Dizenteria

DANIELA
ARAMĂ

COLEGIUL
MEDICINĂ
BĂLȚI
Definitie
 Dizenteria este o infectie specific
umana, acuta sau/ si cronica, foarte
contagioasa, produsa de infectie cu
germeni din genul Shigella.
 Se caracterizeaza prin lezarea
preponderenta a colonului distal,
se manifesta clinic prin fenomene
toxice generale (febra, indispozitie,
cefalee) si colita (durere abdominala,
scaun diareic, frecvent, peste 3 în zi,
sarac, cu mucus si striuri de sânge).
Cauze

- Agentii patogeni
sunt bacterii
Gram-negative:
Shigella
dizenteriae,
Shigella flexneri,
Shigella sonnei,
Shigella boydii.
Epidemiologie
Sursa de infectie este bolnavul si
purtatorul de germeni.
Transmiterea se face prin mecanism
fecal-oral, pe cale habitualâ, hidrica si
alimentara.
Se înregistreaza în toate anotimpurile
anului cu ascensiune în sezonul cald.
Receptivitatea este generala, dar
maxima la copii.
 Forme clinice
 - Forma tipica: incubatia este scurta, de la l - 3
pâna la 7 zile, începe cu manifestari digestive,
la care se asociaza în scurt timp semne
generale, urmeaza o evolutie de tip autolimitant.
 - Formele fruste (usoare) ajung pâna la 40% din
cazuri, apar cu manifestari de enterocolite
simple („purtate pe picioare"), care se vindeca
rapid, spontan si de regula nu se
diagnosticheaza, datorita carui fapt ele
constutuie o parte importanta a rezervorului de
infectie.
 Continuare
 - Formele atipice sunt rare de la 1 pâna la
20%, ele simuleaza toxiinfectii alimentare,
dar comporta acelasi risc epidemiogen
ramânând nediagnosticate.
 - Formele severe, toxice sunt pasibile de
complicatii si letalitate de 5 - 10%.
 
Sistemul afectat: digestiv.

