STUDENT : ELENA (IACOB) AVOCHITEI

AMG an IV, SERIA A, grupa 8

REFERAT DISCIPLINA
ÎNGRIJIRI CALIFICATE ÎN MEDICINĂ DE FAMILIE (pediatrie)

Subiect:
Infectiile de tract urinar ( ITU) la copil;
diagnostic clinic si de laborator
Definiții:
ITU = prezența unui agent patogen în tractul urinar asociată cu inflamație
Bacteriuria asimptomatică = colonizarea tractului urinar cu serotipuri
nepatogene.
ITU inalte = infecție la nivelul ureterelor, sistemului colector și parenchimului
renal (pielonefrite)
ITU joase = infecție localizată la nivelul uretrei și vezicii urinare(cistită,
uretrită)
Mecanism de infecție – descendent (hematogen, vârste mici), ascendent
(comun, germeni ascensionați din regiunea perineală).
INFECȚIILE URINARE PEDIATRICE
TABLOU CLINIC - Grup eterogen de afecțiuni, variabil în funcție de:
- mecanismul etiopatogenic
- vârstă - manifestări nespecifice (nou-născuți, sugari; semne de localizare
urinară (preșcolari, școlari)
- prezența / absența substratului malformativ
- numărul episoadelor (primoinfecție / infecții recurente)
- răspunsul terapeutic și prognosticul imediat / tardiv
- tipul infecției urinare • înaltă / joasă • bacteriurie asimptomatică •
recurenta obstructiv / neobstructiv
ITU la nou născuți și sugarii mici (˂ 3 luni)
- Prevelența crescută ≈ 7,5%
- Afectează predominant sexul masculin (≈ 80% cazuri)
- Mecanism descendent (hematogen) + focare infecțioase extrarenale
- De obicei – NU se asociază cu malformații renourinare
- Incidență maximă – perioada neonatală tardivă (3-4 săptămâni)
- Etiologie – E Coli (80-90%), Stafilococ alb (10-20%)
- Factori favorizanți - nașterile traumatice; manevrele de terapie intensivă;
infecțiile urinare materne (E Coli); infectarea lichidului amniotic, etc
Manifestări clinice nespecifice
- febră / hipotermie
 - stare generală modificată, crize de apnee cu cianoză
- tulburări digestive - refuzul alimentației; vărsături, diaree, ileus;
deshidratare acută
- icter, hepatomegalie
- scădere ponderală / falimentul creșterii
- septicemie neonatală (șoc endotoxinic)
- focare infecțioase extrarenale
- iritabilitate, hipotonie, convulsii, alterarea conștienței, etc
- +/- hematurie, miros fetid / amoniacal al urinei
Diagnosticul de laborator
- urocultură (puncție suprapubiană / cateter uretral)
- examen microscopic > 5 leucocite / câmp (urina centrifugată)
- examen de urină de obicei fără modificări inflamatorii
- esteraza leucocitară + testul nitriților = rezultate incerte
- sindrom biologic inflamator nespecific (CRP > 8 mg/dl)
- leucocitoză / leucopenie +/- granulații toxice / mielemie
- anemie hemolitică intrainfecțioasă (hemolizinele E Coli)
- trombocitopenie +/- CID
- retenție azotată +/- tulburări hidroelectrolitice și acido-bazice
- alterarea testelor de explorare funcțională hepatică
- alte investigații bacteriologice pozitive (hemo-/coprocultura, LCR, etc)
Diagnosticul imagistic (excluderea malformatiilor renourinare)
- ultrasonografie - bilanț morfologic renourinar, mai puțin sensibilă în
decelarea cicatricelor renale și a RVU
- +/- scintigrafie renală > 4-6 l de la episodul acut
- +/- uretrocistografie (ultrasonografie anormală).
ITU la sugarii > 3 luni și antepreșcolari (1-3 ani)
- Mecanism predominant ascendent
