Număr de membrane Organite Structura Funcțiile

I.Fără membrană 1)Membrana celulară, numită şi
membrană plasmatică sau
plasmalemă
1).2 straturi de lipide și 1 strat de 1)– Delimitarea conţinutului celulei
proteine înglobate parțial sau total de mediul extern.
formând pori. La suprafaţa membranei – De barieră
celulei animale se află glicolipide şi – Unirea celulelor între ele.
glicoproteine, alcătuind glicocalixul cu rol – Funcţia de recepţie.
de protecţie. Membrana celulei vegetale – de transport :
şi a celei micotice sunt protejate de un * pasiv
perete celular rigid. La plante acesta este * activ.
format din celuloză, iar la ciuperci – din
chitină.

2)-Citosol
-Citoschelet 2)-Realizează transportul intracelular
2)Citoplasma
al substanțelor
-Furnizează materia pentru
construcția membranei
celulare ,microtubulilor.
-Asigură legătura și interacțiunea
chimica între toată structura celei
-Servește ca depozit pentru
substanțele de rezervă (celula
vegetală:amidon,celua
3.)-Matrice(baza)-cu structură
animală :glicogen).
3)Peretele celular amorfă ,gelatinoasă care prezintă baza.
(celula procariotă -Sistem fibrilar inclus în matrice.
celula vegetală 4)-Protecție
ciuperci) -Participă la endocitoză
-La ciuperci peretelecelular
reprezintă enzime ce descompun
macromoleculele.
II.Unimembranare 1.Reticul endoplasmatic(RE) 1) Sistem canalicular dinamic, care leagã 1) Sistem circulator
a)RE neted plasmalema de stratul extern al intracitoplasmatic
b)RE rugos membranei nucleare. Se poate retracta
sau fragmenta, formând cisterne și
vezicule
a) Rețea de citomembrane , de aspect a)Rol important în metabolismul
diferit, în funcție de activitatea celularã. glicogenului
Mai abundent în fibrele musculare
striate, celulele corticosuprarenalei,
foliculul ovarian etc.
b) Rol în sinteza de proteine.
b) Formã diferențiatã a RE. Pe suprafața
externã a peretelui membranos prezintã
mici particule de ribonucleoproteine -
ribozomi. Abundent în limfocite, celulele
pancreatice, în general în celulele ce
produc proteine de secreþie.
2) funcția principală a AG este
2. Aparatul Golgi (AG) 2) Sistem membranar format din micro și depozitarea şi transportarea
macrovezicule și din cisterne alungite, produselor de sinteză ale celulei.
situat în apropierea nucleului, în zona cea Acestea se acumulează în cisternele
mai activã a citoplasmei. AG, împachetându-se în vezicule
membranare, apoi, pe măsura
necesităţii, se desprind de cisterne şi
trec în citoplasmă, unde sunt folosite
pentru desfăşurarea activităţii vitale
a celulei sau sunt evacuate în afara
ei, fiind utilizate de alte celule. AG
este sediul formării lizozomilor.

3) Corpusculi sferici , rãspândiți în 3) Digerarea substanțelor și

3.Lizozomii
întreaga hialoplasmã. Conțin enzime particulelor care pãtrund în celulã,
 hidrolitice, cu rol important în celulele precum și a fragmentelor de celulã
care fagociteazã (leucocite, macrofage). sau țesut (autolizã celularã)

4) prezintă vezicule sau cavităţi cu un 4) Vacuolele celulei animale sunt

conţinut lichid. În celulele animale responsabile de transportul
4.Vacuole vacuole sunt multe şi mici. În celulele substanţelor şi legătura dintre
vegetale tinere vacuolele de asemenea organite. În celula vegetală vacuolele
sunt mici şi numeroase, iar în cele menţin rigiditatea acesteia, servesc
bătrâne acestea se contopesc, formând o drept depozit pentru metaboliţii cu
vacuole mare, delimitată de o membrană rol nutritiv (glucide, acizi organici,
asemănătoare plasmalemei, numită proteine) şi pentru cei toxici
tonoplast. Conţinutul vacuolelor (nicotină, taninuri), pentru pigmenţi,
vegetale, numit suc celular, este o soluţie asigură degradarea/digestia
apoasă din compuşi organici şi minerali. macromoleculelor şi a organitelor
celulare îmbătrânite sau deteriorate
III.Bimembranare 1.Mitocondriile 1)Formã ovalã, rotundã, cu un perete 1) -Sediul energogenetic al
având structurã trilaminarã organismului, -respiraþie celularã
(lipoproteicã). Prezintã un înveliș extern
(membrana externã), urmat de un
interspaþiu, și spre interior membrana
internã, plicaturatã, formând creste
mitocondriale. În interior se gãsește
matricea mitocondrialã în care se aflã
sistemele enzimatice care intervin în
ciclul Krebbs. Energia chimicã produsã
este stocatã în legãturile macroergice ale
ATP sintetizat în mitocondrii
2)
2. a)Cloroplastele se conţin în frunze şi în

