Nou-născutul –

fenomene
fiziologice
 Fenomenele fiziologice ale
perioadei neonatale
• scăderea fiziologică în greutate
• descuamarea fiziologică
• eritemul alergic
• criza hormonală
• criza genitală
• febra tranzitorie
• diareea tranzitorie
• icterul neonatal
 Scăderea fiziologică în greutate
• = 5-10% din greutatea de la naştere, în primele 3-4 zile după naştere
• staţionare ponderală de 1-2 zile, recuperare ponderală începând din ziua
4-5 de viaţă, n.n. ajunge la GN la 7-14 zile postnatal
• câştigul postnatal minim după recuperare - 25-30g/zi
• cauze:
- aport lichidian şi nutritiv redus în primele zile de viaţă
- stress-ul perinatal cu mare consum energetic secundar adaptării, mai
ales termice, la viaţa extrauterină
- pierderi lichidiene (evaporare, perspiraţie, respiraţie, conducţie, etc.)
- adaptarea tubului digestiv la nutriţia enterală
- eliminarea meconiului şi micţiunile
• mai mică la dismaturi, postmaturi şi n.n. care necesită administrare i.v. de
lichide (inclusiv nutriţie parenterală mixtă şi totală);
• mai mare la prematurul alimentat exclusiv p.o. şi la cel supus fototerapiei;
 Scăderea fiziologică în greutate
• riscuri: scăderea excesivă în greutate perturbă procesul de adaptare
metabolică a n.n. și duce la tulburări metabolice (hipoglicemie,
hipoproteinemie, etc.), electrolitice şi hiperbilirubinemie
• precauţii:
- verificarea şi notarea în FO a greutăţii n.n. zilnic
- supravegherea alimentaţiei la sân, completarea cu formule la n.n. ale
căror mame nu au lactaţia instalată
- supravegherea clinică atentă a n.n. expuşi fototerapiei pentru
surprinderea semnelor clinice de deshidratare, suplimentarea cu lichide
(glucoză i.v., formulă, supturi mai frecvente).
 Descuamarea fiziologică
• stratul cornos se descuamează, mai mult sau mai puţin intens, în primele
săptămâni de viaţă (uneori chiar din viaţa intrauterină – postmaturi, n.n. cu
suferinţă cronică intrauterină)
• descuamarea este:
- furfuracee
- furfuracee apoi în lambouri
- în lambouri mari de la naştere (postmatur)
• mai intensă sau mai prelungită la:
- prematuri
- n.n. născuţi din mame carenţate sau cu disgravidii
• riscuri: tegumentul subiacent zonelor descuamate are strat cornos
insuficient dezvoltat, permiţând intrarea germenilor patogeni la nivelul
dermului (potenţială poartă de intrare pentru infecţii)
• precauţii: îngrijirea atentă a tegumentelor, baie generală zilnică, protecţia
zonelor fisurate (plici) cu ungvente cu vitamina A
Descuamarea fiziologică
 Eritemul alergic
• erupţie polimorfă eritemato-maculo-papulară (mai rar veziculară) zonală sau
generalizată (eritem toxic) în primele 2-4 zile de viaţă
- mai frecvent: faţă, trunchi şi abdomenul anterior
• mecanism: pare a fi alergic (sensibilizare cu debut intrauterin la proteine, hormoni,
agenţi microbieni, etc.);
• de obicei benign, nu necesită tratament şi dispare spontan după sp. 1
- formele toxice (maculo-papulo-veziculare generalizate şi chiar cu pustule)
cedează rapid la administrarea i.v. de HSHC şi calciu gluconic
• starea generală bună - dg. diferenţial al formelor toxice cu infecţiile stafilococice
sau streptococice cutanate
• se pot asocia:
- edeme palpebrale şi, mai rar, chiar conjunctivite alergice seroase
- coriză cu sau fără obstrucţie nazală
- microadenopatii
- splenomegalie
- eozinoflie
 Eritemul alergic
• risc: tegumentele iritate, edemaţiate - porţi de intrare pentru germenii care
colonizează pielea, mai ales stafilococ, risc de infecţii cutanate
• precauţii: baie generală zilnică, îngrijirea corectă a pielii, săpunuri,
şamponuri neutre, detergenţi ecologici, sterilizarea hainelor copilului prin
călcare, tratamentul eritemului toxic.