- Asociere frecventă cu malformații renourinare
≈ 80% dintre băieți ; ≈ 40-50% dintre fetițe.
Predomină manifestările clinice nespecifice
- febră prelungită de etiologie neprecizată
- tulburări digestive - apetit capricios, dureri abdominale
- vărsături, deshidratare acută
- diaree trenantă / recidivantă
- curbă ponderală nesatisfăcătoare
- stare generală modificată, aspect toxic
- tulburări neurologice (iritabilitate, letargie, convulsii febrile, etc)
Semne de localizare urinară a infecției
- tulburări de micțiune (polakiurie, disurie)
- dureri abdominale / suprapubiene
- urină tulbure / urât mirositoare / hematurie
- modificarea jetului urinar
Diagnostic
- bacteriurie semnificativă, examen microscopic evocator
- sumar urină: leucociturie +/- cilindrii leucocitari
- esterază leucocitară +/- testul nitriților = pozitive
- sd biologic inflamator nespecific frecvent prezent
- leucocitoză cu neutrofilie + granulații toxice
- retenția azotată – mai rara decât la nou-născuți
- asocierea frecventă cu malformații urinare – indicații:
• ecografie: primoinfecție și ITU recurentă
• scintigrafie: > 4-6 luni de la ITU acută / ITU recurente
• uretrocistografie (dilatație ecografică, flux urinar modificat, istoric familial de
RVU, infecție non E Coli) .
ITU la copiii mari
- Mecanism predominant ascendent
- Asociere redusă cu malformații renourinare
- Afectarea predominantă a sexului feminin
- Etiologie - E Coli (indeosebi in primoinfecții)
- Proteus, Klebsiella, Enterobacter aerogenes,Enterococ (Streptococ gr D)
- Factori favorizanți - litiaza, stricturile posttraumatice
- igiena deficitară
- viața sexuală precoce (vaginită – 35% cazuri)
Prognostic - imediat = favorabil ; tardiv = variabil → uropatiile malformative
- Manifestări clinice – ITU joase / înalte
EVALUAREA SEDIULUI ȘI A SEVERITĂȚII ITU
I. ITU “joasă“ (uretrocistită)
1. Criterii clinice - de obicei afebrile (febră < 38,5ºC)
- dureri suprapubiene / flancuri
- TA normală
- disurie, polakiurie, enurezis nocturn + diurn
- hematurie / aspect sau miros modificat
2. Criterii paraclinice - absența sd. biologic inflamator
- absența cilindrilor leucocitari
- teste de explorare funcțională renală normale (densitate > 1025,
clearence-ul creatininei normal)
- absența retenției azotate
- fără dezechilibre electrolitice /acido-bazice
II. ITU “înaltă“ (Pielonefrita acută)
1) Criterii clinice
- Alterarea stării generale +/- mialgii, artralgii
- Febră >38,5ºC, frison
- Tulburări digestive (inapetență, vărsături, diaree, SDA)
- Tulburări neurologice (agitație, somnolență, convulsii)
- Anemie hemolitică (hemolizinele E. Coli)
- Șoc toxicoseptic (urosepsis)
- Dureri lombare → flancuri
- Giordano pozitiv +/- sensibilitate costovertebrală
- HTA
- Hematurie
2) Criterii paraclinice
- Leucocitoză + mielemie + granulații toxice
- Anemie hemolitică
- VSH > 25-35 mm/oră, PCR > 8 mg/dl
- pH urinar alcalin +/- acidoză metabolică
- Hipo/izostenurie
- Proteinurie > 0,5 – 1 g/00 (tubulară)
- Cilindrii leucocitari prezenți în urină
- Azotemie tranzitorie
- Afectarea clearence-urilor glomerulare
- Proteine anormale în urină +/- hematurie, oligurie
- Sd de pierdere de sare (secreție inadecavată de ADH)
- Cresterea β2 microglobulinelor și izoenzimelor LDH în urină

