Subiectul 1

Conceptul actual despre organizarea membranei celulare

Conceptul actual despre organizarea membranelor celulare este practic cumulul efectelor a
numercase studii, cercetiri $i descoperiri biologice gi biochimice anterioare, pomind de la intuirea unei
shrcturi menite a asigura celulei o oarecare independenlA relativa fafi de mediul inconjuritor in sensul
desla$urdrii unei activitdli eficiente, $i ajungand la desluqir€a sistemului membranar celular.
O d€finili€ a membranei celularc poate fi: acea ULTRASTRUCTURA lbrmatl in principal din
lipide polltro fi proteine, care separii dar $i umest€ celula c mcdiol.
ultrastructura - componenti supramoleculari din structurile vii care nu poate fi observati la
MO, ci doar la ME.

Singer si Nicolson au elaborat modelul mozaic lluid de organizare a membranelor celulare (1972)
care rdmdne valabil qi pentru endomembrane (pentru toate tipurile de biomembrane)-
Principiile orgariznrii moleculare a unei rnembmne celulare:
1. shuctura de baz; - il lsl R.lT I I lrll)tf = axul lntregului edificiu molecular
/ are proprietdfi fluide manifestate bidimensiona!
2. bistrahrl lipidic este \i()Z\i{:.\ f { i PR{}'ll.l\l.l
/ ata€ate la exterior/interior/ cufundate pa4ial sau complet
3. prezenfa componentei (;l,tr( Illl{lll

MEMBRANA CELULAR;.
> ultrastructud alcatuitd majo tar din lipide polare ii proteine, care separd dar $i unelte celulacu
mediul
> biomembranele au grosimea 7-1onm
Astfel, la baza conceptului de organizare sub foma de mozaic fluid au contribuit majoritar
observafiile din preparatele de microscopie electronicd obtinute pdn tehnica de inghet2re-ftacturare, care
dovedeau prezenfa in membrana a unor sfucturi giob! are ce se repartizau fie pe o faqi" fie pe cealaltd a
suprafelei de fractufi, cand aceasta trecea pe la nivelul membranei pdntre cele 2 foile ale bistratului - linia
de rezistentA minimi la fracturd.

Membmnele, organizate in mozaic, fluid, se caracterizeaza prinl

A. et€rogenitate compozifionali :
o mare diversitate de molecule ce le alcAtuiesc
B. arnnjare asimeh ici
.
foitele extema Si intema au diferite tipuri de molecule
.
proteinele de pe fala intemi, extemd sau transmembranare sunt diferite
.
glucidele sunt doar la suprafate
C. dinamicitate

Membrana celulad are 3 compon€nte principale:

r. i'i- \\'\ll.l J.\lt
y' complexullipoproteic
y' structurd trilaminarA
/ grosime de aprox. 7,5 nm
I i lf i )i.i: \i.\
y' complex glicoproteic
y' ata$atd supeficial pe versantul extem al plasmalemei
y' grosime de aprox. 50nm
: i ii():!l JiilLlrl t I \1il\itslt r,\.\.li
y' regea de proteine ancoratA versantului intem al plasmalemei
/ se continuA sprc interiorul celulei cu citoscheletul asociat matricei
 Subiectul 2
Compozifia moleculari globali gi func{iile membranelor celulare

Membrana celulart contine

A. APA - 2O-JO%
B. REZIDUU USCAT. 70-80%
a. substante minerale - l%
b. substante organice - 99%
'. lipide - 40-50%
proteine _ 50_60%
r componenta glucidica - <1 0oZ

ll: Lrctplic: Lr ni\'':lul tecii de nielinir u dr funrtia do brrierir €sle escntiali

rolului menrhixDri ceirl'rlor Sch\r'nnn, procenl|rl {le lipide est dr 6l)r/o.

in general, apa in sistemele biologice reprezintl 7G80%, dar in membran[ situalia sLA
exact invers. Explicatia conste fu faphil cd membrana are principala fimctie de a separa 2
medii hidrofile qi astfel ea trebuie sd aibd cancter hidrofob => procent redus de apa $i un
conlinut ridicat de lipide.
> lipidelr - prezente exclusiv ln plasmaleml
> proteinele - anexate ca un mozaic plasmalemei
- atasale la exrerior/interior
- pot stribate membmna cufundendu-se complet/pa4ial
> componenta glucidicl - atatal?i exclusiv vercantului extem al plasmalemei

FUNCTIILE MEMBRANEI CELULARE

!/ tebuie sA se comporte ca o barieri selectivi, dar nu absolutd inhe mediul
extracelular ti cel intracelular, permil6nd intemcfimea celulei cu mediul. De acee4
celula are 2 maxi functii:
L FUNCTIII DE BARIERA - nu permite trecerea intemphtoare prin ea =
trecere selectiva
2. FUNCTfE METABOLICA - asigurd schimbul de substanle fi informatii cu
mediul, atet din exterior ln interior cat si invers
 Subiectul3
Lipidele membranare - generalitdli Ei clasificdri

LIPIDELE
r' rcVezi!:,te 40-50vo din procentul de 99% de matedal organic al membranelor
y' constituie componenta biochimica de baza a membranelor celulate (lipide : prcteine = 50: l)
/ conforrr modelutri de mozaic fluid sunt organizate sub foma de bistrat
. caDetele lidrofilc la exterior
. cozile hidrofobe la interior
o bishatul prczhta proprietili fluide, manifestate bidimensional
y' in bistrat au o dispozilie asimetricii qi sunt de o mare €terogenitate
!)el t-ipideh ln.nbrrlrxlc !'cptrziot,i o ritegoric largii dc subsranl{, n' gllAiro lq!!!!
insol bilc ir .rn:, sol bit'- in rei mai m tli roh orti orgnri.i. ru rnrucltl rlillilil. !nultr dintlr rl(
Iii,,,l@
.1. De ce lipide?
. structura chimicd $i caracterul lor amfifil induc proprietali amfipate arhitecturii pe carc o
organizeazd
. partea hidrofobtr - creeazi o baried
. partea hidrofilii - conferl capacitatea de a acomoda mediile apoase aflate de o
parte ;i de alta
. molecule mici cu posibilit{i mari de mobilitate - structurile pe care le pot asambla nu sunt
rigide
. molecule relativ insolubile in medii apoase, prezintd o tendinta de asociere spontanl =>
ofera structurilor pe care le formeaza tenacitatea de a-qi ptrstra integritatea sau de a se
reface rapid.
Lipidele sunt molecule mici cu grade mari de litrrtate in a se mi$ca intre ele la nivelul structurii,
determinend o anume dinamicitate. Cu cat componentele sunt mai mici cu atat mifcarca este mai
frenetice. Au tendin{a spontane de a asociere, corectend u$or eventualele defecte sau reparand bziunile
bishatului.
CLASIFICAR.EA LIPIDELOR MEMBRANARE
Biochimia descrie 2 mari categorii:
A. l.l PiDIi (Olnr|-E\li - confir AG = acilgliceroli, fosfogliceride, sfingolipide, ceruri
B. I- IPI l)I: S I 11 Pt.I: = steroizi, prostaglandin€, terpeno
!!lln membrana celularA gAsim numai 3 tipud de lipide:
1, FOSFOLIPIDE - 70-75%
a.FOSFO(;LICERIDE (GLICIiROI,'OSFATtDE) - poliolul este glicerina
1. fosfatidilcolinenecitini - X=colini
2. fosfatidiletanolamine - X=etanolamine
3. fosfatidilserine - X=serinl
4. fosfatidilinozitoli - X =inozitol
5. acidfosfatidic-X=H
b. FOSFOSI'INCOZIDE (SFINGOFOSFATIDE/S['INGOZtDE) -poliolul este
sfingozina
. echivalentul fosfatidilcolinelorpentru sfingofosfolipide =
SFINGOMIELINELE
c. fosfolipide,,neuzuale"
r CARDIOLIPINE (1,3-difosfatidil-gliceroli) - in membrana mitocondriald inteme
. PLASMALOGENE
- 10% dintre fosfolipidele din creier, muschi, testicul iinichr
- 50% - mu$chiul ca.diac - il protejeaza de specii reactive ale oxigenului
- rol ln proteclia fati de radicalii liberi de oxigen
2. COLESTEROL - 20-25%
3, GLICOLIPIDE - 1-10%
\ din clasa sfi ngolipidelor
 Subiectul 4
Fosfolipidele membranare - distributie, mobilitate

Fosfolipidele ilustre^zn categoria lipidelor complexe $jfolmeaze majoritatea

continutului lipidic din endomembrane, iar in mambrana celulad se gasesc in propo4ie de
75% din continutul lipidic.
ln funclie de poliolul din structuri:
o
fosfogliceide
o
fosfosfingozide
y' Struclum unui fostbglicerid:
-
pe scheletul polialcoolului component: glicerin4 ln acest caz, se afli $efate:
.
la grupele oxiddlice din poziliile I li 2 - doua lanluri alifatice
provenind de la acizii grali esterificafi cu respectivele $updri =>
COADA HIDROFOBA
.
la oxidrilul din pozilia 3 se ataSeaza componenta X

Deoarece fosfolipidele concenfieaza la un capat radicalii hidrofili $i 1a cehlalt capat

radicalii hi&ofobi => molecule AMFIPAT0/BIMODALE.
Fosfolipidele au astfel tendin(a de orientare in monoshat, iar atunci cend concentrala
crelte :> MICILII
in ceea ce priveqte abundenla fosfolipidelor in organizarca bishatului:
. abund€nte - PC,PE,PS,SM : 20-257o
. slab reprezentate
o nt-tO-tSXl datoitd procentului mic, sunt implicate in procese
o PA - 1-290 l- ""r,,r"-,r-^
-,.-.--
I de imponante
---sebil
Distdbulia in bistrat
> pe foita internd
.
fosfatidiletanolamine
.
fosfatidilserine
.
fosfatidilinozitoli
* aparifia fosfatidilserinelor in foila externi => semn timpuiu al fenomenului de
apoptoze
> pslo!-a-el!!9ru4
.
fosfatidilcoline
.
sfingomieline
> intr€ foile. lmpirtit egal
.
colesterol

t De ce bistrat?
Organizarea sub formd de bistrat si dispunerea asimetrica a componentelor acestuia:
/ conferd proprietati fizico-chimice diferite celor 2 fe{e ale membranei
y' asigurd comportament - independent celor 2 fefe ale membranei
- solidar
* celula are cei de a controla comportamentul (independent sau solidar) al
componentelor membranare
FLUIDITATEA BISTRATIJLUI LIPIDIC
= rezultanta a divenelor posibilitAfi de miqcare a lipidelor
1. MI$CARI INTRAMOLECULARE
I lipidele realizeaze mi$cAri ln mport cu proFia lor stluctuli
a) ROTAl'lE - 10Y rotatii/s
. izvodsc din capacitatea lanFdlor acizilor gm.9i de a se roti injurul
legdturilor C-c, lnsotitd de vibratia atomilor de carbon angajati ln
legltud => aceste mi$cdri se dsfreng asupra comportamentului intregii
molecule prin cupludle de fo4e pe care le induc
b) FLEXIE - 103 flexii/s
r rezultat al mi$cirilordin interiorul moleculelor de lipid,la nivelul
cozilor hidrcfobe ale AG nesaturafi, care, din cauza impiedic5rilor
darorate p.ezenfei celuilalt acid gras din structurd, nu pot executa, de
reguld, decat mi$cari asemdndtoare $tergitorului de parbriz => mi$carea
de flexie a oozii
2, MISCAXIINTERMOLECULARE
/ implica schimbarea poziliei moleculelor de lipid unele in raport cu altele
a) TRANSLATTE (dituzie latemla) - 107 schimbAri/s
. migctui ale lipidelor in planul membranei,ln aceea.$i foili a bistratului,
unele printre altele
!!! Prezenta colesferchlui in bislrat determini o diminuare a
mobilitdtii lrteral€.
b) FLIP-FLOP - foarte mrc
. mi$cdri de trecere a lipidelor dintr-o fo{n a bishatului in cealaftA
r presupune dstumarea moleculei pentru a-$i ptrstm capatul hidrofil la
exterior
. frecvente la nivelul endomembranei reticulului endoplasmatic
!:l Absenta acestei mi+ciri explici bidimensionalitatea slirii fluide
 Subiectul 5
Rolul lipidelor membranare

1. FUNCTIE STRUCTURALA
.componenta de bazi a biomembranelor prin bistratul lipidic
2. FUNCTIA DE BARIERA A MEMBRANELOR
. separa eficient, selectiv 2 medii hidrofile prin componenta sa hidrcfobd, mtuginite de 2 pe4i hidrofile
care ll compatibilizeaz e cu mediile apoase;
.bariere selectiv4 nu absolutd
3. FUNCTIA METABOLICA
. func1ii care unesc celula cu mediul inconjudtor, o integreaza
.echilibrul dinhe diferitele tipuri de lipide influenleszd compofiamentul normal al celulei
.lipidele palticipa h funclia de metabolca a membranei celulare in procese de semnalizare, dar ii prin
posibilitatile de contol a conformaliei proteinelor cufundate in bistrat, pumndu-le modula asfel
functia.

l. (i l-l(]{-}t.l t'l l)!:l-l: sunt implicate in tcnonrfnt rte |etuurartrlc ai sc orlirift iDlcrcclul.rfi.

Il. Rolurile metabolice ale lipidelor sunt cunoscute penhu FOSFOLIPIDE care pot fi modificate de enzime
= FOSFOLIPAZE. Aceste procese se prcduc ca urnare a unor procese se semnalizare, care activeazd niite
mesageri secunzi ii faciliteaza numeroase procese prin care celula rfupunde semnalelor repetate.
FOSFOLIPAZE
> FOSFOLIPAZA AT (PLAj) - elibereazA acidul gras din pozilia l f =, ltZonrSl.r tt Ul;
> FOSFOLIPAZA -A.r (PLA2) - elibereaze acidul gras din pozilia 2 ]
> FOSFOLIPAZA B (PLB) - elibereazd acizii graqi din ambele pozilii, completend acliunea
PLAr $i PLA2; acfioneaza asupm lizofosfatidului eliminend din bishat fosfolipidul afectat-
> FOSFOLIPAZA C (PLC) - desface legdtura dintre fosfat Si glicerind =>
DAG rnmAne in bistrat
+
compus hidrofil (difuzeaz d in citosol)
> FOSFOLIPAZA D (Pl-D)-elirnine rcstul hidrofil X=>ACIZI FOSFATIDICI
(PA)
(la nivelul substratului)

Efectele celulale datorate fosfolipaz€lorl

> PLA1 - elibercaze acidul arahidonic care este precursor penhu
1. PROSTAGLANDINE
2. TROMBOXANI I pe calea ciclo-origenazei
3, PROSTACICL]\L
4. LEUCOTRIENE - pe calea lipo-oxigenazei
> FOSFATIDIL INOZITOLI - implicali ln necanisme de transmitere transmembranara Si
intacelulad a semnalelor. Cand moleculele semnal (liganzii) se leagd de R din membrana
celulari, PI intrA intr-o cascada de reacfii = CASCADA FOSFOINOZIDtI,OR
IP3 = acf.roneaz6 cs mesager seouod inducllnd creitoroa Ca2+ ln citosol ti conduodnd la raspun:uri celulare
rapide gi de sourti duralii ( e& ootrtractia muscular[)

DAG - implioat ln declant$ea unor rdspuasuri oelulare mai loote ti de lugd duratd (seDlulizarea prio cdil€
Foteinkinazei C)

Itr. COLESTEROLIJL iDtET84iONEAZT CU PROTEII\E PLATFORMA,/PROTEII{E ADAPTATOARX

care au rolul de o forDa complo*e de semralizaF, io fglul aoest , oolesterolul contribuio la p9rg1619g
acestor proteine platforntr, oa endogoteirc pe fats oitosolio6 o membmrci oelularc, cu &gil!@9,i8Dglligi
aoestoB de a pune ln buni situalie de actiune proteirc implicate h diferite Fooese de semnaliz.xe $i
eficientizarea fenomenelor la care tr€buie sl participe paxteneri asooiali la nivelul plaformei de semnalizaF
astfel formate.
 Subiectul 6
Proteinele membranare: generalititi Ei clasitrciri

Modelul mozaicului fluid de organizare a membranelor ne aratd ci" allturi de lipidele $ructurate sub
forml de bishat, la conshuctia acestor componente celularc participa li Foteinele. Raportul molecular intre
lipide $i proteine este de 50/1, unul utor de inteles avand h vedere ca, de r€guli, compozifia sub aspectul
masei de material organic lanivelul membranelor este de aproximativ 40% lipide qi 50% prcteine, lipidele
fiind molecule cu greutate molard mici, iar proteinele fiind macromolecule.
Cu cat fu ctiile nretdbolicc ale unei membrane (sau anumite po4imi delmite drept domenii sau
microdomenii membranare) sunt mai prcgnsntc, cu atet continutul dc protehle al acelei m€mbrane/
po4iunide membrana este mai ridicat.
Cu cat rolrl d€ tlarieri al unei membrane trebuie sd se manifeste mai pregnant, cu atet continutul
in ploteile este mai sclzut, fiind cresc t cel d€ lipidc.
y' exemplu: la nivelul membranei mitocondriale sunt la fel de importante atet func{ia metabolicn
(prin activitatea complexelor proteice din lanful respirator li complexul prcteic carc produce
ATP), cat si rolul de bariera- de aceea se afla aici cadiolipinele, fosfolipidele care au
proprietad amfifile cu compotarc hidrofoba amplificatd

Mozaicarea bistratului lipidic cu proteine nu anuleazi, ci amplifici gi nuan{eazii eterog€nitatea,

asimetria li comportamentul de filid bidim€nsional al structurii.

in funcqie de pozilia lor fatn de bistratul lipidic , proteinele membranare se clasifica ir:
r. PROTEINE PERIFERICE : EXTRINSECI (2570)
. ata-late de o fafd sau de alta a bistratului lipidic, interactionand cu capetele hidrofile ale lipidelor
. se exfag cu solu{ii saline sau agen{i chelatori
. iqi pdstreazi solubilitatea in apd
. in functie de foita bistratului cdreia iisunt asociate:

i. ECTOPRO'I lllNf - asociate foi,tei exteme, deci expuse la exterioriorul membtanei

sau pe fala luminala a membranelor organitelor
- se pot cupla cu ETANOLAMINA din glicofofatidilinozitol = GLIPIARL
- partea lipidicd rdmane in foita e*ema a bistratului = ANCORi
GL I COFOSFATIDILINOZITOLICA
Ex:. - unele molec le de adeziune celulard sunt glipiate
- unele proteine glipidte sunt ihplicate in procese imune
- ectoproteine cu rol enzimatb ancorate pr[n glipiare
- prateinele glipiate rclin substanle din mediul extacel lar $i
contribuie la endocibza lor

ii. ENDOPROTIiINLI,Ii - asociate foifei inteme a bistratului, deci expuse pe fafa

citoplasmaticA a membranei
- rcvenibil bistratului lipidic prin ACILARE,
se pot asocia tranzitoriu qi
radicalul acil fiind cufundat in foifa internd a bistatului
- aceste modificdri reversibile sunt importante pentru expdmarea funcliilor
proteinelor.
Ex.: - prateinele G mici, monomerice pot tranzita pe baza acestar modifrcdri din
citosol in proteinele periferice pentru exercitarea J ncliilot

:ll Aiet proteioel€ acilate cit si cele glipirtc au tenrlinta de a se acumula in cavcol€ sau la
niYelul plutelor lipidice.
2. PROTEINELE INTEGRALE = INTRINSECI (75%)
r cutundate in bisfiatul lipidic strabitendu-l complet sau pa4ial
. s€ exfag din structura bistratului lipidic p n folosiea de detergenli, deci dupe dishugerea
bistlatului liPidic
. sunt insolubile ln apa deoarece riiman asociate cu lipide
. au caracter amfifil - zona hidrofoba in bistra! zonele hidrofile in afara bistratului
i. PROTEINE TRANSMEMBRANARE - traverseazd complet bistratul
/ au 3 domenii smrcrurare
- ECTODOMENIU = domeniu extem, expus la fala e\1emi a
membmnei
- DOMENIU TRANSMEMBRANAR: shebate bishatul lipidic
- ENDODOMENIU = domeniu citosolic, expus pe fala intemd a
membranei
r' edodomeniile $i endodomeniile se pot organiza fie ln o-helix, fie ln P-pliuri
y' domeniile transmembmnare
- o-helix = au po4iuni hidrofile spre ax $i la exterior pe4ib hidrofobe
acomodabile cu hidrofobicitatea bishatului
- P-pliuri = organizate asemeni doagelor unui butoia$; in interiorul
butoia$ului pd4ile hidrofile, sple exterior p!4ile hidrofobe.
!!! itr membrana mitocondrialtr eaterntr, 0-pliurile formeazll
PORINE
y' clasifica in funcle de nr. de treceri ale lanlului polipeptidic prin planul
se pot
membranei
t'lf.oLl-, ,, ! Proteinete p-ptiale nu pot
")
b) tlt LTIP {s
ti unipas
y'
in funcfie de pozifia capetului amino-termhal:
a) tipul I - in ecbdomeniu
b) tipul II - r"rr endodourcniu
ii. PROTEINE CUFUNDATE PARTIAL iN BTSTRATUL LIPIDIC
!,' CITOCROMUL Bs - din membrana reticulului endoDlasmatic
y' CAVEOLIN.q - lu nivelul membranelor celulelor ce pot structura caveole ca
formaliuni specializate de membrana
Ex. : celulele musculare netede, celulele endoteliale. enterocite
 Srbiectul 7
Exemple de proteine membranare: descriere qi mobilitate

Primele qi cele mai detaliate informatii asupra proteinelor membranare au fost obtinute
pdn studiul membranelor eritrocitare din urmAtoarele considerente:
y' material biologic u$or de obfinut si in cantitate suficientd
y'_ populalia celulad
omogena este ulor de asigurat
r' membranele se obfin ulor pdDtr-un simplu toc hipoton urmat de centrifugare, iar
membranele oblinute (fantome eritrocitarc) nu sunt impurificate cu endomembra c

GLICOFORJNA:
. glicoproteini prczente din abundentd in eritfocir
. migrcazi atipic - se dispune electroforctic undeva pe la 90 kD4 de;i masa ei este de
aprox. 30 kDa.
. are mai multe izofome: A, B, C, D, E - izofoma A a fost prima cunoscutA detaliat
. are 131a4 cunosca[du-i-se integral secvenla
. protelnatnnsmembranari, uniDas, tiprl I
. ectodomeli l - este mare (70 aa) $i poarta 16 lanquri glucidice, acestea dubland
practic gabaritul moleculei, fiind explicafia pentru migrarea electroforetica
atipica
. cndodonenirl este unic
. domeniul lr:rnsmeinbransr are o shucturd de c[-helix cu 20 aa.

pentru glicolorina C - a fost dovedite o functie structurall

glicoforina A - are rol de restabilire a functiei unei lbrme mutante a proteinei
BANDA3 prin interacfiunea dintre ele
glicoproteina poate lipsi ftrA a produce efecte asupra funclionalildlii
delecte de exprimafe a glicoproteinei in zonele cu r alarie endcrlici printr-un
mecanism de adaptare
rol structural cu BANDA4.l

BANDA 3 = AEr (Anion Ixchane€r 1)

. protema care structureazi canalul ionic de schimb i tr? HCOr siCf
proteina tlansmembranarA cu 911 aa gi masa molecuhre de aproximativ l00kDa
endodom€niul arc in structurA cnpitul N-r.r|ninal Si asiguri interacliuni cu alte
proteine membranare gi se mai adaugA capitul C,lcrmiral scurt orientat tot
spre citosol
la nivelul domeniului transmembranar se realizeaza canalul ionic ii are 12-14
lanturi ln o-helix pdn bistrat
ectodom€niul este mic, cu incercdtura glucidiciredusd ti este reprezentat de buclele
dintre po4iunile transmembmnare
in po4iunea C-terminala banda 3 leaga anhidraza carbonici II importanti pentru
funclia transportorului prin fumizarca anionului bicarbonat
au fost identificate i'orlne nutanie pentru proteina bandA 3 care induc o serie de
patologii, iar glico[oiDa A pare a fi dc aiutof acestor forme nLrlante in restabi]irea
lunclieide hansporl
SPECTRINA:
. impreunacu glicoforina si cu AEr reprezifia peste 60% din protehele membranei
e lrocttare
. proteind perifcric; situati pe fala interni a membranei => endoproteini $i
reprezinta componenta de bazi a citoscheletului membranar eritrocitar
. heterodim€r fomat din:
o subunitatea fl-sDectrini
o subunitatca p-spectrini
. cele 2 subunititi se rdsucesc una injurul celeilalte inft-o structura elicoidald =>
bastonase flexibile cu lungimea de 100 nm. Risucirea este in contasens, fiecarc
bastonaq avand h capete gruparea N-terminah a unei subuntAli $i gruparca C-
terminale a celeilalte.
o CAI'[lL RASTONASI-,Ltil = gruparea N-terminalA a subunittlii d
o COAD,\ B{S fON.{SttLUt = gruparea N-terminab a subunit4ii 0
. bastona$ele au capacitatea de a interacliona cate 2, cap la cap folmend TETRAMERI
lungi de 200 nm ii sunt lanlurile retelei citoschel€tuhi membranar
. cozile bastonaselor de spectrin5 au capacitatea de a se asocia cate 5,6 prin interacliuni
cu oligomeri de actini formand nodurile relelei, la nivelul cdrora se gdsesc si
alte proteine care controle^za dinamica citoscheletului.
. in celulele neffoase, echivalentul este FODRINA

ACTINA:
. altd proteind care participi la formarea citosch€letului membranar, asigurand
solidadzarea componentelor acestuia la nivelul nodurilor
. in foma sa monomericd, actina este o proteinii globularA cu masa de 43 LDa gi
diametrul de 5 nm
.lanivelulcitoscheletuluimembmnarformeazefragmentemicide8-12monomeri=
OLIGOMERI cu rclul de a asigura asocierea cozilor tetramerilor de spectrind
in nodul rctelelor

BANDA 4.1:
. se localizeazA tot in noduril€ retelei
. are masa de 80 kDa qi conforfta{i€ globulard
. interacfioneazi dinamic cu spectrina si actina in nodurile relelei $i pe de alttr pan€, cu
endodomeniul glicoforinei C, contribuind Ia rtaiarea citoscheletului pe versantnl
intern al membranei

ANKIRTNA:
. proteind globularii
. se leaga de subunitntea B a spectrinei, c6t $i la endodomeniul benzii J
. ata$area citoscheletului asociat la membrane prin intermediul lanlurilor ochiurilor
acestuia
in ciuda complexitili interac{iunilor pe care proteinele membranare le stabilesc intre
ele, cu lipidele membranare sau cu elemente moleculare complexe intracelulare ori din afara
celulelor, aceste componente responsabile de func(iile metabolice sunt mobile, miscandu-se m
planul membranei.
Astfel, vom putea inlelege posibilitatea redishibuliei lor in tunclie de starea in care
celuelele se afld. Mai mult, reorganizifile ii rcdistribuirea elerlrcnlclor biochjnr ice la ni\,elut
ncnbfanei penrit cclulei sa-ti adapieze compollanlennll la nevoile impuse de condiliile dc
rnediu sau de oroDfiile necesititi.
 Subiectul 8
Mobilitatea proteinelor membranare qi semnifica{ia biologici a acesteia

Dinamicitatea proteinelor membranare se bazeazi pe 2 tipuri de mi$cari:

t. \,1l\C {REA Df RO I ATt f/ Dt} I Zt f RO I ATt( }\ A Li a proleinelor membranare in

jurul propriei axe
- este de cel pulin 1000 de ori mai lenta decat cea a lipidelor, avand in vedere
diferenfele de gabarit

2. \,IIJCARf A DF. TR{\5LATIE'DIFUZIE LATIRALA

- este mult mai lenti decat cea a lipidelor, fiind ln medie de lpm/s - aceastA lentoare nu
trebuie infeleasd numai pdn difercnfele de marime dintre proteine ti lipide, ci gi prin
interactiunile pe care proteinele le stabilesc in mod dinamic intre ele sau cu alte
structuri dinAuntrul sau din afan celulei.
- Asfel, aceeali prcteinA in acelea$i condi{ii de fluiditate a bistratului lipidic, se poate
miqca mai rcpede sau mai lncet, mai mult sau mai pulin, in funclie de starca ei de

- alti parte, migrarea laterah a proteinelor membranare poate fi limitatA numai la

pe de
anumite domenii ale membranei de nevoile funclionale ale celulelor.
Ex.: celulele palarizate ale epiteliilor unislrctifrcdte iti creeazd ;i iti pdstreazd o
campazilie proteicA diferitd la ni\)elul memb/anei bazoJaterale, deoarece cele 2 domenii ale
membranei celulalare au functii diferite

Mai mult, mi$carea Foteinelor membranare este limitatd gi din cauza ingadidlor pe
care le impun organizarea citoscheletului membmnar si a filamentelor de actinA dit
citoscheletul cortical. Au fost descrise 3 niveluri iererhice de ingddire:
y' domeniul dinamicii complcxolor proteice (3-10 nm,
/ domeniul plutelor lipidice (2-20 nn
v - .. .l . _
.
oomenrul comparlrmf larfl prrn (rlo\chelelul t|
domenii de mezoscala pe dislanle
, - . ,^^
mITe I-JUU Tlln
membranar/actinii organizati cortical

Toate aceste aspecte nuanteaza dinamica prcteinelor mambranate intr-un mod in carc
se dsfrange asupra funcliior celulelor.
 Subiectul9
Citoscheletul asociat membranei: descriere si functii

Citosaheletul membranei este o retea de endoproteine cu ochiuri si noduri, solidara

membranei prin atasarea la endodomeniul unor proteine transmembranare cat si la
orSanitul citoschelet citosolic, cu care se continua. Este responsabil de mentinerea /
modificare formei celulelor, precum si a qeometriei membranelor.

Citoscheletul asociat membranei

. una din cele 3 componente principele ale unei membrene celulare alaturi de
glicolema si plasmalema
. este o structura aflata pe versantul intern al bistratului lipidic
. grosimea acestei ultrastructuri membranare este de 5-10 nm

La unele tipuri celulare, citoscheletul este implicat in organizarea specializarilor de

membrana cum ar fi microvilii, stereocilii, cilii,llagelii, De mentionot co la eritrocitformo
biconcovd si moleobilitdtea ocesteia se datorcozo in exclusivitote citoscheletului

Componenta de bara a retelei citoscheletale este reprezentata de SPECIRTNA, ale

carei subunitatio si P se rasucesc in contrasens una in jurul celeilalte => bastonase care se
lipesc la capete cate 2 => tetrameri lungi de 200 nm, iar cozjle acestor tetrameri se pot
asocia cu oligomeri de ACTINA, formand nodurile retelei citoscheletale. Asttel actina este o
alta proteina care participa la structurarea citoscheletuluimembranei, asigurand
solidaritatea componentelor acestuia la nivelul nodurilor.
BANDA 4.1 interactioneaza dinamic cu spectrina si actina in nodurile retelei
citoscheletale si, pe de alta parte, cu endodomeniul glicoforinei C, contribuind la atasarea
citosche etului pe versantul intern al membranei, de aici rezultand un rol structural al unel
izoforme a glicoforinei.
Atasarea citoscheletu lu i asoc iat la membrane este datoratd si uneialte proteine
globulare = ANKIRINA.
Toate aceste interactiunianterior prezentate sunt intr-o dinamica permanenta ,
citos€heletul nefiind o structura rigida, ciuna intr-o continua modelare, pentru
satisfa.erea nevoilor celulare, fenomen la care participa si miscarile proteinelor de difuzie
rotationala, respectiv laterala. Citoscheletuleste de asemenea o structura asimetrica.
Nodurile citoscheletului au o anumita dinamica si permit membranei sa isi schimbe
curbura. In acest fel, eritrocitul isi modeleaza forma pentru a putea sa treaca prin cele mat
subtiri capilare (diametrul acestor capilare = 5 microm, diametrul u nui eritrocit este de 7-8
microm). ln timpul strabaterii acestor capilare, eritrocitul capata o forma concav-convexa
(ca o meduza) sise strecoara? cu membrana foarte aproape de cea a celulei endoteliale orn
peretele vasului de sange, favorizandu-se schimbul de gaze.
 Subiectul 10
Roluri ale proteinelor membranare

Ca si in cazul lipidelor membranare, proteinele au atat rol strudural (1), cat si rol
metabolic i2).

(1) Este evident ca atata timp cat proteinele integrale sunt cufundate in bisiratul
lipidic, rolul lor in organizarea membraneica ultrastructura celulara este unulintrinsec.
Pre2enta proteinelor in bistrat nu trebuie sa afecteze functia de bariera selectiva conferita
de lipide (elementulde baza din organizarea membranelor). O buna exemplificare asupra
roluluistructuralal proteinelor membranare ilconstituie citoscheletul membranar.
y' Se poate edauga rolul unor proteine transmembranare numite:
- CADERINE - stabilesc jonctiunile dintre celule la nivelul tesuturilor
- INTEGRINE - interactioneaza cu componente ale matricei extracelulare
Rolul structural alacestor proteine transmembranare este acela de a mentine
celulele intr-o ordonare coerenta in organizarea tesuturilor, dar si de a permite
acestora sa schimbe informatii pentru o integrare eficienta => atat caderinele cat si
integrinele au si functii metabolice.
In general atat pentru caderine, cat si pentru integrine se poate afirma ca ele
determina celLrla sa se comporte diferentiat in functie de statusul lor: un anumit
comportament/ atunci cand sunt angrenate in interactiunicu alte celule, respectiv
componente ale matricei celulare si un alt fel de comportament, atunci cand sunt
detasate din astfel de !nteractiuni, iar gradele lor de libertate sporesc.

(2iRolurile metabolice ale proteinelor membranare se manifesta prin schimburile de

substanta si informatii dintre celule sau dintre acestea simediu. Astfel. Droteinele
membranare pot fi:
.receptori: pentru hormoni, factod de crestere, citokine, clomakine
.transportori pdn membrana: canale ionice, pompe ionice, conexoni, porine
.transportori cu membrana: clatrina, caveolina
.enzime: metaloproteinaze - pentru componente din matricea extracelulara,
f osfolipaze, kinaze, tosfataze
.lmplicate in semnalizare: prcteinele G

ln toate aceste roluri, asimetria structurii membranei este deosebit de importanta.

