SUBIECTE BIOLOGIE CELULARA

1.Obiectul biologiei celulare si moleculare

Biologia celulara si moleculara este o disciplina biomedicala fundamentala, o ramura a

stiintelor biologice care se ocupa cu studiul structurii si functiilor generale commune celulelor
ideale.
Celula – unitatea morfologica si functionala a lumii vii cu o structura complexa, aflata intr-o
relatie de autonomie si echilibru dynamic cu mediul inconjurator.
D.p.d.v termodinamic, celula este un system deschis care schimba energie cat si substanta cu
mediul ambient.
Descoperirea de celula ii apartine lui Robert Hooke.

2.Caractere generale ale celulelor eucariote si procariote

Procariotele - Sunt cele mai simple/primitive celule forme de organizare ale

vietii:bacterii,alge albastre, verzi. Nu au nucleu delimitat de membrana,ci corp nucleoid alcatuit
dintr-un lant de ADN inconjurat de proteine bazice, atasat printr-o extremitate de membrana.
Celulele procariote nu au nucleu diferentiat. Materialul genetic este raspandit in citoplasma
formand nucleodiul, care este format dintr-o singura molecula de AND duclu helicoidal, dispus
sub forma unui lant circular in forma de inel.
Eucariotele sunt celulele cu nucleu adevarat, invelit de o membrane nucleara, care separa
nucleul de restul celulei si care contine nucleoli, carioplasma si cromatina.
Procariotele se inmultesc prin diviziune directa, rezultand doua cellule egale, iar eucariotele
au moduri complexe de diviziune- diviziunea indirecta cu cele doua forme de mitoza si meioza.
Procariotele nu au in citoplasma lor organite celulare delimitate prin membrane, citoplasma se
caracterizeaza printr-o stare de gel permanent. Eucariotele au in citoplasma organite
citoplasmatice(mitocondrii,reticul endoplasmatic, lisosomi, aparat Golgi).
Procariotele prezinta la periferia celulei o plasmalema si un perete celular cu o structura
specifica ce contine un marker, iar eucariotele au la periferia celulei o mb.cu ctructura si functii
complexe.

Caractere generale ale eucariotelor

Numarul celulelor.- 1012 -1015 celule, cele mai numerose fiind celulele rosii.Hepatocitele sunt
aprox in nr de 100 miliarde.
Dimensiunea celulelor. Diametrul:10-30microm, ovocitul uman matur:200microm
Forma celuleor: - sunt celule prismatice, sferice.Celulele cu rol in contractie sun alungite,
hematiile au forma de disc biconcave.
Celulele umane pot fi incadrate in celule cu forma:
- variabila: leucocitele, celulele musculare, secretorii, melanocitele.
- constanta: epiteliale, de acoperire, nervoase, osoase, eritrocitele.
Volumul celulelor: hematiile la soarece au dim intre 6-7 microm, la om intre 7,8-8 microm.
 3.Membrana celulara(structura in ME)

Definitie: membrana este o pelicula foarte subtire(cativa nm)si foarte flexibila ce acopera si
delimiteaza compartimentul citoplasmatic,controleaza schimburile cu mediul inconjurator si se
comporta ca un system de receptie-transductie si constituie substratul adezivitatii celulare.
Membrana celulara este alcatuita din 3 parti componente principale:
- plasmalema - complexul lipoproteic in grosime de 7.5nm
- glicolema - complexul glicoproteic superficial in grosime de 50 nm.
- citoscheletul membranei-reteaua de proteine asezate pe fatza interna a plasmalemei in
grosime de cativa nm.
La microscipul electronic, membrana celulara apare ca o linie unica electronodensa, avand o
structura filamentoasa formata din doua benzi dense la fluxul de electroni, fiecare cu o grosime de
aprox. 2,5nm, separata de o banda clara cu o grosime de 3nm.

4.Structura glicocalixului si functiile sale.