2.Plastidele - sunt organite specifice
doar celulelor vegetale. Se cunosc trei
tipuri de plastide: cloroplaste,
cromoplaste şi leucoplaste
IV.Amembranare 1.Ribozomi
alte organe verzi ale plantelor. O celulă a) Funcţia cloroplastelor este
din frunză poate conţine de la 20 până la fotosinteza. Prezenţa ribozomilor şi
100 de cloroplaste. Au o formă ovală şi ADN-ului face posibilă sinteza de ATP
sunt delimitate de citoplasmă de o şi proteine necesare pentru
membrană dublă: externă netedă şi activitatea proprie şi
internă care formează multiple invaginări autoreproducere.
închise – tilacoizi – în formă de disc. Mai
mulţi tilacoizi, aşezaţi unul peste altul,
formează o grană. În membrana
tilacoizilor sunt localizate grăuncioarele
de clorofilă. Cavitatea cloroplastei –
stroma (matricea) – conţine lipide,
proteine, ADN, ribozomi, substanţe de
rezervă.
b) Funcţia – depozitarea substanţelor
b) Cromoplastele prezintă plastide de rezervă, colorarea florilor şi
adăpostite de citoplasma celulelor fructelor.
organelor colorate ale plantei. În
membrana tilacoizilor cromoplastelor se
conţin grăuncioare de pigmenţi roşu,
oranj, galben sau violet.
c) Funcţia leucoplastelor este
c) Leucoplastele sunt plastide lipsite de depozitarea substanţelor de rezervă.
pigmenţi prezente în citoplasma celulelor
din organele incolore: tulpini, rădăcini,
rădăcini metamorfozate.
1)Organite bogate în ribonucleoproteine, 1) Sediul sintezei proteice
de forma unor granule ovale sau
rotunde . Existã ribozomi liberi în
matricea citoplasmaticã asociații
citomembranelor, formând

2. Microfilamentele
3. Centrul celular (centrozomul)
ergastoplasma. Abundenți în celulele cu
sintezã de proteine în faza de creștere a
celulelor
2) Microtuburile şi microfilamentele
2) sunt structuri fibrilare formate din participă la formarea citoscheletului.
diferite proteine contractile (actină şi
miozină), asigurând funcţiile motorii ale
celulei. Microtuburile prezintă cilindri
cavi cu pereţii din proteină tubulină.
3. Centrul celular joacă un rol esenţial
în formarea citoscheletului, de
3) Este specific doar celulelor animale .
asemenea participă la diviziunea
Se compune din doi corpusculi – centriole
celulei.
– amplasaţi unul peste altul într-un
sector mai dens al citoplasmei din
apropierea nucleului. Fiecare centriolă
prezintă un cilindru lung de 0,3 µm şi cu
un diametru de 0,1 µm format din mai
multe microtuburi amplasate în cerc câte
trei.
Nucleul
 Nucleul este prezent în toate celulele eucariotelor. Forma şi dimensiunile lui depind de parametrii respectivi ai celulei . Majoritatea celulelor conţin
un nucleu, dar se întâlnesc şi celule polinucleare. Componentele nucleului sunt membrana nucleară, sucul nuclear (nucleoplasma), nucleolul şi
cromatina.

Membrana nucleară se compune din două foiţe între care se află o substanţă amorfă. Membrana externă contactează cu citoplasma şi prezintă o
continuare a membranelor RE. Membrana internă este în legătură cu nucleoplasma.
Funcţia. Membrana nucleară delimitează conţinutul nucleului şi asigură schimbul de substanţe dintre nucleu şi citoplasmă.

Nucleoplasma este o soluţie coloidală, transparentă, cu aceiaşi viscozitate ca şi a citoplasmei. Conţine proteine şi ARN.
Funcţia. Nucleoplasma este sediul nucleolilor, cromatinei şi al proceselor din nucleu.

Cromatina prezintă o reţea de fibre şi granule mici. Componentul de bază al cromatinei sunt moleculele de ADN legate de proteine specifice, ARN,
lipide şi săruri minerale. În timpul diviziunii celulei, moleculele de ADN se spiralizează şi se scurtează formând cromozomii.
Funcţia. Păstrarea şi transmiterea informaţiei ereditare.

Nucleolii sunt sectoare ale nucleului nedelimitate de membrană, de formă sferică, puternic condensate, cu un diametru de 1-2 µm. Numărul şi
forma lor depind de starea funcţională a nucleului. Sunt formaţi din proteine, ARN şi ADN.
Funcţia nucleolilor se rezumă la sinteza de ARN şi proteine din care se formează ribozomii.

Incluziunile celulare. Pe lângă organite, în citoplasmă se mai conţin şi incluziuni – acumulări de substanţe de rezervă. În celulele vegetale se
întâlnesc grăuncioare de aleuronă, amidon, picături de grăsime ş.a. În cele animale şi micotice se formează picături de glicogen. Incluziunile sunt
formaţiuni relativ provizorii întâlnite în unele tipuri de celule în anumite momente ale activităţii lor vitale.

Flagelii şi cilii sunt organite de mişcare, prezentând excrescenţe specifice ale citoplasmei. Flagelii conţin în lungimea lor 20 de microtuburi, iar la
baza lor, în citoplasmă, un corpuscul bazal. Cilii sunt flageli mai scurţi. Se întâlnesc la protozoare, gameţi, în epiteliul mucoasei nazale etc.