Astfel, receptorii si proteinele de adeziune (caterine si integrine), prin asimetria lor
structurala, permit interactiunile prin:
o ECTOOOMENII - cu liga n zli s pecifici
o ENDODOMENII - asigura transmiterea informatiei c6tre interiorul celulei si
declansaaea u nor procese celulare care se constituie ca un raspuns celutar ta
semnalulreceptat,

De remarcat ca in transmiterea semnalelor prin receptori un rol important revine

domeniului transmembranar al acestor proteine integrale, Domeniile transmembranare au
capacitatea de a suferi rearanjariconformationale, indLtse de legarea ligandului, rearanjari
ce asigura transmiterea, din afara celulei jn citoplasma, a informatiei purtate de ligand si
predate prin interactiunea cu receptorul specific, fenomen numit si transductie a
semnalului.
 odata ajunsa la nivelu I e ndodomen iului receptoru lui, informatia este preluata,
prelucrata si, de regula, amplificata Ia diverse procese de semnalizare (mesageri secunzi sa u
efectoriintracelulari). De mentionatca efectele asupra conformatiei domeniilor
transmembranare suntdeoendentesi defluiditatea membranei din acel moment.

In rezumat, proteinele membranare sporesc eterogenitatea compozitionala si

aslrnetria membranelor si moduleaza proprietitile fluide ale acestora, adica accentueaza si
modeleoza .aracteristicile induse de bistratul lipidic.
Altfelspus, proteinele membranare coopereaza cu lipidele atat in structurarea
membranei, cat siin perfectarea functionalitatii acesteia, prin rolul lo, metabolic (rol
principal), celcare asigura integrarea celulei cu rnediul. In exercitarea rolurilor lor
metabolice, proteinele membranare pot antrena atat lipidele membranare, catsi
comoonente citosolice sau extracelulare.
 Subiectul 11
Glicocalixul: definitie, caracterizare generala

Glicocalixul reprezinta invelisul ghrcidic al celulelor, constituit din structuri oligozaharidice sau
polizeharidice inserate pe llpidg ale foiteiexterne a bistratuluisau pe !IO!qi!q(pe ectoproteine sau pe
ectodomeniile proteinelor transmembranare), In privinta modului de organizare componentei glucidiae
a membranelor punctam ca:
-Blicolipidele poarta doar structuri oligozaharidice
-proteinele poarta atat structuri oligozaharidice cat si polizaharidice.
Exista o categorie de componente glicoconjugate care participa la structurarea glicocalixului
prin partile glucidice din compozitia lor:
-glicolipide
-glicoproteine
-proteoglicani.

Grosimea glicocalixului este de 20'50 nm, variind de la un tip de celula la altul, dar si pentru
aceeasi celula de ia un domeniu membranar la altul. Glicocalixul are o grosime cu atat mai mare, cu cat
celulele sunt mai putin lmplicate in interactiunicu alte celule sau cu subst. din matricea extracetulara.
Ex: celulele san8vine-> cel mai gros glicocalix
Celulele epiteliilor monostratificate-> polul apical glicocalix mai abundent decat polul bazo-
lateral,
monostldt definim 2 donenii nembtunore:
Lo celulele in
-domeniul opicol: situot la polul orientot cotre covitotile pe care oceste epitelii le
coptusesc (polul opicol ol celulei)
-domeniul lotero-bozdl: situot cotre spotiile dintrc membtunele o 2 celule invecinote si
cotre membrcna bdzalo = eletuent ol motricei extrccelulote pdn core epitelii se otaseazo de struct.
tisulore.
!l! Mai mult, a€olo unde mediul este puternic agresiv (stomac), giicocalixul este ingrosat de
secretii plicoDroteice de tip mucinic,
In structura glicocalixului, nu participa toate monozaharidele existente in natura, ci numaiT
intra in alcatuirea lanturilor oligozaharidice ale glicolipidelor si glicoproteinelor:
-glucoza {Glc}
-galactoza (Gal)
-manoza (Man)
-fucoza {Fuc)
-N-acetiFglucozamina {GlcNA€)
-N-acetilgalactozamina (calNAc)
i
-acizii sialici (SA)->pot mono-disau triacetilati, dar nu tetraacetilati deoarece sunt
puternic hidrofobi si nu pot fi acomodati intro struct. hidrofila.
ln afara de cele 7 monozaharide mentionate, in proteoglicani intalnim sj:
-xtlaza
-acizii uranici ( acid glucoronic si acid iduronic)
Dupa aceasta enumerare de componente, putem accentua putiideea ererogenitatii structurarii
membranelor prin faptul ca insiruirea glucidelor din lanturi oligozaharidice nu este aceeasi, ea diferind
intre diversele glicolipide si glicoproteine. Mai mult, legarea monozaharidelor intre el€ se poate face in
mai multe moduri, intrucat exista mai multe grupari hidroxil disponjbjle. Totusi, nu toata aceasra gama
larga de posibilitati este exploatata de celula, lucrurile fiind limitate de tipurile de enzime numtle
glico2iltransferaze, pe care o celula le are in reticulul endoplasmatic si in complexul GolBi, acolo unde
structurile glucidice din Blicolipide, glicoproteine si proteogliconi sunt biosintetizate.
Glicoziltransferazele sunt enzime cu stercospecificitate foarte ridicata, astfelincat legarea pas cu
pas a glucidelor unul de altul in structurile oli8ozaharidice din glicolipide si glicoproteine nu este
intamplatoare.
ll lntre glicolipide, glicoproteine si proteogliconi exista insemnate diferente structurale la nivelul
componentei glucidice.
GLICOtIPIDELE: -1 lant oligozaharidic, neramifi cat
-lanturile nu au traiect liniar. ci sunt "contorsionate", datorita orientarii
gruparilor hidroxil.
GLICOPROTEINETE: -mai multe lanturi oligozaharidice
-grefate la N amidic al Lrnei asparagine->struct. N-glicozidice
O dintr-o serina sau treonlna->struct. O-alicozidice

In legatura cu succesiunea monozaharidelor din lanturile oligozaharidice se pot face

urmatoarele afirmatii cu caracter de regula:
-glucoza nu se gaseste NICIODATA in pozitia terminala a lantului
-acizii sialici se gasesc aproape intotdeauna in pozitia terminala a lantului.

Un aspect cu semnificatie biologica ce trebuie punctat aici este faptul ca, de regula, structurile
glucidice din glicolipide si glicoproteine se termina cu elemente purtatoare de sarcina negativa.
PROTEOGLICANII: -sunt mai slab reDrezentati
-incarcatura glucidi€a depaseste cu mult componenta proteica
au cele mai lungi structurj glucidice = GIICOZAMINOGIIC-ANI
Toate celulele din organism poarta o sarcina negativa neta pe supdfata lor, iar aceasta se
datoreaza, in principal, structurilor glucidice din glicocalix.
lGlicocalixul protejeaza structura membranei celulare impotriva agresiu nilor fizico-chimice din
medlu,
 subiectul 14
conceptul de microdomenii de membrana; exemple. Semnificatia biologica a

organizarii microdomeniilor de membrana

Manifestarea bidimensionala a fluiditatii bistratului lipidic da membranei celulare caraderul de

structura cu proprietati mezomorfe, proprietati specifice cristalelor lichide.
Acest comportament mezomorf este accentuat de capacitatea lipidelor de a organiza
microdomenii bogate in sfingolipide, colesterol sj anumite proteine membranare. Aceste
microdomenii sunt denumite plute lipidice si au importanta:
. Structurala: organizeaza ultrastructuri specializate ale membranei, precum caveolele
. Metabolica: tin laolalta molecule si macromolecule destinate a functiona impreuna in comDlexe
supramotecutare.
Pentru a intelege mai bine structurarea microdomeniilor de membrana, sa mentionam ca
lipidele, asa cum nu sunt echilibrat repartizate intre cele doua foite ale bistratului, nu sunt omogen
amestecate nici in cad ru I fieca rei foite a bistratului/ ci se asociaza in mod neomogen pe considerente
fizice.
Plutele lipidice:
- Planare
- Invaginate- sub forma caveolelor= forma de pluta lipidica ce se dispun individual sau in
ciorchini la nivelul membranei
Prezenta plutelor lipidice si eterogenitatea lor sustjn si nuanteaza ideea de organizare a
membranelor ca un mozaic fluid. Plutele lipidlce pot fi asemuite unor sloiuri de forme, dimensiuni si
compozitie biochimica variate, ce plutesc in oceanul lipidic mai putin specific organizat. Se
caracterizeaza printr-o fluiditate mai mica in comparatie cu restul bistratului. in ciuda acestor
organizari eterogene, capacitatea lipidelor de a se misca in cadrul bistratului este doar nuantata pe
intinsulsuDrafetei membranei si nu anulata.
Eterogenitatea plutelor lipidice a fost evidentiata prin interpretarea rezultatelor diferitelor
metode:
- diversi detergenti neionici utilizati (ce duc la fractiuni cu compozitie diferita)
- sonicarea preparatelor de membrane si analizarea fractiunii usoare (cu rezultate diferite)
- analize imunocitochimice (diferite incarcaturi proteice la nivelul diverselor microdomenii)
Astfel, putem extrage cateva caracteristici generale ale plutelor lipidice:
. colesterolul este de 3-5 ori maiabundent decat in restul membranei si reprezinta 33-
50% din totalul lipidelor la acest nivel
. sfingolipidele si glicolipidele sunt imbogatite
. glicerofosfolipidele sunt sarac reprezentate
. lipidele specifice foitei interne a bistratului (PS,Pl) sunt slab reprezentate la nivelul
olutelor lioidice
. in foita interna de la nivelul plutelor, lipidele contin preferential acizi grasisaturati, lucru
ce realizeaza necesarul de rigiditate corespunzator celuialfoitei externe, unde
sf ingolipidele sunt bogat reprezentate
Plutele lipidice se caracterizeaza si prin capacitatea de a aglornera anumite tipuri de proteine
membranare.
 11*. i4etodologio de studiu o glicocalixului

Prerenta glicocallxului la lupnfata celulelor a fost evidentjata la M€ prin rnetode de cito€himi€

ultrastructuralai I
I
I > nespecifice( evidentiara structura, fara indicii referitoare la comp02itia €i biochimica)
> specifice (metode ce perm it descrierea, celputin partiala, a biochimieist.ucturii)

Ca exemplu de mdoda nespeclfica, amlntlm folosirea rosulul de rut€nlu, Acest compls interacltoneaza
cu sarclnlle netative d€ la n ivelul glicocallxului, imp@8nandu-i gromsimea cu nucl€iigrei al rut€ntului,
conferind structvrli eledrono-opacitate. Putem carad€riza astfel glicocalixul sub aspectul Erosimii sal€ 5i
adensitatii lanturilor glucidic€ aareil compun.

Ca metoda specifica, prelentam cltochlmla uhrastarrcturala cu lectlne.

Lectinele = proteine sau glacoproteine ce leaga specitic structuri glucidice, au celputin doua sjturid€
legare identace, si NUs!ntde origine imuna, adica nu sunt anticorpi.

Lectinele maisunt cunoscute sisub denumriea de aglutinine, d€oarece potaglutina aelulele sanguhe.
Ledinele a! fost initial identificate in sietrase din plante. Ulterior, activitatidetip lectinlc au fost
evidentlatesiinoaganismeleanlmale,

In citochimia ultrastrudurala, l€ctinele potll folGite fie sub fuIl!3jgli!! fie.uplate cu trasori
ghggglg:gEgi I ex:ferltina, hempeptizi, aur coloidal).

Foloslrea Informanativa a lectinelor implica utilizarea unormetode-n doipasi, numite metode

Sandwlch. [a primulpas, supraleta celulelor€ste incubata cu l€c na aflata-n exces in solufle. Excesul
este apoi lndepartat, iarlectinele ramase sunt decjatasate specllicpain unuldin slturile de legare da
componentele glucid ioe ale membran€. Acest lectine vorfi vizualt2ate prin legarea lor de glicoprorerne
corespunzatoare, cuplate cu trasori electrono-opacl. Deci, aceste glicoproteine marcate cu trasori
€lectrono-opaci se flxedza pe siturlle de interactlune ale lectinelorIalnase disponisibile dupa l€garea cu
cel.laltsit la glicocalir (deci,la aldoilea sit al l€ctin€tor folostte thitiat, primulsittiind fotosit pentru
atasar€a la gllcocalix ce a avut loc In primulpas).

Avantaj!lacestor metode este ca lectinele sunt foloslte cu capacita{le de legare (afinitataa si

specificitatea) nealterate. Affnltatea si spectffcttatea .cestor un€lte de studiu potfl af€ctate_n ca2ul
foloslril dlaecte a unorconjugate lectina-trasot electaono-opac, din caura reactiilor ahimlce o€vecure,n
cadrolcuplarii, sau a poslbllelor impiedlcarl sterice care poteparea-n conjugat.

IncaGctedzarea partiala a glicocalixului, a fost folostta o gama larga de lectina, precum:

1. Conc.nevallnaA I leaga alfa'Manoza din mle:ul trimanoridlc a I structur or N€llcozidice, sau leaga

alfa-clucoza din pozitie terminala (decl,la nivelul glicocalixului, Concanavaltna A nugeleagaoe

Glucoza, aceagta nefiind nlclodata gastta l. nivelterminal)

2. Lectlna l,
izolata din Ulex europaeus (UEA tlrecunoaste alfa-Fucoza aflata-n poziflaterminara a
Iantului glucidic

3. DBA leaga structuri ce contin alfa-calNAc legata de o alta GalNAc

4. W6A/lpA: leaga aciulslallclsl pot re@noaste si beta-GlcNAc

5, PNAiIRCA I rpentru beta-Galactoza{ PNA se lea8aexcluslv de Galaflata-n pozitie tehinala, intimp

ce RCA I poate recunoaste siGalaflata-n poziti€ subt€rminala, doardaca acidulsialicterminale inserat
la hidroxilul €arbonului 6 alacesteia)

Cu cat spectrul lectinelor folosite este mailarg, cu atat imaginea asupra glicocalixuluiest€ mai d€talleta,
In plus, combinarea acestor metode cu folosirea eto.sao endo-glicozidazelor pentru deg6darea
specifica secventialasau globala a lanturilor Slucidice, completeaza fericit caractedzarea litochimicaa
gllcocalixului.

12. Fu nctiile glucialelor ntetttbrat)ore

Glicoca llaxul protejaza structura m em branei celulare lmpotriva agresiunilor fi zico-bio-chimice. Modul in
crre gllcocalixul este strucutrat confera membranei rezistenta me.anica, controland accesul catre
straturile profund€ al€ sale, deci, catre bistratul lipidicsi catre compon€ntele protelce ale acestela. Rolol
acesta este cu atet mallmporiantcu cat accesibilitatea fadorllor agcslvleste malmare. Aceasta este o
|notlvatle pentru care celulele sangulne, sau polll aplcall al c€lulelor €piteliale dispuse in monostrat au
gltcocallxulabundent. Maimult, in anlmite sit!atiiin care agresiunile potfi maiaccentuate,
memb€nele5!nt protejate de secretii glicoproteice abundente(prec!m mucinele).

Prin componentele acid€ din structura lor (acizi siallcl, aciti uronici, grupa.isulfat), lanturile
oligo/polihharidic€ ele glicocalir(ulul parti(ipa la sarcina negativa a suprafetel celulare, o caracteristlca
generalvalabila tuturol celular, aare fac€ ca interactiunil€ dlntre c€lule sa nu 5e poata realiza decat sub
control celularl, In mlcrodomenii membrana.e Inalt speclalitate in realizarea acestei t!,nctil.

45adar, componentele structurale ale glicocalixului sunt lmplicate in fenomene de recunoastere

celulaaa, cu rol in oryanizarea de tesuturisi organe, at6t pdn Int€ractlunl ale celulelor Intre ele, catsi
prin aderarea acestora la substrate extracelulare.

Oe asemenea, exista sifenomene fizioloSice care se d€sfasoara pe bala unor modificari ale strudurilor
Slucidice ale suprafetei €elulare, De exemplu, eritrocitete de mamifer, dupa deslalllarea strudurllor din
Sllcocalix, sunt elimlnate din cjrculatie la nivelul flcetuluisi splinei. Pierderea de acid sialic din
poritla
terminala a structurllor glucidice din glicocalix reprezinta semnalde imbatranire a acestorcelule. [afelsi
in caaul plachetelor sanguiner cele desialilate lsi fiicsoleara timpulde viata in circulatie sise determina
astfelsporirea trombocitopoiezel. Eliminar€a din circulatie a celulelor cu structurile glucidice desielilate
implica receptoricu actlvltate lectinlca indreptata impotriva Salactozei ajunsa in pozltle terminala,
receptori aflati pe 5u prafata celulelot cu tolde macrotage dln orSanele curatltoare.

Altg exemple de fenomene de recunoastere celulata care implica stlucturi glucidice sunt:

* extravazarea leucocltelor si monocitelor in zonele de inflamare tisula.a

ra fenillaarea slfenomenul de capacitate a Spermiilor

'! compatibilatile de grup sanEuin ale sistemuluiAB0 (purtatoarele antigenelor deErup sanguln
sunt glicolipide si glicoproteine dln membran€le celulelor sanguine)

Infinal, putem afirma ca lmpllcarea Sllcocallxulul In Ilzlologia slpatologla celulara a facut c. acesta safle l
considerattinta terapeutlca intratamentele multor boli.
 Subiectul 13. Conceptul de microdomenii de membrana;
exemple. Semnificatia biologica a organizarii microdomeniilor
de membrana
Manifestarea bidimensionala a fluiditatii bistratului lipidic da membranei celulare caracterul de structura
cu proprietati mezomorfe, proprietati specifice cristalelor lichide.

Acest comportament mezomorf este accentuat de capacitatea lipidelor de a organiza microdomenii

bogate in sfingolipide, colesterol si anumite proteine membranare. Aceste microdomenii sunt
denumite plute lipide(lipid rafts) si au importanta atat structurala(organizeaza ultrastructuri specializate
ale membranei, precum caveolele), cat si metabolica, tinand laolalta molecule si macromolecule destine a
functiona impreuna in complexe supramoleculare.

Pentru a intelege mai bine structurarea microdomeniilor de membrana, sa mentionam ca lipidele, asa cum
nu sunt echilibrat repartizate intre cele doua foite ale bistratului, nu sunt omogen amestecate nici in cadrul
fiecarei foite a bistratului, ci se asociaza in mod neomogen pe considerente fizice. Plutele lipide fie
planare, fie invaginate sub forma caveolelor, se caracterizeaza printr-o fluiditate mai mica in comparatie
cu restul bistratului.

Prezenta plutelor lipidice si eterogenitatea lor sustin si nuanteaza ideea de organizare a membranelor ca
un mozaic fluid. Plutele lipide pot fi asemuite unor sloiuri de forme, dimensiuni si compozitie biochimica
variate, ce plutesc in oceanul lipidic mai putin specific organizat. Caveolele reprezinta o forma de plute
lipidice, ce se dispun individual, sau in ciorchini la nivelul membranei.
Eterogenitatea plutelor lipidice a fost evidentiata prin interpretarea rezultatelor diferitelor metode:
 diversi detergenti neionici utilizati , ce duc la fractiuni cu compozitie diferita
 sonicarea preparatelor de membrane si analizarea fractiunii usoare, cu rezultate diferite
 analize imunocitochimice(diferite incarcaturi proteice la nivelul diverselor microdomenii)

Astfel, putem extrage cateva caracteristici generale ale plutelor lipidice:

Colesterolul este de 3-5 ori mai abundent decat in restul membranei si reprezinta 33-50% din totalul
lipidelor la acest nivel
sfingolipidele si glicolipidele sunt imbogatite
glicerofosfolipidele sunt sarac reprezentate
lipidele specifice foitei interne a bistratului (PS,PI) sunt slab reprezentate la nivelul plutelor lipidice
in foita interna de la nivelul plutelor, lipidele contin preferential acizi grasi saturati, lucru ce
realizeaza necesarul de rigiditate corespunzator celei a foitei externe, unde sfingolipidele sunt bogat
reprezentate

Plutele lipidice se caracterizeaza si prin capacitatea de a aglomera anumite tipuri de proteine membranare.
Organizarea lipidelor membranare in microdomenii accentueaza aspectul de mozaic fluid al
membranelor.
 Subiectul 14
Conceptul de microdomenii de membrana; exemple. Semnificatia biologica a
organizarii microdomeniilor de membrana
Manifestarea bidimensionala a fluiditatii bistratului lipidic da membranei celulare caracterul de
structura cu proprietati mezomorfe, proprietati specifice cristalelor lichide.
Acest comportament mezomorf este accentuat de capacitatea lipidelor de a organiza
microdomenii bogate in sfingolipide, colesterol si anumite proteine membranare. Aceste
microdomenii sunt denumite plute lipidice si au importanta:
 Structurala: organizeaza ultrastructuri specializate ale membranei, precum caveolele
 Metabolica: tin laolalta molecule si macromolecule destinate a functiona impreuna in complexe
supramoleculare.
Pentru a intelege mai bine structurarea microdomeniilor de membrana, sa mentionam ca
lipidele, asa cum nu sunt echilibrat repartizate intre cele doua foite ale bistratului, nu sunt omogen
amestecate nici in cadrul fiecarei foite a bistratului, ci se asociaza in mod neomogen pe considerente
fizice.
Plutele lipidice:
- Planare
- Invaginate- sub forma caveolelor= forma de pluta lipidica ce se dispun individual sau in
ciorchini la nivelul membranei
Prezenta plutelor lipidice si eterogenitatea lor sustin si nuanteaza ideea de organizare a
membranelor ca un mozaic fluid. Plutele lipidice pot fi asemuite unor sloiuri de forme, dimensiuni si
compozitie biochimica variate, ce plutesc in oceanul lipidic mai putin specific organizat. Se
caracterizeaza printr-o fluiditate mai mica in comparatie cu restul bistratului. În ciuda acestor
organizari eterogene, capacitatea lipidelor de a se misca in cadrul bistratului este doar nuantata pe
întinsul suprafetei membranei si nu anulata.
Eterogenitatea plutelor lipidice a fost evidentiata prin interpretarea rezultatelor diferitelor
metode:
- diversi detergenti neionici utilizati (ce duc la fractiuni cu compozitie diferita)
- sonicarea preparatelor de membrane si analizarea fractiunii usoare (cu rezultate diferite)
- analize imunocitochimice (diferite incarcaturi proteice la nivelul diverselor microdomenii)
Astfel, putem extrage cateva caracteristici generale ale plutelor lipidice:
 colesterolul este de 3-5 ori mai abundent decat in restul membranei si reprezinta 33-
50% din totalul lipidelor la acest nivel
 sfingolipidele si glicolipidele sunt imbogatite
 glicerofosfolipidele sunt sarac reprezentate
 lipidele specifice foitei interne a bistratului (PS,PI) sunt slab reprezentate la nivelul
plutelor lipidice
 in foita interna de la nivelul plutelor, lipidele contin preferential acizi grasi saturati, lucru
ce realizeaza necesarul de rigiditate corespunzator celui al foitei externe, unde
sfingolipidele sunt bogat reprezentate
Plutele lipidice se caracterizeaza si prin capacitatea de a aglomera anumite tipuri de proteine
membranare.
 Subiectul 15
Caile de semnalizare: definitie, criterii de clasificare

Semnalizarea celulara = modalitatea esentiala prin care celulele pot comunica intre ele
indiferent de distanta la care se afla (semnalizare intercelulara)
= semnalizare transmembranara - semnalul trebuie sa parcurga
atat membrana celulei semnalizatoare, cat si pe cea a celulei receptoare
= cooperarea intre doua celule: una - trimite semnalul
cealalta - il recepteaza

In functie de distanta la care se afla celulele care semnalizeaza intre ele, caile pot fi:
 endocrine - celulele se afla la distanta, iar molecula semnal trebuie sa fie transportata de
umorile organismului (de sange sau de lichidul interstitial)
 paracrine - celulele se afla in imediata vecinatate
 autocrine - semnalul este transmis si receptat de aceeasi celula
 juxtacrine - celulele sunt jonctionate (semnalizarea juxtacrina presupune interactiunea unor
molecule din structura membranelor celor doua celule: semnalizatoare, respectiv tinta, spre
deosebire de primele 3 cai, unde semnalizarea se face prin molecule secretate de celula
semnalizatoare. In aceasta cale ambele celule transmit semnal si ambele recepteaza
informatii prin semnalul transmis de partenerul de interactiune)
! Semnalizarea sinaptica este un tip particular de semnalizare paracrina dintre un neuron si o
alta celula aflata in imediata apropiere.
Unele celule care comunica paracrin se pot afla la mare distanta unele de altele,
deoarece celulele care semnalizeaza trimit prelungiri citoplasmatice foarte lungi, ex: telocitele
care trimit lungi telopode, de ordinul sutelor de micrometri. Pentru aceste tipuri de celule au
fost descrise ultrastructuri ce se numesc sinapse stromale, realizate cu celule tisulare rezidente
sau migrate din sânge.
Jonctiunile comunicante reprezinta o cale prin care celule stimulate prin interactiunea
unor receptori proprii cu molecule semnal, trimit informatia stimulului celulelor din jur, cu care
au stabilit jonctiunile. Aceasta transmitere de informatii se face prin difuziunea directa a unor
mesageri secunzi pe calea conexonilor = complexe proteice transmembranare
Un caz aparte de semnalizare juxtacrina este reprezentat de atasarea celulelor la
componente ale matricei extracelulare, celula care interactioneaza cu componenta
extracelulara „constientizeaza” starea ei: se afla angrenata într-o interactiune cu matricea
extracelulara sau se afla detasata de aceasta, comportându-se diferit, adica raspunzând nuantat
în functie de starea în care se afla.

Raspunsul celular in urma fenomenului de semnalizare determina unul din trei efecte:
1. Diferentiere (însotita de autoregenerare, pentru celule stem sau progenitoare în
perioada dezvoltarii embrionare si formarii tesuturilor, inclusiv în organismele tinere,
dar si în organismele adulte, în situatii de regenerare tisulara sau în procesele legate de
hematopoieza)
 2. Supravietuire (efectul cel mai des întâlnit ca raspuns si care se bazeaza pe cea mai
mare diversitate de combinatii, fiecare celula necesitând stimuli specifici pentru a
raspunde prin supravietuire si functionare normala)
3. Proliferare (declansata la anumite combinatii de semnale ce apar atunci cand este
nevoie de sporirea populatiei celulare într-o anume zona a unui tesut)
4. Moarte celulara programata=apoptoza (apare fie in lipsa oricarui semnal, fie in
prezenta unor semnale specifice)

Indiferent de raspunsul celular determinat, se definesc patru etape ale procesului de semnalizare
celulara:
1. Initierea semnalizarii prin legarea ligandului de receptor (prin interactiuni specifice de o mare
afinitate)
2. Transductia semnalului si activarea receptorului (aceasta etapa presupune modificari
conformationale la nivelul moleculei receptorului, datorate interactiunii cu ligandul)
3. Activarea efectorului si amplificarea semnalului
4. Atenuarea semnalului si desensibilizarea celulei (aceasta etapa presupune inactivarea
efectorilor si desfacerea ligandului de receptor prin degradarea ligandului sau prin lizarea
moleculelor activatoare, de ex scindarea GTP la GDP)
 Subiectul 16
Receptorii pentru hormoni si neurotransmitatori: definitie, criterii de clasificare

In functie de proprietatile fizico-chimice ale moleculei semnal, receptorii se impart in:

A. Receptori pentru molecule semnal lipofile (hidrofobe):
- liganzii lipofili sunt transportati de proteine prin mediul extracelular mascandu-
i de hidrofilicitatea mediului -> plasmalema -> difuzie simpla
- proteine citosolice care preiau hormonul dupa difuzia acestuia prin membrane
- daca receptorul este localizat in citosol -> formarea complexului hormon-
receptor -> transportat la nucleu
- daca receptorul este la nivelul nucleului -> hormonii sunt transportati in nucleu
cu ajutorul proteinelor citosolice prin porii nucleari
- efect: moduleaza exprimarea genica
Sunt cunoscute 6 tipuri de receptori pentru liganzi lipofili:
1. receptor la cortizol
2. receptor la estrogeni
3. receptor la progesteron
4. receptor la vitamina D
5. receptor la hormoni tiroidieni
6. receptor la acid retinoic
! Receptori nucleari orfani = receptori care au fost identificati si inclusi în clasa
receptorilor nucleari doar pe baza descifrarii secventei de ADN fara ca ligandul
lor sa fie cunoscut.
Oricare ar fi tipul de receptor, ei prezinta unele caracteristici comune, precum:
- sit de legare a hormonului
- sit de legare la molecula de ADN
- domeniu de activare a transcrierii
Similar este si procesul de activare: in stare inactiva, in citosol, inainte de a interactiona
cu ligandul, receptorul este cuplat la un complex proteic inhibitor. In aceasta stare complexata,
inactiva, receptorul are mascate situl de legare la ADN si domeniul de activare a transcrierii.
Dupa legarea ligandului, receptorul se desprinde de complexul de inactivare si, daca se afla in
citosol, este translocat in nucleu unde, datorita expunerii locului de legare la ADN, se atasaza in
zone favorabile activarii genei a carei transcriere este determinata, iar procesul de transcriere
este declansat.

B. Receptori pentru molecule semnal hidrofile:

- sunt cei mai numerosi
- sunt localizati la nivelul membranei celulare, expunând situl de legare a
moleculei semnal
la suprafata celulei
- se pot împarti, în functie de tipul de mecanism de semnalizare pe care îl
declanseaza, în 3 clase principale:
 1. Receptori cu functie de canal ionic (deja amintitele canale comandate
chimic, de la transportul prin membrana)
2. Receptori cuplati cu proteine G heterotrimerice (în ectodomeniu va fi
situl de legare a ligandului și în endodomeniu se va lega cu proteinele G
heterotrimerice:
I. 15 R pt serotonină
II. 9 R pt adrenalină
III. 5 R pt acetilcolină)
3. Receptori cu activitate guanilatciclazică (unipas, tip I -> R pt factorul
natriuretic atrial – elimină Na+ și apă din rinichi)
4. R cu activitate tirozin-kinazică (Factori de creștere)
5. R cu activitate fosfatazică (glicoproteina membranară unipas CD45 din
membrana limfocitelor B și T)
6. R cuplați cu tirozin-kinaze citosolice
I. Hormoni de creștere
II. Citokine
III. R specifici antigenelor
7. R cu activitate Ser-Thr-kinazică

Factori de creștere transformați beta minus ce determină proliferarea, sinteza

proteinelor matricei extracelulare, inclusiv cele responsabile cu formarea matricei osoase
 Subiectul 17
Explicaţi modularea activităţii adenilatciclazei membranare de către receptorii
cuplaţi cu proteinele G heterotrimerice

Proteinele G heterotrimerice sunt proteine atasate versantului intern al bistratului lipidic,

alcatuite din 3 subunitati: alfa, beta si gama. Se gasesc cuplate cu receptori (proteine
transmembranare), subunitatea alfa urmand a functiona drept mesager prim in diverse tipuri de
semnalizare mediate pe calea proteinelor G heterotrimerice.
Receptorii cuplati cu proteine G heterotrimerice sunt proteine transmembranare
multipas, tip I, cu 7 treceri prin planul membranei, cu:
 ectodomeniu - mare, situl de legare a ligandului
 endodomeniu - situl de interactiune cu proteinele G
heterotrimerice, cat si locuri de fosforilare necesare desensibilizarii.
Succint, mecanismul de actiune al acestor receptori implica urmatoarele etape:
1. Legarea ligandului si activarea receptorului
2. Interactiunea receptorului activat cu proteinele G heterotrimerice si activarea
acestora prin eliberarea GDP, urmata de legarea GTP si disocierea trimerului in
subunitate α si heterodimer βƳ
3. Transmiterea semnalului la efectorul din aval care poate avea atat functie
enzimatica, cat si de canal ionic
4. Dezactivarea proteinei G heterotrimerice prin hidroliza GTP datorat functiei GTP-
azice a subunitatatii în acest fel, subunitatea α revine la conformatia initial,
inactiva, cu GDP legat, forma care are mare afinitate pentru dimerul cu care se
reasociaza, rezultând structura heterotrimerica ce poate începe un nou ciclu.

Receptorii cuplati cu proteine G heterotrimerice au mecanisme diferite, actionand

asupra unor efectori diferiti si inducand raspunsuri diferite in functie de tipul de proteina G
heterotrimerica asociata.

Au fost identificate mai multe tipuri de proteine G heterotrimerice: Gs, Gi, Gq(activeaza
fosfolipaza C-Beta),G0,proteine G olfactorii (activeaza adenilat ciclaza in neuronii olfactorii, proteine
Gt(transducine).

Ca mecanism: legarea ligandului pe ectodomeniul receptorului cuplat cu proteina G

heterotrimerica determina modificari conformationale ce se transmit proteinei G, a carei
subunitate α, initial continand GDP, inlocuieste intreaga molecula de GDP cu una de GTP din
citosol.
Odata inlocuit GDP cu GTP, subunitatea α se detaseaza de complexul receptor-proteina G
heterotrimerica si se ataseaza unei proteine efector, avand deci rol de mesager prim. Tipurile de
proteine efector sunt variate, si depind de tipul de ligand, tipul de receptor, si mai ales de tipul
de proteina G heterotrimerica asociata.
Mesagerul prim , adica subunitate α cu GTP, poate determina din partea efectorului, in
functie de tipul ligandului, un raspuns inhibat sau excitat. Dupa terminarea rolului de mesager
prim, subunitatea α hidrolizeaza GTP-ul inapoi la GDP, se dezataseaza de efector, si se
reataseaza proteinei G heterotrimerice de care apartine.
Prin actiuna adenilat-ciclazei, dintr-o molecula de ATP rezulta o molecula de AMPc cu
eliberarea de pirofosfat. Cele doua fenomene alese pentru detaliere vizeaza raspunsurile rapide,
respectiv raspunsurile lente, ambele fiind dependente de protein-kinaza A activata de AMPc
Raspuns rapid: receptorul adrenergic
- Adrenalina este ligandul, se leaga la receptor-> modificari conformationale->
fosforilarea GDP la GTP, detasarea subunitatii α, care se leaga de efectorul ADENILAT CICLAZA,
o enzima proteica ce catalizeaza reactia de formare a mesagerului secund AMP ciclic, din ATP.
- Hormonii care activeaza adenilat ciclaza sunt reprezentati de: glucagon, adrenalina
(prin receptorii β1 si β2), ACTH, parathormon, legandu-se de receptorii legati de proteine G
heterotrimerice de tip stimulator (Gs).
- Hormonii care inhiba adenilat ciclaza sunt adrenalina (legata prin receptori α2) si
somatostatina.