Glicocalix – invelis al suprafetei celulare cu aspect pufos, format din gruparile glucidice ale
glicoproteinelor si glicolipidelor continand diferite tipuri de monozaharide(galactoza, glucoza,
glucozamina).
Functiile glicocalixului:
intervine in adezivitatea celulara
depozit de cationi
confera identitae celulei
intervine in recunoasterea si semnalizarea celulara
are rol in imunitate

5.Lipidele si proteinele membranare

Lipidele din structura membranelor celulare sunt reprezentate de fosfolipide, glicolipide si

colesterol.
Fosfolipidele: - 1.fosfogliceridele
2.sfingolipidele
A.Fosfogliceridele – au la baza molecula de glicerol, cu 3 grupari hidroxil, la care sunt
esterificate doi acizi grasi si un rest de fosfat cuplat cu diferite grupari polare.
Sfingolipidele- au la baza sfingozina.
B.Glicolipidele – prezinta in locul gruparii polare resturi glucidice.
C.Colesterolul – proportia de colesterol este mai mare in plasmalema si in mielina.
Proteinele confera functionalitatea membranei, intervin in transport, au functii enzimatice sau
de receptori.Proteinele sunt:
proteine periferice(extrinseci) – atasate la exteriorul stratului dublu lipidic, sunt distribuite pe o
fata sau pe alta a continuumului lipidic si contacteaza pe suprafata lor legaturi hidrofile ale
lipidelor.Ele sunt numeroase pe fata interna unde edifice citoscheletul membranei celulare
proteine integrale(intrinseci) - se extrag foarte greu din continuumul lipidic deoarece dezvolta
si legaturi hidrofobe.Ele servesc ca dispozitiv de receptie-transductie.
 6. Liganzii:definitie, clasificare, exemple

Liganzi – molecule receptoare specifice, ce reactioneaza la suprafata sa externa cu alte

molecule care se leaga de aceasta in mod fiziologic:
endogeni – ca mediatorii chimici locali, hormonii si neurotransmitatorii
exogeni – virusii, bacteriile, toxinele, medicamentele
Exemple: - TSH – hormon tireostimulator, care actioneaza asupra celulelor tinta implicate in
elaborarea de tiroxina, fiind denumit mesager de ordin I.

7. Adezivitatea si recunoasterea intercelulara

Adezivitatea este o proprietate a suprafetei tuturor celulelor. Fiecare tip de adezivitate este
mediat de molecule denumite “molecule de adezivitate”.Fenomenul implica interactiunea intre
molecule apartinand suprafetelor celulare adiacente, sau suprafetei celulare si matricei
extracelulare corespunzatoare.
Recunoasterea celula-celula are importanta fundamentala in unirea gametilor, in integrarea
normala a celulelor in tesuturile organismelor adulte, in vindecarea ranilor.

8. Jonctiunile impermeabile(stranse):descriere, localizare, functii

Sunt dispozitive de adezivitate cu o dispozitie “in panglica”,impermeabile pentru markerii

intercelulari,separand net compartimentele tisulare cu compozitii chimice diferite.
In organizarea jonctiunilor stranse,membranele adiacente se apropie complet una de alta pentru
a edifice structuri pentalaminate,obliterand astfel spatial intercelular si impiedicand scurgerea
moleculelor printre membrane.La edificarea acestor dispozitive participa si proteine integrate care
traverseaza membranele adiacente,se dispun in siruri gemene pentru a organiza dispozitive de
sutura “in fermoar”.Proteinele integrate sunt ancorate prin intermediul unor microfilamente de
citoscheletul matricei.
Principalele proprietati ale jonctiunilor stranse:
-dispozitive de adezivitate intercelulara,flexibile si sigure.
-bariere fizice si chimie intercelulare.
-confera polaritate celulelor angajate in astfel de jonctiuni.
-apar timpuriu intre celulele embrionare,de obicei sub forma de macule pentru ca apoi sa se
transforme in zonule.
Functii:- rol principal in impartirea in domeniia suprafetelor celulare
mentin functia de bariera selectiva a epiteliilor.