Subiect:
Importanta preventiei obezitatii pediatrice si rolul
asistentului medical de medicina de familie in preventie

DEFINIŢIE:
Obezitatea este una dintre principalele tulburari de nutritie a sugarului,
copilului si adolescentului, caracterizata prin acumularea de grasime in tesutul
adipos sau in alte tesuturi si organe, ca rezultat al dezechilibrului balantei
energetice.
Obezitatea copilului este o problemă de sănătate publică atât prin creşterea
prevalenţei cât şi prin efectele pe termen lung asupra sănătăţii. Prevenirea
obezităţii depinde în principal de factori medicali dar şi de unii factori sociali,
economici şi politici. Practic, încercările de prevenţie trebuie să ţină cont de
contextul familial, al comunităţii şi al culturii de care copilul aparţine.
De ce este importanta preventia obezitatii pediatrice?
Unul din 3 copii obezi va deveni adult obez
 - Copiii supraponderali care au un parinte obez, au risc mai mare de
obezitate cand devin adulti
- Daca ambii parinti sunt obezi, riscul copilului sa devina obez este de 80%
Un copil (5-17 ani) cu greutate > Percentila 95 au un risc mai mare :
- de 2 ori pentru hipercolesterolemii,
- de 7 ori pentru trigliceridemii,
- de 2,6 ori pentru hiperinsulunemii,
- de 2,4 ori pentru TAD crescuta, si de 4,5 ori pentru TAScrescuta.
Elemente esentiale:
- cresterea ponderala accelerata in timpul sarcinii trebuie sa alerteze
medicul
- diabetul gestational trebuie rapid tratat
- copilul cu exces de greutate sau cu risc de suprapondere trebuie depistat
rapid si monitorizat
- profilaxia trebuie sa inceapa inca din perioada prenatala prin identificarea
parintilor cu risc familial crescut pentru obezitate.
În perioada de sugar, au valoare de prevenire a obezităţii următoarele măsuri:
- Încurajarea alimentaţiei naturale sau cu un preparat de lapte adaptat,
măcar în primele 3-4 luni de viaţă;
- În alimentaţia artificială, se vor folosi diluţii corecte de lapte de vacă sau
concentraţii corecte de lapte praf;
- Diversificarea alimentaţiei se va face în jurul vârstei de 6 luni, evitându-se
folosirea preparatelor comerciale cu conţinut disproporţionat de glucide şi
calorii raportat la proteine;
- Se va evita supra alimentaţia.
La copilul mic şi preşcolar, se fac următoarele recomandări:
- 500 ml lapte/zi şi 3 mese principale echilibrate în principalele principii
nutritive;
- la gustări se recomandă carne, unt, fructe şi legume proaspete;
- se vor evita: cartofii prăjiţi (în exces), dulciurile, băuturile îndulcite,
alimentele hipercalorice,dar cu valoare nutriţională redusă;
- liberalizarea activităţii fizice.
La şcolar şi adolescent, măsurile pentru profilaxia obezităţii sunt reprezentate
de:
- alimentaţie raţională, cu evitarea dulciurilor concentrate şi a produselor
bogate în grăsimi (snacksuri, chipsuri);
- promovarea activităţii fizice;
- asigurarea echilibrului psihologic.
Cunoasterea acestor elemente esentiale de catre asistentul medical, si mai
ales de asistentul medical de medicina de familie care are un contact mult mai
frecvent si mai apropiat de parinti/ copii in cabinete, fac ca preventia obezitatii
pediatrice, si nu numai a obezitatii sa capete importanta deosebita.
 Un rol esenţial în profilaxia obezităţii îl are medicul de familie si asistenta
medicului de familie cărora le revine sarcina de a educa părinţii şi copilul în
sensul promovării unui stil de viaţă sănătos. În cazul copiilor cu tendinţă de
creştere mai accentuată în greutate, medicul de familie trebuie să depisteze şi să
remedieze obiceiurile alimentare greşite. Consumul de fructe, de legume şi de
cereale trebuie încurajat de la cele mai mici vârste, spre deosebire de alimentele
de tip Fast Food (hipercalorice şi bogate în lipide ) ce ar trebui evitate. Părinţii
trebuie să fie informati asupra riscurilor obezităţii pediatrice, asupra regulilor
minime ale alimentaţiei copilului şi să încurajeze practicarea de activităţi fizice
şi sporturi de către copii. Asistentul de medicina de familie, prin activitatea sa
cunoaste mult mai bine parintii/ copii, obiceiurile acestora, posibilitatile
financiare, statusul educational, limitarile financiare daca acestea exista,
antecedentele patologice ale parintilor si riscurile ca acestea sa influenteze
copiii, si de aceea imlicarea in activitati de profilaxie este de o mare importanta.
Profilaxia obezităţii copilului de la cea mai fragedă vârstă este primordială,
măsurile care se impun fiind :
- încurajarea alimentaţiei naturale
- depistarea activă a copiilor cu risc pentru obezitate cât şi a celor obezi
-promovarea activităţii fizice regulate şi a opţiunilor alimentare sănătoase.
Un rol important ar trebui să-l aibă şcoala prin includerea în programa
şcolară a orelor de educaţie nutriţională şi igienă alimentară.
De asemenea, ar fi utilă implicarea massmedia în realizarea de programe de
prevenire a obezităţii.