- Presupunand o activare a adenilat ciclazei A -> sinteza de AMP ciclic, mesager secund
ce va migra mai departe si va interactiona cu o alta proteina, numita PROTEIN-KINAZA A ce
contine un cap si 2 cozi. Fiecare coada are cate o subunitate reglatoare si cate o subunitate
catalitica. Atata timp cat subunitatea reglatoare si cea catalitica sunt amandoua anexate cozii,
protein-kinaza A este inactiva.
- In schimb, la interactiunea cu AMP ciclic, subunitatile catalitice disociaza in citosol, ele
fiind responsabile de efectele adrenalinei, in acest caz.

Raspuns lent:
- mediate tot de PROTEIN-KINAZA A
- presupun transcrierea unor gene specifice si se deruleaza pe parcursul unor
intervale de timp de ordinul orelor si nu de ordinul secundelor asa cum se întâmpla în cazul
raspunsurilor rapide
- numeroase gene, a caror transcriere este activata de AMPc, prezinta în regiunea
reglatoare secvente scurte de ADN denumite elemente de raspuns la AMPc sau CRE (Cyclic
AMPc Response Element)
- aceste secvente sunt recunoscute de factorul transcriptional CREB (de la CRE-
Binding protein) ce este substrat al protein-kinazei A care este activata de AMPc -> fosforileaza
proteina nucleara CREB, iar, ulterior, proteina CREB fosforilata recruteaza un coactivator
transcriptional denumit CBP (de la CREB-Binding Protein), stimulând transcrierea genelor tinta
- CREB este implicat într-o mare diversitate de procese celulare:
 proliferare
 supravietuire
 diferentiere
 raspunsuri adaptative
 homeostazia glucozei
 spermatogeneza
 reglarea raspunsurilor imune
 plasticitatea sinaptica asociata cu memorizarea
  reglarea ritmului circadian
 este implicat si în procese mai putin fiziologice, cum este dezvoltarea
dependentei de droguri

Regulatori negativi ai proteinelor G

1) Presupunand o proteina G heterotrimerica ramasa activa in mod anormal, ramasa deci fara subunitate
alfa pentru o perioada mare de timp, si deci aflata in plin proces de semnalizare, rezulta ca , receptorul va
avea atasate doar subunitatile beta si gama. Acestea, in lipsa subunitatii alfa, ataseaza o alta proteina
numita beta-adrenergic receptor kinase(BARK), care va fosforila proteina G.
Regiunile fosforilate anterior de BARK vor atrage alte proteine, numite BETA-ARRESTINS , care vor
trage intreg complexul receptor-subunitati beta-gama in interiorul celulei, astfel inactivandu-l, prin
scoaterea din contact cu moleculele ligand, care se gasesc in afara celulei.
2) Un alt regulator negativ este proteina fosfodiesteraza, care are o abordare ceva mai putin radicala decat
beta-arrestins, contracarand practic actiunea adenilat ciclazei, adica, transformand AMPciclic, aflat in
cantitati mari in celula in urma activitatii prelungite a lantului de semnalizare pornti de la proteina G,
inapoi in AMP aciclic.
Cofeina este un inhibitor al fosfodiesterazei, ducand deci la prezenta in organism a cantitati crescute de
AMP-ciclic, lucru ce confera senzatia specifica de energie.
 Subiectul 18
Mesagerii secunzi: definitie, exemple, efectori intracelulari

Mesagerii secunzi sunt componente ale cailor (cascadelor) de semnalizare si reprezinta

molecule sau ansambluri de molecule de semnalizare intracelulara, produse in celula la
declansarea schimbarilor fiziologice (proliferare, diferentiere, migrare, supravietuire, apoptoza)/
în urma activarii receptorului de catre ligand = mesagerul prim
Mesegarii secunzi poarta informatia transmisa de primul mesager.
Mesagerii secunzi au capacitatea de a modifica activitatea unor proteine intracelulare
(ex: cu rol enzimatic, care intervin în contracţie, de care depinde permeabilitatea membranei)
sau determină eliberarea ionilor de Ca2+.
1. AMPc (adenozinmonofosfat ciclic):
- nucleotid ciclic reglat de fosfodiesterază şi de adenilatciclază (=efector
intracelular)
- transferă în celule efectele hormonilor glucagon şi adrenalină, care nu pot trece
prin membrana plasmatică
- activează proteinkinazele
- reglează funcţia canalelor ionice (ex. canalele HCN - canale activate prin
hiperpolarizare, dependente de nucleotidele ciclice)
- reglează funcţia altor nucleotid-proteine-ciclice (ex. RAPGEF2 - Rap guanine
nucleotide exchange factor 2)

2. GMPc (guanozinmonofosfat ciclic):

- reglează conductanţa canalelor ionice
- mediatorul semnalelor luminoase - prezenţa luminii activează
fosfodiesteraza, care degradează GMPc
- canaleie ionice de Na+ în fotoreceptori sunt GMP-dependente, astfel încât
degradarea GMPc provoacă închiderea canalelor de Na+ ceea ce
determină hiperpolarizarea membranei plasmatice a celulelor foto-
receptoare
- are rol în glicogenoliză şi în apoptoza celulară

3. DAG (diacilglicerol = glicerol esterificat cu doi acizi graşi):

- produs prin hidroliza din fosfatidilinozitol 4,5-bifosfat (PIP2) de către
fosfolipaza C (PLC, enzima legată de membrană)
- în aceeaşi reacţie este produs şi inozitol trisfosfatul (IP3) care difuzează în
citosol
- DAG rămâne ancorat în plasmalemă datorită proprietăţilor sale hidrofobe,
aici activează fosfokinaza C (pkC) - enzima catalizează fosforilarea altor
enzime care:
 desensibilizează receptorii  reglează transcrierea
 modulează structura creşterea celulară
membranei  mediază răspunsurile imune
 4. IP3 (inozitoltrifosfat) :
- provine din fosfolipidul PIP2 -> difuzează în citoplasmă
- determină deschiderea în citosol a canelelor ionice pentru Ca2+ din membrana
reticulului sarcoplasmic -> stimulează eliberarea Ca2+ din REN

5. Ca2+:
- funcționază împreună cu mesagerii secunzi sau independent
- leagă calmodulina – proteină care mediază inflamația, apoptoza, contracția
mușchiului neted, mișcare intracelulară, răspunsul imun

Mesagerii secunzi activează efectorii intracelulari ca răspuns la mesajul primit de la

hormoni/neutransmițători prin intermediul unor enzime – ex. pkA – reglează adenilatciclaza;
pkC reglează PLC (fosfolipaza C).
 Subiectul 19
Transportul pasiv: clasificare, exemple

Transportul pasiv = trecerea prin membrana celulara a moleculelor mici, in sensul

gradientului de concentratie si/sau electrochimic, fara consum de energie
= difuzie, transport disipativ

Unele molecule mici pot strabate membrana celulara strecurandu-se printre lipidele
membranare. Astfel de molecule sunt
 moleculele nepolare = hidrofobe (O2, N2, CO2, NO, CO, eter etilic, benzen)
 moleculele polare mici (sub 100 Da) - precum apa, etanol, uree, glicerina.
Acest tip de transport este numit difuzie simpla.

Pentru moleculele polare mari (100-800 Da), dar si pentru ioni, transportul prin
membrana se face doar prin implicarea de proteine transmembranare, ce poarta in acest caz
denumirea de:
 TRANSPORTORI (pentru molecule polare mari: glucoza, aminoacizi, nucleotide)
 CANALE IONICE (pt ioni: H, Na, HCO3, K, Ca2+, Cl, Mg2+).
Transportul pasiv prin transportori sau prin canale ionice se numeste si difuzie facilitata.
In functie de numarul tipurilor de substante transportate simultan, difuzia facilitata poate
fi clasificata in:
 transport uniport (este transportata o singura entitate chimica)
 transport cuplat = co-transport (sunt transportate simultan doua sau mai multe
entitati chimice)
o transport simport (toate substantele sunt transportate in acelasi sens)
o transport antiport (cel putin una din substante merge-n sens opus
celorlalte)
Ca exemplu de transport uniport, amintim transportorul de glucoza din mb eritrocitara
GLUT1, o proteina multipas, cu 12 treceri in α-helix prin planul membranei. In mb eritrocitara
exista peste 200 000 de molecule de transportor GLUT1 pentru o celula.
Ca exemplu de transport simport, amintim co-transportorul de Na/glucoza (SGLT1) din
membrana apicala a enterocitelor. Acest transportor foloseste disiparea gradientului de Na
pentru a transporta glucoza din lumenul intestinal in citosolul enterocitelor impotriva
gradientului de concentratie a glucidului. Un astfel de transportor mai este numit si transport
activ secundar, deoarece se bazeaza practic pe energia consumata anterior de celula pentru
mentinerea gradientului de Na+.
Ca exemplu de transport antiport, amintim canalul de schimb anionic HCO3-/Cl- din mb
eritrocitara, cunoscut si drept banda 3/ AE1 (Anion Exchanger 1).
 Legat de canalele ionice, acestea nu sunt permanent deschise, iar celula poate controla
functionarea lor si in functie de mecanismul prin care este controlat regimul de deschidere a lor,
canalele ionice se pot imparti in 3 categorii:
1. Canale ionice operate electric
2. Canale ionice operate chimic (prin liganzi)
3. Canale ionice operate mecanic (depind de exercitarea unor tensiuni mecanice
asupra mb)
Activarea canalelor respecta un mecanism ciclic, ce asigura inactivarea lor chiar in
conditiile care au determinat deschiderea. Canalele ionice pot prezenta trei stari:
- Stare inchisa = de repaus, in absenta stimulului
- Stare deschisa = dupa aparitia stimulului
- Stare inactiva = inchisa la prezenta prelungita a stimulului

Trecerea apei printr-o membrana poarta denumirea de osmoza. Apa poate trece prin
mb celulara atat prin dufuzie simpla, cat si prin difuzie facilitata, prin complexe proteice
transmembranare cu numele de AQUAPORINE, prin care apa poate trece in ambele sensuri,
depinzand de presiunile coloid-osmotice existente de cele doua parti ale membranei.
 Subiectul 20
Calea de semnalizare JAK-STAT

Calea JAK-STAT este un exemplu pentru mecanismele de semnalizare care folosesc

TIROZIN-KINAZE CITOSOLICE pentru a fosforila o multitudine de efectori, transmițând mesajul
primit de celula în aval, pentru inducerea raspunsului celular adecvat.
Calea se finalizeaza prin transcrierea unor gene, cum se întâmpla la semnalizarea indusa
de eritropoietina, hormonul de crestere sau prolactina.
Activarea caii de semnalizare JAK-STAT de catre:
 citokine poate stimula proliferarea celulara, diferentierea,
 factori de crestere/hormoni migrarea celulara sau apoptoza.

Aceste evenimente celulare sunt esentiale pentru hematopoieza, raspunsurile imune,

dezvoltarea glandei mamare, lactatie si diverse alte procese celulare.
Dereglarea transmiterii semnalului pe calea JAK-STAT este însotita de o serie de
manifestari patologice: procese inflamatorii, eritrocitoza, gigantism si tumorigeneza.
In calea de semnalizare JAK-SAT participa un numar mic de componente:
- ligandul
- receptorul
- kinaza asociata JAK
- efectorul STAT
Activarea JAK este determinata de dimerizarea/multimerizarea receptorului indusa de
interactiunea cu ligandul, astfel încât, ca urmare a modificarilor conformationale din
endodomeniul receptorului, moleculele de JAK ajung în imediata vecinatate, expuse si se pot
fosforila încrucisat (trans-fosforilare) la nivelul domeniilor lor cu activitate kinazica.
Kinazele asociate receptorului (JAK) astfel activate fosforileaza ulterior tirozine din
endodomeniile receptorilor si din diverse alte substrate, principala proteina tinta fiind
proteinele STAT = factori transcriptionali latenti, cu localizare citosolica, pâna în momentul
activarii lor.
La mamifere au fost identificate sapte tipuri de STAT, toate având drept caracteristici
structurale comune un rest de tirozina plasat în apropierea capatului C-terminal, care reprezinta
situsul de fosforilare pentru JAK, precum si un domeniu SH2 care îndeplineste doua functii:
1. de ancorare la receptorul fosforilat de JAK
2. de dimerizare
Asadar, JAK în forma activa fosforileaza tirozine apartinând receptorului care, ulterior,
servesc ca situri de ancorare pentru STAT. Odata fixata de receptor, proteina STAT este
fosforilata de JAK, iar aceasta modificare determina disocierea STAT de receptor.
Fosforilarea de catre JAK a tirozinei din apropierea capatului C-terminal al proteinei STAT
este responsabil si de homodimerizarea proteinelor STAT, întrucât fosfotirozina este
recunoscuta si fixata prin intermediul domeniului SH2 din structura partenerului de dimerizare.
STAT în forma de dimer este translocat în nucleu si se fixeaza la ADN, pe secvente specifice cu
rol reglator, care activeaza sau represeaza transcrierea genelor tinta.
 Prin aceasta secventa de evenimente, calea de semnalizare JAK-STAT asigura un
mecanism direct de traducere a unui semnal extracelular într-un raspuns transcriptional, dar
trebuie avut în vedere ca alaturi de componentele principale ale caii pot interveni o multitudine
de proteine efectoare:
- proteinele STAM = substrate de fosforilare pentru JAK, având capacitatea de a
interveni în activarea transcriptionala a unor gene tinta specifice
- proteinele STIP se pot asocia atât cu JAK, cât si cu STAT (în forma nefosforilata) si
servesc, probabil, ca platforma (proteine adaptoare) pentru a facilita fosforilarea
STAT de catre JAK
În plus, au fost identificate si proteine reglatoare care atenueaza semnalizarea JAK-STAT
printr-un mecanism de reactie negativ. Stingerea semnalului prin inactivarea proteinelor JAK si
STAT presupune defosforilari ale fosfotirozinelor (care fosforilate au rol activator) sub actiunea
unor fosfotirozin-fosfataze specifice.
 Subiectul 21
Aquaporinele. Semnificaţie şi implicaţii medicale

Prin membrana celulara, apa poate trece atat prin difuzie simpla, cat si prin difuziune
facilitata, intrucat multe celule si-au produs complexe proteice transmembranare destinate
transportului pasiv al apei.
Aceste complexe proteice transmembranare destinate transportului pasiv al apei poarta
denumirea de AQUAPORINE, iar rolul lor este acela de a eficientiza trecerea apei prin
membrane, astfel incat, pe de o parte, fenomenele fiziologice sa se petreaca dupa o dinamica
adecvata, si, pe de alta parte, la aparitia unor dezechilibre osmotice accidentale, homeostazia
celulara sa nu sufere dramatic si sa puna in pericol supravietuirea.
Aquaporinele sunt proteine identificate in toate organismele (bacterii, mamifere, plante)
si sunt ubicuitare in organismele multicelulare, fiind exprimate in diferite grade in toate tipurile
de celule.
Aquaporinele sunt proteine transmembranare cu masa moleculara de 30 kDa, cu 6
treceri in α-helix prin bistratul lipidic si cu 2 segmente scurte, tot helicoidale, ce marginesc
vestibulele citoplasmatic, respectiv extracelular ale canalului organizat de cele 6 domenii
transmembranare. Capetele –NH2 si –COOH terminale ale lantului polipeptidic se afla pe fata
citosolica.
In membrane, monomerii astfel organizati transmembranar se asociaza cate 4, formand
homotetrameri. In cazul AQP4, homotetramerii se pot asocia intre ei, rezultand retele
octogonale.
Apa poate trece prin canalele aquaporinelor in ambele sensuri, depinzand de presiunile
coloidosmotice existente de cele doua parti ale membranei.

Exprimarea adecvata a aquaporinelor in celule este importanta pentru multe fenomene

fiziologice:
 absorbtia adecvata la nivelul cailor urinare pentru formarea urinei
 semnalizare neuronala,
 motilitate celulara,
 hidratarea pielii,
 proliferare celulara
 metabolism lipidic (prin implicarea aquagliceroporinelor, aquaporine cu transport
dual pentru apa si glicerina)

Deficiente in exprimarea aquaporinelor pot induce sau insoti diverse patologii, precum:
cataracta, diabet insipid, edem cerebral, obezitate.
 Subiectul 22
Semnificaţia biologică a eterogenităţii compoziţionale, a organizării asimetrice şi a
comportamentului fluid al membranelor

Membranele celulare se caracterizeaza prin eterogenitate compozitionala, bazata pe o mare

diversitate de tipuri de molecule (bistrat lipidic, componenta proteica, componenta glucidica).
Lipidele din mb pot fi:
A. fosfolipide 70-75%
 fosfogliceride
- PC
- PE
- PS
- PI
- PA
 fosfosfingozide
B. Colesterol 20-25%
C. Glicolipide 1-10%
Reamintim ca in pozitia 1 a glicerinei este de obicei esterificat un acid gras saturat (C14, C16,
C18), iar in pozitia 2 se afla unul nesaturat (C18:1, C18:2, C18:3, C20:4), putand exista multiple
combinatii.
Proteinele din mb pot fi:
 periferice (extrinseci)
 ectoproteine
 endoproteine
 integrale(intrinseci)
 transmembranare
- ectodomeniu
- endodomeniu
- domeniu transmembranar
 cufundate partial
Glucidele pot fi:
 glicolipide (comp. glucidica pe lipid)
 glicoproteine (oligozaharid pe proteina)
 proteoglicani (polizaharid pe proteina)
 Glc, GalNAc, Gal, GalNAc, Man, Fuc, SA
Pentru substantierea caracterului eterogen al structurarii membranelor (indus de lipide,
amplificat de proteine si structuri glucidice), trebuie sa subliniem ca insiruirea glucidelor in lanturile
oligozaharidice nu este aceeasi, diferind intre glicolipide si glicoproteine, dar si intre diversele
glicoproteine si proteoglicani.
Mai mult, legarea monozaharidelor intre ele se poate face-n mai multe moduri, intrucat exista
mai multe grupari hidroxil disponibile.
 Ca semnificatie biologica, eterogenitatea implica prezenta unei multitudini de componente, fapt
ce se traduce, la nivel celular, intr-o multitudine de posibilitati de actiune <=> diversitate de functii.

Pe langa eterogenitate compozitionala, membranele celulare se caracterizeaza prin aranjare

asimetrica, conferita chiar de structura de baza, bistratul lipidic, la nivelul caruia foita externa contine
preponderent anumite tipuri de lipide, iar foita interna, altele.
Asimetria este sporita de proteinele ce completeaza organizarea membranelor, cele adsorbite pe
fata externa fiind diferite de cele de pe fata interna, in timp ce proteinele cufundate in structura
lipidica de baza expun portiuni diferite ale lantului polipeptidic de o parte sau de cealalata a bistratului.
Pe de alta parte, componenta glucidica a mb se gaseste numai la suprafata acestora, crescand
caracterul asimetric al organizarii lor.
Ca semnificatie biologica, asimetria mb celulare ofera posibilitatea derularii de fenomene
fizico-biochimice diferite pe fiecare din cele doua fete. Astfel, intre acestea putem asista la o
disjungere sau, dimpotriva, la o solidaritate de actiune, in functie de contextual in care se gaseste
celula la acel moment.

Diversitatea de molecule care organizeaza membranele celulare prezinta o permanenta

dinamicitate, ceea ce le confera un comportament fluid. Mai mult, miscarea componentelor lipidice si
proteice se realizeaza numai in planul membranei, fara rasturnari ale moleculelor care sa permita
trecerea lipidelor dintr-o foita a bistratului in cealalta, sau proteinelor sa isi treaca portiunile expuse la
exterior catre interior, sau invers. Aceste restrictii de mobilitate determina caracterul fluid manifestat
bidimensional al membranelor.
Lipidele membranare executa urmatoarele tipuri de miscari:
I. Intramoleculare (pe care lipidele le realizeaza in raport cu propria lor axa si greutate)
 de rotatie (109 rotatii/s)
 de flexie a cozilor hidrofobe (108 rotatii/s)
II. Intermoleculare
 de translatie (miscari ale lipidelor in planul membranei, unele pe langa altele-
107/s schimbari de directie)
 flip-flop (miscari de trecere a lipidelor dintr-o foita a bistratului in cealalta, au o
frecventa foarte mica, practic nula, cu exceptia cazului membranei R.E)
Manifestarea bidimensionala a fluiditatii bistratului lipidic da mb celulare caracter de
structura cu proprietati mezomorfe, asemeni cristalelor lichide. Acest comportament mezomorf este
accentuat si de capacitatea lipidelor de a organiza microdomenii bogate-n sfingolipide, colesterol si
anumite proteine membranare = plute lipidice.
Modulatori ai fluiditatii:
1. Fizici: temperatura (d.p) si presiunea (i.p)
2. Chimici intrinseci: acizi grasi nesaturati (d.p) si colesterol (i.p) => provoaca rigidizare
3. Chimice extrinseci: (pot fi fiziologici, patologici sau terapeutici)
Fluiditatea mai este modulata si de componentele proteice si de glicocalix.
Miscarea bidimensionala asigura mentinerea asimetriei din organizarea membranei.
Semnificatia biologica a miscarii bidimensionale in membrana este aceea ce permite acestora
sa se asocieze intr-o diversitate de modalitati, pentru a indeplini o multitudine de activitati.
 Subiectul 23
Proteinele G heterotrimerice

Sunt proteine atasate versantului intern al bistratului lipidic, alcatuite din 3 subunitati: α,
β si Ƴ. Se gasesc cuplate cu receptori - proteine transmembranare; subunitatea α urmand a
functiona drept mesager prim in diverse tipuri de semnalizare mediate pe calea proteinelor G
heterotrimerice.
Proteinele G sunt o familie de proteine cu rol in transmiterea semnalelor, determinand
schimbari metabolice in interiorul celulei.
Receptorii cuplati cu proteine G heterotrimerice sunt proteine transmembranare
multipas, tip I, cu 7 treceri prin planul membranei, cu ectodomeniu mare, structurand situl de
legare a ligandului, si cu endodomeniu continand situl de interactiune cu proteinele G
heterotrimerice, cat si locuri de fosforilare necesare desensibilizarii.

Succint, mecanismul de actiune al acestor receptori implica urmatoarele etape:

1. Legarea ligandului si activarea receptorului
2. Interactiunea receptorului activat cu proteinele G heterotrimerice si
activarea acestora prin eliberarea GDP, legarea GTP si disocierea
trimerului in subunitate α plus heterodimer βƳ
3. Transmiterea semnalului la efectorul din aval (activand sau inhiband
adenilat-ciclaza)
4.
Proteinele G heterotrimerice functioneaza ca un „releu” ce cupleaza functional
receptorul din amonte de efectori din aval. Activarea lor de catre receptor se concretizeaza prin
schimbarea GDP cu GTP pe subunitatea α si desfacerea trimerului în Gα activat si heterodimerul
activat GβƳ, fiecare dintre aceste elemente activate având propriile roluri în cascade de
semnalizare de sine statatoare.

Receptorii cuplati cu proteine G heterotrimerice au mecanisme diferite, actionand

asupra unor efectori diferiti si inducand raspunsuri diferite in functie de tipul de proteina G
heterotrimerica asociata.
Au fost identificate mai multe tipuri de proteine G heterotrimerice:
 Gs – activeaza adenilat ciclaza si canale ionice de Ca
 Gi – inhiba adenilat ciclaza si activeaza canale de K
 Gq - activeaza fosfolipaza C-β
 G0 – inhiba canalele de Ca si activeaza canalele de K si fosfolipaza C-β
 G olfactorii - activeaza adenilat ciclaza in neuronii olfactorii
 Gt(transducine) - activeaz GMPc-fosfodiesteraza în celulele fotosensibile
cu bastonase
 Proteinele G12/13 - activeaza factori de schimbare a guanozin-
nucleotidelor în GTP-azele mici (proteine G mici sau proteine G
monomerice)
 Regulatori negativi ai proteinelor G:
o Presupunand o proteina G heterotrimerica ramasa activa in mod anormal,
ramasa deci fara subunitate α pentru o perioada mare de timp, si deci aflata
in plin proces de semnalizare, rezulta ca receptorul va avea atasate doar
subunitatile β si Ƴ. Acestea, in lipsa subunitatii α, ataseaza o alta proteina
numita β-adrenergic receptor kinase (BARK), care va fosforila proteina G.
Regiunile fosforilate anterior de BARK vor atrage alte proteine, numite BETA-ARRESTINS,
care vor trage intreg complexul receptor-subunitati β-Ƴ in interiorul celulei, astfel inactivandu-l
prin scoaterea din contact cu moleculele ligand, care se gasesc in afara celulei.

o Un alt regulator negativ este proteina FOSFODIESTERAZA, care are o

abordare ceva mai putin radicala decat beta-arrestins, contracarand practic
actiunea adenilat ciclazei, adica transformand AMPciclic aflat in cantitati mari
in celula in urma activitatii prelungite a lantului de semnalizare porniti de la
proteina G, inapoi in AMP aciclic.
Cofeina este un inhibitor al fosfodiesterazei, ducand deci la prezenta in organism a
cantitati crescute de AMP-ciclic, lucru ce confera senzatia specifica de energie.
 Subiectul 24
Modalităţi generice de reglare a activităţii unui canal ionic membranar

In functie de mecanismul prin care este controlat regimul de deschidere a lor, canalele
ionice se pot imparti in 3 categorii:
1. Canale ionice operate electric (prin voltaj), adica prin modificarea potentialului
de membrana. Acestea sunt inchise atunci cand potentialul membranei este cel
normal (adica 50-70 mV, cu minus pe partea citosolica), si se deschid atunci
cand potentialul de repaus al membranei se modifica.
2. Canale ionice operate chimic (prin liganzi), adica se deschid atunci cand leaga
un compus chimic(ligandul) care schimba conformatia proteinei. Ligandul se
poate lega in ectodomeniul proteinei care structureaza canalul fiind ligand
extracelular, sau pentru alte tipuri de canale la endodomeniu (ligand
intracelular=citosolic).
3. Canale ionice controlate mecanic, adica a caror stare deschisa/inchisa este
dependenta de exercitarea unor tensiuni mecanice asupra membranei.

Activarea canalelor respecta un mecanism ciclic, care asigura inactivarea lor chiar in
conditiile care au determinat scaderea, deoarece pot prezenta 3 stari:
 starea inchisa=de repaus: in absenta stimulului
 starea deschisa: permite trecerea ionilor dupa aparitia stimulului
 starea inactiva: inchisa la prezenta prelungita a stimulului
Aceasta trecere intr-o stare refractara a canalelor ionice asigura mentinerea
homeostaziei ionice intracelulare in conditiile de persistenta a semnalelor, refacerea
potentialului membranar, desprinderea ligandului, si, eventual, metabolizarea sa cu revenirea
celulei la starea bazala=starea de neexcitatie, astfel incat sa devina sensibila la o noua
stimulare.
Exista si canale ionice ce functioneaza doar atata vreme cat sunt fosforilate. De
asemenea, activitatea canalelor ionice poate fi blocata reversibil sau ireversibil de substante
inhibitoare (pot fi medicamente) sau chiar de substante toxice folosite de armata sau in atacuri
teroriste.
 Subiectul 25
Clasificari ale transportului membranar

Prin TRANSPORT MEMBRANAR întelegem totalitatea proceselor prin care celula

foloseste componentele membranei pentru schimbul de substante pe care îl efectueaza cu
mediul.

În functie de felul în care substantele anorganice sau organice solubilizate ori unele
materiale insolubile (cum ar fi bacterii, debriuri celulare etc.) patrund sau ies din celula, adica în
functie de calea pe care substantele/materialele o urmeaza în cursul schimbului dintre celula si
mediu, ca si de mecanismele implicate, transportul membranar poate fi clasificat în doua
categorii principale:
1. Transport prin membrana: atunci când substantele strabat membrana (din exterior
spre interior sau invers) fie direct printre lipidele bistratului, fie prin biostructuri specializate
organizate de proteinele transmembranare. Transportul prin membrana este specific ionilor si
moleculelor mici.

2. Transport cu membrana (transport vezicular): atunci când substantele sunt introduse

în celula sau eliminate din aceasta prin intermediul unor vezicule delimitate de
(endo)membrane care se desprind de pe membrana celulara sau fuzioneaza cu ea pentru a
efectua schimbul. Transportul cu membrana realizeaza schimbul de molecule mari, de
macromolecule, respectiv de particule.

Indiferent de sensul în care are loc schimbul (din exterior în celula sau din celula catre
exterior), aceasta selectare ramâne valabila între cele doua tipuri de transport. De remarcat ca
parametrii referitori la gabaritul compusilor transportati sunt valori mediate si ar fi valabile la
modul absolut doar pentru structuri sferice/globulare. În realitate, procesul de transport al
moleculelor mici prin membrana depinde si de geometria acestora, molecule alungite, care
depasesc 800Da, putând fi transportate prin membrane.
 Subiectul 26
Transportul activ: clasificare, exemple

TRANSPORTUL ACTIV reprezinta transportul prin membrana de molecule mici si/sau ioni
impotriva gradientelor de concentratie sau electrochimic.

Transportul activ este realizat de biostructuri proteice, cu consum de energie provenita din
scindarea unor molecule macroergice (de regula ATP), biostructuri proteice ce poarta denumirea de
POMPE.

In functie de sursa de energie utilizata pentru transport:

 transport activ primar: consuma energie din descompunerea ATP sau a altor fosfati
macroergici
ex: pompa Na+/K+ -> prezenta in toate celulele, polarizeaza membrana, mentine in
interiorul celului un potential electric negativ. Proteina caraus prezinta la extremitatea
endocelulara 3 situsuri de legare pentru Na+ si la extremitatea exterioara 2 situsuri
pentru K+ si isi exercita rolul ATP-azic atunci cand situsurile sunt ocupate

 transport active secundar: utilizeaza energia unui gradient ionic de concentratie,

generat anterior prin transport activ primar
o simport glucoza si Na+ -> proteina caraus are 2 situsuri de legare la partea
externa: unul pentru glucoza si celalalt pentru Na. Gradientul de concentratie
a Na asigura energia necesara intrarii glucozei in celula
o antiport Na+ si H+ -> in nefrocitele din TCP, Na se deplaseaza dinspre lumenul
tubului spre nefrocit, iar H din nefrocit spre lumen
! Ambele tipuri de transport activ utilizeaza proteine caraus.
 Subiectul 27
Pompe – ATP-aze: definiţie, clasificare, exemple

Pompele ATP-azice folosesc energia din hidroliza ATP in ADP pentru a transporta ioni sau diferite
molecule impotriva gradientelor lor de concentratie/electrochimice si se clasifica in:
 P-class: alcatuite din 2 subunitati α care se fosforileaza si doua β care
regleaza functia de transport:
Ex: Na+/K+-ATP-aza expulzeaza 3 Na+ in afara si aduce 2 K+ in interior
Ca2+ ATP-aza scoate Ca2+ din citosol (prezenta in membranele RE)
K+/H+-ATP-aza transporta H+ in afara si K+ in interiorul celulelor
epiteliului gastric
 F-class si V-class: similare intre ele si mai complicate decat pomepele P-class;
pompeaza doar protoni, nu implica fosforilari ale proteinelor. V-class
hidrolizeaza ATP, in timp ce F-class sintetizeaza ATP.
 ABC-class: prezinta 4 domenii central, 2 transmembranare si 2 citosolice
unde leaga ATP; transporta ioni, aminoacizi, zaharide, peptide si proteine.
Pompa de Na /K numita Na+/K+-ATP-aza:
+ +

 structura complexa dpdv biochimic

 tetramer: 2 subunitati mari α catalitice si transportoare si 2 sub mici β cu rol reglator,
necesare pentru impachetarea conformationala corecta a subunitatilor α in reticulul
endoplasmic, in momentele biosintezei, asamblarii in membrana si maturarii
 uneori poate prezenta si subunitate Ƴ cu 7 izoforme si rol in modularea activitatii pompei,
se exprima special la nivelul rinichiului, avand rol in adaptarea si supravietuirea celulara in
conditii hipertone
 apartine tipului P de ATP-aze, alaturi de pompa protonica si cea de Ca2+ si cea H+/K+
 ciclul de pompare are 7 etape si duce la expulzarea a 3 ioni de Na+ si introducerea a 2 ioni
de K+ in celula, pe baza unor modificari de conformatie intre doua forme: E1 cu acidul
aspartic din situl catalitic nefosforilat si E2 cu acidul aspartic fosforilat

Etapele ciclului de pompare sunt:

1. Legarea a 3 ioni de Na+ pe endodomeniul subunitatii α a pompei
2. Legarea ATP pe endodomeniul subunitatii α a pompei
3. Fosforilarea unui radical aspartat prin scindarea ATP la ADP=> consumul energetic necesar
activitatii pompei si schimbarea conformatiei proteinei care duce la expunerea celor 3 ioni
de Na+ pe ectodomeniul subunitatii α
4. Disocierea si expulzarea in exterior a ionilor Na+ si legarea pe ectodomeniul subunitatii α a 2
ioni de K+
5. Schimbarea conformatiei subunitatii α si hidrolizarea aspartilfosfatului
6. Internalizarea si expunerea ionilor K+ pe endodomeniul subunitatii α
7. Disocierea ionilor K+ si eliberarea lor in citosol cu inchiderea unui ciclu de pompare
Pompa Na+/K+ este electrogenica, adica prin eliminarea a 3 ioni de Na+ si introducerea a numai 2
ioni de K+, contribuie la realizarea si/sau mentinerea potentialului membranar.
La nivelul endomembranelor a fost evidentiat si tipul V de ATP-aze (ATPaze de tip vacuolar), care
pompeaza protoni in endozomi sau lizozomi. Organizarea acestora este ceva mai elaborata, avand nevoie
de cel putin 11 subunitati ca sa isi indeplineasca functia, ceea ce duce la formarea unor complexe proteice
de aprox 1000 kDa.
La nivelul celulelor eucariote mai exista si tipurile F si E de ATP-aze, insa acestea nu au rol in
transport, ci in semnalizarea celulara.
 Subiectul 28
Definiti urmatoarele notiuni: co-transport, simport, antiport

In functie de numarul tipurilor de substante transportate simultan, difuzia facilitata

poate fi clasificata in:

 transport uniport - este transportata o singura entitate chimica

 transport cuplat=co-transport - sunt transportate simultan 2 sau mai multe
entitati chimice
o transport simport - toate substantele sunt transportate in acelasi sens
o transport antiport - cel putin una din substante merge-n sens opus
celorlalte

Ca exemplu de transport simport, amintim co-transportorul de Na+/glucoza (SGLT1) din

membrana apicala a enterocitelor. Acest transportor foloseste disiparea gradientului de Na+
pentru a transporta glucoza din lumenul intestinal in citosolul enterocitelor impotriva
gradientului de concentratie a glucidului. Un astfel de transportor mai este numit si transport
activ secundar, deoarece se bazeaza practic pe energia consumata anterior de celula pentru
mentinerea gradientului de Na+. SGLT1 este o proteina transmembranara multipas cu 14 treceri
in α-helix prin planul membranei, din care trecerile 10-14 au fost dovedite ca structurand calea
de trecere a glucozei. Ambele capete ale lantului polipeptidic sunt in ectodomeniu. La om,
SGLT1 face parte dintr-o familie de co-transportori Na+/glucoza ce numara 11 membri.