9.Jonctiunile de comunicare(gap,nexus):descriere, localizare, functii

Joctiunile de comunicare permit moleculelor mici, solubile in apa, sa treaca direct din
citoplasma unei celule in citoplasma altei celule invecinate, si sunt alcatuite din proteine comune
celor doua membrane plasmatice adiacente, numite conexoni.
Sunt diferentieri ale membranelor celulare in forma de macule ,care realizeaza transferul direct
de mesageri chimici sau fizici de la o celula la alta. Conexonii-dispozitive proteice complexe ce
traverseaza membranele adiacente in forma de prisme hexagonale cu diametru de 7-8nm si sunt
dispuse in registru pe suprafata maculei jonctionale.Conexonii sunt alcatuiti din 6 subunitati
proteice in forma de bastonase cu un diametru de 2,5 nm si lungime de 7.5nm.Subunitatile sunt
dispuse in inel pentru a delimita un canal hidrofil cu diametru reglabil intre 0,4-2nm.
Jonctiunile GAP sunt foarte raspandite la diferite tipuri de cellule si reprezinta principala cale
de comunicare intercelulara.Caracteristica lor principala este ca permit schimburi rapide de
molecule intre celulele angajate in jonctiune, sunt si zone de minina rezistenta electrica.

10. Transportul membranar: Transportul pasiv

La nivelul mb.celulare se pot identifica mai multe tipuri de transport:

a)dupa natura substantelor transportate: - de ioni

- de molecule mici
- de macromolecule
b) dupa consumul de energie – transport pasiv si transport activ
c) dupa locul din membrana – prin stratul dublu lipidic si mediat de peptide sau proteine de
transport

Transportul pasiv – se face fara consum de energie, in sensul gradientului de concentratie:

poate fi simplu si facilitat
1.Transportul pasiv prin difuziune simpla
Pentru cele mai multe tipuri de molecule trecerea prin difuziune simpla se face lent.Pentru
moleculele mici neionizate difuziunea simpla prin membranele biologice se face in cazul celor
liposolubile prin continuumul lipidic iar pentru cele hidrosolubile prin mici orificii sau pori
hidrofili situati in structurile bimoleculare lipidice.
Dupa legile difuziunii de pe o fat ape alta a membranei se face din regiunea cu concentratie
mai mare spre cea cu concentratie mai mica.
2.Transportul pasiv prin difuziune facilitate
Este mecanismul prin care unele substante greu solubile in lipide si cu o masa moleculara
relativ mare sunt transportate prin traversul structurilor membranei mult mai rapid decat prin
difuziunea simpla.Frecvent intalnita la hepatocite difuziunea facilitate este modalitatea de
transport pentru glucoza,aminoacizi,purine,glicerol etc.
Pentru transportul facilitat se presupune ca in grosimea membranei exista molecule proteice cu
rol de carausi care preia substantele pe o fata a membranei si le elibereaza pe cealalta fata.
In mod obisnuit,ca si in cazul difuziunii simple ,transportul prin difuziune facilitate se
efectueaza in sensul gradientului de concentratie si duce la echilibrarea concentratiilor pe ambele
fete ale membranei.

11.Transportul activ
- se face cu consum de energie obtinuta prin scindarea unei molecule macroergice, sunt
folosite pompele ionice.
Pentru mentinerea gradientului ionic intracelular trecerea ionilor prin membrana celulara se
face de cele mai multe ori in directia termodinamica nefavorabila,impotriva gradientului de
concentratie sau a celui electrochimic.Transportul ionilor se face cu ajutorul unor protein-enzime
din plasmalema contrar gradientului de concentratie si poarta denumirea de pompe ionice.
 Pompele ionice pot transporta un singur ion sau concomitant doi ioni.De asemenea mai exista
si sisteme de transport cuplat ce transfera ioni,apa sau alte molecule necesare metabolismului
cellular.
Cea mai importanta si mai cunoscuta pompa de ioni este pompa de Na-K;astfel este
demonstrat ca in mediul intracelular exista o mare cantitate de K si mult mai putin Na contrar
mediului extracelular fapt datorat prezentei la nivelul membranei celulare a unei enzyme ce
hidrolizeaza ATP-ul numai in prezenta Na si K si a unei concentratii favorabile de Mg. Enzima
numita Na-K ATP-aza face parte integranta din pompa de Na-K.
Pompele de calciu expulzeaza Ca pentru a mentine diferenta de concentratie fata de exteriorul
celulei, unde Ca este in concentratie de 1000 mai mare.Exista 3 pompe Ca:
in plasmalema
in mb. Reticulului endoplasmatic
in mb.interna a mitocondriilor.