 Criza hormonală
• sistemul endocrin al n.n. trece şi el printr-o perioadă de adaptare
• au loc 2 fenomene principale:
- hipoparatiroidism tranzitoriu cu tendinţă crescută la hipocalcemie
- hipertiroidism tranzitoriu la n.n. matur
- în plus la n.n. mai există:
- hipotiroidism tranzitoriu la prematur
- uneori: congestia tiroidei
- riscuri:
- hipocalcemie rapid în condiţii de stress şi boală
- agitaţie, scăderea ponderală crescută în cazul hipertiroidismului
- recuperare ponderală lentă, somnolenţă, inapetenţă la prematurul cu
hipotiroidism tranzitoriu
 Criza genitală
• apare la ambele sexe din ziua a 4-a până la 3 săpt. de viată
• = modificări ale organelor genitale externe şi ale glandelor mamare care
sugerează o criză pubertară miniaturală
• la ambele sexe: tumefacţia, edemul şi mărirea în dimensiuni a glandelor
mamare, uneori chiar şi o secreţie de tipul colostrului;
• la fetiţe: vulvovaginită descuamativă cu secreţii vaginale sero-mucoase sau
sero-sangvinolente (mai rar chiar o mică menstră); mica menstruaţie provine
din endometrul uterin congestionat şi se poate exacerba, foarte rar, în
condiţiile deficitului de factori de coagulare sau de vitamina K, necesitând
tratament;
• la băieţi: congestia testiculilor, hidrocel, creşterea dimensiunilor prostatei şi un
debut de spermatogeneză;
• cauza: pasajul de hormoni transplacentar din timpul travaliului sau dispariţia
hiperfoliculinemiei materne din timpul sarcinii;
• riscuri: infecţia tegumentelor, mai ales mastite;
• precauţii: igiena riguroasă, evitarea traumatizării zonelor genitale.
Criza genitală
 Febra tranzitorie
• benignă, tranzitorie, secundară deshidratării (pierderi mari transcutanate de
apă vara, aport insuficient de lichide, greşeli de alimentaţie, etc.)
• deshidratarea duce la scăderea diurezei şi acumularea de produşi pirogeni;
• de obicei la 3-4 zile de la naştere şi durează 1-2 zile;
• dg. diferenţial - febra din infecţii: n.n. cu stare generală bună, eventual uşor
influenţată, cu tegumente şi mucoase uscate, pliu cutanat mai leneş,
apentent, avid după lichide
• verificare prin cântărirea n.n.
• tratament: corectarea cauzei
- aport p.o. de lichide (lapte de mamă sau formule)
- PEV de rehidratare dacă scăderea ponderală este peste 10%
- eventual antipiretice (Paracetamol)
- monitorizare a incretei şi excretei, a curbei termice
- supraveghere pentru semne şi simptome sugestive pentru infecţie
 Diareea tranzitorie
• după eliminarea de meconiu, începând din a 2-3-a zi de viaţă, apar scaune
de tranziţie şi scaune normale în număr crescut, 5-7 (chiar 10/zi),
• benignă, nu necesită tratament;
• cauze:
- congestia mucoasei intestinale (în cadrul iniţierii alimentaţiei enterale)
- reacţia tubului digestiv la colonizarea microbiană postnatală
- calităţile laxative ale colostrului şi laptelui de mamă;
• durata diareei tranzitorii: câteva zile
• dg. diferenţial cu:
- diareea patologică: scaune, fetide, mucoase, gleroase, apoase, verzi,
sangvinolente, melena, etc., asociate cu alterări ale stării generale, febră,
deshidratare, etc.
- diareea la sân: scaune de aspect normal, acide, spumoase, în cantitate
redusă, eliminate cu ocazia fiecărui supt; nu este o stare patologică, nu
necesită tratament, durează câteva săpt.
Diareea tranzitorie
Icterul neonatal
Semiologie
neonatală
 Semiologie neonatală
Examenul clinic şi evaluarea stării de sănătate a nou-
născutului
• scopuri:
– evaluarea nevoii de reanimare și iniţierea reanimării neonatale
– depistarea patologiei neonatale şi iniţierea promptă a terapiilor
necesare
• examenul clinic este un proces continuu pe durata spitalizării
• momentele evaluării n.n.:
– la naştere
– imediat după naştere
– zilnic pe parcursul spitalizării în maternitate
– înainte de externare
 Semiologie neonatală
Examenul clinic şi evaluarea stării de sănătate a nou-născutului
• evaluarea n.n. trebuie asociată cu datele oferite de anamneză:
– boli materne anterioare sarcinii
– afecțiuni familiale – boli cronice, genetice, etc.
– antecedente ale sarcinii
• evenimente sugestive în timpul travaliului și nașterii:
– durata travaliului
– vârsta de gestație
– prezentaţia fătului
– ruperea membranelor
– complicaţii materne
– suferinţa fetală
– patologia placentei şi a cordonului ombilical
– anestezia, analgezia
– medicația administrată mamei, etc.