Ca exemplu de transport antiport, amintim canalul de schimb anionic HCO3- / Cl- din mb
eritrocitara, cunoscut si drept banda 3/ AE1 (Anion Exchanger 1).
 Subiectul 29
Mecanismul semnalizării transmembranare via receptori cu activitate tirozin-
kinazică

Receptorii pentru liganzi hidrofili sunt cei mai numerosi, dintre ei facand parte si categoria
receptorilor cu activitate tirozin-kinazica.

Receptorii cu activitate tirozin-kinazica se caracterizeaza printr-o mare diversitate structurala

acoperind semnalizarea celulara prin cea mai mare parte a factorilor de crestere cunoscuti. Primul
identificat a fost receptorul la factorul de crestere epidermal (EGF).

De regula, receptorii cu activitate tirozin-kinazica sunt proteine transmembranare unipas, tip I,

care exista ca monomeri in stare libera (exceptie: receptorul pt insulina - in stare de dimeri uniti prin punte
sulfurica), iar dupa interactiunea cu ligandul dimerizeaza.

 domeniul transmembranar e structurat in α-helix

 o trasatura comuna la nivelul portiunii citosolice este reprezentata de o zona cu activitate tirozin-
kinazica intrinseca
 ectodomeniul contine capatul N-terminal si este glicozilat.

Mecanismul de principiu prin care acesti receptori functioneaza ar putea fi sintetizat prin:
1. Legarea ligandului, ce produce activarea domeniului catalitic de la nivelul portiunii
citoplasmatice, cat si dimerizarea receptorilor datorita modificarilor conformationale pe care le induce

2. Activarea si dimerizarea realizeaza conditiile unor autofosforilari incrucisate la multiple tirozine

ale domeniilor citosolice ale receptorului

3. Atragerea si interactiunea cu efectori ce contin domenii SH2

4. Activarea efectorilor legati prin SH2

Exemple de efectori care respecta mecanismul de mai sus:

1. Fosfolipaza C-Ƴ cu 2 domenii SH2, iar dupa activare declanseaza cascada fosfoinozitidelor(la fel
ca si in cazul receptorilor cuplati cu proteine G heterotrimerice)

2. Fosfatidilinozitol 3'-kinaza (PI3K), tot cu 2 domenii SH2, contribuie dupa activare la formarea
unor derivati de fosfatidilinozitoli

3. Proteine care activeaza GTP-azele mici = GAP (GTP-ase-activating protein)

- proteine monomerice care au proprietatea de a lega GTP pe care il hidrolizeaza
- proteinele GAP sunt activate cat timp contin GTP si se inactiveaza dupa hidroliza sa.
- datorita acestei capacitati de a trece ciclic din stare activa in stare inactiva sunt cunoscute si
sub numele de comutatori moleculari
- cand nu este nevoie de functia lor, proteinele GAP se gasesc in citosol complexate cu o
proteina inhibitoare = inhibitor de disociere a guanozin-nucleotidului = GDI
- rol: participa la controlul corectitudinii traficului structurilor membranare in celula (de ex:
traficul dintre reticulul endoplasmic si aparatul Golgi)
 Subiectul 30
Endocitoza mediată de receptori – definiţie şi semnificaţie funcţională

In functie de caracteristicile materialelor preluate de celula, endocitoza se imparte in:

I. Fagocitoza - sunt endocitate materiale particulate
II. Pinocitoza - sunt endocitate substante solubilizate in fluidul extracelular

Pinocitoza este diversa din punct de vedere al mecanismelor prin care se realizeaza.
 pinocitoza constitutiva: preia in vezicule de endocitoza volume de lichid extracelular cu tot
ceea ce contine acesta
 pinocitoza mediata de receptori = endocitoza mediata de receptori: celula internalizeaza
liganzi care mai intai sunt recunoscuti si legati de receptori specifici de pe suprafata celulei.

Endocitoza mediata de receptori

Dupa interactiunea ligand-receptor, complexele receptor-ligand sunt adunate in adancituri ale
membranei tapetate pe fata interna cu un complex de endoproteine a carui componenta de baza este
CLATRINA. Aceste microdomenii adancite sunt denumite structuri cu invelis si ele se formeaza permanent,
aglomerand fie receptorii in asteptarea liganzilor, fie complexele ligand-receptor dupa formare.

Pe masura ce receptorii expusi la suprafata celulelor sau complexele ligand-receptor se

aglomereaza in microdomeniul corespunzator al membranei, in invelisul de clatrina se formeaza
adancitura membranei, care creste pana la definitivarea formei sale sferice si desprinderea de membrana
la nivelul careia s-a format sub forma unei vezicule cu invelis => rolul clatrinei este acela de a aglomera
complexele ligand-receptor in zona membranara destinata endocitarii si de a controla adancirea
microdomeniului membranar, care devine structura cu invelis, si formarea veziculei cu invelis. Acest rol
are la baza capacitatea clatrinei de a se asambla in trimeri numiti trischelioni, care mai departe pot forma
ochiuri hexagonale si pentagonale => se formeaza vezicula propriu-zisa. Trimerizarea clatrinei la
trischelioni si inretelarea acestora se realizeaza prin participarea unor molecule proteice ajutatoare=
proteine adaptor (AP).

Invelisul de clatrina al veziculelor de endocitoza mediata se dezasambleaza imediat dupa

desprinderea veziculei de membrana celulara, devenind endozom, care se transforma adesea in lizozom
prin fuzionarea cu organitul preexistent in celula.

Acest tip de transport cu membrana este unul concentrativ spre deosebire de pinocitoza
constitutiva, deoarece ligandul este introdus in celula la o concentratie mai mare decat cea in care el se
afla in mediu, intrucat este acumulat si concentrat la nivelul structurii de invelis prin complexele receptor-
ligand.

Destinatia materialului endocitat depinde de tipul de substanta. LDL se elibereaza in endozom si

este directionat catre lizozomi, in timp ce receptorul este reciclat la suprafata celulei pentru un nou ciclu de
endocitoza.

Exista si o alta forma de pinocitoza mediata de receptori=potocitoza, care serveste endocitarii

moleculelor mici. Dupa legarea moleculelor mici, acestea sunt sechestrate in caveola care permite
trecerea acestora direct in citoplasma prin anumite canale din membrana caveolara.

Pinocitoza, in general, se clasifica in:

 dependenta/independenta de clatrina
 dependent/independenta de caveolina
 Subiectul 31
Fagocitoza: mecanism general, utilitate

Endocitoza reprezinta un tip de transport cu membrana ce presupune ca substanta sa fie preluata

din exterior si introdusa in celula.

Fagocitoza reprezinta endocitoza unor materiale particulate (bacterii, fragmente celulare,

virusuri), adica celula ,,mananca”. Este specifica anumitor tipuri de celule: macrofagele,
polimorfonuclearele.
Fagocitoza are mai multe etape:
 receptorii de fagocitare de la nivelul membranei celulare = OPSONINE se ataseaza la
suprafata particulei ce urmeaza a fi fagocitata. In general, opsoninele sunt anticorpi ce
recunosc proteinele suprafetei structurii fagocitate (antigene). Acest fenomen prin care
particula de fagocitat este decorata cu domenii Fc ale opsoninelor poarta numele de
OPSONIZARE
 particula opsonizata este recunoscuta de celula fagocitoare prin receptorii pentru Fc (RFc),
si este fixata pe suprafata acesteia (prin legaturi RFc-Fc-ag). In urma contactului cu primii
RFc, sunt imobilizati si alti RFc catre locul de fixare pentru a spori interactiunea
 prin interactiunea RFc cu opsoninele incepe emiterea unor prelungiri citoplasmatice
(pseudopode) ale celulei fagocitoare cu initierea formarii CUPEI DE FAGOCITARE la care
participa filamentele de actina prin dinamicitatea lor
 se definitiveaza formarea cupei de fagocitare, prelungirile citoplasmei ajung sa conflueze,
iar particula de fagocitat este inglobata intr-o structura delimitata de membrane numita
FAGOZOM
 fagozomul este directionat catre lizozomi, unde are loc degradarea particulei fagocitate
pana la compusi de baza ce vor fi utilizati de celula fagocitara pentru propriul metabolism.

La nivel mai avansat, au loc procese mult mai complexe, cum sunt:
o fluidizarea membranelor pentru facilitarea relocatiei receptorilor la opsonine (adica membrana
trebuie sa devina mai flexibila ca sa ajunga RFc in dreptul opsoninelor; opsoninele delimiteaza o
suprafata sferica, membrana e liniara pe o portiune mica)
o depolarizari ale membranelor pentru activarea unor canale de Ca⁺⁺ care modifica tranzitoriu
potentialul de membrane pentru receptori
o activari de kinaze pentru fosfoinozitide

!!! Fagocitoza in APOPTOZA: Corpii apoptotici care se formeaza declanseaza procesul de

fagocitoza la celulele din jur fara ca acestea sa fie neaparat macrofage profesioniste, ducand la curatarea
tesutului si evitarea producerii de inflamatii.

 Atragerea macrofagelor, respectiv activarea pentru fagocitoza a celulelor incojuratoare

nespecializate in fagocitoza se face prin factori chemotactici (lizofosfatidilcolinele, sfingozin 1-fosfatul)
eliberati de celulele intrate in apoptoza.

 Formarea cupei fagocitare este declansata de prezenta la suprafata corpilor apoptotici a

fosfatidilserinelor, care trec prin “flip-flop” de pe foita interna a bistratului lipidic in momentele de initiere
a apoptozei.
 Subiectul 32
Exocitoza: definitie, tipuri de exocitoza
Procesul prin care celula elimina substante produse in diverse procese celulare (inclusiv biosinteze
de compusi destinati secretiei) si acumulate temporar in structuri delimitate de endomembrane numite
VEZICULE sau VACUOLE DE SECRETIE poarta denumirea de EXOCITOZA.

Exocitoza este ultima etapa a unui proces complex ce implica in cascada mai multe organite:
ribozomi, RE, aparat Golgi, sistem endozomal.

Din punct de vedere al mecanismelor prin care este controlata, exocitoza poate fi:
 CONSTITUTIVA = produsele destinate secretiei sunt eliminate din celula pe masura ce se
formeaza vezicule secretorii si acestea ajung la membrana celulara, unde are loc fuzionarea
membranelor si secretia, prin procese constitutive, care se desfasoara de la sine
 SEMNALIZATA = componente produse de celula sunt acumulate si stocate in zone
juxtamembranare, pana cand celula primeste un semnal care comanda secretia lor. Este
dependenta de cresterea concentratiei de Ca2⁺ din citoplasma in zona de stocare a
veziculelor

Etapele exocitozei semnalizate:

- transportul veziculelor de secretie din locul de formare in locul de stocare cu ajutorul
motoarelor moleculare = izoforme de:
o miozina pentru transportul pe calea filamentelor de actina
o dyneina/kinezina pentru transportul pe calea microtubulilor
- ancorarea veziculelor prin factori de ancorare proteici la 25nm de membrana celulara
- acostarea veziculelor la membrana celulara = micsorarea distantei dintre membrana
celulara si cea veziculara la 5-10nm
- capacitarea veziculelor: o serie de rearanjari ale proteinelor si lipidelor membranei
veziculare dependente de ATP si Ca2⁺ (se pare ca nu exista in exocitoza
constitutiva)
- fuzionarea veziculelor cu membrana celulara si expulzarea produsilor de secretie este
realizata de proteine:
o v-SNARE (la nivelul membranei Veziculare)
o t-SNARE (la nivelul membranei Tinta). Acestea au roluri importante si in
etapele anterioare.
Se pare ca fuzionarea se face la nivelul unor structuri preexistente in membrana
tinta ce favorizeaza deschiderea veziculelor. Aceste structuri se numesc POROZOMI.
Conform unui mecanism, la baza porozomului, in momentul eliberarii materialului secretat,
se formeaza un por de fuziune intre membrana veziculei acostate si membrana celulei.
Asadar, porozomii care preexista in membrana celulei tinta actioneaza prin deschiderea
unui por de fuziune

În functie de tipul de exocitoza, membranele veziculelor de exocitoza urmeaza un traseu diferit

dupa secretie:
 In cazul exocitozei constitutive: membrana veziculei de secretie poarta componente noi
pentru membrana celulara, astfel incat acestea migreaza in planul membranei celulare (tinta)
 In cazul exocitozei semnalizate: veziculele reintra in citosol si sunt reciclate.
SNARE = Soluble N-ethylmaleimide-sensitive Attachment protein Receptor
 Subiectul 33
Ciclul secretor celular

Celulele organismului produc alaturi de macromolecule necesare folosintei interne si

unele a caror destinatie este aceea de a fi secretate (exocitate). Aceasta proprietate a celulelor,
de a secreta componente biosintetizate, se poate manifesta permanent sau periodic si implica
un trafic membranar.

Ciclul secretor celular reprezinta succesiunea de evenimente prin care se realizeaza:

 biosinteza moleculelor/macromoleculelor de secretie
 prelucrarea (maturarea), sortarea, vezicularea si condensarea
veziculelor/vacuolelor de secretie
 secretia propriu-zisa (constitutiva sau semnalizata/stimulata)

1. Proteinele specifice de export sunt sintetizate de ribozomii atasati RER, apoi sunt
translocate in lumenul REN unde sunt glicozilate si saperoanele moleculare ajuta la plierea
proteinelor. Proteinele gresit pliate sunt degradate de proteazomi, cele corect pliate ajung in
aparatul Golgi, unde glicozilarea proteinelor este modificata si au loc in continuare modificari
posttranslationale. In apartul Golgi proteinele sunt incluse in vezicule secretorii care se
deplaseaza pe microtubulii citoscheletului pana la marginea celulei. Modificari ale proteinelor
de export pot aparea inclusiv in veziculele secretorii.

2. In multe cazuri, maturarea presupune proteoliza unor pro- sau pre-pro-componente.

De exemplu, in cazul insulinei, maturarea presupune eliminarea mai multor fragmente din
lantul polipeptidic initial, unic.
 Pre-pro-insulina - lantul ce contine peptida semnal necesara translocarii prin
membrana RE.
 Pro-insulina - lantul proteic fara peptida semnal, eliminata de semnal-peptidaza.
Asadar, pre-pro-insulina ar fi precursorul inserat in membrana RE, iar pro-insulina (forma
cu existenta reala) este proteina solubila, libera in lumenul RE, respectiv in lumenul cisternelor
golgiene.
Insulina matura se produce in granula de secretie prin eliminarea proteolitica a unei
secvente din centrul lantului polipeptidic, astfel incat cele doua subunitati ale moleculei de
insulina raman solidarizate doar prin doua punti disulfurice.
Adesea, continutul vacuolelor de secretie sufera un proces de condensare, ce consta in
eliminarea apei din lumen catre citosol.
De mentionat ca, in unele situatii, completa maturarea a moleculelor secretate se
petrece exact in momentul exocitozei. De exemplu, cazul colagenului tip I a carui maturare
finala inseamna eliminarea, prin proteoliza, a unor fragmente din capetele pro-proteinei,
eliminare care permite fibrilarea moleculei. Daca maturarea s-ar produce in celula, colagenul ar
forma fibre in structurile intracelulare, afectand functionarea acesteia si inducand situatii
patologice.
Calea de secretie constitutiva
 in toate tipurile de celule
 concomitent cu traficul noilor suprafete de membrana necesare a inlocui componente
devenite nefunctionale sau a satisface nevoile de crestere a suprafetei de membrana
din anumite fenomene de organizare/reorganizare a tesuturilor ce insotesc situatii
fiziologice sau patologice.

Calea de secretie semnalizata

 specifica de regula celulelor specializate in secretie (ex: celulele glandulare)
 presupune exocitarea componentelor acumulate in vezicule/vacuole de secretie, pe care
celulele le stocheaza pana la primirea unui semnal
 molecula mesager se leaga de un receptor specific din membrana celulei secretoare si
declanseaza mecanisme de semnalizare, al caror efect este inducerea fuziunii
membranei veziculelor/vacuolelor de secretie cu membrana celulara si exocitarea
continutului. In multe cazuri, fuziunea semnalizata a membranelor se datoreaza cresterii
concentratiei de Ca2+ in citosol.

Ciclul secretor = cale secretorie - implica atat cooperarea dintre RE (la nivelul caruia se
sintetizeaza componentele moleculare destinate exportului) si aparatul Golgi (raspunzator, de
regula, de finalizarea maturari moleculelor de secretat, de sortarea, condensarea, si formarea
vacuolelor de secretie), cat si traficul membranar aferent acestor procese.

Totusi, termenul de ciclu secretor este oarecum impropriu, intrucat un ciclu implica
reciclari ale unor componente, lucru nu tocmai valabil in acest caz. Mai corect ar fi sa folosim
notiunea de cale secretorie, intrucat nu exista dovezi asupra reciclarii unor compomente
implicate in mecanismele celulare ce realizeaza procesul. Mai mult, pentru secretia constitutiva
exista dovezi ca dinamica procesului implica ajungerea veziculelor in imediata apropiere a
membranei, unde, dupa o asteptare de 15-30 secunde, fuzioneaza rapid.

In sfarsit, merita sa evidentiem aici ca pionierul deslusirii caii secretorii este G.E Palade,
care, prin tehnici de autoradiografie, adaptate ME, a aratat ca aa tritiati se regasesc la nivelul
RE imediat dupa administrarea lor celulelor pancreatice acinare, apar la nivelul ap. Golgi 20
minute mai tarziu si marcheaza vacuolele secretorii=materialele exocitate, dupa 90 de minute de
la administrare.
 Subiectul 34
Clasificari ale jonctiunilor

Jonctiunile celulare sunt sisteme de ancorare intre celule sau intre celule si matricea
extracelulara care au menirea de a stabiliza structura tisulara (cele mai multe celule exista in
grupuri formand tesuturi). Jonctiunile sunt structuri cu dimensiuni de ordinul nanometrilor,
motiv pentru care examinarea lor se face la microscopul electronic.
Observate la microscopul electronic jonctiunile celulare pot avea forma:
o de disc, spot, nit – numite maculae
o de banda, de panglica- numite zonulae
Rolurile jonctiunilor celulare sunt:
1. stabilizarea mecanica a tesuturilor
2. controleaza transportul de markeri in spatial extracelular
3. controleaza comunicarea intercelulara
4. compartimenteaza suprafata celulara in domenii celulare: domeniul apical si domeniul
latero-bazal

A. Jonctiuni simple:
a. spatii intercelulare
b. jonctiuni simple digitiforme
c. jonctiuni simple denticulare
B. Jonctiuni speciale:
- jonctiuni stranse = Zonula Occludens
- de ancorare = de atasare
o pe filamente de actina:
1. jonctiuni celula-celula = Zonula Adherens
2. jonctiuni celula-matrice = Jonctiunea focala
o pe filamente intermediare:
1. jonctiuni celula-celula = Macula Adherens
2. jonctiuni celula-matrice = Hemidesmozom
- jonctiuni de comunicatie (Nexus GAP)
- complexe jonctionale
C. Jonctiuni cu specificitate de tesut:
- discuri intercalare (pt muschiul cardiac, prezente in miocardocite)
- sinapsele (pt sistemul nervos)
 Subiectul 35
Jonctiunea de comunicatie - Nexus GAP

Are aspect de macula si este o jonctiune intercelulara, de comunicare => prezinta canal.
Canalul este inchis in conditiile in care o celula este agresata si moare (concentratia de Ca
inchide canalul).
Cele doua membrane celulare sunt situate la o distanta de 2nm => se opune
transportului in spatiul extracelular.
Componentele joncțiunii sunt:
 cele 2 membrane celulare
 conexonii
CONEXONI (100-150/jonctiune) = prisme hexagonale, formate din 6 subunitati de
conexina (o proteina integrala, multipas). O astfel de prisma are lungimea cat plasmalema si
prezinta central un canal hidrofil, ce poate avea 0,4-2 nm si este reglat de pH si de concentratia
ionilor de Ca.
Conexonul din plasmalema:
1. comunica prin canalul hidrofil cu conexonul din plasmalema celeilalte celule
2. canalul transmembranar format de proteine solidarizeaza celulele intre ele, insa
functia principala a jonctiunilor GAP este de a oferi canale de trecere pentru
molecule mici (aa, AMPc, ioni, hormoni etc.), permitandu-le sa treaca din citoplasma
unei celule in citoplasma celulei vecine.

Localizarea jonctiunilor GAP poate fi numai in miocardiocite (in portiunile verticale ale
discurilor intercalare), in neuroni, celule fotoreceptoare sau sub desmozomii in spot.

Funcţii:
1. se găsesc în sinapsele electrice (permit trecerea ionilor, deci a curentului electric) şi
au un rol important pentru funcţionarea acestora fiind de 10.000 de ori mai
permeabile pentru ionii metalici decât restul sinapselor, evitand intarzierile
sinaptice
2. comunicările intercelulare prin joncţiuni GAP au un rol important în embriogeneză
(în perioada de organogeneză).
 Subiectul 36
Complexe jonctionale: descriere, localizare, rol

Sunt prezente in celulele epiteliale. Contin urmatoarele jonctiuni, in urmatoarea ordine:

1. Zonula Occludens
2. Zonula Adherens
3. Macula Adherens
*In abordarea acestui subiect, se va descrie fiecare dintre cele 3 jonctiuni componente (vezi
urmatoarele subiecte, unde sunt abordate individual).

Subiectul 37
Discul intercalar: descriere, localizare, rol

Discurile intercalare sunt jonctiuni cu specificitate de tesut, fiind prezente între miocardiocite.
Au aspectul unor ,,scari”:
 in portiunile verticale: - jonctiuni GAP
 in portiunile orizontale: - filamente intermediare de desmina
- macula Adherens
- zonula Adherens

*In abordarea acestui subiect, se vor descrie mai departe fiecare dintre jonctiunile mentionate mai
sus (vezi urmatoarele subiecte, unde sunt abordate individual).
 Subiectul 38
Jonctiunea stransa= Zonula Occludens: descriere, localizare, rol

Face parte din categoria jonctiunilor speciale, fiind o jonctiune intercelulara.

Se mai numeste si JONCTIUNE PENTALAMINATA, HEPTALAMINATA sau ZONULA
OCCLUDENS.
Se numeste Zonula pentru ca are aspect de banda sau de panglica, respectiv Occludens
pentru ca ocluzioneaza total sau partial spatiul extracelular. Spatiul foarte mic dintre cele doua
membrane afecteaza transportul de markeri in spatiul extracelular, jonctiunea fiind
impermeabila pentru macromolecule, lasand sa treaca doar molecule mici, de tipul ionilor. La
locul de realizare al jonctiunii au loc rearanjari ale fosfolipidelor din stratul extern, care se unesc
si formeaza inele de fuziune care ocluzioneaza spatiul extracelular, blocand trecerea
macromoleculelor de-o parte si de alta a jonctiunii.
Zonula Occludens se prezinta sub forma unei retele (dense sau laxe) de proteine in
jurul polului apical al celulelor epiteliale in epiteliile care captusesc cavitati cu continut special
(ex: tub digestive, tract urinar); delimiteaza domeniul apical de domeniul lateral.
Poate fi de 2 tipuri:
- densa = rigida (epiteliul intestinului subtire, epiteliul ureterului)
- laxa = flexibila (epiteliul stomacului, epiteliul vezicii urinare)
Cele doua membrane celulare:
- se pot aseza fie la 2 nm una fata de cealalta => jonctiune heptalaminata
- se pot suprapune straturile externe proteice, excluzand astfel spatiul extracelular
=> jonctiune pentalaminata
Componente:
 Siruri de proteine transmembranare: OCLUDINE si CLAUDINE = proteine
integrale, care se asaza cate doua fata in fata (gemene)=> o structura de fermoar
pe frontul extracelular. In grosimea membranei, proteinele realizeaza o retea cu
ochiuri mai mult sau mai putin regulate. Cu cat sunt mai regulate, cu atat
jonctiunea este mai putin extensibila, mai rigida. Daca ochiurile sunt largi si
neregulate, jonctiunea este foarte flexibila;
 Componenta citoscheletica = reteaua de microfilamente de actina, aici se fixeaza
sirurile de proteine gemene
 Inele de fuziune = fosfolipide ale foitei externe, ce participa si ele la ocluzionarea
spatiului extracelular

Jonctiunile stranse apar de timpuriu in viata intrauterina din saptamana a 4-a, intre
celulele epiteliale, mai intai apar ca maculae si apoi devin zonulae.
Permeabilitatea jonctiunii pentru ioni scade exponential odata cu cresterea numarului
de siruri de proteine gemene.
 Subiectul 39
Jonctiuni de atasare pe microfilamente de actina - clasificare, descriere, rol

Ilustreaza categoria jonctiunilor speciale de ancorare.

Cele doua tipuri de jonctiuni de atasare pe microfilamente de actina sunt:
 Zonula Adherens (jonctiune de tip celula-celula)
 Jonctiunea focala (jonctiune de tip celula-substrat)

In general, jonctiunile de atasare prezinta o organizare structurala comuna:

1. Cele doua membrane atasate/o membrana atasata la substrat (o proteina din
matricea extracelulara) se afla la o distanta cuprinsa intre 15-30 nm, fiind o distanta
relativ mare care nu afecteaza transportul de markeri in spatiul extracelular
2. Glicoproteina transmembranara linker - proteina transmembranara ce va stabili pe
frontul extracelular legaturi homofilice/heterofilice (in functie de tipul de proteina),
iar pe frontul intracelular se va atasa la complexul proteic. Acestea pot fi:
 Selectine
 Integrine stabilesc legaturi heterofilice
 Imunoglobuline
 Caderine stabilesc legaturi homofilice
3. Complexul proteic de atasare la citoschelet, care leaga proteina linker la ↓
4. Elementul de citoschelet (fie de microfilamente de actina, fie de filamente
intermediare, in functie de tipul de jonctiune de atasare)
Jonctiunile de atasare pot fi tranzitorii/definitive. Un exemplu de jonctiune tranzitorie sunt
jonctiunile stabilite intre leucocite si endoteliul vascular, in procesul de diapedeza.

ZONULA ADHERENS - celula-celula

1. Cele doua membrane atasate la o distanta de 15 nm
2. Proteina transmembranara linker= CADERINA (Ca2+ dependenta), ce realizeaza legaturi
HOMOFILICE pe frontul extracelular
3. Complex proteic de atasare la citoschelet reprezentat in acest caz de α, β si Ƴ-CATENINE
4. Elementul de citoschelet e reprezentat de o bandeleta de microfilamente de actina
Zonula Adherens se intalneste in portiunile orizontale ale discurilor intercalare, alaturi de Macula
Adherens si de filamentele intermediare de desmina, dar si intre celulele epiteliale sub jonctiunea
stransa de la polul apical.

JONCTIUNEA FOCALA - celula-matrice

1. Mb celulara atasata la substrat=FIBRONECTINA, situate la 15 nm distanta
2. glicoproteina transmembranara linker = INTEGRINA, care este chiar receptorul specific pentru
fibronectina (integrina leaga fibronectina extracelular, stabilind legaturi HETEROFILICE, iar
intracelular se leaga la ↓)
3. Complexul proteic de atasare la citoschelet reprezentat aici de TALINA + VINCULINA
4. Elementul de citoschelet e reprezentat de o bandeleta contractila de microfilamente de actina
Sunt jonctiuni care se stabilesc in tesutul conjunctiv intre celule si matricea extracelulara
conjunctiva. Ele au fost evidentiate pentru prima data in culturi celulare.
 Subiectul 40
Jonctiunea de atasare pe filamente intermediare: clasificare, descriere, rol

Ilustreaza categoria jonctiunilor speciale de ancorare.

Cele doua tipuri de jonctiuni de atasare pe filamente intermediare sunt:
 Desmozomul = Macula Adherens (jonctiune de tip celula-celula)
 Hemidesmozomul (jonctiune de tip celula-matrice)

Desmozomul=Macula Adherens
1. Cele doua mb atasate la 30 nm una fata de cealalta
2. Proteina transmembrana linker = CADERINA (legaturi de tip HOMOFILIC)
3. Complexul proteic de atasare la citoschelet formeaza placa desmozomala si este
alcatuit din: DESMOPLACHINA, DESMOGLOBINA, DESMOCALMINA, DESMOYOKINA si
PLAKOGLOBINA.
4. Elementul de citoschelet este reprezentat de filamentele intermediare (in celulele
epiteliale, filamentele intermediare sunt alcatuite din CITOKERATINE, formand
TONOFILAMENTE)
Desmozomul este localizat sub Zonula Adherens (in cadrul complexelor conctionale),
precum si in portiunile orizontale ale discurilor intercalare, alaturi de Zonula Adherens si de
filamentele intermediare de desmina.

Hemidesmozomul
1. Mb celulara atasata la substrat = membrana bazala, situate la 15-20 nm
2. Proteina transmembranara linker= INTEGRINA
3. Complex proteic de atasare la citoschelet formeaza PLACA DESMOZOMALA,
fiind asezat pe frontul citoplasmatic al jonctiunii
4. Elementul de citoschelet: filamente intermediare organizate sub forma de
TONOFILAMENTE
Hemidesmozomii determina rigiditate si rezistenta crescute.

TIP: Ca proteine transmembranare linker, CADERINELE apar mereu in cazul jonctiunilor

de atasare celula-celula, iar INTEGRINELE apar mereu in cazul jonctiunilor de atasare celula-
substrat.
 Subiectul 41
Microvili, stereocili, flageli, cili

 MICROVILII
- prelungiri permanente in deget de manusa ale membranei plasmatice, urmate
de prelungiri citoplasmatice
- foarte abundenti pe suprafata celulelor implicate in absorbtie (enterocite,
nefrocite) unde formeaza marginea in perie si platoul striat
- exista mii de microvili/celula
- structura microvilului:
o un manunchi de 20-30 de bandelete contractile de actina paralele intre
ele si cu axul central al microvilului, care interactioneaza cu alte 30 de
proteine printre care:
- FIMBRINA, VILINA si ESPINA care interconecteaza si solidarizeaza
filamentele de actina intre ele
- complexele miozina-1-calmodulina-Ca2+ care leaga marginile
laterale ale bandeletei la citoscheletul mb si fac posibila scurtarea
microvilului
o la baza microvilului filamentele de actina sunt ancorate intr-o regiune
bogata in SPECTRINA a citoscheletului cortical = retea terminala ce leaga
si stabilizeaza microvilii
o sunt inveliti de mb celulei cu glicocalix dezvoltat, constituit din
glicoproteine
- rol: in absorbtie, cresc suprafata de contact

 STEREOCILII
- se gasesc numai la polul apical a 3 tipuri de celule:
 epiteliale din epiteliul epididimului
 epiteliale ale ductului deferent
 senzoriale ale organului Corti si ale aparatului vestibular (canale
semicirculare, utricula, sacula)
- NU prezinta motilitate
- in caile genitale masculine, au dimensiunea cililor (5-10 micrometrii), efilati la
capatul distal, scaldati de lichidele spermatice. Au ultrastructura asemanatoare
microvililor – filament paralele de actina
- in urechea interna, au 10-50 micrometrii, sunt acoperiti de endolimfa spre
desosebire de partile laterale si baza celulelor senzoriale care sunt imersate in
perilimfa. Sunt formati din manunchiuri de 30-300 de filamente rigide de actina
asezate scalariform
- rol: in absorbtie (absorb 90% din lichidul seminal)
transforma stimulii mecanici in stimuli electrici
 Cilii si Flagelii
- prelungiri ale celulelor eucariote - au in structura lor MICROTUBULI
- multe bacterii au flageli, dar sunt diferiti de cei ai eucariotelor
- cilii si flagelii celulelor eucariote sunt foarte similari in structura, avand diametrul
0,25 microni, iar lungimea pentru cil este de 10 microni iar pentru flagel de 200
microni
- structura fundamentala de baza a cililor si flagelilor
 axonema = microtubuli si proteine asociate:
- 9 dublete periferice:
 un microtubul A complet format din 13 protofilamente
 un microtubule B incomplet format din 11 protofilamente.
Microtubulii periferici sunt legati de perechea centrala prin
legaturi radiare alcatuite din NEXINA. In aditie exista 2 brate de
DINEINA care sunt atasate la fiecare microtubul A, iar activitatea
de motor a dineinei determina bataia cililor si flagelilor.
- 1 dublet central: complet, inconjurat de teaca interna = TECTINA
 corpusculul bazal = similar ca structura centriolului avand triplete de
microtubuli
- rol: - ancoreaza capatul microtubulilor din cili si flageli
- organizarea axonemei – initiaza formarea si cresterea
microtubulilor prezenti in axonema si ancorarea lor la suprafata celulara

- ‘bratele’ de dineina ale subfibrei A au activitate ATP-azica, cuprind „in lant”

subfibra B -> dineina leaga si desface succesiv tubulina subfibrei B a dubletului
vecin -> lantul de dineina a subfibrei A aluneca pe distante fixe pe subfibra B ->
dubletele periferice gliseaza unul pe celalalt => cilul se inclina
- flagelul formeaza coada spermatozoidului; are structura si functie de cil; un
manson de mitocondrii inveleste axonema
 Subiectul 42
Biogeneza membranelor: aspecte generale

Biogeneza membranelor este un proces deosebit de complex, care implica mai multe
organite (ribozomi, reticul endoplasmatic, aparat Golgi). Practic, biogeneza membranelor
presupune:
1. biosinteza componentelor moleculare ale membranelor
2. asamblarea corecta a acestora la nivelul structurii
3. maturarea structurii la una functionala
4. transportul directionat al noilor membrane la destinatie
Toate aceste procese nu se intampla neaparat in aceasta ordine, ci, de regula, ele se
intrepatrund, astfel ca este nevoie de un bine elaborat, controlat si reglat trafic de membrane.
Reticulul endoplasmatic are:
- rolul de a biosintetiza lipide membranare (1.)
- mecanismele necesare de a le asambla într-un bistrat asimetric şi eterogen (2.)
- rolul de a biosintetiza proteine transmembranare (1.)
Acest lucru inseamna că la nivelul RE se pun bazele organizării unor noi suprafețe de
membrană. Insa nu la toate componentele noilor membrane, a căror biogeneză este astfel
inițiată, componentele sunt definitivate (integral maturate) la nivelul RE.
(3.) Maturarea acestora continua in aparatul Golgi:
- definitivarea glicozilarii structurilor N-glicozidice
- formarea structurilor O-glicozidice
- transformarea ceramidelor in sfingomieline sau glicolipide
- producerea glicozaminoglicanilor din structura proteoglicanilor membranari
(definitivarea elementelor care organizează glicocalixul), astfel incat traficul
dintre RE si complexul Golgi este o parte a procesului de biogeneza a
membranelor.
(4.) Noile suprafete de membrane trebuie sa ajunga acolo unde sunt menite sa
functioneze (in diversele organite, in membrana celulara). Pentru acest lucru, este nevoie de
continuarea traseului intr-un mod directionat si riguros controlat de celula. Numai dupa ce
membranele produse de novo ajung la destinatie, procesul biogenezei lor se poate considera
incheiat, incepand un altul, acela de reciclare.