12.Transportul macromolecular: exocitoza

Macromoleculele pot fi trecute prin membrana direct sau pe calea microvizelor.

Transportul direct este reprezentat de transportul prin porul de diviziune. Transportul prin
vezicule se realizeaza prin: - exocitoza; - endocitoza; - transcitoza

Exocitoza – eliminarea in afara celulei a materialului inclus in vezicule. Macromoleculele,

ambalate in vezicule de secterie in interorul celulei, sunt transportate spre plasma cu ajutorul
citoscheletului.
La nivelul plasmalemei, veziculele fuzioneaza cu aceasta, mb veziculei se integreaza in
plasmalema,iar continutul veziculei este varsat in afara celulei.Ex: evacuarea transmitatorilor in
spatiul sinaptic, evacuarea granulelor de melanina din melanocite.

13. Fagocitoza si fazele ei.

Prin fagocitoza (phagein=a manca) celulele transporta din mediul extracelular in citoplasma
particule de natura foarte diferita,utilizand regiuni specializate din membrana celulara purtatoare
de receptori.Celulele ce realizeaza un astfel de transport poarta denumirea de fagocite. Dupa
marimea particulelor pe care fagocitele sunt capabile sa le inglobeze distingem microfage,ce
inglobeaza numai particule mici si macrofage care inglobeaza in special particule mari.
Fagocitele prezinta la suprafata celulei receptori cu ajutorul carora recunosc elementele “self” ,
proprii organismului, si “non self” sau macromolecule straine de organism (antigeni). Receptorii
recunosc si molecule “self-alterat”(celule degenerate,maligne,imbatranite etc).
Fazele fagocitozei sunt:
1.chemotactismul – miscarea dirijata a fagocitelor spre locul infectiei
2.recunoasterea si atasatea fagocitelor de particule, care se face prin receptorii din plasmalema
fagocitului
3.inglobarea – se face prin emiterea de catre fagocit a unor pseudopode
4.omorarea celuleor fagocitate si digerarea lor – rol important in acest proces revine lisosomilor
 14. Pinocitoza si transcitoza

Pinocitoza - este procesul de transport in masa a unei cantitati variabile de fluid tisular
impreuna cu particulele pe care le contine, prin intermediul unor vezicule pinozomale.
Pinocitoza - fara receptori este forma de inglobare a substantelor din mediul extracelular in
vezicule formate din invelisul celular fara fixarea prealabila a lor de suprafata celulara prin
receptori.
Procesul are loc in mai multe etape,incepand cu contactul particulelor din fluidul tisular cu
invelisul celular,sunt activate anumite situsuri anionice de suprafata,process ce va induce
agragarea proteinelor contractile citoscheletale,cu invaginarea membranei si formarea de cripte
adanci.Buzele superioare fuzioneaza formand vezicule sau vacuole pinozomale denumite
pinozomi.Dupa marime acestia pot fi micropinozomi sau macropinozomi.Ulterior pinozomii se
unesc cu lizozomii si-si descarca continutul in acestia,apoi membranele pinozomale se
reintegreaza la nivelul membranei citoplasmatice.
Pinocitoza cu receptori are un mecanism asemanator cu fagocitoza.Viteza de transport prin
pinocitoza cu receptori este mare si se apreciaza ca in 2-5 minute sunt inglobate in citoplasma
molecule diferite din mediul extracelular prin vezicule pinocitotice.
Transcitoza – transportul transcelular de materiale incluse in vezicule care nu sunt
interceptate de lisosomi si care trec nemodificate prin celula. Transportul in transcitoza poate avea
loc fie prin vezicule independente, ce se deplaseaza dinspre fata lunimala spre cea interstitiala, fie
prin vezicule ce fuzioneaza. Transcitoza realizeaza schimburile intre plasma si lichidul interstitial.