 Incidenta - incidenta reala depaseste cu mult

cifrele înregistrate de morbiditate în lume datorita
formelor atipice si cu evolutie subclinica, care
ramân de obicei nedescifrate.
 Incidenta medie anuala este de 6 infectii cu
Shigella la 100 000 locuitori cu ascensiuni
periodice în timpul endemiilor: 9-10 cazuri la 100
000 locuitori.
 Unele statistici estimeaza ca din o suta de cazuri
diareice, cca 40 sunt generate de sighele. 10-
20% din cazurile de diaree la copii sunt de origine
dizenteriana
 Semne si simtome
 - debut acut (incubatia fiind de 3-7 zile);
 - frison, febra de 38- 39°C pe 2- 3 si mai multe zile;
 - semne de intoxicatie: voma unica sau repetata, cefalee,
indispozitie;
 - dureri abdominale sub forma de crampe localizate în
hipoabdomen, mai frecvent pe stânga, greata, voma repetata (în
formele gastroenterice si gastroenterocolitice);
 Predominare de vârsta
• în functie de vârsta se înregistreaza variatii importante.
• Mai frecvent se îmbolnavesc copiii (cu vârste de la 6 luni
pâna la 5 ani) si batrânii, mai ales cei institutionalizati
(gradinite de copii, scoli, azile, case de sanatate, spitale
de cronici si psihopati).
 Semne si simtome
• - tenesme (dureri rectale cu iradiere sacrala în timpul
actului de defecare si timp de 3 - 5 min. dupa el);
• - scaun lichid frecvent (10-25 ori pe zi) - în cantitate
redusa, cu aspect de „pireu de cartofi", cu amestec de
mucus si striuri de sânge, mai târziu purulent;
– - scaune false.
 Semne obiective
 - limba saburala;
 - sensibilitate abdominala mai accentuata
în fosa iliaca stânga (palpator: sigmoid
spastic si intolerant);
 - cecul destins si dureros la apasare;
 - jena în regiunea epigastrica;
 - adesea hepatomegalie, semne de
afectare a pancreasului.
Complicatii posibile
 În formele severe: - neurotoxicoza si edem cerebral la
copii; toxicoza; soc infectios - toxic; hemoragie
intestinala; perforatie intestinala, peritonita;
paraproctita; disbacterioza colonica; infectii ale cailor
urinare; megacolon toxic; sindrom hemolitic - uremie.
 Complicatii secundare leziunilor intestinale cronice:
sindrom de malabsorbtie pâna la atrepsie la copii si
casexie la adulti.
 Complicatii la distanta dupa vindecarea aparenta: colite
cronice; dispepsii rebele; artrita reactiva prin mecanism
imunologic; (sindromul Fiessinger - Reiter - Leroy, care
nu este specifica (poate aparea si dupa alte infectii).
 Diagnosticul
 - se stabileste în baza acuzelor caracteristice,
anamnezei epidemiologice, semnelor clinice
obiective, a scaunelor relevante si a
rezultatelor examinarilor bacteriologice.
 Diagnostic diferential - toxiinfectiile
alimentare, salmoneloza, holera, protozoarele
intestinale: giardiaza (lambliaza), amibiaza,
balantidiaza.
  Investigatii de laborator
• - Izolarea germenilor prin coproculturi.
• - Examenul bacteriologic al maselor
vomitate si al fecalelor.
• Coprologia: fecalele contin mucus si striuri
de sânge, multe leucocite, eritrocite,
absenta de detritus.
• - Hemoleucograma cu modificari
specifice: leucocitoza neutrofilica,
anemie, azotemie parenterala sau acidoza
hipereloremica.
• Investigatii instrumentale
rectoromanoscopie: semne de inflamatie
ale colonului distal (proctosigmoidita
catarala în forme usoare sau cataral-
hemoragica, eroziva, ulceroasa si
fibrinoasa în forme grave).
 Prognosticul si evolutia
 Boala are de obicei o evolutie benigna,
autolimitata, dar cu risc de portaj de germeni pe
o perioada variabila dupa vindecare.
 Uneori boala poate evolua în forme severe sau
toxice (la adulti) chiar letale, doar în cazul
dizenteriei cu Shigella dizenteriae.
 Exista posibilitatea evolutiei catre forme cronice
sau recidivante de boala în 3 - 4 % dintre
cazurile netratate.
 Factori legati de vârsta
 Pediatrici - la sugari si copii mici au fost
descrise forme severe, în care se poate ajunge
rapid la deshidratare importanta si care au o
letalitate între 5 si 10%.
 Geriatrici - la pacientii în vârsta dozele de
antibiotice se cer corelate cu functia renala
precum si de apanajul morbid - suferinte
cardiace, hepatice sau renale (unele preparate
pot avea actiune nefrotoxica sau hepatotoxica).
  Sinonime - sigeloza.
Tratament
 Masuri generale - izolarea pacientului pe
toata perioada de tratament: în formele
usoare si moderate la domiciliu, în formele
grave - spitalizare.
 Regim - repausul la pat se respecta pentru
toata perioada febrila si ulterior doar în
formele severe cu deshidratare sau
toxicoza.
  Dieta
Pentru primele 12-24 ore bolnavii primesc numai lichide
îmbogatite cu electroliti (supa de zarzavat sarata, zeama
de orez, apa minerala, sifon, ceai de menta, suc de
morcov) pentru combaterea deshidratarii, apoi se
adaoga pesmeti, orez, legume fierte, brânza proaspata
de vaci. Ulterior, la o buna toleranta, se trece la iaurt,
carne tocata si fiarta (dupa ameliorarea scaunului), oua
pana la diversificarea treptata spre alimentatie normala.
Pentru toata perioada bolii pâna la vindecare completa
se vor exclude din ratie: fructele si legumele crude,
varza, salata de vinete, fasolea, cartofi sub orice forma,
afumaturile, ciocolata.
  Educatia pacientului
 pacientul si membrii familiei trebuiesc vor fi
instruiti pentru a respecta regulile igienice si a
preveni contaminarea celor din jur, precum si
despre necesitatea regimului dietetic pe
parcursul bolii.
 Supravegherea - izolarea convalescentului pâna
la asanarea intestinului, 3 analize negative la
examinare bacteriologica. Supravegherea
pacientului dupa externare timp de o luna
prevede respectarea regulilor igieno-sanitare.
Profilaxie
 Pacientii spitalizati trebuie îngrijiti cu
precautie pentru a asigura îndepartarea în
siguranta a excretiilor si lenjeriei infectate.
Personalul medical trebuie sa respecte
strict igiena mâinilor si a instrumentelor
medicale (stetofonendoscoapele,
tensiometrele etc., dupa fiecare contact cu
o persoana infectata).
 Profilaxie
• Copiii din cresa trebuie izolati acasa pe perioada clinica
a maladiei si trebuie asigurate coproculturile negative
înainte de reîntoarcerea în grup.
• Persoanele care manevreaza alimentele trebuie de
asemenea sa aiba culturi negative pentru a li se permite
reîntoarcerea la lucru.