+ trafic RE-Golgi
+ trafic reţea trans-Golgi – locaţie finală
 Subiectul 43
Etapele şi fazele ciclului celular: enumerare şi caracteristici principale

Ciclul celular = durata de timp dintre nasterea unei celule si finalizarea diviziunii ei si prezinta
2 etape:
1. Diviziunea/Stadiul M (mitoza/meioza)
- scurta
- stadiul esential in ciclul celular si alterneaza cu interfaza
- presupune clivarea definitiva a unei celule in doua celule identice
2. Interfaza/Stadiul I
- faza a ciclului celular ce are loc intre doua mitoze
- celula vizualizata la microscop pare doar sa creasca
- au loc procese ordonate, complexe, premergatoare mitozei ce pregatesc celula,
procesul central fiind replicarea ADN-ului nuclear
- prezinta puncte de control prin care celula poate fi controlata
- centrozomul trebuie sa se dubleze si el si sa formeaze fusul de diviziune
- e impartita in 3 stadii:
I. G1 - faza de la sfarsitul unei mitoze pana la inceputul replicarii ADN
- celula creste in dimensiune (sinteza de proteine)
- la momentul potrivit va trece in faza S
- diferentele intre diferite celule ce prolifereaza cu diferite viteze au
loc in acest stadiu
II. S - faza propriu-zisa in care se replica ADN-ul, strajuita de 2 faze de
„latenta”
- are loc o productie accelerata de proteine histonice, dar si de
proteinenzime ce produc ADN-ul
III. G2 - faza dintre stadiul S si stadiul M
- celula isi indeplineste toate functiile si se pregateste pentru mitoza

! G0 – este un stadiu de pauza. Celulala aflata in stadiul G1 poate sa intre in

stadiul G0, un stadiu de conservare, in care ADN-ul nu se mai replica si se
intampla atunci cand se diferentiaza pentru a indeplini functii inalt specifice in
organism sau atunci cand in vitro exista supraaglomeratie de celule. Din acest
stadiu poate sa iasa, insa poate dura zile, saptamani, ani.
Oprirea in G0 este finala pentru neuroni si fibra musc. striata si temporara pentru hepatocite.

Pentru a determina in ce stadiu se afla celula, este necesara tratarea cu TIMIDINA MARCATA –
aceasta este folosita intens de celulele ce se afla in stadiul S. Chiar daca stadiile de diviziune ale unei
culuturi de celule nu sunt sincron, aproximativ 30% dintre acestea se vor afla in stadiul S.
 Subiectul 44
Puncte de restricţie şi control în cadrul ciclului celular

Desi inainte se credea ca mecanismele celulare se autoregleaza sub forma unei cascade
– respectiv sub forma unui domino – fiecare pas implinit declansandu-l pe urmatorul, conceptia
actuala prevede un mecanism central de control ce poate modula activitatea celulelor dupa
nevoie. Mecanismul de control se bazeaza pe procese biochimice, el insusi fiind constituit de un
complex proteic cu interactiune complexa, la care se adauga si diferiti „senzori” prin care se
transmit semnalele la nivel central, prin care se poate modula activitatea celulelor. Semnalele ce
se transmit pot fi de tipul „brake” – ce pot incetini activitatea intr-una din stadiile ciclului la
momente precise = checkpointuri:
 Punctul de restrictie G1 -> inaintea intrarii in S = inaintea inceperii replicarii ADN
-> permite dublarea materialului genetic, atingerea pH-ului critic, a maselor
critice si aparitia diferitelor tipuri de proteina in citoplasma sau carioplasma
-> dincolo de acest punct, celula nu mai are nevoie de factori de crestere pentru
a avansa in ciclul celular, declansand mecansimele de sinteza a ADN-ului si daca
totul merge bine, celula va fi tetraploida
 Punctul de restrictie G2 -> inainte intrarii in M/de control al ADN-ului
-> realizeaza redistributia materialului genetic fara diviziune

Din punct de vedere biochimic, activitatea se regleaza prin protein-kinaze. Exista astfel:
1. Ciclina - moduleaza activitatea proteinei CDK
- sufera procese de activare-inactivare in cursul ciculului celular
2. CDK - activeaza prin fosforilare serina si treonina din anumite proteine
- este activate de ciclina
- exista 2 tipuri de CDK, cate unul pentru fiecare dintre cele doua
checkpointuri

MPF - este complexul format de ciclina si CDK-ul fazei G2

- induce o actiune fosforilanta exploziva cu feedback pozitiv ce declanseaza
trecerea de la o faza la alta, eliberarea ciclinei din complex oprind brusc
activitatea

CDK – cyclin dependent protein kinase

MPF – M-phase promoting factor
 Subiectul 45
Ciclinele – definiţie, ciclu de viaţă, rol

CICLINA = proteina instabila care este indusa, stabilizata si se acumuleaza doar in

anumite faze ale ciclului celular.
Cantitatea de ciclină creşte progresiv în celulă în interfază, până atinge o concentraţie
critică, după care este degradată rapid, iar ciclul se reia cu fiecare diviziune.

Ciclinele formează o familie a cărei membri sunt notaţi cu litere:

 Cyclin D/CDK 4 – G1 -> G1
 Cyclin E/CDK 3 – G1 -> S
 Cyclin A/CDK 2 – S -> M
 Cyclin B/CDK1 – M -> M
Caracteristic ciclinelor este faptul că fiecare dintre ele atinge un vârf de concentraţie
într-o anumită fază a ciclului celular, declanşând evenimente specifice. Pentru a nu induce
aceste evenimente mai mult decât este nevoie (de exemplu, reluarea ciclului de sinteza a
ADNului), ciclina care le controlează este rapid degradată.
Ciclinele nu controlează în mod direct procesele care determină progresia prin ciclul
celular, ci activează kinaze care fosforilează proteine direct responsabile de modificările care
apar în fiecare fază. Fiecare ciclină are ca partener o anumită kinază, denumită kinaza
dependentă de ciclină (cyclin-dependant kinase CDK). O pereche ciclina-CDK este prezentă
doar într-o anumită fază a ciclului celular, indeplinind un anumit rol.

Subiectul 46 - Comentati pe scurt modul in care ciclinele controleaza progresarea prin ciclul
celular
Odată sintetizată ciclina, aceasta se va cupla cu kinaza parteneră (CDK), care există deja
în citoplasmă, dar în stare inactivă. Simpla asociere ciclină-kinază nu este suficientă pentru
activarea kinazei, care are nevoie, la rândul ei, să fie fosforilată (-P) pentru activare. Iniţial,
pentru un control riguros al evenimentelor, kinaza suferă o dublă fosforilare, la două situsuri
diferite, din care unul este inhibitor al activităţii kinazice. Defosforilarea (eliminarea fosfatului)
din acest situs inhibitor permite activarea kinazei şi exercitarea efectului. Celula mai dispune de
o modalitate de control a activităţii kinazice, chiar în codiţiile în care kinaza a fost deja
fosforilată în situsul activator, prin legarea unei proteine inhibitorii la complexul ciclina-CDK.
Această intervenţie poate stopa temporar intervenţia kinazei, până la efectuarea unei
eventuale corecţii. După efectuarea corecţiei, inhibitorul este înlăturat prin ubiquitinare şi
kinaza îşi poate relua activitatea.
Ciclul de viaţă se încheie prin ubiquitinarea ciclinei.
 Subiectul 47
Apoptoza – definitie, tipuri

Apoptoza:
- este tipul fiziologic de moarte celulara
- este un program controlat genetic
- morfologic, este caracterizata prin micsorarea dimensiunilor celulei, vezicularea
membranei celulare, condensarea nucleara si fragmentarea ADN. Din celula
moarta raman practic corpi apoptotici, care sunt fagocitati de celule specializate
- !!! NU genereaza inflamatie
Apoptoza este efectuata de proteaze specifice numite CASPAZE.
Apoptoza poate fi de 2 tipuri:
1. Calea intrinseca: - este controlata de familia de gene BCL-2
- aceste gene codifica proteine care controleaza eliberarea de factori
de activare a caspazelor din mitocondrie
2. Calea extrinseca: - prin activarea unor receptori specializati DR = death
receptors care transmit semnale de moarte celulara primite
de la alte celule
! In ambele cazuri, executantii sunt caspazele efectoare.

Subiectul 48
Caspazele – generalităţi

 proteaze specifice
 membrii familei sunt indicati prin numere: caspaza 3, caspaza 8, etc
 sunt sintetizate in forma inactiva (pro-caspaze) si sunt activate la randul lor prin proteoliza
 sunt de 2 tipuri:
1. Caspazele reglatoare (8,9) sunt numite si initiatoare, deoarece activeaza caspazele
efectoare prin proteoliza
2. Caspazele efectoare sunt responsabile de executia programului apoptotic prin
clivarea a sute sau chiar mii de proteine structurale si functionale esentiale pentru
celula
 Subiectul 49
Apoptoza intrinseca

 Controlata de proteinele BCL-2:

- pro-apoptotice declanseaza evenimente care duc in final la activarea
caspazelor
- anti-apoptotice le impiedica pe cele pro-apoptotice sa activeze caspazele
 Executata de CASPAZE
 Genereaza un complex molecular specific: APOPTOZOMUL
Proteinele pro-apoptotice din familia BCL-2 au capacitatea de a oligomeriza in prezenţa
unui activator si de a forma un POR la nivelul membranei mitocondriale externe, care eliberează
în citosol CITOCROMUL C. Pentru a preveni acest efect devastator, în celula normală activatorul
este blocat de o proteină anti-apoptotică BCL-2. Dacă însă programul intrinsec de apoptoză este
activat, atunci se sintetizează o proteină “rea” (Bad) care eliberează activatorul din complexul cu
proteina BCL-2 antiapoptotică, declanşând procesul de permeabilizare a membranei
mitocondriale externe.
Citocromul c liber citoplasmatic este legat de o proteină accesorie care oligomerizează
şi recrutează caspaza reglatorie 9, formând apoptozomul. În apoptozom, caspaza 9 este
activată, activând la rândul ei caspazele efectorii.

Subiectul 50
Apoptoza extrinseca

 semnalizata extracelular de liganzi specifici sau factori inflamatorii

 receptorii caii de semnalizare apoptotice au in structura lor domenii ce activeaza
moartea celulara: “death domains” (DD)
 DD activeaza caspazele reglatorii (caspaza 8):
- direct: semnalizare TRAIL/FASL
- indirect: prin blocarea inhibitorilor activarii caspazelor – semnalizare
TNFα
 Subiectul 51
Şaperone – tipuri de şaperone şi rolul lor

ȘAPERONE = proteină care asigură plierea corectă a proteinelor sau asistă alte proteine
pentru a-și îndeplini funcția
 asistă plierea/deplierea necovalentă a proteinelor
 previn agregarea proteinelor nepliate
 localizate in citosol, reticul endoplasmic, mitocondrii, nucleu

 Co-șaperone – asistă alte șaperone în plierea proteinelor

 HSP - heat shock proteins - un set de proteine șaperon induse de expunerea scurtă a
celulelor la temperature crescută (42 grade C)
Ex: HSP 70, HSP 60, BiP (Binding protein) in RER

Au fost identificate doua familii de saperoni:

 FOLDAZE ATP-INDEPENTENTE - leaga situsurile hidrofobe ale proteinelor pe care le
asistă în plierea necovalentă și previn agregarea
Ex: Hsp 33
 FOLDAZE ATP-DEPENDENTE - asigură plierea activă și specifică a proteinelor sau
complexelor proteice
Ex: Hsp 70: - in citosol
- are 3 domenii:
-> domeniu de legare a aa hidrofobi sau neutri
-> domeniu C-terminal de interactiune cu polipeptidul
-> domeniu ATP-azic
Hsp 60: - in mitocondrii si procariote
Tcp-1: - in citosolul eucariotelor

CALNEXINA:
- prin activitatea ei de tip lectinic, leaga structurile N-glicozidice ramase dupa tundere cu o
singura glucoza. Calnexina mentine precursorul de glicoproteina legat pe tot parcursul
asistarii sale in adoptarea conformatiei corecte
- desprinderea glicoproteinei din interactiunea cu calnexina nu se face decat dupa
realizarea acestui scop, prin actiunea unei glucozidaze aflate în lumenul RE. Mai mult, in
cazul in care, accidental, glucoza este clivata inainte de terminarea rolului calnexinei,
macromolecula nu va parasi RE catre complexul Golgi, ci va fi reglucozilata de catre o
glucozil-transferaza. Acesta ii va transfera o glucoza de pe substratul Uridil- difosfo-
glucoza, asigurand astfel reatasarea glicoproteinei la calnexina, pentru definitivarea
proecsului de asistare.
PROTEIN DISULFURA IZOMERAZA:
- intrucat lumenul RE este echivalentul spatiului extracelular => aici sunt prezente conditii
oxidante, lucru ce favorizeaza realizarea de punti disulfurice
- intrucat in structura cuaternara a proteinelor, puntile disulfurice nu se stabilesc neaparat
intre doua cisteine in succesiunea în care apar ele in secventa primara, ci dimpotriva, la
distanta (de multe ori chiar intre regiuni aflate una la capatul N-terminal, alta la cel C-
terminal), realizarea acestor legaturi trebuie foarte bine controlata
- acest lucru se face prin asistarea prin intermediul enzimei protein disulfura izomeraza,
care desface puntile incorecte din proteinele a caror traducere s-a terminat si ajuta la
realizarea puntilor -S-S- corecte.

BiP = Binding Protein:

- este saperona cu cea mai larga sfera de actiune si este responsabila si de controlul
deschiderii si inchiderii porului transloconului
- complexeaza noile proteine translocate si nu le elibereaza decat atunci cand
impachetarea lor este corect definitivata. Daca proteina esueaza in adoptarea
conformatiei corecte, BiP o "conduce" inapoi la translocon, care, prin asocierea cu
proteine accesorii diferite de cele de internalizare, expulzeaza lantul polipeptidic "ratat"
in citosol, unde este poliubiquitinilat, intrand in proces de degradare proteolitica in
proteasom, organitul de degradare a proteinelor citosolice.

Necesarul de saperone este asigurat prin mecanisme de semnalizare initiate in lumenul

RE, in urma carora rezulta formarea de ARNm, ce permite la randul sau formarea de proteine de
reglare a exprimarii genice. Acestea, prin activitate endonucleazica, prelucreaza un pre-ARNm
deja existent in citoplasma, rezultand un ARNm functional. Acesta este cel folosit pentru
producerea de saperone!!
Noile saperone astfel sintetizate asigura satisfacerea nevoii crescute de molecule de
asistare in lumenul RE, eficientizand astfel procesele.
 Subiectul 53
Picături lipidice – structură, ultrastructură, biogeneză

Picaturile lipidice sunt organite celulare cu continut hidrofobic:

 stocheaza lipide neutre (triacilgliceroli, esteri)
 sunt rezerve de lipide pentru membrane si rezerve energetice
 sunt delimitate de un singur strat de fosfolipide decorat cu proteine:
- fosfatidilcoline - perilipine (PLIN)
- fosfatidiletanolamine - caveolina 1, cavin
- fosfatidilinozitol - seipina
- colesterol - acil-CoA sintetaza
- sfingomielina
- diacilglicerol
- monoacilglicerol
 biogeneza:
- formate in RE din acizi grasi si colesterol -> sinteza de TG si CE
- “inmuguresc” sub actiunea unor proteine specifice (FIT, PLIN)
- continut exclusive hidrofob -> TG si CE nu au domeniu hidrofil si agrega sub
forma de picaturi si nu formeaza membrane
 rol: - metabolism lipidic (AG liberi, glicerol)
- biogeneza membranelor
- sinteza lipoproteinelor
- sinteza hormonilor steroizi
- sinteza acizilor biliari
- depozitarea acidului arahidonic -> precursor pentru lipide bioactive
- depozitare precursori vitamine
!!! Lipodistrofie congenitala generalizata 2/Mutatia genei BSCL2-seipina/Sindromul
Berardinelli-Seip:
- dislipidemie -
- diabet insulinorezistent
- hipertrigliceridemie - TG cumulate anormal in ficat si mușchi.

Subiectul 54
Glicogenul – structură, ultrastructură, sinteză

 polimer de glucoza: lanturi scurte (C6H10O5)8-12 α(1-4) conectate prin legaturi α(1-6)
 inmagazineaza energie pentru functiile celulare
 abundent in:
- hepatocite (10% din masa)
- muschi striat (1% din masa)
 se sintetizeaza din glucoza in citosol de - glicogen sintetaza (GS)
- glicogenina (GN)
- enzima de ramificare a glicogenului
 Subiectul 55
Microfilamentele de actină: organizare moleculară

Constituie cca 20% din totalul proteinelor structurale ale celulelor musculare.

La mamifere exista 6 tipuri diferite de actina: 4 alfa actine, o actina beta si o actina
gamma. Actinele alfa sunt intalnite in celulele musculare, iar celelalte doua in celulele
nemusculare.

Monomerul de actina globulara G are 375 reziduuri de aminoacizi si o greutate de 43

kDa. Fiecare monomer de actina G globulara prezinta situsuri de legare ce mediaza
interactiunea cap-coada cu alti doi monomeri, a.i este posibila polimerizarea si formarea de
actina F (polimerizata, filamentoasa).

Fiecare monomer este rotit cu 166° in cadrul filamentului, acesta fiind motivul pentru
care actina F se constituie ca un dublu helix. Deoarece toti monomerii sunt orientati in aceeasi
directie, filamentul de actina are o polaritate distincta si doua capete (+ si -), diferite unul de
celalalt. Aceasta polaritate a filamentelor de actina este importanta atat in asamblarea, cat si in
stabilirea unei directii unice a miscarii relative a miozinei in raport cu actina.

Prima treapta a polimerizarii actinei este numita nucleație. Este influentata de catre o
proteina, FORMINA, si consta in formarea unor agregate mici, alcatuite din trei monomeri de
actina G. Filamentele de actina pot in urmatoarea etapa sa creasca prin aditie reversibila
de monomeri la ambele capete (+/-).
Monomerii de actina leaga de asemenea ATP, care este hidrolizat la ADP, urmand
asamblarea filamentelor. Cu toate ca polimerizarea nu solicita ATP, monomerii de actina care
leaga ATP polimerizeaza mult mai repede decat aceia care leaga ADP. ATP-ul joaca un rol cheie
in comportamentul dinamic al filamentelor de actina.
Deoarece polimerizarea este reversibila, filamentele se pot scurta prin disocierea
subunitatilor de actina, depolimerizand cand este necesar. De aceea, exista un aparent echilibru
intre forma G si forma F de actina, care depinde de concentratia monomerilor liberi. Rata cu
care monomerii de actina sunt incorporati in filamentele de actina este d.p cu concentratia lor
la nivelul citosolului.

Atat asamblarea, cat si dezasamblarea actinei sunt influentate de proteinele asociate

actinei, ce acţionează fie prin legarea, fie prin separarea monomerilor de actina, de aceea
previne incorporarea lor în filamente sau se pot lega la capetele filamentului de actină
prevenind additia de monomeri de actină.
 Subiectul 56
Dinamica microfilamentelor de actină

Deoarece polimerizarea monomerilor este reversibila, filamentele se pot scurta prin

disocierea subunitatilor de actina, depolimerizand cand este necesar. De aceea, exista un
aparent echilibru intre forma G si forma F de actina, care depinde de concentratia
monomerilor liberi. Rata cu care monomerii de actina sunt incorporati in filamentele de actina
este d.p cu concentratia lor la nivelul citosolului.
Se numeste concentratie critica de monomeri de actina, concentratia la care rata de
polimerizare in filamente este egala cu rata de disociere. La aceasta concentratie critica,
monomerii si filamentele sunt aparent in echilibru.

Cele doua capete ale filamentelor de actina cresc cu rate diferite: monomerii de actina
sunt fixati mai rapid la capatul +, decat la capatul -. La capătul + monomerii cu ATP se leagă mai
repede decât monomerii cu ADP la capătul -. Deoarece actina legata de ATP disociaza mai lent
decat actina legata de ADP, aceasta duce la o diferente de concentratii critice de monomeri
necesari pentru polimerizarea la ambele capete. Aceasta diferenta este exprimata in
FENOMENUL DE TREADMILLING, ce ilustreaza dinamica filamentelor de actina. Deoarece ADP-
actina disociaza mai rapid din filamentul de actina decat ATP-actina, concentratia critica a
monomerilor de actina este mai mare pentru aditia la capatul - decat la capatul +. In aceste
conditii, exista o disociere neta de monomeri legati de ADP de la capatul -, balansat de o aditie
de monomeri ATP la capatul +.

Pentru ca sistemul sa functioneze, concentratia monomerilor de actina trebuie sa fie

intermediara intre concentratia critica ceruta de polimerizarea la capatul + si cea ceruta de
capatul -. Deci, exista o pierdere neta de monomeri, de la capatul -.
 Subiectul 57
Microfilamentele de miozină: organizare moleculară

MIOZINA reprezinta prototipul unui motor molecular ce transforma energia chimica a ATP-ului
in energie mecanica, astfel generand forta si energie. Contractia musculara are la baza aceasta
interactiune chimica.

Se cunosc pâna în prezent 10 tipuri de miozină. Miozina II este specifică muschiului. Ea se

organizează în microfilamente de miozină (diametrul de 15 nm) care împreună cu microfilamentele de
actină formează structuri specifice – sarcomerele – unităţile morfofuncţionale ale miofibrilei striate.
Celelalte tipuri sunt miozine necontractile.

Miozina II este o proteina cu greutatea moleculara de 500 kDa, alcatuita din:

 2 lanturi grele identice, fiecare de cate 200 kDa
 4 lanturi usoare, fiecare avand 16-20 kDa

Fiecare lant greu are cate o portiune globulara si cate o portiune alfa helicoidala. Portiunea
alfa helicoidala a unui lant greu se spiralizeaza in jurul portiunii alfa helicoidale a celuilalt lant greu si
dau nastere unui DIMER ce formeaza bastonasul moleculei de miozina.
Cele doua capete globulare ale moleculei de miozina au fiecare atasat cate doua lanturi usoare.
Două dintre lanturile uşoare sunt esenţiale, şi două reglatoare.

Scindarea enzimatică cu tripsină a moleculei de miozină II , împarte molecula în:

 meromiozină uşoară (LMM) conţine ¾ din bastonaşul miozinei II
 meromiozină grea (HMM) - are ¼ din bastonaş şi cele două capete globulare ale
miozinei.
 Scindarea în continuare a meromiozinei grele evidenţiază două subfragmente:
 subfragmentul S1 conţine cele două capete globulare ale miozinei; este
important pentru interacţiunea actină –miozină.
 subfragmentul S2 este format din ¼ bastonaş miozină; este locul de
polimerizare al miozinei

Filamentul gros de miozina este format din cateva sute de molecula de miozina. Capetele
globulare ale moleculei de miozina formeaza puntile de legatura intre filamentele groase si cele
subtiri.
Orientarea moleculelor de miozina in cadrul filamentului gros este cu capetele alfa helicoidale
catre membrana si cu capetele globulare de-a lungul filamentelor de actina in drectia capatului +.
Odata cu legarea filamentelor de actina, molecula de miozina leaga si hidrolizeaza ATP-ul, ceea
ce faciliteaza alunecarea filamentelor.
Exista si miozine necontractile. Acestea nu sunt organizate in filamente si de aceea nu sunt
implicate in contractie. Pot fi implicate in transportul celular.
In celulele nemusculare, miozina formeaza fibrele de stress si centurile de aderenta.
 Subiectul 58
Rolul microfilamentelor de actină în procesul de îmbătrânire celulară și în apoptoză

Dinamica ansamblării şi dezansamblării, microfilamentelor de actină este necesară:

 mişcarii celulelor
 menţinerii formei celulelor
 adaptării formei celulare la momentul functional
 menţinerea sănatăţii şi tinereţii celulare

Dacă această dinamică este blocată de factori interni sau externi, la nivel mitocondrial se
deschide canalul anionic voltaj dependent, care permite ieşirea unor factori proapoptotici- de exemplu
citocromul c care va induce îmbătrânirea celulară urmată de apoptoză. Una dintre numeroasele teorii
ale îmbătrânirii celulare este tocmai această dinamică a microfilamentelor de actină.
Stresul nutriţional poate declanşa pe calea caspazelor, procesul de îmbătrânire celulară şi
apoptoză prin blocarea dinamicii microfilamentelor de actină.

A se mentiona pe scurt si dinamica microfilamentelor de actină (Subiectul 56)

 Subiectul 59
Proteinele asociate actinei in procesul de polimerizare

 TYMIOZINA GM - principala responsabila de separarea monomerilor de actina si previne

asamblarea lor in filamentul de actina

 PROFILINA - se leaga de monomerii de actina similar tymiozinei si previne polimerizarea;

In acelasi timp, profilina poate promova si incorporarea monomerilor in filamente prin
transformarea ADP si ATP, transformare ce duce la formarea ATP-monomerilor, ce se
incorporeaza rapid la capatul + al filamentului de actina.

 PROTEINELE DE LA CAPETE - se leaga la capetele filamentelor de actina, prevenind

pierderea sau aditia de monomeri
 GELSOLINA - face parte din categoria proteinelor ce promoveaza deplasarea
filamentelor de actina; ea fragmenteaza filamentele de actina si ramane apoi
blocata de capetele +, servind ca o proteina ce blocheaza cresterea
filamentului. Gelsolina este activata de Ca2+ si de aceea poate fi stimulata de
semnale extracelulare ce tranzitoriu pot creste concentratea intracelulara de
Ca2+.

PROFILINA si GELSOLINA se lega de fosfatidilinozitoli, iar acest lucru, cuplat cu reglarea

Ca2+ dependenta, arata legatura dintre semnalele extracelulare si citoscheletul de actina.

Droguri ce se leaga de actina si afecteaza polimerizarea:

 CITOCHALAZINA - se leaga la capatul + al filamentului de actina si ii blocheaza
elongarea, aceasta ducand la modificari de forma celulara si inhibarea motilitatii
celulare
 PHALLOIDINA - se leaga strans la filamentul de actina si previne disocierea in molecule
individuale. PHALLOIDINA marcata cu o substanta fluorescenta este frecvent utilizata
pentru vizualizarea filamentelor de acina prin microscopia cu fluorescenta.
 Subiectul 60
Proteinele asociate actinei in procesul de asamblare in citoschelet

Proteinele ce crosslinkeaza filamentele de actina in bandelete (numite proteine

asociate bandeletelor) uzual sunt proteine cu molecule mici si rigide ce forteaza filamentele de
actina sa se aseze regulat, paralel intre ele.
In contrast, proteinele ce intervin in organizarea filamentelor in retea sunt mari,
flexibile si faciliteaza formarea retelei tridimensionale.

Sunt doua tipuri structurale si functionale de bandelete realizate de proteinele asociate

actinei:
 Tipul 1 = bandeleta vilară (sustin microvilii) - contine filamente de actina
paralele distantate la mici spatii intre ele. In aceste bandelete toate filamentele
au aceeasi polaritate cu capatul + spre membrana plasmatica.
Un exemplu de proteina implicata in formarea acestor bandetele este FIMBRINA.

 Tipul 2 = bandeleta contractilă (fibre de stress) - contine filamente de actina

paralele dar la distante mai mari, si sunt capabile de contractie. De exemplu,
bandeletele de actina din inelul de contractie ce divide celulele in telofaza.
Structura laxa a acestui tip de bandelete reflecta proprietati ALFA-ACTININEI. Opus
fimbrinei, alfa-actinina formeaza dimeri pentru a lega doua filamente diferite de actina. Astfel,
cresterea spatiului dintre filamentele de actina permite miozinei sa interactioneze cu
bandeletele de actina, facandu-le capabile sa se contracte.

Reteaua de filamente de actina este generata si mentinuta de o molecula proteica

mare: FILAMINA ABP 280, prezenta in forma dimerica. Domeniul de legare la actina se gaseste
opus domeniului de dimerizare, a.i dimerul de filamina este o molecula flexibila in forma de V
ce leaga la ambele capete ale V-ului actina, realizand o retea tridimensionala, numita
CORTEXUL CELULAR, responsabil de forma celulara si de miscarile de suprafata.
In eritrocite, baza citoscheletului cortical este reprezentata de o alta proteina asociata
actinei numita SPECTRINA, un tetramer. Capetele filamentelor de spectrina se asociaza cu
filamentele scurte de actina, formandu-se o retea de spectrina si actina,care se leaga de mb
plasmatica prin ankirina, ce se leaga atat de spectrina cat si de domeniul intracelular al
proteinei benzii 3.
In alte tipuri celulare decat hematia, legarea citoscheletului cortical este similara si
realizata prin proteine spectrin-like, reprezentate de:
- FODRINE
- FILAMINA
- DISFORINA (legata de maladiile Duchenne/Becker, datorate fie lipsei disforinei fie
inlocuirii ei cu o proteina anormala)
!!! Disforina joacă un rol important în ancorarea citoscheletului muscular la matricea
extracelulară. Acest ancoraj este necesar stabilizării membranei plasmatice în timpul contracţiei.
 Subiectul 61
Organizarea sarcomerului in fibra musculara scheletica

Muschiul scheletic este format din bandelete de fibre musculare. Fibra musculara are diametrul de 50
microni si lungimea de cativa cm, formate prin fuzionarea multor celule individuale in timpul dezvoltarii.
Cea mai mare parte a citoplasmei este alcatuita din MIOFIBRILE, care sunt bandelete cilindrice
alcatuite din doua tipuri de filamente:
o filamente groase de miozina, cu diametru de 15 microni
o filamente subtiri de actina, cu diametrul de 7 microni

SARCOMERUL este unitatea structurală şi funcţională a miofibrilei striate.

La microscopul electronic aceasta apare formată dintr-o alternanţă de:
 discuri clare (izotrope) - I
 microfilamente subţiri de actină, dispuse paralel şi echidistant
 bisectate de membrana Z întunecată
 microfilamentele de actină sunt ataşate cu capetele + la membranele Z ce includ
şi alfa actinina, proteina de linkare
 membrana Z are în structura ei filamente intermediare de desmină

 discuri întunecate (anizotrope) - A

 se gasesc atât microfilamente de actină cât şi microfilamente groase de miozină
 bisectate de:
 zona H luminoasă
o la randul ei este bisectată de membrana M întunecată
o se găsesc doar microfilamente de miozină care se prind cu capătul
carboxi- terminal pe membrana M

Sarcomerul este format dintr-un disc întunecat dispus central şi 2 jumătăţi de disc clar de-o parte şi de
alta a discului întunecat, altfel spus distanţa dintre două membrane Z succesive.