15. Citoplasma (citosolul): structura si functii

Citoplasma – componenta celulei care se afla intre membrana celulara si invelisul nuclear. In
componenta citoplasmei distingem doua faze:
- o faza fluida – citosolul, formata din apa, electroliti, molecule organice mici, proteine
solubile.
- o faza solida alcatuita din:
1.citoscheletul – reprezentat de microtubuli, filamente intermediare, molecule proteice, proteine
reglatoare;
2.organite celulare implicate in sinteze proteice – ribosomii
3.organite delimitate de membrane proprii – mitocondriile, lisosomii, aparatul Golgi
4.incluziuni metabolice – glicogen, pigmenti
Citoscheletul si citosolul nu trebuie privite ca entitati matriceale izolate, si ca elemente fluctuante,
aflate in permanent schimb de molecule proteice.

16. Cilii si microvilii: descriere, localizare, functii

Membranele apicale ale unor celule prezinta specializari de suprafata sub forma de mici prelungiri
cu aspect de deget de manusa numite microvilozitati. Ele au rolul de a mari suprafata de absorbtie
a membranei apicale, si sunt mai numeroase in celulele a caror functie principala este cea de
absorbtie sau transport transepitelial.
Structura microvililor:
- miezul microvilului – contine fascicule de 20-30 filamente, dispuse central; miezul contine
polipeptide precum vilina, fimbrina.
- trama terminala de la nivelul radacinii – reprezentata de citoplasma apicala a celulei in ce
patrunde radacina miezului.
Fuctia miezului microvilului este de a mentine forma cilindrica a microvilului.

Cilii – structuri specializate ale plasmalemelor apicale ale unor celule cu rol in transportul de
particule sau a unor celule; sunt de doua feluri:
- mobili – kinocili
- ficsi – stereocili
Structura – la ME se observa in mijlocul fiecarui cil o pereche de microtubuli distantati intre ei,
inconjurati de alte 9 perechi de microtubuli periferici care formeaza axonema cilului.
Cilii sunt ancorati in trama terminala, fiind atasati de corpusculii bazali.

17.Centriolii si corpii bazali: descriere, localizare, functii

Centriolii – coordoneaza polimerizarea tubulinei din reteaua de microtubuli in interfaza si

asamblarea aparatului mitotic in diviziunea celulara
Corpii bazali – coordoneaza polimerizarea tubulinei din axonema si miscarea ei.
Centriolii si corpii bazali sunt variante functionale ale acelorasi organite ce isi pot inverse
valorile.Centriolul este un corp cilindric – 0,35microm, compus din 9 elemente alungite (palete0,
iar fiecare element este un triplet de microtubuli alipiti. In timpul interfazei celula are o singura
pereche de centrioli dispusi perpendicular care alcatuiesc centrul celular sau centrosomul.

18.Ribozomii: descriere, localizare, functii

Sunt organite celulare intracitoplasmatice prezente in toate celulele cu exceptia eritrocitelor.

Ribozomii pot fi liberi in citoplasma si atasati de membranele reticulului endoplasmatic.Numarul
ribozomilor variaza cu tipul de celula,cu momentele functionale ale acesteia;este foarte mare in
celulele secretorii angajate in sinteze de proteine.Diametrul ribozomilor este cuprins intre 15-30
nm.
Organizare ultrastructurala
Ribozomul este format din doua subunitati inegale ca dimensiuni si inegale in ceea ce
priveste constanta de sedimentare:
-subunitatea mare-diam de aprox 30nm-o forma sferoidala,cu o mica depresiune inspre subunitatea
mica si o constanta de sedimentare egala cu 60S.
-subunitatea mica-de forma alungita convex-concava,diametru de 10-20 nm,o constanta de
sedimentare de 40S.
La randul ei subunitatea mica este formata din doua parti inegale.
Organizare chimica.
Ribozomii contin ARN,proteine,cantitati mici de apa,diferiti ioni metalici,dintre care cei
mai caracteristici sunt ionii de Mg si Ca.
Molecula de ARN apare usor spiralata,prezentand si segmente monocatenare
nespiralate,dispuse in interiorul subunitatilor unde sunt situate si proteinele ribozomale.
ARN-ribozomal(ARNr) se gaseste in ambele subunitati ale ribozomului si contine baze
asimetrice:baze purinice(guanine si adenina),baze pirimidinice(uracil si citozina).
Proteinele ribozomale sunt fie strans legate ,fie mai lax legate de ARN,ceea ce permite mai
usor acestora din urma sa se elibereze in citoplasma.Proteinele sunt localizate in interiorul
subunitatilor.Au fost isolate peste 50 de tipuri de proteine ribozomale.O parte din proteine joaca
un rol structural si altele intervin in ansamblarea subunitatilor ribozomale,iar altele par a fi
implicate in functiile specifice ale ribozomilor.