 Semiologie neonatală
Evaluarea n.n. la naştere şi imediat după naştere:
• în sala de naştere evaluarea n.n. se bazează pe 3 parametri:
- coloraţie
- respiraţie, respectiv efortul respirator
- frecvenţa cardiacă
– decid nevoia de resuscitare a n.n. şi tipul de manevre necesare;
• nu se aşteaptă 1 min. pentru evaluarea scorului Apgar, reanimarea n.n. este
totdeauna o mare urgenţă
- plasarea n.n. în condiţii de neutralitate termică
- identificarea cu nume şi număr a n.n. şi a mamei sale
- măsurarea şi cântărirea n.n.
- completarea FO şi a anamnezei
• dacă este exclusă nevoia de resuscitare, examinarea va fi orientată spre dg.
de anomalii, traume, afecţiuni care pot compromite procesele complexe de
adaptare la viaţa extrauterină
 Semiologie neonatală
Evaluarea n.n. la naştere şi imediat după naştere:
• coloraţia tegumentelor şi mucoaselor
• statusul cardio-respirator:
- frecvenţa respiratorie
Video 1,2
- semne de detresă (insuficienţă) respiratorie: geamăt, tiraj sub-, intercostal,
substernal, xifoidian, etc.
- murmur vezicular
- frecvenţa cardiacă
- zgomote cardiace sau pulmonare anormale
• distensia sau escavarea abdomenului:
- palparea rinichilor, ficatului
- numărarea vaselor ombilicale
• aspectul / anomalii ale organelor genitale externe
• permeabilitatea orificială: nări, esofag, rect
• evaluarea VG (anamnestic, morfologic)
 Semiologie neonatală
• următoarea examinare fizică şi neurologică detaliată - la 12-24 ore de
viaţă (mai repede dacă apar semne sau simptome anormale);
• examenul zilnic presupune examen fizic și neurologic detaliate, starea
lactaţiei şi adaptarea n.n. la sân;
• ultima evaluare are loc la externare şi trebuie să fie completă;
• factori ce pot influenţa evaluarea n.n.:
- somnul (profund, superficial, somnolenţa)
- starea de foame
• n.n. - cel mai corect evaluat neurologic în stare de veghe, liniştit la 1-2
ore după alimentaţie
 Semiologie neonatală
• examenul clinic al n.n. se face de la vertex spre haluce şi are ca scop
identificarea oricărei anomalii sau patologii
• cap şi faţă:
- fontanela anterioară: dimensiuni, bombare, deprimare
- fontanela posterioară: prezentă sau nu, dimensiuni
- palparea liniilor de sutură: încălecate, dehiscente
-
 Semiologie neonatală
• cap şi faţă:
- simetria sau asimetria facială: prin anomalii de poziţie intrauterină sau
prin pareze (m.a. facială)
- modificări plastice ale cutiei craniene (deformări în travaliu)
 Semiologie neonatală
• cap şi faţă:
- anomalii ale părului (albinism) sau pielii (nevi, tumori, etc.)
- traumatisme cranio-faciale la naştere: bosă, cefalhematom, escoriaţii,
peteşii, plăgi, echimoze, etc.
 Semiologie neonatală
• ochi: - hemoragii (mai ales subconjunctivale)
- reflexe pupilare (normale sau nu), mioză, midriază, etc.
- cataracta congenitală
- opacităţi corneene, anomalii sclerale
 Semiologie neonatală
• ochi: - secreţii purulente (oftalmia n.n.)
- alte anomalii (glaucom, microftalmie, hipo/hipertelorism,
exoftalmie)
 Semiologie neonatală
• nasul: - deformităţi, dislocări
- atrezia / stenoza coanală
 Semiologie neonatală
• urechile:
– anomalii de formă, poziţie (inserate jos), număr (poliotie, anotie)
– patenţa orificiului auricular, tuberculi, tumorete preauriculare, plăgi,
etc.
 Semiologie neonatală
• gura şi gâtul:
– dinte neonatal
– perle Ebstein (normale, situate pe rafeul palatin, alb-sidefii
– frenul lingual: normal, scurt, inferior/superior
 Semiologie neonatală
• gura şi gâtul:
– despicături labio-gingivo-palatine
 Semiologie neonatală
• gura şi gâtul:
– mandibula: mică (micrognatism), hipoplazică (retrognatism) sau, din
contră, bine reprezentată şi proeminentă (prognatism)
– limba: micro-/macroglosie, glosoptoză, tumori linguale
 Semiologie neonatală
• gura şi gâtul:
– torticolis congenital (poziţia capului culcat pe unul din umeri)
– alte malformaţii: limfedem congenital, chisturi branhiale, etc