Înafară de cele două tipuri de microfilamente, în structura sarcomerului se mai gasesc 2 proteine
fibrilare:
 nebulina - stabilizează lungimea microfilamentului de actină
 titina - stabilizează microfilamentul de miozină
 care stabilizează şi menţin constantă lungimea microfilamentelor, doua proteine ale capetelor
« proteina Cap Z (se leagă la capătul plus al microfilamentului de actină, care la rândul lui se
leagă la membrana Z)

 tropomodulina care se leagă la capătul minus al actinei

 precum şi 2 proteine reglatoare tropomiozina şi troponina

În timpul contracţiei, fiecare sarcomer se scurtează, apropiindu-se între ele membranele Z. Nu există
nicio modificare a discului A. Datorită scurtării, atât discurile I cât şi zona H aproape dispar, acest fenomen
datorându-se alunecării microfilamentelor de actină printre cele de miozină. Mecanismul molecular al
interacţiunii este legarea capetelor globulare ale miozinei de microfilamentele de actină, permiţând miozinei
să funcţioneze ca motor al alunecării filamentelor.
 Subiectul 62
Filamentele intermediare: organizare, localizare, rol

Spre deosebire de microfilamentele de actina și microtubuli, filamentele intermediare

nu sunt implicate in miscarea celulara. Filamentele intermediare sunt cele mai stabile structuri
ce prezinta rol structural, realizează stabilitatea mecanică a citoplasmei, intervin în edificarea
unor joncţiuni celulare şi menţin nucleul în centrul celulei.
In timp ce filamentele de actina si microtubulii sunt polimeri ai aceluiasi tip de proteina
(actina si tubulina), filamentele intermediare sunt alcatuite dintr-o varietate de proteine ce se
exprima in diferite tipuri de celule.
Au fost identificate mai mult de 70 de tipuri de filamente intermediare ale caror proteine
au fost clasificate in 6 grupuri:
I. KERATINE continand fiecare cate 15 proteine diferite (pot fi keratine tari/moi)
II. KERATINE continand fiecare cate 15 proteine diferite (pot fi keratine tari/moi)
Primele doua categorii de proteine se exprima in celulele epiteliale. Fiecare tip de celulă
epitelială sintetizează un tip de keratină din categoria I (acidă) şi un tip de proteină din
categoria II (neutră/bazică), ambele copolimerizând pentru a forma un filament. Câteva din
proteinele din categoriile I şi II se numesc keratine dure şi sunt utilizate pentru producţia
unghiilor şi a firelor de păr. Alte tipuri de keratine se numesc keratine moi şi sunt abundente în
celulele epidermului. Filamentele intermediare alcătuite din citokeratine se numesc
TONOFILAMENTE.
III. Sunt incluse aici:
 VIMENTINA - în fibroblaste, celule musculare netede, leucocite
 DESMINA - în fibrele musculare striate; intră în structura membranelor Z
 PROTEINE FIBRILARE GLIALE ACIDE - celule gliale
 PERIFERINA - în neuronii sistemului nervos periferic
IV. Cuprinde proteine din NEUROFILAMENTE, prezente in neuronii motori din SNC
Un neurofilament se asociază cu un microtubul şi formează neurofibrilă - organit
specific al neuronului.
V. Cuprinde LAMININE NUCLEARE, componente ale anvelopei nucleare - se
asamblează într-o reţea ortogonală sub membrana nucleară, formând lamina
nucleară.
VI. Cuprinde NESTINA - prezenta in celulele stem ale SNC

Filamentele intermediare au o organizare structurala comuna. Toate proteinele

filamentelor intermediare au o portiune centrala alfa-helicoidala de aproximativ 310 aa. Partea
centrala este flancata de capetele amino si carboxi terminale ce variaza ca dimensiuni. Capul e
prezentat de capatul amino terminal, iar coada de capatul carboxiterminal, acestea 2
determinand functii specifice, in timp ce domeniul alfa-helicoidal joaca un rol central in
asamblarea filamentelor.
 Primul stadiu in formarea filamentelor intermediare este formarea dimerilor, in care
partea centrala este formata din doua lanturi polipeptidice rasucite helicoidal. Dimerii se pot
asocia doi cate doi dispusi paralel, capatul aminoterminal in dreptul capatului carboxi terminal
determinand formarea de tetrameri, care la randul lor se pot atasa cap la cap formand
protofilamente.
In final, un filament intermediar contine 8 protofilamente asezate circular, formand o
structura cilindrica.
Proteinele din filamentele intermediare sunt modificate frecvent prin fosforilare, ce
poate regla asamblarea si deplasarea lor in celula. Cel mai clar exemplu este fosforilarea
lamininei nucleare, ceea ce duce la dezasamblarea lamininei nuclare si distrugerea invelisului
nuclear in timpul mitozei.
 Subiectul 63
Microtubuli: organizare moleculara, rol

Sunt formatiuni cilindrice cu diametrul de 25 nm si reprezinta a treia componenta principala a

citoscheletului.
Ca si filamentele de actina, microtubulii sunt structuri dinamice, ce se asambleaza si se
dezasambleaza continuu la nivelul celulei. Au rol in mentinerea formei celulare, in locomotia celulara, in
transportul intracelular de organite si in separarea cromozomilor in mitoza.
Microtubulii sunt alcatuiti dintr-un singur tip de proteina numita TUBULINA, un dimer alcatuit
dintr-o subunitate alfa si una beta. Exista si o gamma tubulina, localizata in special in centrozom, cu rol in
initierea asamblarii microtubulilor.
Dimerii de tubulina vor polimeriza pentru a forma microtubulii, care, in general, sunt alcatuiti din
13 protofilamente asamblate in jurul unui spatiu central. Protofilamentele, alcauite dintr-un aranjament
cap-coada al dimerilor de tubulina, sunt dispuse paralel la nivelul microtubulilor.
La fel ca filamentele de actina, microtubulii sunt structuri polare cu doua capete distincte: capatul
+ cu o crestere rapida si capatul - cu o crestere incetinita. Polaritatea este importanta in determinarea
directiei de miscare de-a lungul microtubulului, exact cum polaritatea filamentului de actina determina
directia de miscare a miozinei. Dimerii de tubulina se pot depolimeriza la fel de repede cum se pot
polimeriza, iar microtubulii pot avea cicluri rapide de asamblare si dezasamblare.
Atat alfa, cat si beta tubulina leaga GTP, care functioneaza analog ATP-ului in cazul actinei. GTP-ul
legat de beta tubulina este hidrolizat la GDP urmand depolimerizarea.
Astfel, se poate vorbi de acelasi comportament de treadmilling (moleculele legate de GTP sunt
permanent pierdute de capetele - si sunt inlocuite prin aditie de molecule de tubulina legate de GTP la
capatul + al aceluiasi microtubul). Turnoverul de reinnoire este rapid, de cateva minute, si este foarte
important pentru remodelarea citoscheletului din timpul mitozei.
Din cauza rolului central al microtubulilor in mitoza, medicamentele ce afecteaza asamblarea
microtubulilor sunt utilizate in tratamentul cancerului (ex: COLCHICINA se leaga de tubulina si inhiba
polimerizarea tubulinei, blocand mitoza, deci inhiband diviziunea celulara). La fel si Taxolul, Vincristina,
Vinblastina.
Motorul microtubulilor si miscarile
Microtubulii sunt responsabili de diferite tipuri de miscari, incluzand: transportul celular,
pozitionarea membranelor veziculare si a organitelor, separarea cromozomilor in mitoza, bataia cililor si
a flagelilor.
Miscarea de-a lungul microtubulilor este bazata pe existenta unei proteine motor ce utilizeaza
energia derivata din hidroliza ATP-ului.
Exista doua familii de astfel de proteine:
- KINEZINELE
- DINEINELE
Kinezinele si dineinele sunt proteine distincte ce se misca de-a lungul microtubulilor in directii
opuse: kinezina de la capatul - la capatul +, si dineina de la capatul + la capatul -.
Am stabilit ca kinezina se misca de la capatul - la capatul +. Capatul + este dispus, la axon, catre
butonul terminal, deci, kinezina are rol in transportul veziculelor si organitelor celulare dinspre corpul
axonal.
Prin cristalografie cu raze X s-a stabilit ca atat kinezina, cat si miozina utilieaza mecanisme
moleculare identice pt cuplarea si hidroliza ATP-ului.
Kinezinele si dineinele au structuri pe baza de lanturi grele si usoare. Lanturile grele formeaza
domenii globulare ce leaga ATP-ul si ele sunt responsabile de deplasarea de-a lungul microtubulilor.
 Subiectul 64
Centriolii, centrul celular

CENTRIOLII:
 sunt organite cilindrice stabile in citoplasma celulelor.
 Au un diametru de 0,15 nm si o lungime de pana la 0,5 nm.
 Sunt alcatuiti din 9 triplete de microtubuli, similar corpusculului bazal al cilului si
flagelului
 sunt considerati precursori ai corpusculului bazal, intrand in componenta
centrulului celular.

Centrozomul = centrul celular este alcatuit din doi centrioli orientati perpendicular unul
pe celalalt si inconjurati de un material amorf pericentriolar.
Microtubulii care provin din centrozom nu se vor termina in centriol, ci in materialul
pericentriolar care initiaza asamblarea microtubulilor si care poate capta extremitatile
microtubulilor polimerizati independent in citosol.
Centrul celular este responsabil de initierea si declansarea diviziunii celulare, formand
fusul de diviziune prin microtubuli. De asemenea genereaza si miscarea cililor sau a flagelilor
prin faptul ca la baza acestora se gaseste intotdeauna un centriol numit corpuscul bazal.
 Subiectul 65
Centrii de organizare ai microtubulilor

Microtubulii se extind in celula din centrii de organizare ai microtubulilor, in care acestia sunt
ancorati cu capetele -. In marea majoritate a celulelor, centrul de organizare este CENTROZOMUL,
localizat in apropierea nucleului.
In timpul mitozei, microtubulii se extind din centrul celular duplicat pentru a forma fusul de
diviziune, ce este responsabil de separarea si distributia cromozomilor in celulele fiice. Centrozomul
serveste de situs initial de asamblare al microtubulilor, care cresc apoi catre periferie de la nivelul
centrozomilor. Acest lucru stabileste si polaritatea microtubulilor in celula. Capatul - este la nivelul
centrozomului, iar capatul + este catre citoplasma celulara.
Centrozomii sunt formati dintr-o pereche de CENTRIOLI perpendiculari unul pe celalalt,
inconjurata de o masa amorfa de material pericentriolar = CENTROSFERA.
Centriolii sunt structuri cilindrice alcauite din 9 triplete de microtubuli, similar corpusculului
bazal al cilului si flagelului. Centriolii sunt considerati precursorii corpusculilor bazali.
Microtubulii ce emana din centrozom se termina la periferia materialului pericentriolar, deci,
nu centriolii, ci materialul pericentriolat initiaza asamblarea microtubulilor. Exista un numar mare de
proteine asociate cu centrozomul, dar inca nu este cunoscut rolul lor in asamblare.
Reorganizarea microtubulilor in timpul mitozei
Aranjamentul microtubulilor prezent in interfaza se dezasambleaza la subunitati libere de
tubulina, care sunt responsabile de formarea fusului de diviziune, care la randul lui este responsabil de
separarea cromozomilor.
Mai intai, are loc duplicarea centrozomului pentru a forma 2 centri de organizare separati, care
se dispun la polii opusi ai celulei. Cei doi centrozomi vor forma cei doi poli ai fusului de diviziune. Cum
celula intra in mitoza, rata de dezasamblare creste de 10 ori. Astfel, are loc o dezasamblare a
microtubulilor interfazici si o crestere a formarii de microtubuli scurti emanati din centrozom.
Formarea fusului de diviziune implica o stabilizare selectiva a unor microtubuli ce emana de la
nivelul centrozomului.

Microtubulii care formeaza fusul de diviziune sunt de trei feluri:

- KINETOCORCENTRIOLARI, asociati cu proteine specifice pt a forma kinetocorii; acesti
microtubuli joaca un rol important in separarea cromozomilor mitotici
- POLARI, care se ataseaza la cromozomi si se intrepatrund cu microtubulii din polul opus
- ASTRALI, care emerg radiar in jurul centrozomilor, avand liber capatul +
Asamblarea si dezasamblarea dinamica a microtubulilor este reglata de o variatate de proteine
asociate, numite MAPs. Aceste proteine se leaga de microtubuli si inhiba disocierea subunitatilor de
tubulina, si pot media si asocierea lor cu alte elemente ale citoscheletului, precum filamentele
intermediare.
Spre exemplu, microtubulii din axoni si din dendrite sunt diferit organizati si se asociaza cu
proteine MAPs distincte. In axoni, microtubulii sunt orientate cu capetele + catre butonii terminali si cu
capetele - catre corpul celular. Ambele capete se termina in citoplasma, si nu in centrozom. In schimb,
in dendrite microtubulii sunt paraleli intre ei, unii avand capatul + spre corpul celular, altii pe cel -.
 Subiectul 66
Ribozomii - structura si organizare, biogeneza

Denumirea de ribozomi provine de la acidul ribonucleic din structura acestora si de la

cunvatul grecesc soma=corp. Ribozomii reprezinta complexe macromoleculare compuse din
ARN ribozomal și proteine ribozomale. Sunt organite reponsabile de sinteza proteinelor.
Ribozomii sunt organite citoplasmatice gasite atat la PK, cat si la EK. La EK, ribozomii sunt
prezenti in toate tipurile celulare, cu exceptia hematiei adulte, dar si in matricea unor organite
celulare cum sunt mitocondriile, unde au rol in sinteza protein-enzimelor specifice. Ribozomii
mitocondriali sunt intotdeauna mai mici decat cei citoplasmatici si sunt comparabili cu ribozomii
PK, ceea ce reflecta originea pe scara evolutiei a mitocondriei.
Ribozomii sunt gasiti in celula sub doua forme: liberi si atasati RE. Starea in care se
gasesc ribozomii depinde de prezenta in lantul polipeptidic sintetizat a unei secvente numite
"semnal de orientare catre RE"(ER-targeting signal sequence).
Ribozomii liberi:
- Se gasesc in citoplasma (citosol)
- Pot aparea singuri sau in grupuri sub forma de poliribozomi sau polisomi (atasati
de un ARNm)
- Sunt mai numerosi in celulele implicate in sinteza proteinelor solubile in
citoplasma sau care formeaza structuri citoplasmatice importante sau elemente
motile
Ribozomii atasati:
- Se gasesc atasati la exteriorul RE formand RER
- Apar in cantitati mai mari in celulele care secreta proteine de export, proteine
care in general contin punti disulfurice sau AA cu cisteina, necesitand sinteza in
lumenul RE
- Sunt responsabili de sinteza proteinelor care vor intra in constitutia
membranelor sau vor fi impachetate in vezicule si stocate in citoplasma sau
exportate in afara celulei
Ribozomii sunt responsabili de bazofilia citoplasmei.
Dupa valoarea constantei de sedimentare, se descriu la PK ribozomi 70S si la EK
ribozomi 80S
 unitatea Svedberg este o masura a ratei de sedimentare a uni component
centrifugat, care depinde atat de greutate moleculara, cat si de forma
tridimensionala a componentului
Aceasta diferenta de structura sta la baza utilizarii antibioticelor care distrug doar
ribozomi PK ai bacteriilor, fara a actiona asupra ribozomilor 80S. Ribozomii mitocondriali sunt
protejati de actiunea antibioticelor prin prezenta dublei membrane.
 Dimensiunile ribozomului sunt curprinste in 15-30 nm. Structural, sunt formati din
ribonucleoproteine si din molecule de ARNr (3 la PK si 4 la EK). Componenta proteica are rol de
a stabiliza structura si influenteaza mai degraba abilitatea ARNr de a sintetiza proteine.
In citoplasma, ribozomii pot disocia reversibil in 2 subunitati:
Subunitate mica:
o 30S la PK
o 40S la EK
Subunitate mare:
o 50S la PK
o 60S la EK

Subunitatea mica ribozomala 40 S:

o Alcatuita dintr-o singura molecula de ARN: 18S
o Contine aprox. 33 lanturi proteice (notate S1-S33), cu greutate moleculara mica
Subunitatea mare ribozomala 60S:
o Alcatuita din 3 molecule ARN: 26-28S, 5.8S, 5S / 18S
o Contine aprox. 50 lanturi protice (notate L1-L50), cu greutate moleculara mica

BIOGENEZA RIBOZOMILOR
Are loc in citoplasma si in nucleol (zona specializata a nucleului pentru biogeneza
ribozomilor) si implica functionarea coordonata a peste 200 de proteine si procesarea celor 4
molecule de ARNr, cat si asamblarea acestora cu ribonucleoproteine (RNP).
1. RNP sunt sintetizate in citoplasma, in vecinatatatea nucleului si importate in nucleu (prin
transport activ) prin porii nucleari.
2. ARNr este transcris din ADN de catre ARN polimeraze cu viteza mare in nucleol, aici
gasindu-se toate cele 45 de gene ce codifica ARNr, cu exceptia ARNr 5S care este sintetizat in afara
nucleolului, in nucleu.
 ARNpol I formeaza pre-ARNr 45S, precursor pentru 28S, 5.8S si 18S;
 ARNpol II formeaza ARNm si microARN;
 ARNpol III formeaza ARNr 5S si ARNt)
3. Dupa ce are loc transcriptia, ARNr se asociaza proteinelor ribozomale si formeaza
subunitatile ribozomale. Acestea sunt exportate din nucleu prin pori nucleari si se vor asambla in
citosol.
 Subiectul 67
Tipuri de ARN implicate in procesul de traducere

 MESARGER – ARNm <5% (lungime variabilă)

 DE TRANSFER – ARNt – 10-15% (80nt)
 RIBOZOMAL – ARNr – 80-90% (e: 18S / 5S, 5.8S, 28S)
 SIGNAL RECOGNITION PARTICLE - SRP (7S)
 miRNAs – microARN - reglează expresia genelor prin blocarea traducerii unui ARNm specific și
determină degradarea acestuia
 snRNAs – ARN nuclear mic - rol în multe procese nucleare, inclusiv în scindarea pre-ARNm
 snoRNAs – ARN nucleolar mic - rol în procesarea/modificarea ARNr
 siRNAs – ARN mic de interferență - determină compactarea cromatinei și degradarea selectivă a ARNm
pentru anumite gene (scad expresia genică)
 lncRNAs – ARN lung non-codant - reglează diferite procese celulare, inclusiv inactivarea cromozomului
X

ARNm (mesager) - codificant

• copia (3` - 5`) informației genetice a unei singure gene din ADN (5` - 3`)
• matriță pentru sinteza unei singure proteine (eucariote)
• format din secvențe de 3 nucleotide (codoni) ce codifică ordinea aminoacizilor în lanțurile polipeptidice
• capătul 5`- tri-fosfo-7-metil-guanozină (recunoscut de FI)
• regiune netradusă 5`UTR (untranslated region)
• regiune de legare a subunității mici a ribozomilor
• codon START – AUG
• segment de lungime variabilă ce codifică o proteină
• codon STOP – UGA, UAG, UAA
• regiune netradusă 3` UTR (reglator post-translațional)
• capătul 3` poliadenilat

ARNt (de transfer) - dublu adaptor în procesul de traducere

 transferă un aminoacid din citosol în ribozom
 prezintă un anticodon – secvență complementară unui codon al ARNm
REGIUNI SPECIALIZATE ARNt:
o Acceptor (3’-CCA) leagă aminoacidul
o Anticodon complementar unui codon ARNm
o braț T – asigură interacțiunea cu ribozomul (în situsurile A, P, E)
o braț D – asigură interacțiunea cu ARNt-sintetaza
! Interacțiunile necomplementare codon-anticodon permit celor 48 ARNt (48 anticodoni) să
recunoască cei 61 de codoni care codifică 20 aminoacizi.
ARNt sintetaze (adaptori) - enzime care cuplează specific un aminoacid cu ARNt corespunzător
Aminoacilare - adăugarea covalentă a unui grup aminoacil
Există 20 de aa-ARNt sintetaze - câte una pentru fiecare aa
– clasa I: atașează restul aa- de OH din 2’ al adenozinei
– clasa II: atașează restul aa- de OH din 3’ al adenozinei
 Subiectul 68
Rolul ribozomului şi mecanismul de funcţionare

Ribozomii constituie sediul biosintezei proteice prin interactiuni intre ARNm, ARNt si
ARNr, fiind denumiti aparatul de traducere al celulei.
Formele active ale ribozomilor sunt reprezentate de agregatele ribozomale.
Etapele traducerii informatiei genetice sunt:
1. Sinteza aminoacil-ARNt
2. Initierea sintezei lantului polipeptidic
3. Elongarea lantului polipeptidic
4. Incheierea sintezei lantului polipeptidic

1. Sinteza aminoacil-ARNt:
Este realizata de aminoacil-ARNt sintetaze = 20 de enzime care cupleaza specific un
aminoacid cu ARNt corespunzator.
Aminoacil-ARNt sunt de 2 feluri:
1. atașează restul aminoacil de radicalul hidroxil 2’ din adenozina (de la capatul ARNt);
2. atașează restul aminoacil de radicalul hidroxil 3’ din adenozina;
Există mecanisme care asigură funcționarea corectă a aminoacil-ARNt sintetazelor:
hidroliza aminoacizilor legați greșit (editare hidrolitică), interacțiunea cu anticodonul și capătul
3’ al ARNt;

2. Initierea sintezei lantului polipeptidic (factori de initiere - IF)

Se formeaza un COMPLEX DE INITIERE format din: subunitatea mica ribozomala, primul
aminoacil-ARNt=initiator (mereu metionin-ARNt) si factori de initiere eucariotici .
Complexul format se ataseaza pe ARNm la capatul 5’ si detecteaza CODONUL START
(intotdeauna AUG-corespunde metioninei).
Se detaseaza factorii de initiere. Se ataseaza subunitatea mare. Met-ARNt este situate in
situsul P al ribozomului;
Ribozomii au mai multe situsuri specifice de legare:
o A – situs acceptor al ARNt aminoacilat (situs de decodare, asigură interacțiunea
codon-anticodon ARNm-ARNt);
o P – situs peptidil locul în care este poziționat ARNt purtător al lanțului
polipeptidic;
o E – situsul de ieșire al ARNt fără aminoacid (deacilat);
o M – situsul de legare a ARNm în subunitatea mică;
o T - tunel de ieșire a lanțului polipeptidic.
3. Elongarea lantului (factori de elongare - EF)
 In situsul A se ataseaza aminoacil-ARNt corespunzator celui de-al doilea codon impreuna
cu GTP si factorii de elongare. Aditia are loc cu consum de energie rezultat din GTP-
>GDP;
 Peptidil-transferaza (din subunitatea mare) catalizeaza formarea legaturii peptidice
dintre metionina (situsul P) si cel de-al doilea aminoacid (situsul A)=>ARNt dipeptidil;
 Translocarea complexului ribozomal cu un codon de-a lungul ARNm determina o
modificare conformationala a ribozomului astfel incat situsul A este eliberat, dipeptidil
ARNt ajunge in situsul P si ARNt initiator (neconjugat, deacilat) este eliberat prin transfer
in situsul E.
 Ribozima-28S ARNr (peptidil-transferaza) continua sa realizeze o legătură peptidică prin
adăugarea unui nou aminoacid (adus de ARNt-aminoacilat) la capătului carboxi-terminal
al lanțului polipeptidic. Energia necesară este eliberată prin hidroliza legăturii
macroergice peptid – ARNt.

4. Terminarea sintezei lantului polipeptidic (factori de eliberare - RF)

 Are loc atunci cand in situsul A ajunge un codon STOP (UAA, UAG, UGA) pentru care nu
exista ARNt cu anticodon complementar;
 Se fixeaza un factor de eliberare care conformațional este asemănător ARNt, adaugă H2O
lanțului peptidic;
 Translocarea subunității mari cu poziționarea RF în situsul P determină desprinderea
ARNt final și a lanțului polipeptidic care este hidrolizat;
 dezasamblarea subunităților ribozomale și detașarea lor de ARNm.

Polipeptidele nou-formate nu sunt încă funcționale. Sunt necesare:

– adoptarea unei structuri secundare corecte (pliere);
– modificări covalente post-translație (glicozilare, fosforilare, etc);
– asamblarea subunităților polipeptidice pentru formare proteinelor complexe.
 Subiectul 70
Structura si biogeneza proteazomilor. Degradarea proteinelor mediata de
ubiquitina

PROTEAZOMII sunt complexe proteice intracelulare (nedelimitate de endomembrane)

cu actiune proteolitica asupra proteineor nedorite, marcate cu poli-ubiquitina, din citosol si din
lumenul RE care au fost retranslocate.

STRUCTURA:
Proteazomul 26S (M=2400kDa) are forma de butoias si este alcatuit din doua
componente:
1. Particula miez (camera de proteoliza, 20S) formata din 4 inele suprapuse, fiecare
alcatuit din 7 proteine protomerice:
o Doua inele β centrale cu situsuri catalitice avand activitate de treonin-proteaze:
 2 situsuri cu activitate de chimotripsina care digera aminoacizii hidrofobi
 2 situsuri cu activitate de tripsina care digera aminoacizii bazici
 2 situsuri caspazice de clivare a aminoacizilor acizi;
o Doua inele α fara activitate catalitica cunoscuta.

2. Doua particule reglatoare identice (19S), cate una la fiecare capat al particulei miez ce
recunosc proteinele ubiquitinilate. Fiecare particula reglatoare are in structra 14
proteine PA700 diferite de cele din particula miez, 6 dintre ele fiind ATP-aze.

DEGRADAREA PROTEINELOR este necesara deoarece asigura aminoacizi pentru o noua

sinteza proteica, indeparteaza enzimele in exces si factorii de transcriptie care nu mai sunt
necesari.

In celula exista 2 organite esentiale in digestia proteinelor nedorite:

 LIZOZOMII, pentru proteine extracelulare ajunse in celula prin transport cu membrana;
 PROTEAZOMII, pentru proteine endogene ce vor fi degradate la peptide mici care sunt
apoi hidrolizate la aminoacizi de exopeptidaze citoplasmatice.

Digestia de catre proteazomi are umatoarele etape:

1. Atasarea covalenta a ubiquitinei (proteina globulara, 76 aminoacizi, 8.5 kDa) la proteina
de digerat= POLIUBIQUITINARE (grefarea unor ubiquitine legate succesiv, diferita de
multi-ubiquitinare). Presupune interventia in cascada a 3 enzime ATP-azice:
 E1 = enzima de activare a Ub care modifica Ub in asa fel incat Gly de la capatul C-
terminal al Ub se leaga de Lys din proteina de digerat;
 E2 = enzima de conjugare a Ub care ataseaza Ub la proteina;
 E3 = ligaza care recunoaste proteina substrat si ii leaga Ub.

2. Complexul proteina-Ub se leaga de situsul de recunoastere al Ub de pe particula

reglatoare a proteazomului;
 3. Proteina este depliata si trasnferata in particula miez a proteazomului;
4. Se desfac anumite legaturi peptidice ale lantului sub actiunea situsurilor activa din cele
4 inele centrale ale particulei miez=>lanturi peptidice de 8-10 aminoacizi;

5. Fragmentele de peptide parasesc particula miez pe cai necunoscute, putand fi

degradate in continuare la aminoacizi de catre peptidazele din citosol sau putand fi
incorporate in clasa I a moleculelor de histocompatibilitate (MHC I – Major
Histocompatibility Complex I) pentru a putea fi prezentate sistemului imun ca
potentiale antigene;
!!! Peptidele cu 8-10 aminoacizi sunt transportate la RE de catre un transportor asociat cu
complexul de prezentare a antigenelor (TAP). In RE peptidele se leaga si stabilizeaza
heterodimerii de MHC I, legare supravegheata de saperoni (BiP, calreticulina, Erp57). Dupa
asamblare, moleculele de MHC purtatoare de peptide antigenice sunt translocate prin AG spre
suprafata celulara unde sunt expuse si vor intalni celulele T purtatoare de receptori specifici
complementari (TCR) care distrug celula tinta afectata.

6. Particulele reglatoare elibereaza Ub pentru a putea fi refolosita;

IMPLICATII CLINICE: Blocarea digestiei intracelulare la nivelul proteazomilor poate ajuta

la protejarea celulei. Aceasta se face cu inhibitori de proteazomi care produc acumularea
celulara a proteinelor gresit impachetate sau degradate si marcate cu Ub. Consecinta este
declansarea unui raspuns de tip heat-shock care protejeaza celula de agenti toxici. Companiile
de medicamente se afla permanent in cautarea unui inhibitor de proteazomi care sa sustina
abilitatea celulei de a :
 Rezista in conditii de ischemie sau la mentinerea organelor dupa transplant;
 Modula cantitatea si durata de viata a ciclinelor si a factorilor de trasncriptie;
 Trata cancerele;
BORTEZOMIB = medicament inhibitor de proteazomi, inhiba degradarea factorilor
proapoptotici si permite apoptoza plasmocitelor cu activitate de sinteza intensa, utilizat in
tratamentul mielomului multiplu (boala cu niveluri ridicate de proteazomi).
 Subiectul 71
Incluziuni lipidice - aspectul la MO si ME

Sunt organite nedelimitate de endomembrana, cu un continut hidrofob de lipide

neutre. Sunt delimitate de un singur strat de fosfolipide (fosfatidilcoline, fosfatidiletanolamine,
fosfatidilinozitol, colesterol¯, sfingomielina¯, diacilglicerol (DAG), monoacilglicerol) decorate cu
proteine (perilipina, caveolina1, seipina).
Apar frecvent în hepatocite şi în celulele din ţesutul adipos, corticosuprarenală,
gonade.

Au rol in:
 metabolismul lipidic (acizi grași liberi, glicerol);
 biogeneza membranelor;
 sinteza lipoproteinelor;
 sinteza hormonilor steroizi (suprarenală, cel. Leyding), a acizilor biliari;
 depozitarea acidului arahidonic - precursor pentru lipide bioactive.

Se pot vizualiza la:

 MO: aspect clar, colorate in alb cu HE si in rosu cu Sudan IV;
 ME: aspect electronoclar, forme ovalare sau sferice;
 MET: aspect electronodens;

Pot fi intalnite in celula in urmatoarele circumstante:

 Tranzitoriu, in celula hepatica dupa masa de pranz, sub forma unor picaturi lipidice
izolate, proportionale ca numar cu cantitatea de lipide ingerate. Sunt repede
metabolizate si dispar din citoplasma in cateva ore;
 Temporar, in celulele secretorii din glanda mamara in lactatie, pe o durata variabila.
Dispar dupa terminarea perioadei de lactatie;
 Permanent, in adipocite. Acestea sunt de 2 feluri:
Adipocite albe - formeaza tesutul adipos alb=>panicul adipos. Au o incluziune
lipidica unica (adipocit unilocular) ce ocupa intreaga citoplasma. Celula capata
aspect de “inel cu pecete”;
Adipocite brune - formeaza tesutul adipos brun, bine dezvoltat la nou-nascut si
in copilarie, care apoi involueaza. La adult persista interscapular si inghinal. Au
numeroase incluziuni lipidice (adipocit multilocular)=>citoplasma are aspect
vacuolar, spumos.

IMPLICATII CLINICE: Lipodistrofie congenitala generalizata cauzata de mutatie genei

BSCL2 pentru sipeina.
 Subiectul 72
Incluziuni pigmentare - aspectul la MO și ME

Incluziunile pigmentare sunt de mai multe feluri in functie de starea in care apar: pot aparea in conditii
fiziologice si patologice.
A. Cele patologice sunt pigmentii biliari (bilirubina) in celulele Kupfer sau hepatocite.
B. Cele fiziologice:

(1) MELANINA – pigment negru evident in epiderma, in SNC – substanta neagra. In piele, este
sintetizata in melanocite, celule stelate si se depoziteaza in cheratinocite.
 MO – fulg de nea, neagra-maronie – aspect granular cu diametru granulelor mai mic de 800nm
 ME – structura fina a granulelor, formatiuni electronodense.

(2) LIPOFUSCINA – pigmentul de uzura – apare odata cu imbatranirea, in special in miocardocite,

celule nervoase, macrofage. Este produsul nedigerat al unor reactii litice la nivel subcelular. Dau culoarea
galbena adipocitelor.
 MO – granulatii galben-maronii (chiar si in HE)
 ME – formatiuni electronodense

(3) HEMOSIDERINA – reziduul nedigerabil rezultat in urma distrugerii hematiilor, apare in macrofage.
Macrofagele bogate in hemosiderina se pot observa in numar mare in ficat si splina.
 MO – aspect granular marioniu. Se poate confunda cu (1) sau (2) in coloratia HE, dar capata o coloratie
specifica prin coloratia cu albastru Prusia datorita atomilor de Fe pe care ii contine
 ME – aspect granular electronodens

Subiectul 73
Incluziuni de glicogen - aspectul la MO și ME

Glicogenul este sintetizat în citosol de:

 glicogen sintetaza (GS)
 glicogenină (GN)
 enzima de ramificare a glicogenului (ramificare la 8-12 unități)

 MO – carmin amoniacal BEST =>plaje mai mult sau mai putin intinse ce nu ocupa niciodata intreaga
citoplasma, se coloreaza in ROSU. Se poate evidentia si prin HE+PAS;

 ME – apar sub forma de rozeta cu diametrul de 200nm (particule α, in ficat si muschi) sau sub forma de
bastonas cu dimensiuni de 20-50nm (particule β, in alte celule), aspect electronodens.
 Subiectele 74-77 + 92
Structura și ultrastructura lizozomilor. Funcțiile lizozomilor.
Heterofagia. Autofagia
Biogenezea lizozomilor

LIZOZOMII sunt organite ale digestiei intracelulare, prezenti in toate celulele, cu exceptia
hematiei adulte.
Se gasesc in numar foarte mare in hepatocite si macrofage. Cea mai mare parte a
lizozomilor unei celule este dispusa in regiunea juxtanucleara in stransa vecinatate cu aparatul
Golgi.
Lizozomii sunt delimitati de o membrana de natura fosfolipidca si contin enzime
hidrolitice implicate in degradarea tuturor tipurilor de polimeri biologici:
 proteaze
 lipaze
 nucleaze Hidrolazele acide funcționează la pH acid (sunt activate prin clivare
 glicozidaze proteolitică care necesită pH acid)
 fosfataze
 sulfataze

Componentele citosolice sunt protejate de digestia enzimelor lizozomale prin două mecanisme:
- membrana lizozomală înalt glicozilată
- incapacitatea enzimelor lizozomale, în lizozomii convenționali, de a funcționa la pH 7,2
citosolic

Membrana lizozomilor detine componenti unici care asigura rezistenta la actiunea

hidrolazelor. Cele mai multe proteine lizozomale membranare implicate in asigurarea functiei
lizozomilor sunt inalt glicozilate (cu cat este mai mare procentul de carbohidrati al unei
proteine, cu atat este mai greu digerata).
DUBLU STRAT FOSFOLIPIDIC
• acid lisobisfosfatidic
• colesterol
PROTEINE INTEGRALE ȘI PERIFERICE
• proteine structurale (LAMP1)
• transportori (LAMP2, NPC1)
• enzime catabolice (HGSNAT)
• pompe protonice (vATP-aza H+)
• canale ionice (CIC7)
• proteine de mișcare (Rab, SNARE)
Lizozomii prezinta deci o membrana lizozomala lipoproteica, mozaicata, asimetrica si
asemanatoare cu plasmalema, precum si o matrice lizozomala fin granulata (poate fi omogena
sau eterogena).
Originea si formarea lizozomilor
Lizozomii se formeaza in aparatul Golgi. Proteinele membranei lizozomale sunt
sintetizate in RE si transportate apoi la aparatul Golgi pentru o glicozilare extensiva.
Complexul Golgi sorteaza in regiunea trans enzimele primite de la RE prin regiunea cis. In
regiunea cis, precursorului hidrolazelor lizozomale i se ataseaza, sub actiunea unor
glicotransferaze, un radical fosfat la reziduul de manoza. Gruparea manozo-6 fosfat formeaza
semnalul de sortare -> enzima e transportata de aparatul Golgi spre regiunea trans unde se
leaga de receptori de manozo 6-fosfat, care diretioneaza enzimele spre lizozomi.
Dupa legare, incepe formarea unei vezicule care se acopera cu clatrina, se desprinde si
va fuziona cu lizozomul in formare. Lizozomul are pe suprafata o pompa protonica cu rol de
acidifiere a interiorului, ducand la indepartarea gruparii fosfat si la disocierea hidrolazei de pe
receptor. Receptorul va fi reciclat inapoi in aparatul Golgi .
Intre trans-Golgi si lizozom exista un compartiment intermediar, cu rol in formarea
lizozomala.