Functia ribozomilor.
Aceste organite reprezinta in citoplasma locul de sinteza al proteinelor.La nivelul
polizomilor neatasati membranelor reticulului endoplasmatic se sintetizeaza proteinele de structura
iar la nivelul ribozomilor atasati reticulului endoplasmatic se sintetizeaza proteinele de export.

19. Biosinteza ribozomilor

Are loc la nivelul nucleului, proces ce se desfasoara in trei etape:

1.biosinteza ARNr si a unei parti din proteinele ribosomale

2.organizarea lor in cele doua subunitati ale ribozomului
3.etapa citoplasmatica cuprinde conformarea definitive a subunitatilor ribosomale si are loc prin
adaugarea unei proteine specifice la percursorii nucleari.

20. Reticulul endoplasmatic: descriere, localizare, functii

Reticulul endoplasmatic
Se gaseste la toate tipurile de celule cu exceptia hematiei adulte si trombocit.
RE a fost observat si descries la microscopul electronic si este mai bine reprezentat in celulele
angajate in sinteze de proteine,de glucide,de lipide,apare astfel foarte bine dezvoltat in celulele
secretorii exo- si endocrine.
Organizare ultrastructurala
RE este format din saci,cisterne,tubi,vezicule,anastomozate intre ele.Aceste formatiuni
sunt delimitate de o citomembrana groasa de aprox 6 nm,cu o organizare asemanatoare celorlalte
citomembrane. Lumenul formatiunilor RE are un diametru variabil cuprins intre 25-500 nm si
variaza cumomentul functional al celulei ,prezentand si aspecte diferite la fluxul de electroni.
RE este de doua tipuri: reticulul endoplasmic rugos si reticul endoplasmatic neted.

RER-prezinta pe suprafata externa a membranei ribozomi atasati,izolati sau in grupuri

active poliribozomale. RE neted- nu prezinta ribozomi pe membrane sa delimitanta.El comunica
adeseori prin canale de legatura cu RER.Este alcatuit mai mult din formatiuni tubulare cu un
diametru de 30 nm.Este present in citoplasma tuturor celulelor,dar apare mai putin bine
reprezentat decat RER.
Functiile RE
RER si neted prezinta functii commune,precum si functii differentiate.
Functiile comune:RE formeaza un vast sistem microcirculator intracitoplasmatic;
RE are si un rol mecanic,putand fi considerat suport intracitoplasmatic atat pentru celelalte
organite cat si pentru mentinerea formei celulei. Prin membranele sale permite schimburi intre
citosol si formatiunile componente.
Functii diferentiate:RER este organitul la nivelul caruia se sintetizeaza proteinele de
export.Acestea se sintetizeaza in aprox 1 minut la nivelul ribozomilor si polizomilor atasati
membranelor reticulului, RER este angajat si in sinteza unor fosfolipide(lecitina)si a unor
glicoproteine integrale din membrane.
RE neted poate indeplini in celule mai multe functii:
-in sinteza hormonilor steroizi
-in metabolismul glucidelor-intervine in primele faze ale gliconeogenezei
-in metabolismul lipidelor si in sinteza unor lipoproteine
-in detoxifiere-desfasoara o actiune de metabolizare a unor substante toxice endo- si extracelulare
prin enzime localizate in citomembranele sale
-in fotosinteza in celulele pigmentare din retina.

