se
completează cu rezultatele sondajului mamar

Prognosticul:
Este favorabil doar în cazul prezenței unei membrane la nivelul
orificiului papilar. În cazul lipsei canalului papilar sau a
sinusului papilar este defavorabil.

Tratament:
- Membrana obstruantă poate fi excizată cu bisturiul sau
perforată cu o sondă harpon.
- După această operație în mamelon se introduce zilnic un
unguent cu antibiotice,
- Mulgerea se face printr-o canulă de plastic care se menține 5-7
zile
-în imperforarea canalului papilar se poate încerca însă cu
rezultate incerte crearea unui nou canal cu ajutorul unei sonde
harpon .

Cel mai important lucru este alegerea riguroasă a femelelor

destinate reproducției încă de la alcătuirea loturilor pentru
montă.
 TULBURĂRI CIRCULATORII

Tendința crescătorilor de animale de a mări necontenit producțiile

duce la solicitări funcționale din ce în ce mai mari la nivelul
glandei mamare.

Este aproape imposibil de controlat limita dintre fiziologic și

patologic.

În acest context medicului veterinar îi revine rolul de a înțelege și

aplica măsurile privind supravegherea sănătății glandei
mamare, condiție decisivă privind economicitatea.
 TULBURĂRI FUNCȚIONALE(galactoreea)

Reprezintă eliminarea spontană și continuă a laptelui în exterior (incontinenta lactis)

în afara mulsului sau suptului.

Etiologie:
-lipsă de tonus a sfincterului papilar,
-deșirarea sau paralizia sfincterului papilar datorită traumatismelor,
-cicatrici vicioase,
-papilomatoza,
-anomalii ale canalului papilar,
-excesul de estrogeni prin aport alimentar sau parenteral etc.

Apare la femelele bune producătoare de lapte furajate îndeosebi primăvara și vara

excesiv cu masă verde sau suculente bogate în proteine și fitoestrogeni, când
ugerul devine prea plin și nu este muls sau supt la tmp.
• Frecvență:
Vacă, bivoliță, oaie, capră, iapă, scroafă, cățea, etc.

Simptome:
Scurgerea continuă a laptelui din unul sau mai multe mameloane
fie în jet, fie sub formă de picături

Diagnosticul:
Este facil și se stabilește la inspecția femelei. Mai greu se
stabilește cauza.

Prognosticul:
Favorabil în tulburările funcționale și rezervate în cele organice.
• Tratamentul:
-în cazul parezei sfincterului papilar, masajele
repetate ale mamelonului, aplicarea unei
picături de colodiu pe orificiul papilar după
muls.

-unii autori recomandă administrarea

intradermică de parafină topită, Lugol sau
azotat de argint (1/10), esență de terebentină 3-
4 picături în 2-3 puncte separate.
Procesul inflamator și nodulii rezultați putând
opri scurgerea laptelui.
 HIPEREMIA UGERULUI

Definiție:
Prin hiperemie înțelegem un aflux exagerat de sânge la nivelul ugerului, frecvență la
femelele primipare și la adultele cu producții mari de lapte mai ales în preajma
parturiției.

Etiologie:
-supraîncărcarea adăposturilor,
-temperatura externă ridicată,
-expunere prelungită la soare,
-pregătirea incorectă a ugerului pentru o nouă lactație,
-masaje brutale ale ugerului,
-mulsuri defectuoase,
-dereglări neuro-endocrine,
-factori toxialimentari
Patogenie:
Congestia activă a sistemului arterial mamar duce la ruperea
vaselor capilare și diapedeză, modificarea culorii laptelui (roz)
sau prezența coagulării de sînge, precum și la durere datorită
compresiunii țesutului mamar și terminațiilor nervoase
senzitive.

Frecvență:
Primigeste și vaci cu producții mari de lapte, mai ales în prima
săptămână de lactație.

Simptome:
-La inspecție:jenă la mers, poziție cifozată, mărirea în volum a
ugerului, mameloanele turgescente, sensibile, pielea întinsă,
lucioasă de culoare roșie.
• La palpație:durere vie pe întreaga suprafață. Starea generală a
femelei nu este semnificativ modificată, marile funcții în
limite normale.

• Semne funcționale: secreția lactată diminuată, culoarea poate

fi normală sau roșiatică, uneori cu cheaguri de sânge. Prin
sedimentare se formează trei straturi:
• -inferior roșu
• -mijlociu roz
• -superior galben (datorită grăsimii)

Diagnosticul:
Se stabilește pe baza semnelor locale, modificarea secreției
lactate.
• Diferențial: se face față de:

• Intoxicațiile alimentare (lapte roz sau roșu, lipsa semnelor

congestiei),

• Traumatismul ugerului (reacția locală delimitată, laptele

modificat doar la sfertul afectat).