COMPARTIMENTUL ENDOLIZOZOMAL
ENDOZOM – compartiment tubulovezicular intracelular (delimitat de endomembrane).
 Endozomii timpurii/primari - sistem tubulovezicular, sortează proteinele care sunt
internalizate prin endocitoză pentru a fi reciclate sau degradate.
 Corpi multiveziculari (MVB) sunt transportori cu selectivitate înaltă (SNARE, Rab) între
endozomii timpurii și târzii.
 Endozomii târzii/secundari acumulează componentele destinate degradării și fuzionează
cu lizozomii.

Tipuri de lizozomi – stadiu funcțional:

• primari (conținut amorf, omogen, intens electronodens)
• secundari (conținut eterogen, densitate variabilă)
• terțiari (corpi reziduali/ lipofuscinici; conținut eterogen, lamelar)

Tipuri de lizozomi - loc de acțiune

1. LIZOZOMI SECRETORI
 sunt gasiti in celule ale sistemului imun derivate din linia hematopoietica (ex: limfocitele
T)
 sunt o combinatie intre lizozomii conventionali si granulele secretorii
 difera de lizozomii conventionali deoarece contin produsul de secretie specific tipului
celular in care se afla
 contin si hidrolazele si proteinele membranare si au aceleasi facilitati in mentinerea pH-
ului, ca si lizozomii conventionali
 lizozomii secretori maturi se deplaseaza pana in vecinatatea membranei plasmatice,
unde raman in standby cu secretiile pregatite, gata de a fi eliberate. Cand limfocitul T,
spre exemplu, este perfect orientat catre celula tinta, secretiile sunt eliberate, iar factori
de mediu activeaza secretiile inainte ca acestea sa actioneze.
 2. LIZOZOMII CONVENTIONALI
Lizozomii sunt considerati ca organite refolosibile si cand celula se divide fiecare celula
fiica primeste un anumit numar de lizozomi.
Ipotezele referitoare la modul de actiune al lizozomilor sunt centrate pe studiul
endozomilor primari si secundari. Exista dovezi care arata ca:
1. sediul proteolizei nu este in lizozomi, ci intr-un organit care seamana cu un endozom
secundar si contine 20% hidrolaze
2. lizozomii contin aproximativ 80% din enzimele necesare digestiei intracelulare
3. lizozomii sunt probabil organite care stocheaza hidrolaze, pe care le tin intr-o forma
inactiva la un ph de aprox. 5
4. lizozomii nu actioneaza ca organtie de sine statatoare, ci se intalnesc cu endozomii
secundari si actioneaza ca un SISTEM ENDOLIZOZOMAL

Exista doua modele de interactiune intre lizozomi si endozomi:

1. Modelul "Kiss and run": acest model este bazat pe un scurt contact intre endozomul
secundar si lizozom, pentru a schimba intre ei continutul chimic; dupa separare, lizozomul este
liber de a interactiona cu un alt endozom secundar
2. Modelul de fuziune: acest model sustine fuziunea completa dintre un endozom
secundar si un lizozom, rezultand un organit hibrid. In timpul fuziunii are loc dezasamblarea
moleculara a continutului endocitat, iar aminoacizii si alte molecule rezultate sunt preluate de
transportori si trec din organitul hibrid in citoplasma. Dupa aceste procese de dezasamblare si
reciclare, continutul organitului hibrid se condenseaza, iar lizozomul se reformeaza, fiind
disponibil pentru o noua fuziune.

Exista si modele ale sistemelor de maturare lizozomala:

1. Modelul maturarii - un endozom primar este format din vezicule cu originea in
membrana plasmatica, ce fuzionaza intre ele; alte vezicule aduc si preiau substante chimice
pana cand endozomul primar devine endozom secundar si apoi atinge stadiul de lizozom
2. Modelul transportului vezicular - endozomii primari si secundari sunt organite
separate si stabile legate prin vezicule care transporta substanta de la endozomii primari spre
cei secundari, care se matureaza pentru a deveni lizozomi

DIGESTIA LIZOZOMALA
Materialele cu care intra in contact lizozomii necesita procese de dezasamblare si
reciclare ce pot proveni din surse extra si intracelulare :
1. Procesele de endocitoza, inclusiv pinocitoza, prin care sunt introduse lichide si mici
particule datorita formarii unor mici invaginari membranare acoperite de proteine, care vor
forma in final vezicule acoperite de proteine(clatrina, coatomer si caveolina). Fiecare vezicula se
dezvolta formand un endozom primar = early endosome si apoi un endozom secundar = late
endosome.
2. Tot extracelular, prin fagocitoza se pot introduce particule mari, inclusiv bacterii si
detritusuri celulare. Fagocitoza poate avea loc in orice celula, dar este specifica macrofagelor,
care contin peste 1000 de lizozomi. Structura rezultata in urma fagocitozei se numeste fagozom.
 3. Sursele intracelulare sunt reprezentate de autofagozomi responsabili de indepartarea
unor organite degradate precum mitocondriile sau ribozomii. Fiecare organit a carui viata a
expirat este inconjurat de o structura membranara formand un autofagozom care fuzioneaza cu
lizozomul pentru a forma un organit hibrid.

In final, actiunea digestiva a lizozomilor poate fi sistematizata in urmatoarele directii:

 AUTOFAGIA - materialul are origine intracelulara
o Macroautofagia - procesul normal de turn over al organitelor: organitul este
inconjurat de o membrana REN formand o vacuola autofagica, ce va fuziona cu
lizozomul primar pentru a forma autofagozomul, in care are loc digestia
 mitofagie (mitocondrii)
 pexofagie (peroxizomi)
 reticulofagie (reticul endoplasmic)
 nucleofagie (nuclei)
 lipofagie (vezicule lipidice)
o Microautofagia - implica pinocitoza unor proteine citoplasmatice

 AUTOLIZA - distrugerea interna a intregii celule, fie ca parte a apoptozei, fie se

indeparteaza astfel celulele bolnave

 HETEROFAGIA- implica material extracelular

o Fagocitoza - sunt incorporate particule straine formandu-se fagozomi ce vor
fuziona cu lizozomii primari, dand nastere lizozomilor secundari
o Pinocitoza- se formeaza pinozomi , ce vor fuziona si ei cu lizozomii primari

 CRINOFAGIA - digestia produsilor de secretie in celulele endocrina, prin care celula isi
controleaza calitatea si cantitatea substantelor secretate
 Subiectul 78
Peroxizomii. Structura si ultrastructura

PEROXIZOMII sunt organite mici, sferice, delimitate de endomembrane, gasite in

majoritatea celulelor EK .
Initial au fost numiti microcorpi, iar numele de peroxizomi provine de la continutul
crescut in oxidaze, care produc peroxidul de hidrogen, toxic pentru celule.

RH2 + O2 R + H2O2

Examinati la MET, peroxizomii sunt delimitati la exterior de o membrana simpla, de circa

6nm grosime, iar in interior contin o matrice granulara, amorfa sau fibrilara. In matrice se
observa uneori una sau mai multe structuri cristaline inconjurate de material amorf-mediu
electronodens. Aceste structuri denumite cristaloizi se observa in special la regnul animal, dar
sunt absente la peroxizomii umani. In sectiune transversala, acesti cristaloizi dau un aspect de
fagure de miere.
Citomembrana peroxizomala prezinta o compozitie asemanatoare cu cea a RE, diferind
de aceasta prin unele polipeptide si enzime componente. Uneori se poate observa continuitate
intre membrana peroxizomala si cea a REN, dar cel mai des se intalneste continuitate
peroxizom-peroxizom, formand un "reticul peroxizomal".

Membrana peroxizomală conține

1. PROTEINE MEMBRANARE SPECIFICE
2. PROTEINE MEMBRANARE PEROXIZOMALE (PMP)
• receptori
• proteine de translocare
Matricea conține enzime oxidative
1. OXIDAZE (D-aminoacid oxidaza, HMG-CoA reductaza, urat oxidaza, ...)
RH2 + O2 → R + H2O2
2. CATALAZA - aprox. 40% din conținutul enzimatic peroxizomal
R’H2 + H2O2 → R’ + H2O
2H2O2 → 2H2O + O2
(ex. metabolizarea etanolului)

Peroxizomul nu contine nici ADN, nici ribozomi, si trebuie sa isi importe toate proteinele
constituente.
 Subiectul 79
Biogeneza si funcțiile peroxizomului

Biogeneza peroxizomala
Procesul prin care se formeaza membrana peroxizomilor este incomplet cunoscut , insa implica
formarea bistratului lipidic, iar apoi importul proteinelor specifice in acesta. Exista 3 proteine implicate
in procesul de formare a membranei peroxizomilor, numite PEROXINE : PEX 3, PEX 16, PEX 19.
Modelul biogenezei membranei peroxizomale implica:
1. Formarea bistratului lipidic - se presupune ca are loc in RE , inainte de importul peroxinelor
2. Importul PEX 3, PEX 9 si PEX 16 - aceste proteine sunt importate in functie de prezenta PEX 19,
despre care stim ca intervine direct in legarea proteinelor din membrana peroxizomala, fiind absolut
necesara in geneza acestora
o PEX 11 este modulatoare a genezei si poate fi produsa sub actiunea stimulilor externi.

3. Proteinele matrice peroxizomale sunt codificate de gene aflate in nucleu si sintetizate pe

ribozomii liberi, apoi importate post-translational in citoplasma. Proteinele specifice peroxizomilor au 2
peptide semnal care directioneaza aceste proteine spre matricea peroxizomala, numite PTS1 si PTS2
(peroxisomal targeting signal).
Importul proteinelor matricei peroxizomale implica legarea ligandului la receptor (receptorii sunt
peroxine, liganzii sunt PTS-uri), apoi urmeaza transportul proteinelor in peroxizom, andocarea
receptorilor in interiorul peroxizomului, iar apoi reciclarea acestor receptori .
Procesul de import al proteinelor matricei peroxizomale este ATP-dependent.

Functii:
Peroxizomii sunt sediul principal al utilizarii oxigenului. Sunt organite mici, sferice, delimitate de
endomembrane, gasite in majoritatea celulelor EK . Initial au fost numiti microcorpi, iar numele de
peroxizomi provine de la continutul crescut in oxidaze, care produc peroxidul de hidrogen, toxic pentru
celule.
RH2 + O2 R + H2O2

Catalaza, enzima marker a peroxizomilor, degradeaza peroxidul de hidrogen in oxigen si apa.

Peroxizomii sunt esentiali pentru ca o celula sa functioneze normal, deoarece:
 intervin in oxidarea excesului de acizi grasi cu lant lung de atomi de carbon => fragmente cu 2
atomi de carbon care sunt fie convertite la acetil coenzima A, fie sunt exportate si folosite la noi
sinteze de compusi celulari (β oxidare – proces ce scurtează lanțurile acizilor grași progresiv, în
blocuri de câte doi atomi de carbon, transformând astfel acizii grași în acetil CoA)
 descompun purinele AMP si GMP la acid uric + aminoacizi
 produc si exporta in citoplasma colesterol
 contin primele 2 enzime necesare sintezei plasmalogenilor (un grup important de fosfolipide),
care reprezinta 19% din fosfolipidele organismului
 Subiectul 80
Organite celulare capabile de autoreplicare
PEROXIZOMII fac parte din categoria organitelor semiautonome, alaturi de MITOCONDRIE si
CLOROPLASTE.
Organitele celulare semiautonome sunt definite ca organitele aflate in relatie de simbioza cu
celula, capabile de autoreplicare prin fisiune binara.

Astfel, peroxizomii sunt capabili de a se divide desi nu poseda material genetic. Proliferarea
peroxizomala este practic o adaptare la stimuli de mediu ce semnalizeaza necesitatea unor enzime
lizozomale.
Inducerea proliferarii se face in 2 faze:
1. Proliferarea prin inmugurire din peroxizomii preexistenti
2. Cresterea organitului prin importarea de proteine ale matrice peroxizomale

Mitocondriile – se autoreplică și au ADN și ribozomi proprii

 Subiectul 81
Reticulul endoplasmatic: definiție, forme

RETICULUL ENDOPLASMIC (RE) este un organit delimitat de endomembrană, structurat sub

forma unor cisterne şi/sau tubuli, cu numeroase anastomoze, a căror faţă citoplasmatică prezintă,
sau nu, rugozităţi şi a cărui funcţie de bază este aceea de a produce molecule şi macromolecule
esenţiale organizării şi funcţionării celulelor.

RE face parte din grupul organitelor implicate în biogeneza şi traficul intracelular al

membranelor alături de:
 aparatul Golgi
 lizosomi
 sistemul endosomal = sistem reprezentat de o multitudine de vezicule şi/sau vacuole care
facilitează fie schimbul de substanţă între organitele enumerate mai sus, fie între acestea şi
membrana celulară pentru a asigura desfășurarea fenomenelor de exocitoză, respectiv
endocitoza.
RE este primul organit din serie celor implicate în traficul intracelular al membranelor, adică
cel care iniţiază procesele celulare ce se desfăşoară în și între aceste organite. Reticulul
endoplasmic reprezintă cea mai abundentă structură delimitată de endomembrane din celulă,
conţinând mai mult de jumătate din sistemul de membrane ale acesteia.

Organitul este organizat pe baza unor endomembrane sub formă de cisterne ce prezintă
numeroase anastomoze şi/sau tubuli înreţelaţi. Spațiul din interiorul membranelor (echivalent
exteriorului celular din punct de vedere topologic) este denumit lumen şi are o grosime/diametru
de 30-60 nm, putând fi mai mare în stări de activitate crescută a organitului sau în situații
nefiziologice. Lumenul RE este continuu între cisterne şi tubuli, iar la nivelul cisternelor se realizează
anastomoze şi cu anvelopa nucleară. Astfel, există continuitate între lumenul RE şi lumenul
anvelopei nucleare.
 zonele organizate sub forma de cisterne prezinta de regula ribozomi atasati pe membrana
citoplasmatica a organitului si fomeaza RER=reticulul endoplasmatic rugos
- rol: sinteza de proteine, prelucrarea si transportul lor spre ap Golgi

 zonele structurate sub forma de tubuli, ce continua cisternele RER --> REN = reticulul
endoplasmatic neted.
- rol: metabolizarea lipidelor, stocarea ionilor de calciu, detoxifiere celulara

Daca, de regula, RE contine cel putin jumatate din membranele dintr-o celula, raportul
dintre componenta rugoasa si cea neteda variaza in functie de tipul de celula. Exista celule in care
RER este preponderent ( celule specializate in sinteza si secretia de proteine, ex: celulele acinare
pancreatice), sau celule in care REN este preponderent( celule specializate in sinteza si secretia de
hormoni steroidici , ex: celulele Leydig din testicul).
Un alt caz ar fi cel in care raportul RER/REN este echilibrat ( la hepatocite).
Distributia intracelulara a RE acesta poate fi difuză (hepatocite), sau polarizata, cum este in
cazul celulelor acinare pancreatice, unde RER este localizat in jumatatea bazala a celulelor, polul
apical al acestora fiind ocupat de vacuolele de secretie.
 Subiectul 82
Mecanismul prin care lanțul polipetidic este transferat din citosol în reticulul
endoplasmatic

Biosinteza tuturor proteinelor intr-o celula se initiaza in citosol, exceptie facand

proteinele codificate de ADN-ul mitocondrial.
Se pune problema care dintre complexele de biosinteza proteica (poliribosomi)
trebuie sa fie preluate la nivelul membranei RE. Informatia prin care se face selectia se afla in
insusi lantul polipeptidic in formare. Ea este o secventa compacta de 15-30 aa preponderent
hidrofobi denumita secventa semnal.
De regula, secventa semnal este asociata capatului amino-terminal al proteinelor in
cauza. Desi necesara prezenta secventei semnal, aceasta nu este suficienta, intrucat nu are
un receptor corespunzator in membrana RE.
In procesul de recrutare a poliribozomilor care au produs peptida semnal din proteina
a carei sinteza o desfasoara, intervine un alt complex macromolecular ribonucleoproteic,
denumit particula de recunoastere a semnalului (SRP - Signal Recognition Particle). Aceasta
contine o molecula mica de ARN, complexata polipeptidic, rezultand o forma de bastonas.
Acest complex structureaza la un capat un sit de interactiune cu peptida semnal din
lantul polipeptidic si la celalalt capat un domeniu de legare la situl A al ribosomului. Dupa
legarea la ribosom, adiacent situsului de interactiune cu peptida semnal, SRP expune situsul
de legare la receptorul specific din membrana RE, si anume receptorul la SRP ( SRPR = SRP
receptor).
In aceasta conjunctura, poliribosomul este recrutat de membrana RE.
Dupa legarea complexului ribosom operational + lant polipeptidic in sinteza +
particula de recunoastele semnal, receptorul din membrana RE preda intreaga masinarie
unui alt complex macromolecular, de aceasta data, transmembranar din membrana RE,
complex denumit TRANSLOCON.
Transloconul este astfel organizat incat structureaza pe de o parte un sit de
acomodare a peptidei semnal hidrofobe, iar pe de alta parte, un por hidrofil, prin care este
translocat lantul peptidic in lumenul RE, pe masura alungirii sale.
Din momentul in care transloconul preia ribosomul, SRP este eliberata in citosol, iar
sinteza poate continua, fiind eliberat situl A al ribozomului.

Pe scurt, etapele descrise ar fi:

1. Initierea sintezei proteice in citosol
2. Aparitia peptidei semnal
3. Recunoasterea peptidei semnal de SRP, interactiunea dintre ele, blocarea sintezei
prin ocuparea sitului A
4. Legarea complexului macromolecular astfel format la SRPR din membrana RE
5. Interactiunea dintre SRPR si translocon cu transferul complexului, legarea
ribosomului si deblocarea sintezei proteice prin eliberarea SRP in citosol
6. Translocarea lantului polipeptidic, pe masura ce se alungeste, prin membrana RE
 Subiectul 83
Rolul reticulului endoplasmatic în biosinteza și prelucrarea proteinelor

Biosinteza tuturor proteinelor intr-o celula se initiaza in citosol, exceptie facand proteinele
codificate de ADN-ul mitocondrial.
Pe scurt, etapele descrise ar fi:
1. Initierea sintezei proteice in citosol
2. Aparitia peptidei semnal
3. Recunoasterea peptidei semnal de SRP, interactiunea dintre ele, blocarea sintezei prin
ocuparea sitului A
4. Legarea complexului macromolecular astfel format la SRPR din membrana RE
5. Interactiunea dintre SRPR si translocon cu transferul complexului, legarea ribosomului si
deblocarea sintezei proteice prin eliberarea SRP in citosol
6. Translocarea lantului polipeptidic, pe masura ce se alungeste, prin membrana RE

Preocuparea RE pentru proteinele care fac interesul sau nu se rezuma doar la biosinteza
lantului polipeptidic si eliberarea sa in lumen. RE isi asuma mai departe si prelucrarea lanturilor
polipeptidice, prelucrare ce implica pe de o parte modificarea chimica la unele resturi ale
aminoacizilor, iar pe de alta parte asistarea proteinelor pentru o corecta impachetare, adica,
pentru adoptarea unui conformatii corecte, functionale.

La nivelul RE se petrec o serie de transformari asupra proteinelor care au loc concomitent cu

traducerea (modificari co-traducere), sau dupa terminarea acesteia ( modificari post-traducere). O
modificare cotraducere este actiunea semnal-peptidazei si clivarea peptidei semnal in cazurile
specificate.
Aceste modificari sunt etape ale maturarii proteice, maturare ce incepe la nivelul RE si este
continuata si finalizata in complexul golgian.
Modificări co-traducere ale lanțului polipeptidic
 realizate atâta timp cât lanțul polipeptidic se află la nivelul transloconului (adică în timpul
etapei de alungire a biosintezei), de regulă prin proteine accesorii ale mașinăriei de
translocare (transloconului)

a) Initierea glicozilarii proteinelor

In RE este initiata formarea structurilor N-glicozidice, adica acele structuri glucidice purtate
de azotul amidic al asparaginei. Acest lucru se petrece numai atunci cand Asp se afla adiacent
secventei ... -Asn-X-Ser(Thr)-... , unde X poate fi oricare dintre aminoacizi, cu exceptia Pro.
Glicozilarea este realizata de o oligozaharid-transferaza, care citeste lantul polipeptidic in
curs de formare pe masura ce acesta iese din porul transloconului si cand afla o Asp in ambianta
mentionata, ii grefeaza la azotul amidic un oligozaharid cu structura globala -(GlcNAc)2Man9Glc3 .
Daca Asp nu este in secventa mentionata, oligozaharid-transferaza ramane indiferenta.
Substratul de pe care enzima transfera acest oligozaharid complex este dolicil-difosfo-
oligozaharidul, care la randul sau este sintetizat de celula cu un mare consum energetic, prin
adaugarea glucidelor pas cu pas. Dupa actiunea enzimei, celula incepe totusi sa tunda din aceste
glucide, eliminand trei glucoze si o manoza.
Modificări post-traducere ale lanțului polipeptidic
a) Hidroxilari la nivelul lantului polipeptidic
 Au fost evidentiate, la unele proteine, hidroxilari in pozitia 4 a unor proline (prolil-4-
hidroxilaza), sau in pozitia 5 a unor lizine (prolil-4-hidroxilaza).
 Se petrec în proteine ale matricei extracelulare (de exemplu în colagen, sau
elastină), aceste modificări asigurând asamblarea lor sub formă fibrilară şi în
fascicule de fibre pentru corecta organizarea țesuturilor conjunctive
b) Carboxilarea acidului glutamic in pozitia gama
 Aceasta modificare e operata de carboxilaza, al carei sit de activitate e expus pe
versantul luminal al membranei RE.
 Modificarea a fost evidențiată la proteine ce participă la coagularea sângelui (de
exemplu la protrombină, factorii VII, IX şi X) şi, se pare, în unele proteine ale matricei
osoase, ajutând la mineralizare.
c) Glipiarea
 procesul prin care unele ectoproteine sunt atasate mai ferm la bistratul lipidic, prin
ceea ce se numeste ancora glicofosfatidilinozitolica.
 Ancorarea se face printr-o legatura amidica, iar distribuirea acestui tip de proteine se
face preferential la nivelul plutelor lipidice. Ancorarea prin glicofosfolipid permite
eliberarea acestor proteine prin activitatea fosfolipazelor, mediind semnalizari
celulare.
 Subiectul 84
Rolul reticulului endoplasmatic în biogeneza membranelor

Am afirmat, cand am definit RE, ca principala lui menire este aceea de a biosintetiza
molecule si macromolecule esentiale pentru functionarea celulei.
RE sintetizeaza lipide membranare si are mecanismele de a le distribui intr-un bistrat
asimetric si eterogen (Vezi Sub. 84). RE produce, intre alte proteine, pe cele transmembranare, in
toata diversitatea lor. Deci, la nivelul RE, se pun bazele structurarii unor noi suprafete de
membrana.
Dar, nu la toate componentele noilor membrane, astfel pornite, structurile sunt definitivate
la nivelul RE. Maturarea acestora continua in aparatul Golgi:
 definitivarea glicozilarii structurilor N-glicozidice
 formarea structurilor O-glicozidice
 transformarea ceramidelor in sfingomieline sau glicolipide
 producerea glicozaminoglicanilor
Deci, traficul dintre RE si complexul Golgi este o parte a procesului de biogeneza a
membranelor.
Dar, membranele trebuie sa ajunga si acolo unde sunt menite sa functioneze (adica la
diversele organite, sau in membrana celulara). Pentru acest lucru, este nevoie de continuarea
traseului noilor membrane intr-un mod directionat si riguros controlat de celula. Numai dupa ce
membranele produse de novo ajung la destinatie, procesul biogenezei lor se poate considera
incheiat, incepand un altul, acela de reciclare.
Asadar, prin biogeneza membranelor trebuie sa intelegem totalitatea proceselor de
biosinteza si maturare a componentelor acestora, de asamblare corecta a lor in noua structura si
de transportare a lor in locurile corespunzatoare din celula. Aceste procese nu se petrec neaparat
secvential ci amalgamat, astfel incat ultimele "retusuri" se pot petrece chiar la ajungerea noilor
structuri la destinatie.
Deci, RE este un organit ubicuitar. Rolul sau in biogeneza membranelor il face indispensabil
organizarii si functionarii celulelor. Chiar si in cazul eritrocitului (lipsit de organite), RE a fost prezent
si a activat in timpul diferentierii precursorilor, pana in momentul maturarii elementului circulant.
 Subiectul 85
Descrieti modul de organizare ultrastructurala a reticulului endoplasmatic si
implicarea acestuia in metabolismul lipidc

Vezi Subiectul 81 - structura/ultrastructura RE

Rol in metabolismul lipidic
RE participa practic la biosinteza tuturor lipidelor membranare direct in forma finala, sau
prin precursori ce sunt apoi prelucrati in aparatul Golgi.
Colesterolul este produs in RE printr-un proces biologic complex, bine elaborat si atent
reglat, pornind de la materia prima:
acetil-CoA => acid mevalonic => scualen => lanosterol => colesterol.
Tot la nivelul RE sunt produse ceramidele, precursorii sfingomielinelor si glicolipidelor.
Ceramidele sunt transformate in sfingomieline/glicolipide la nivelul complexului Golgi.

Componenta lipidica membranara este formata insa in principal din glicerofosfatide (70%).
Spre exemplu, fosfatidilcolinele sunt biosintetizate in foita interna a membranei RE (lucru valabil si
pentru celelelate glicerofosfatide) din acil-CoA si glicerol-3-fosfat, printr-o secventa de 3 reactii:
1. Obtinerea acidului fosfatidic din acil-CoA si glicerol-3-fosfat (la nivelul foitei interne)
2. Eliminarea fosfatului din acidul fosfatidic sub actiunea fosfatidil-fosfatazei => DAG (tot la
nivelul foitei interne)
3. Adaugarea fosfo-colinei la hidroxilul DAG
Se mai pune si intrebarea este de ce este sintetizata fosfatidilcolina la nivelul foitei
interne, daca eatrebuie sa ajunga la foita externa? Redistribuirea ei se face prin complexe
macromoleculare de translocare numite generic flipaze, care maresc de 100 000 de ori frecventa
miscarii de flip-flop la nivelul membranei RE (exceptia de la flip-flop) .
Exista 3 categorii de flipaze:
 flopaze (transfera fosfolipidele din foita interna in cea externa)
 flipaze (din externa in interna)
 scramblaze (transfera lipedele membranare in ambele sensuri) - actioneaza fara
consum energie !!!
Deci, pentru PC exista in mb RE o flopaza care o translocheaza preferential din foita interna
in cea externa.
Un alt aspect interesant este faptul ca celula nu este nevoita sa sintetizeze fosfolipide de
novo, atunci cand proportia dintre diferitele tipuri trebuie sa se schimbe la nivelul bistratului.
Fosfolipidele pot suferi reactii de disproportionare, adica acele reactii prin care ele pot trece dintr-
una in alta. Posibilitatile de
disproportionare nu sunt nici universale, nici intotdeauna bidirectionale.
Sunt cunoscute urmatoarele posibilitati de disproportionare:
La nivelul RE:
1. PE - PC ( prin reactie de metilare - fosfatidiletanolamin-N-metil-transferaza)
2. posibilitati de conversie in ambele sensuri intre PC, PE si PS prin reactii de schimb la
nivelul capului hidrofil
La nivelul mitocondriei - PS - PE (prin decarboxilare, sub actiunea fosfatidilserin-decarboxilazei)
 Distribuirea lipidelor nou sintetizate catre celelalte membrane din celule este considerata a
se face prin difuzie laterala pentru anvelopa nucleara, sau constitutiv (adica de la sine) pentru
organitele implicate in traficul intracelular al membranelor (aparat Golgi, lizosomi, endosomi,
membrana celulara).
Pentru organitele dinafara acestui trafic, asa-numitele organite autonome (mitocondrie,
peroxisomi), exista parerea ca distributia se face prin transportori de schimb fosfolipidic. Acesti
transportori ar avea specificitate pentru structura capului hidrofil si ar extrage fosfolipidele din
membrana RE, le-ar transporta prin citosol, ascunzand coada hidrofoba a acestora si cedandu-le
membranelor tinta.
In ceea ce priveste peroxisomul insa, studii recente legate de biosinteza organitului,
dovedesc prezenta unor structuri microveziculare care fac transport de la RE catre acesta - prin
PEROXINE.

Alte roluri ale REN in metabolismul lipidic:

 producerea trigliceridelor
 desaturarea acizilor grasi prin citocrom b5 (NADH-citocrom b5-reductază) şi acid gras
desaturaze.
 Procesul are loc adesea cu alungirea lanțului alifatic.
 Modularea cantității de acizi grași nesaturați în fosfolipidele membranare permite
celulelor să-şi regleze fluiditatea membranelor, în conformitate cu nevoile de
moment
 Subiectul 86
Reticulul sarcoplasmic: localizare, ultrastructura, functii

Reticulul endoplasmic – depozit dinamic de Ca2+

Această funcție se manifestă pregnant la celulele musculare striate. La aceste celule, la care
reticulul endoplasmic este denumit RETICUL SARCOPLASMIC (RS), funcția şi dinamica celulară sunt
realizate prin cooperarea mai multor componente moleculare.
O primă componentă este CALSECHESTRINA, proteină cu mare afinitate pentru ionii de
calciu, aflată în cantitate mare în lumenul organitului. Prezența calsechestrinei contribuie (conform
constantei sale de afinitate) la controlul cantității de Ca2+ liber din lumenul RS, în condițiile unei
concentrații totale de Ca2+ crescute. La stimularea celulelor, se deschid în membrana RS canale de
calciu controlate chimic (prin inozitol trifosfat – IP3, vezi la, prin care ionii de calciu, aflați liberi în
lumen, pătrund în citosol şi declanșează contracția.
Trecerea Ca2+, din lumenul RS în citosol, are loc atâta timp cât canalele sunt deschise, pe
baza deplasării echilibrului din lumen dinspre calciul legat pe calsechestrină, spre calciul liber,
determinând menținerea în permanență a unei concentrații de calciu liber în RS mai ridicată decât
în citosol.
Ciclul se închide prin acţiunea unor pompe de calciu din membrana RS, care reintroduc Ca2+
în lumenul RS, unde calsechestrina îl complexează, pentru a păstra constantă concentrația de ioni
liberi. Readucerea rapidă a concentrației de Ca2+ liber din citosol se poate face și prin acțiunea unor
pompe de calciu din sarcolemă, sau a unor canale de schimb ionic, ambele eliminând Ca2+ în
exteriorul celulei.
 Subiectul 87
Raspunsul fata de proteinele eronat impachetate (unfolded protein response)

Asistarea proteinelor pentru impachetarea corecta - este realizata de proteine numite saperone.
Saperonele sunt molecule specializate in a asista proteinele nou-sintetizate pentru adoptarea
conformatiei corecte, acea conformatie care asigura functionalitatea macromoleculelor.
 calnexina
 protein disulfura izomeraza (leaga tranzitoriu cisteinele din proteina sintetizata, sau desface
puntile incorecte din proteinele a caror traducere s-a terminal si ajuta la realizarea puntilor -
S-Scorecte)
 BiP ( Binding Protein) - saperona cu cea mai larga sfera de actiune care se pare ca ar fi
responsabila si pentru controlul deschiderii si inchiderii porului transloconului, ea
complexeaza noile proteine translocate si nu le elibereaza decat atunci cand impachetarea
lor este corect definitivata; mai mult, daca proteina esuaza in adoptarea conformatiei
corecte, BiP o conduce la translocon, care expulzeaza lantul polipeptidic "gresit" in citosol,
unde este poliubiquitinilat si intra in proces de degradare proteolitica in proteasom,
organitul de degradare a proteinelor citosolice

Vezi Subiectul 51
 Subiectul 88
Ultrastructura aparatului Golgi

Aspecte introductive
Aparatul Golgi = complexul Golgi este un organit celular delimitat de endomembrane,
structurat sub forma unei stive de cisterne recurbate prezentand polaritate morfologica si
biochimia, cu rol cheie in procesele de biogeneza a membranelor, in maturarea, sortarea si
distribuirea de molecule si macromolecule atat catre locurile celulare carora le sunt destinate, cat si
in calea secretorie. Face parte din sistemul de organite implicat in traficul intracelular al
membranelor, care incepe cu RE si se termina la membrana celulara sau la componentele
sistemului endosomal.
Termenul de "polaritate" este folosit in acest context pentru a sublinia existenta unei
diferente intre doi poli, in cazul ap. Golgi: doua extremitati si doua fete - CIS si TRANS.
Acest organit a fost pentru prima data evidentiat in 1898 de catre Camilo Golgi, in celulele
Purkinje, prin impregnare argentica.

Ultrastructura
Complexul Golgi este structurat ca o stiva de cisterne recurbate. Numar cisternelor este
variabil, diferind de la un tip de celula la altul.
Dispozitia si numarul cisternelor aparatului Golgi diferita in functie de tipul celular si,
implicit, de activitatea de sinteza a proteinelor destinate ciclului secretor.
In celulele EK, aparatul Golgi este format din mai multe astfel de stive, unite prin tubuli
inretelati care formeaza o panglica in vecinatea nucleului, in zona pericentrozomala. Aparatul Golgi
este o structura caracterizata ultrasturctural prin polaritate morfologica, dar si prin polaritate
biochimica.