21.Complexul Golgi:descriere, localizare, functii

Complexul Golgi
Este un organit celular prezent in toate tipurile de celule cu exceptia hematiei adulte.
Pozitia in celula este diferita dupa tipul si activitatea acesteia. In neuroni,complexul Golgi este
dispus perinuclear;in celulele secretorii exocrine apare supranuclear situate intre nucleu si polul lor
apical.
Organizare ultrastructurala
In organizarea complexului Golgi intra trei elemente componente:
-pachete de saci turtiti sau cisterne asezate in stiva
-microvezicule
-macrovezicule.
Toate cele trei formatiuni sunt delimitate de citomembrane groase de aprox 6-8 nm,de aspect neted
fara ribozomi atasati pe suprafata lor.
Microveziculele au un diametru de 20-80nm,sunt inconjurate de o citomembrana groasa
de aprox 6 nm si asezate de obicei spre fata imatura-cis a complexului Golgi.
Microveziculele apar foarte heterogene ca diametru,aspect ultrastructural si functie.
Macroveziculele au un diametru cuprins intre 100-500 nm si sunt inconjurate de o
citomembrana groasa de 8 nm,au un continut amorf sau granular-heterogen cu material mai
condensate si inegal la fluxul de electroni.Macroveziculele se gasesc de obicei pe fata matura-trans
a complexului golgian,fiind socotite,in general,vacuole de secretie sau corpi de condensare a
produsului secretat de celula.
Complexul Golgi contine proteine de structura si protein-enzime,precum si lipide in
proportie de aprox 40 % cu procent de fosfolipide si cholesterol situate intre cele aflate in
membrane RE si membrane plasmatica.Enzime marker pentru complexul Golgi sunt
tiaminpirofosfataza(TPP),localizata mai ales in interiorul sacilor golgieni a fetei
trans,nucleozuddifosfataza(NDP),localizata in interiorul sacilor intermediary golgieni,precum si
unele glicoziltransferaze.
Functiile complexului Golgi
- are rol in prelucrarea si transportul produsului secretat la nivelul RE catre veziculele de secretie.
- formeaza membrane pentru veziculele secretorii si din acestea mai departe pentru plasmalema.
- participa activ la fluxul de membrane din citosol pana la plasmalema.
- este implicat in sinteza glicoproteinelor
 22.Mitocondria: descriere, localizare, functii

Mitocondriile sunt organite prezente in citoplasma tuturor celulelor animale sau

vegetale,cu exceptia hematiei adulte.Pe celula vie sunt evidentiate cu coloranti vitali,iar pe celula
fixate,cu hematoxilina ferica.In majoritatea celulelor mitocondriile sunt raspandite in toata
citoplasma.In celulele cu activitate speciala sau cu polaritate functionala mitocondriile se
concentreaza in regiunea cea mai activa metabolic.Astfel la enterocit,mitocondriile sunt
agglomerate catre polul apical,la neufrocit mitocondriile sunt asezate la polul bazal al celulei mici.
Numarul mitocondriilor variaza de la o specie la alta,de la un tip cellular la altul sau in aceeasi
celula in raport cu momentul lor functional.
Dimensiunea mitocondriilor este supusa acelorasi variatii ca si numarul lor.La om organitele au
o lungime de aproximativ 2,2-7 microni si un diametru de 0,5 -1 microni.
Forma mitocondriilor
Microscopia optica a descries 3 forme sub denumirea de CONDRIOM:
-mitocondria-sau forma granulara,este cea mai active;
-contriomitele-granule asezate in monom,sunt considerate forme mai putin active decat
mitocondriile
-condriocontii-apar sub forma de filamente sau bastonas reprezentand
Structura mitocondriei
 Mitocondria este constituita din:
-doua membrane-externa si interna;
-un spatiu intern si unul extern.
Membrana externa este neteda si delimiteaza organitul la periferie,este
lipoproteica,asemanatoare cu celelalte citomembrane,prezentand o grosime de aprox 60-70A.Ea
este permeabila pentru unii ioni si electroliti.In membrana externa se gasesc proteine in proportie
de 60%,iar lipidele se gasesc in proportie de 40%.
Membrana interna,de o grosime de aproximativ 6 nm este de natura lipoproteica.Proteinele
sunt in proportie de 80%,lipidele se afla numai in proportie de 20%.
Citofiziologia mitocondriei
- reprezinta centrul respirator al celulei.La nivelul ei sunt situate enzimele KREBS si ale lantului
respirator.
- reprezinta principalul generator de energie pentru celule.
- mitocondria intervine activ in procesul secretor,in procesele speciale de tipul LIPOGENEZEI si
al LIPOLIZEI,in orice activitate celulara.