Proba sedimentului constituie cel mai sigur mijloc privind

diagnosticul diferențial.

Prognosticul: este favorabil (glanda mamară revine la limitele

fiziologice în 3-8 zile).
• Tratamentul: urmărește diminuarea tensiunii arteriale și a
vasodilatației locale:
• Comprese reci pe uger, unguente calmante, emoliente cu
betadină,

• Purgative saline, diuretice (Furosemid, Dimazon, etc.) se

reduce apa de băut și se scot din alimentație suculentele,

• Vaca va fi mulsă des și va fi adăpostită într-un spațiu răcoros,

ferită de razele solare.
 EDEMUL GLANDEI MAMARE

• Definiție
• Edemul ugerului reprezintă o acumulare de lichid seros în țesuturile
mamare consecutiv unor tulburări circulatorii îndeosebi de întoarcere,
frecvente în preajma parturiției.

• Etiopatogenie
• -tulburarea circulației de întoarcere ca urmare a compresiunii uterului
gestant și a viscerelor pe venele pudente,
• -stabulație îndelungată,
• -alimentația bogată în proteine,
• -furaje verzi și suculente din abundență,
• -hiperfoliculinismul- modificarea permeabilității capilare presiunilor
oncotică și osmotică – retenția electroliților și a apei în organism
• Frecvența: la femelele bune producătoare de lapte, înainte și în
primele zile după fătare.

• Simptome:
• La inspecție: creșterea treptată în volum a ugerului, mameloanele
înfundate, pielea întinsă de culoare roz, deplasarea greoaie a femelei,

• La palpație: edem păstos, nedureros, rece, care păstrează ampretele

digitale. Edemul este mai întins la sferturile posterioare.

• Funcțional:
• -secreția lactată nu suferă modificări calitative, dar se reduce
cantitativ.

• -starea generală a femelei nu se modifică, cel mult jenă în mers,

rareori întinderea sau ruperea ligamentelor suspensoare ale glandei
mamare.
• Diagnosticul:se stabilește pe baza semnelor locale, diferențial
de mamite.

• Prognosticul:
• Favorabil în forma ușoară, vindecarea în 5-7 zile
• Rezervat îm cazul edemului foarte accentuat deoarece se pot
instala procese proliferative, cu vindecarea în 9-11 zile.

• Complicații: escorații, plăgi, eroziuni(datorită traumatizării

continue a ugerului și care se pot infecta), mamite prin retenția
și infectarea laptelui.

• Profilaxie:
• Plimbarea zilnică a vacilor gestante,
• Excluderea din alimentația lor a furajelor suculente în ultimele
2 luni de gestație.
• Tratament:
• -plimbarea zilnică,
• -masaje de jos în sus după o prealabilă ungere cu vaselină, ulei
vegetal, axungie etc.
• -mulgerea frecventă ( de 5-6 ori/zi)
• -hidroterapie rece (comprese reci, apă de la furtun sau
introducerea vacii într-o apă curgătoare),
• -fixarea ugerului voluminos cu suspensuoare de pânză,
• -administrarea de diuretice saline etc.
• -dacă există tendințe spre cronicizare se aplică local unguente
rezolutive cu iod 1%, iodură de potasiu 1-25 ac. salicilic 5%,
ichtiol 10% etc.

• Este recomandată plimbarea zilnică a femelelor gestante

îndeosebi în a doua parte a gestației.
 HIPO- ȘI AGALAXIA

• Definiție
• Scăderea bruscă sau progresivă sub aspectul cantitativ a secreției de
lapte, până la suprimare, fără modificări patologice ale glandei mamare.

• Etiologie
• -lipsa de dezvoltare a parenchimului mamar (defect de organogeneză)
• -subalimentația prelungită în timpul gestației,
• -ingerarea de plante toxice cu efect agalactogen, concentrate mucegăite,
furaje fermentate,
• -stări de hiperestrogenism datorate chiștilor ovarieni, excesului de
estrogeni de origine corticosuprarenală,
• -stări febrile datorate diferitelor boli
• Trebuie avuți în vedere și factorii genetici care determină
formarea unei mamele subdezvoltate, cărnoase, cu diverse
anomalii.

• Dintre factorii hormonali sunt incriminați excesul de fito și

micoestrogeni.

• În estrus oricum producția de lapte este ușor scăzută. Folosirea

individualizată a unor medicamente: purgative saline,
estrogeni, testosteronul, aspirina pot fi cauze ale agalaxiei sau
hipogalaxiei.

• Mulsul brutal, diverse leziuni mamare (scroafa-colții

purceilor) declanșează fenomene inhibitorii corticale cu
scăderea secreției de lapte.