23.Lisosomii:descriere, localizare, functii

- sunt organite de forma ovoidala, delimitate de o membrane lipoproteica, avand diametrul cuprins
intre 0,2-4 microm, fiind alcatuiti din membrane delimitate si matricea lisosomala.
Lizozomii primari
Sunt aceia care nu au fost inca angajati in activitate.Au talie mica,o matrice omogena sau fin
granulara si adeseori un set incomplete de hidrolaze acide.Sunt lizozomi tineri care au o durata de
viata mai scurta de aprox 24-48 ore.
Lizozomii secundari sau functionali au activitati enzimatice digestive.Au o durata de viata mai
lunga pana la cateva saptamani,talie mai mare,matrice heterogena ce contine structuri
granulare,membranoase si un set enzimatic complet. Lizozomii secundari sunt reprezentati prin :
-heterofagozomi-lizozomi primary cu material ingerat de celula prin endocitoza,
-autofagozomi-lizozomi primary ce contin portiuni din celula sau organite celulare degenerate,
-corpii reziduali-vacuole cu reziduuri celulare nedigerabile rezultate din digestia intracelulara.

Functia lizozomilor
Lizozomii sunt organite celulare responsabile de digestia intracelulara prin procesele de
heterofagie sau autofagie.

24.Peroxizomii:descriere, localizare, functii

Peroxizomii
Sunt organite celulare prezente in citosolul tuturor celulelor,ei pot fi evidentiati prin utilizarea
rectivului DAB.Numarul peroxizomilor difera de la o celula la alta sau in aceiasi celula in functie
de perioada de activitate.Diametrul organitului este situate intre 0.1 – 1.5um.
Peroxizomii se prezinta sub forma de vacuole sferice sau ovoide,delimitati de endomembrane
groase de 6.5-8 nm si contin o matrice fin granulara,uneori cu un cristaloid. Peroxizomii contin
proteine,lipide si enzime speciale cum ar fi:catalaza,uratoxidaza.
Functiile.
- intervin in metabolismul H2O2 in doua etape:in prima etapa prin actiunea oxidazelor se produce
H2O2(hydrogen peroxid) din D si L-aminoacid,acid lactic si alte substante; in a doua
etapacatalaza desface hidrogenul peroxide care este toxic pt celula,in oxygen si apa.
- sunt implicate in degradarea purinelor(adenine si guanina) si prin acestea in metabolismul
acizilor nucleici.
-pot activa si oxidarea acizilor grasi.

25. Incluziunile celulare

Incluziunile celulare
Citosolul poate acumula in mod normal diferiti produsi ai metabolismului ,pe care sa-I
depoziteze temporar sau definitive in celula.
Aceste depuneri denumite incluziuni,pot fi de diferite
tipuri:glucide,lipide,proteine,pigmenti,cristale si cristaloizi.
Glucidele apar sub forma de glicogen in celulele animale,in special in celulele hepatice si
musculare.Glucidele se evidentiaza prin colorare cu carmine Best sau prin metoda PAS,aparand
sub forma de gramezi sau plaje.
Lipidele apar sub forma de picaturi de diferite marimi,de obicei sferice.Ele pot fi
evidentiate prin coloranti specifici ca Sudan.Lipidele apar frecvent in celulele hepatice in care insa
prezinta largi variatii cantitative in raport cu diferitele stari fiziologice sau patologice.Ele pot
aparea in bula unica mare ce ocupa aproape toata matricea sau sub forma de picaturi
mici,dispersate in citosol.
Proteinele sunt depozitate,in special ,si uneori exclusive in granule secretorii.
Pigmentii apar in mod normal sub forma de granule de melanina(pigment brun negru) in
celulele pigmentare sau sub forma de lipofuscina(pigment galben)in celulele nervoase.