Se definesc in cazul aparatului Golgi urmatoarele caracteristici ultrastructurale:

 o fata convexa, numita si fata cis , orientata catre cisterne ale RE , din care inmuguresc
vezicule
 o fata concava, numita si fata trans
 retea trans-Golgi, un sistem de vezicule/vacuole , tubuli inretelati si fragmente de cisterne
din care rezulta macrovezicule ce for fi trimise catre destinatiile lor finale; aceasta retea
este in continuarea fetei trans
 intre RE tranzitional si fata cis-golgiana au fost evidentiata microvezicule cu diametrul mediu
de 50 nm, care, in momentul de fata, sunt dovedite a conflua intr-un sistem veziculo-
tubular, considerat un compartiment intermediar intre RE si Golgi; acest compartiment
este numit prescurtat fie VTC fie ERGIC
Intre reteaua trans-Golgi si sistemul endosomal se descrie de asemenea un sistem de
recirculare a unor vezicule de transport, denumit compartiment de reciclare endosomal.
In ceea ce priveste stiva de cisterne, se opereaza cu notiunile : cisterne cis, cisterne
mediene si cisterne trans, dupa cum acestea sunt orientate catre fata cis-Golgi , catre fata trans-
Golgi, sau sunt asezate in zona din mijloc a stivei.
Morfologic, polaritatea se poate evidentia atat intre cisterne (cisternele cis au lumenul mai
subtire, cele trans mai gros) , cat si in cadrul cisternelor (mai efilate central si mai ingrosate
limitrof). Pentru a ne completa imaginea in spatiu a morfologiei complexului Golgi, este bine sa
specificam faptul ca cisternele trebuie vazute ca imbracand un sector de sfera. Desi corespondenta
dintre polaritatea morfologica si cea biochimia a fost dovedita intre cisterne, nu acelasi lucru s-a
intamplat si in ceea ce priveste polaritatea din cadrul aceleiasi cisterne. Nu exista, in momentul de
fata, dovezi cum ca intre zonele mediene ale cisternelor, mai subtiri, si cele limitrofe, mai
gonflate, ar exista diferente de molecularitate.
Dimpotriva, s-a evidentiat ca moleculele si/sau macromoleculele din cisternele golgiene
difuzeaza fara restrictii in planul membranelor fiecarei cisterne.
Din punct de vedere al structurii biochimice, la nivelul aparatului Golgi se descriu doua
tipuri de proteine:
 structurale, cu rol in formarea matricei aparatului Golgi, responsabile de organizarea lui 3D
si pozitionarea corecta intracelular; din aceasta familie fac parte GOLGINA si proteinele din
familia GRASP (s-a demonstrat experimental ca proteinele din familia GRASP sunt capabile
sa reasambleze in aproximativ 12 ore aparatul Golgi, dupa extragerea organitului din celula
prin microdisectie laser)
 functionale - enzimele specifice aparatului Golgi, cu rol in definitivarea structurii
proteinelor si lipidelor glicozilate
 Subiectul 89
Polaritatea aparatului Golgi. Semnificație biologică

Aparatul Golgi este o structură caracterizată ultrastructural prin polaritate morfologică, dar şi prin
polaritate biochimică.
Morfologic, polaritatea se poate evidentia atat intre cisterne (cisternele cis au lumenul mai subtire,
cele trans mai gros) , cat si in cadrul cisternelor (mai efilate central si mai ingrosate limitrof). Pentru a ne
completa imaginea in spatiu a morfologiei complexului Golgi, este bine sa specificam faptul ca cisternele
trebuie vazute ca imbracand un sector de sfera. Desi corespondenta dintre polaritatea morfologica si cea
biochimia a fost dovedita intre cisterne, nu acelasi lucru s-a intamplat si in ceea ce priveste polaritatea din
cadrul aceleiasi cisterne. Nu exista, in momentul de fata, dovezi cum ca intre zonele mediene ale
cisternelor, mai subtiri, si cele limitrofe, mai gonflate, ar exista diferente de molecularitate.
Dimpotriva, s-a evidentiat ca moleculele si/sau macromoleculele din cisternele golgiene difuzeaza
fara restrictii in planul membranelor fiecarei cisterne.
Din punct de vedere al structurii biochimice, la nivelul aparatului Golgi se descriu doua tipuri de
proteine:
 structurale, cu rol in formarea matricei aparatului Golgi, responsabile de organizarea lui 3D si
pozitionarea corecta intracelular; din aceasta familie fac parte GOLGINA si proteinele din familia
GRASP (s-a demonstrat experimental ca proteinele din familia GRASP sunt capabile sa reasambleze
in aproximativ 12 ore aparatul Golgi, dupa extragerea organitului din celula prin microdisectie laser)
 functionale - enzimele specifice aparatului Golgi, cu rol in definitivarea structurii proteinelor si
lipidelor glicozilate

Modalitatea prin care aparatul Golgi isi mentine polaritatea a fost explicata prin doua modele:
Modelul transportului vezicular (tip suveică) si modelul maturarii cisternelor (spre deosebire de prima in
care complexul tinta este transportat intr-o vezicula independenta, in acest model intreaga vezicula
golgiana evolueaza, se “matureaza” dinspre fata cis spre fata trans. Procesul are loc atat anterograd cat si
retrograd (de la aparat Golgi la RE).

1. Mecanism tip suveica:

 transport anterograd: facut prin microvezicule; presupune segregarea moleculelor a caror
prelucrare este terminata in membrana cisternelor donoare, desprinderea lor sub forma unor
vezicule de transport, migrarea catre cisterna urmatoare (acceptoare), fuzionarea cu membrana
acesteia, predarea moleculelor/macromoleculelor transportate in vederea prelucrarii
corespunzatoare bagajului enzimatic al noii cisterne
 transport retrograd: returnarea componentelor rezidente in RE, adica acele componente care
scapa accidental in microveziculele de transport in timpul selectarii si segregarii materialului
exportat, inmuguririi si desprinderii structurilor de transport din membrana RE
 reciclarea componentelor necesare reluarii procesului
Au fost evidentiate vezicule de transport ce contin molecule transportate si prelucrate la nivelul
organitului, in toata adancimea complexului Golgi, argument in favoarea modelului tip suveica.
2. Modelul maturarii cisternelor:
 transport anterograd: se face prin inaintarea intregii cisterne dinspre fata cis catre fata trans, pe
masura ce procesele biochimice avanseaza.
 transport retrograd: din cisternele maturate, in fiecare etapa, proteinele sunt returnate cisernelor
anterioare printr-un transport vezicular.
Prin Golgi sunt transportate agregate moleculare ce depasesc diametrul unor vezicule de transport,
ceea ce favorizeaza modelul maturarii cisternelor.
 Subiectul 90
Funcțiile aparatului Golgi

Ceea ce cunoaştem în momentul de faţă asupra funcţiilor complexului Golgi provine, în

general, din studii de citochimie ultrastructurală şi din folosirea de diverse căi de inhibare a
proceselor celulare care antrenează acest organit.
1. prelucrarea sfingolipidelor (biosinteza sfingomielinelor şi glicolipidelor prin modificarea
ceramidelor produse în RE);
2. glicozilarea proteinelor (prelucrarea structurilor N-glicozidice – continuarea tunderii
oligozaharidului introdus la arginină în RE şi efectuarea glicozilării terminale; formarea în întregime
a structurilor O-glicozidice inserate pe serină sau treonină);
3. producerea glicozaminoglicanilor cu asamblări ale proteoglicanilor membranari, sau ai matricei
extracelulare;
4. sulfatarea unor glucide (atât din glicozaminoglicani, cât şi din unele glicoproteine); substratul de
pe care sulfo-transferazele transferă sulfatul este 3’- fosfoadenozin-5’-fosfosulfatul;
5. marcarea enzimelor lizosomale prin eticheta manozo-6-fosfat (M6P) şi biogeneza llizosomilor;
6. maturarea proteinelor (proces ce implică atât modificări enumerate la punctele 2 – 5, cât şi
prelucrări proteolitice);
7. sortarea şi transportul moleculelor şi macromoleculelor la destinaţia finală în celulă, sau pentru
secretarea (exocitarea) lor;
8. biogeneza şi traficul intracelular al membranelor (proces care nu poate fi separat de toate
celelalte enumerate).
Toate aceste procese se petrec intr-o succesiune ordonata de etape bine controlate si
reglate, pe masura ce substantele primite de la RE avanseaza prin aparatul Golgi, dinspre fata cis,
catre fata trans.

Prelucrarea si definitivarea structurilor glucidice N-glicozidice

Producerea acestor structuri este initata in RE sub forma unor structuri complexe
oligozaharidice, formate din 2 N-acetil glucozamine, 9 manoze si 3 glucoze. Stim de asemenea ca,
dupa inserarea pe asparagina aflata intr-o secventa consens (-N-X-S/T-), structura incepe sa fie
tunsa chiar in RE (mai intai glucozele, apoi o manoza).
Tunderea de primelor doua glucoze asigura impachetarea corecta, cu ajutorul actiunii
calnexinei. Dupa ajungerea in Golgi, celula este in masura sa decida asupra destinului acestor
glicoproteine. Cele care vor fi enzime lizosomale sunt marcate la cel putin una din manoze . Cele
care au alte destinatii vor fi prelucrate, prin continuarea tunderii manozelor si, de regula, prin
glicozilari terminale, pentru a deveni structuri inalt manozilate, structuri hibride sau structuri
complexe. Structurile inalt manozilate sunt slab reprezentate in afara enzimelor lizosomale,
structurile hibride contin inca un numar de cel putin cinci manoze, iar structurile complexe contin
un miez trimanozidic.
Biosinteza structurilor O-glicozidice
Structurile O-glicozidice se produc in intregime la nivelul cisternelor golgiene.
 Subiectul 91
Transportul dintre reticulul endoplasmic și aparatul Golgi

Procesele prin care proteinele nou formate sunt prelucrate fac parte din fenomenul
denumit maturare. Maturarea începe la nivelul RE, dar este continuată şi, de regulă,
definitivată la nivelul complexului Golgi.
Procese de maturare se petrec şi pentru sfingolipide; transformarea ceramidelor în
sfingomielină, sau în glicolipide are loc tot în aparatul Golgi. Pentru realizarea acestor
procese, este necesar un trafic de (macro)molecule între RE şi complexul golgian. Traficul nu
se face pentru macro(molecule) individuale ci pentru porțiuni membranare care
aglomerează componentele ce trebuie tranzitate.
Trafic biomoleculalor ce trebuie să ajungă în complexul Golgi se face prin intermediul
veziculelor. Intermedierea implică existenţa unor ultrastructuri veziculo-tubulare (prescurtat
VTC, de la “Vesicular Tubular Clusters”), cunoscute şi sub numele ERGIC (de la “Endoplasmic
Reticulum-Golgi Intermediate Compartment”).
Transportul între RE şi Golgi respectă un mecanism tip suveică. Prin acest mecanism
se rezolvă pe de o parte exportul de substanţă destinată a ajunge în alte locaţii din celulă
(calea anterogradă), iar pe de altă parte reciclarea componentelor necesare reluării
procesului, ca şi returnarea componentelor rezidente în RE (calea retrogradă), adică a acelor
componente care scapă accidental în microveziculele de transport în timpul selectării şi
segregării materialului exportat, respectiv în timpul înmuguririi şi desprinderii din membrana
RE a ultrastructurilor de transport.

Implica urmatoarele procese:

1. Sortarea la nivelul elementelor tranzitionale ale RE (cu participarea
proteinelor de invelis COP II si a proteinei G monomerice Sar1 cu rol reglator)
2. Traficul catre Ap Golgi
3. Sortare la nivelul complexului Golgi (cu participate proteinelor de invelis COP I
si a proteinei G monomerice Arf1 cu rol reglator)
4. Returul la RE (cu reciclarea unor componente)

Mecanismele prin care transportul se face sunt departe de a fi elucidate, cert este ca
el implica:
a) diferite proteine de invelis (COPII si COP I)
b) reglatori (proteinele monomerice G)
c) structuri intermediare (ERGIC/VTC)
 Subiectul 92
Biogeneza lizozomilor

Lizozomii sunt organite delimitate de o endomembrană, conțin hidrolaze

acide (~50 enzime hidrolitice solubile) cu rol în digestia celulară a nutrienților, dar
și a (macro)moleculelor intra-/extra-celulare sau organitelor care nu mai sunt
necesare.

Functia lor se bazeaza pe bogatul continut in hidrolaze acide, pe care celula

le produce si le directioneaza corect printr-o colaborare inalt specializata intre RE
si compelxul Golgi, care implica si un trafic adecvat, selectiv de membrana. Acest
proces poarta denumirea de biogeneza lizozomala.

Biogeneza lizozomala consta in

 biosinteza proteinelor lizozomale (enzime + proteine ale mb

lizozomale) in RE
 maturarea, sortarea si directionarea spre lizozomi a bagajului
molecular specific in ap. Golgi

Biogeneza lizozomala prezinta 2 aspecte mai bine cunoscute:

1. marcarea enzimelor lizozomale

2. sortarea, segregarea moleculelor si vezicularea lizozomilor primari

Ambele fenomene se petrec la nivelul ap. Golgi.

1. Marcarea enzimelor lizozomale presupune formarea unei etichete

(manozo-6-fosfat, M6P).
 Prima etapa: de la nivelul retelei cis-Golgi, proteinele care sunt
destinate a sfarsi ca enzime lizozomale si care poarta obligatoriu
structuri oligozaharidice N-glicozidice sunt complexate de enzima N-
acetilglucozaminil-fosfotransferaza, care modifica cel putin una
dintre manoze prin transferarea unei N-acetil-glucozamine impreuna
 cu un fosfat => se formeaza un precursor al etichetei finale M6P.
Specificitatea interactiunii dintre viitoarea enzima lizozomala si N-
acetil-glucozaminil-fosfotransferaza este asigurata de un semnal
conformational.
 A doua etapa: nu este clar unde are loc, dar consta in prelucrarea
ulterioara a etichetei la forma ei finala. Cert este insa faptul ca in
reteaua trans-Golgi, capacul de N-acetil-glucozamina nu mai
mascheaza eticheta M6P, care devine functionala si este folosita in
procesele de sortare, segregare si producere a lizozomilor primari.
2. Sortarea are la baza interactiunea M6P cu un receptor specific
transmembranar (receptorul la M6P). Receptorul la randul sau, folosit
pentru segregarea si aglomerarea componentelor lizozomale la nivelul unor
structuri cu invelis de clatrina din reteaua trans-Golgi. Acestea evagineaza
din structurile trans-Golgiene si se desprind, pierzandu-si invelisul de
clatrina si devenind lizozomi primari.

In etapa urmatoare, lizozomii primari fuzioneaza:

- cu endozomi tarzii => lizozomi secundari

- cu lizozomi secundari preexistenti => sporindu-le bagajul de enzime cu
componente proaspete.

Biogeneza lizozomilor se sfarseste cu procesele de reciclare a

componentelor membranare implicate in sortare, segreare, veziculare si transport
directionat al lizozomilor primari.

In ciuda faptului ca enzimele lizozomale sunt functionale deja in reteaua

trans-Golgi, ele nu pot activa aici deoarece pH-ul in lumenul structurii este cu cel
putin o unitate mai ridicat decat in lizozom (desi tot acid, este putin mai acid).
 Subiectul 93
Mitocondria: aspectul la MO şi ultrastructure

Mitocondria (condriozomul) este un organit celular delimitat de un sistem

de două membrane, având ca funcţie de bază producerea de ATP. Este un organit
semiautonom, adica se afla in relatie de simbioza cu celula si este capabila de
autoreplicare prin fisiune binara.

Are lungimea de 1.5-2 microni si diametrul de 0.3-0.5 microni.

 MO(structura):
- hematoxilina ferica Regaud(coloratie citochimica)=> structuri
granulare negre cu aspectul unor scame, fire de ata
- verde Janus B (colorant vital)=> evidentierea plasticitatii
morfologice a mitocondriei. Caracterul de colorant vital al
verdelui Janus B este dat de capacitatea sa de a patrunde si de
a fi oxidat in mitocondrie => colorarea organitului in verde
smarald
- rodamina 123(colorant vital)=> devine fluorescenta prin
oxidare intramitocondriala

Cu ajutorul colorantilor vitali, a fost caracterizata plasticitatea

mitocondriilor, adica posibilitatea acestora de a-si schimba forma, de a fuziona
sau fisiona. Acesti coloranti vitali au permis prin tehnicile actuale de microscopie
de fluorescenta, inclusiv microscopie confocala, sa se observe morfologia
labirintica si inretelata a mitocondriilor dintr-o celula.

 ME(ultrastructura):
- are mai multe elemente ultrastructurale specifice:
1. membrana mitocondriala externa si interna
2. criste mitocondriale
3. spatiu intermembranar
4. matrice mitocondriala
 5. ribozomi
- un organit invelit intr-o membrana relativ bine intinsa - membrana
mitocondriala externa. In interiorul acesteia si separata de ea, se
evidentiaza o a doua membrana, puternic faldurata, denumita
membrana mitocondriala interna. Faldurile acestei membrane sunt
denumite criste mitocondriale (diametru de 18-20nm) orientate
perpendicular pe axul lung al organitului, dar pot avea si aspect
tubular (cu sectiunea circulara sau triunghiulara)
ex: la celulele secretoare de hormoni steroidici, cele 2
membrane definesc doua compartimente mitocondriale. Acestea
sunt:
1. compartimentul mitocondrial extern (spatiu intermembranar) =
spatiul dintre cele doua membrane mitocondriale si din axul cristelor
2. compartimentul mitocondrial intern (matrice mitocondriala) =
spatiul din interiorul membranei mitocondriale interne
- este cel mai complex compartiment, la nivelul sau gasindu-se
un ADN propriu, fara capete libere = ADN circular, chiar daca forma
sa nu este de cerc
- ribozomii mitocondriali !!!!

ME de inalt voltaj (permite analiza unor sectiuni mai groase ale

preparatelor biologice) a evidentiat aspectul prelung, adesea ramificat al
mitocondriilor =>numarul mitocondriilor intr-o celula este mult mai mic decat am
fi tentati sa credem din examinarea preparatelor standard de ME.

Lucrul acesta este evidentiabil si prin studiul de sectiuni seriate in

microscopia electronica clasica, astfel incat mitocondrii care se evidentiau
independent in unele sectiuni se dovedesc a se uni la nivelul altor sectiuni, adica
se dovedesc a fi parti constitutive ale aceleiasi mitocondrii.
 Subiectul 94
Organizarea moleculară şi funcţiile membranei mitocondriale interne

Membrana mitocondriala interna, desi organizata conform modelului

mozaic fluid, reprezinta o exceptie de la regula in privinta raportului
lipide:proteine. Ea contine 20-30% lipide si 70-80% proteine => rolul sau
metabolic. Insa, rolul de bariera al acestei membrane este, de asemenea,
deosebit de important, pentru buna ei functionare.

Pentru a compensa parca procentul mic de lipide, la nivelul acestei

membrane intalnim un fosfolipid cu o hidrofobicitate mai accentuata=cardiolipina
(~ 15% in procente de compozitie).

Procesul esential desfasurat la nivelul mb mitocondriale interne este

FOSFORILAREA OXIDATIVA ce prezinta 5 complexe proteice, primele 4 apartinand
fenomenului denumit lant transportor de electroni=LANT RESPIRATOR.

Aceste complexe proteice preiau electroni de la NADH, respectiv FADH2, si

ii poarta printr-o succesiune de centre oxido-reducatoare, saracindu-i trepat de
energie, cedandu-i la sfarsit oxigenului.

Acest intreg proces este insotit si de pomparea de protoni din matrice catre
compartimentul mitocondrial extern prin folosirea energiei preluate de la
electronii transportati doar de 3 dintre cele 4 complexe proteice: I,III, IV =
complexe de conservare a energiei. Energia este conservata sub forma unui
gradient electrochimic generat la nivelul membranei mitocondriale interne prin
aceasta pompare directionata de protoni.

Lantul respirator

In LR opereaza complexele I-IV, precum si 2 componente de legatura:

- Ubiquinona - face legatura intre complexele I-II-III

- Citocromul c - leaga complexele III-IV.
Deci: complex I – ubiquinona – complex II – ubiquinona - complex III - citocrom c -
complex IV

Complexul I = complexul NADH- dehidrogenazei

- este cel care introduce in sistem electronii preluati de pe NADH

- este format din peste 40 de subunitati proteice, dintre care 7 sunt tipuri
autonome <=> sunt proteine codificate de ADN-ul mitocondrial propriu si
sintetizate in matricea organitului, prin ribozomi proprii
- contine 1 centru flavinic si 7-8 centre fier-sulf, care prezinta cofactorii unor
asa-numite proteine Fe-S cu raport stoechiometric intre ionii de Fe si cei de
S unitar
- dupa ce preia electronii de pe NADH, ii saraceste in energie in mai multi
pasi, prin trecerea lor de la un centru oxido-reducator la altul, sfarsind prin
a-i preda ubiquinonei = coenzima Q( CoQ)
- energia preluata de la electronii transportati e folosita pentru pomparea de
protoni din matricea mitocondriala in spatiul intermembranar.

Complexul II = complexul succinat-dehidrogenazei

- este singurul complex al LR ce nu pompeaza protoni, desi prezinta 1

domeniu transmembranar
- contine 1 centru flavinic si 3 centre FE-S (din care unul atipic 3Fe-4S),
precum si 1 centru hemic
- introduce in LR electronii preluati de la FADH2, a caror energie este prea
mare pentru a fi preluati la nivelul 1 si preda apoi electronii CoQ.

Complexul III = complexul citocromilor b-c1

- este cel ma bine cunoscut si opereaza ca dimer

- contine mai multe subunitati proteice, dintre care 1 autonoma, contine un
centru Fe-S, 3 centre hemice
- preia electronii de la ubiquinona, le reduce energia in cateva trepte si ii
transfera pe citocromul c
- energia preluata de la electronii transferati este folosita pentru pomparea
de protoni din matrice in compartimentul extern
Complexul 4 = complexul citocromilor a-a3 = complexul citocrom-oxidazei

- este ultimul complex al LR

- prezinta:
 3 subunitati proteice autonome ce formeaza nucleul functional al
complexului
 2 centre hemice
 2 centre cuprice = situri oxido-reducatoare
 opereaza ca dimer
- preia deci electronii de la citocromul c(prin unul din centrii Cu), ii saraceste
de energie(pompand pe baza energiei acumulate protoni), si ii insera pe
oxigen, cu formare de apa
- structureaza 2 canale transmembranare prin care sunt pompati acesti
protoni(1 proton pompat/fiecare electron transportat): canale D, respectiv
K - intrucat la nivelul lor sunt conservati un rest aspartat, respectiv de lizina.
In zona mediana transmembranara a canalului D se afla un rest glumatat,
cu rol esential in pomparea protonilor.

Evident, toate cele 3 complexe ale lantului transportor de electroni si care

conserva energia preluata de la electroni prin pomparea de protoni( este vorba de
complexele I, III, IV) sunt transmembranare. Altfel, nu ar fi posibila operarea lor
ca pompe protonice.

Complexul V = ATP sintaza

- pozitionare transmembranara si foloseste gradientul protonic creat de LR,

disipandu-l pentru a lega o grupare fosfat la ADP
- actioneaza ca o turbina , actiunea sa fiind reversibila, el putand hidroliza
ATP si pompa protoni, in cazul in care gradientul se inverseaza (de unde si
denumirea alternativa de F1F0ATP-aza)
- are arhitectura asemanatoare unui bat de toba, cu 3 parti componente:
cap, gat trunchi. Capul este sferic, voluminos, orientat spre matricea
mitocondriala, iar trunchiul este constituit din portiunea transmembranara
a complexului, gatul facand legatura intre cele doua parti.
Trunchi = componenta F0, componenta transmembranara

Cap si gat = componenta F1, componenta catalitica.

- are 16 proteine, din care 2 autonome

- capul si gatul sunt formate din 5 subunitati notate simbolic α, β, Ƴ, sigma,
epsilon in raport stoechiometric 3:3:1:1:1 . Capul e alcatuit din 3 dimeri α-β
- componenta transmembranara, F0, structureaza un canal protonic prin
care este disipat gradientul realizat de LR. Fluxul protonic prin acest canal
reprezinta forta motrice pentru producerea ATP din ADP si fosfat
- structura globulara a capului se roteste in raport cu portiunea
transmembranara, rotirea implicand 3 pasi a cate 120 de grade. In timpul
acestei rotiri, cei 3 heterodimeri αβ, care formeaza 3 situri active ale
componentei catalitice, trec succesiv prin 3 stari diferite: deschisa, laxa si
stransa, corespunzand astfel:
1. Starea deschisa = lipsa nucleotidului si fosfatului in siturile de legare
2. Starea laxa: legarea ADP-ului si fosfatului
3. Starea stransa: legarea ATP-ului

Se pare ca in aceste stari se consuma energie doar pentru ocuparea siturilor

cu ADP si fosfat respectiv pentru eliberarea de ATP, nu si pentru formarea
implicita a acestuia <=> legarea fosfatului la ADP.

Transportul metabolitilor

Piruvatul si fosfatul sunt preluate din citosol->matrice prin transportori

simport si este necesara disiparea gradientul protonic. Deci, gradientul protonic
format prin actiunea complexelor proteice ale LR de electroni nu este folosit
exclusiv pentru producerea de ATP, ci si pentru transportul unor metaboliti.

Alti 2 metabolitici energetici esentiali sunt ADP si ATP-ul. ADP-ul este

transportat prin membrana -> matrice, iar ATP-ul catre citosol, cei 2 fiind
transportati la schimb, deci, printr-un transportor antiport. Prin intrarea unei
molecule de ADP si iesirea uneia de ATP se introduc in matrice 3 sarcini negative
si sunt expulzate 4 => potentialul membranar este redus.
 O explicatie pentru organizarea membranei mitocondriale interne sub
forma de criste este faptul ca sporeste considerabil suprafata => mareste
functionalitatea ei, fiind posibile mai multe procese simultan pentru acelasi volum
al organitului.
 Subiectul 95
Organizarea moleculară şi funcţiile membranei mitocondriale externe şi a
spaţiului intermembranar

Membrana mitocondriala externa este organizata conform modelului

mozaic fluid, ea avand un raport lipide/proteine corespunzator celui general
valabil.

1. Permeabilitate generoasa, datorita prezentei porinelor, care permit

schimbul nerestrictionat al moleculelor de pana la 5000 daltoni intre
citosol si compartimentul mitocondrial extern.
2. Preluarea de AG din citosol. Acest lucru se realizeaza prin preluarea AG
de pe transportorii lor proteici din citosol = proteine care leaga AG =
FABP = Fatty Acid Binding Protein.

AG sunt esterificati la acil-CoA, prin actiunea acil-CoA sintazei. Acil-CoA

este translocata in versantul intermembranar, unde este transformata sub
actiunea carnitin-acil-transferazei I in acilcarnitina.

Acil-carnitina este preluata de membrana mitocondriala interna, pentru a o

transloca in matricea mitocondriala.

3. Dezaminare oxidativa a aminelor biogene, lucru realizat prin actiunea

monoamin-oxidazei = enzima marker pentru mb mitocondriala externa.

Acest lucru inseamna ca ea se intalneste in celula numai la nivelul acestei

membrane si poate fi folosita pentru aprecierea gradului de puritate al
preparatelor de membrana mitocondriala externa.

Prin actiunea monoamin-oxidazei sunt inactivate epinefrina, norepinefrina,

dopamina, serotonina etc. Produsii de dezaminare sunt apoi metabolizati la
compusi care sunt excretati prin urina.
Spatiul intermembranar

Compartimentul mitocondrial extern poate fi considerat ca un

compartiment tampon intre citosol si mitoplast. La nivelul acestuia se creeaza
practic un microclimat adecvat functionarii optime a mitoplastului.

Intuim ca la nivelul compartimentului intermembranar nu exista diferente

de concentratie fata de citosol in privinta moleculelor de pana la 5000 de daltoni
(datorita porinelor, ce permit traficul lor practic nerestrictionat), respectiv pentru
ionii anorganici aflati liberi in citosol.

La nivelul acestui compartiment mitocondrial se gasesc enzime care

pregatesc o serie de metaboliti energetici esentiali functionarii mitocondriei:

 adenilatkinazei, care transfera un rest fosfat de pe ATP pe AMP,

conform reactiei:

ATP+AMP=2ADP

Deci se consuma o molecula de produs finit al functiei mitocondriale = ATP,

pentru crearea a 2 molecule de substrat, adica se creeaza premizele obtinerii a 2
molecule de ATP, prin consumul uneia singure

 nucleozid-fosfokinaze : transforma nucleozidele in nucleotide, creand

premizele obtinerii unei diversitati de compusi macroergici.
 Subiectul 96
Organizarea moleculară şi funcţiile matricei mitocondriale

Matricea mitocondriala contine: componente necesare replicarii,

transcrierii si traducerii informatiei continute de propriul ADN, ADN proporiu,
ribozomi, enzime necesare β-oxidarii AG, enzime care opereaza in ciclul acizilor
tricarboxilici (fara succinat dehidrogenaza).

1. La nivelul matricei mitocondriale se gasesc componentele necesare

replicarii, transcrierii si traducerii informatiei continute de propriul ADN si
biosintetizeaza doar maximum 1% din proteinele necesare functionarii
mitocondriei, restul fiind codificate de ADN-ul nuclear, sintetizate in citosol
si importate de mitocondrie.
Ribozomii din matricea mitocondriala au structura si caracteristicile
ribosomilor procariotici, deosebindu-se astfel de ribozomii din citosolul
celulei. Enzimele necesare procesarii ADN sunt asemanatoare celor din
procariote.
2. Bagajele enzimatice necesare β-oxidarii AG stau la baza producerii de
acetil-CoA, materia prima pentru alta secventa de reactii importante in
realizarea functiei de baza a mitocondriei. Aceste reactii constituie ceea ce
este cunoscut sub numele de ciclul acizilor tricarboxilici (ciclul acidului
citric/ciclul Krebs).
Enzimele care opereaza in CAT sunt localizate in matricea
mitocondriala, cu exceptia succinat dehidrogenazei ce face parte integranta
dintr-un complex proteic (complexul II) apartinand membranei
mitocondriale interne.
Ciclul Krebs foloseste acetil-CoA rezultata atat din β-oxidarea AG, cat
si din prelucrarea oxidativa a piruvatului importat din citosol. In cadrul
procesului se reduc 3 molecule de NAD+ si una de FAD, cu producerea
NADH, respectiv FADH2, care reprezinta donorii de electroni pentru lantul
transportor de electroni, parte integranta a procesului de fosforilare
oxidativa ce are loc la nivelul membranei mitocondriale interne.

Pe scurt: din β-oxidarea AG si prelucrarea oxidativa a piruvatului

importat din citosol => acetil-Co-A -->intra in CAT = reducerea a 3 molecule
NAD+ si una de FAD cu producere de NADH si FADH2 -> ULTIMELE 2
TRANSPORTA ELECTRONI FOLOSITI IN FOSFORILAREA OXIDATIVA
 Subiectul 97
Biogeneza versus originea mitocondriilor, teoria endosimbiotică

Teoria endosimbiotica reprezinta un model privind originea mitocondriei

care in momentul de fata este unanim recunoscut.

Teoria a fost emisa de mai bine de un secol de insusi Richard Altmann si

presupune ca acum milioane de ani, cand atmosfera terestra isi modifica
proprietatile fizico-chimice, imbogatindu-se in oxigen, o celula aeroba a fost
endocitata de o alta anaeroba, produsul acestei endocitozei castigand o mai buna
capacitate de acomodare la noile conditii. Rezultatul a fost supravietuirea prin
simbioza.

In favoarea acestei teorii se pronunta urmatoarele realitatii biologice:

1. Prezenta cardiolipinei, fosfolipid abundent in membranele bacteriilor, in

membrana mitocondriala interna
2. Prezenta porinelor in membrana mitocondriala externa (porinele au fost
pentru prima data evidentiate in peretele unor bacterii)
3. Existenta ADN-ului propriu, circular (fara capete libere) asa cum este ADN-
ul procariotelor
4. Caracteristicile ribozomilor din matricea mitocondriala: 70S (ca si ribosomii
procariotelor)
5. Sinteza proteica sensibila la cloramfenicol (ca cea din procariote)
insensibila la cicloheximida (blocheaza sinteza proteica pe
ribozomii din citosolul eucariotelor)
6. ARN-polimeraza sensibila la rimfamicina (ca la procariote)
7. Capacitatea proprie de a se divide
 Subiectul 98
Rolul mitocondriilor în distribuţia intracelulară a ionilor de calciu, în producerea
de specii reactive de oxigen şi în apoptoză

Desi este stabilita implicarea mitocondriei in procesele apoptotice,

mecanismele prin care aceasta controleaza apoptoza nu sunt inca pe deplin
elucidate. Ceea ce se cunoaste cu certitudine sunt fapte care evidentiaza
participarea mitocondriei la procesele apoptotice prin participarea pe calea
cascadei caspazelor.

Initial, s-a considerat ca mitocondriile raman neschimbate in timpul

apoptozei, dar s-a observat ca sufera modificari morfologice in apoptoza:

 reducerea dimensiunilor
 sporirea densitatii matricei = picnoza mitocondriala

Aceste condensari sunt evenimente timpurii in apoptoza. Mai mult, in

apoptoza indusa prin deprivarea de factor de creste neurala NGF, la neuronii
simpatici, picnoza mitocondriala este reversibila.

Daca in celulele normale mitocondriile sunt dispersate in toata celula, in

celulele apoptotice ele se redistribuie, aglomerandu-se perinuclear. Se pare ca
acest lucru se datoreaza defectelor din relatia lor cu kinezinele, ce le permit
dispersarea in citoplasma pe baza unui transport dependent de organizarea
microtubulilor.

Totusi, apar si modificari mitocondriale la nivel molecular si biochimic.

Rezultatul: dezorganizarea membranelor mitocondriale cu eliberarea in citosol de
componente intramitocondriale:

- citocrom c
- endonucleaze G
- AIF - Apoptosis-Inducing-Factor
 In general, prezenta citocromului c in citosol este un semnal de evolutie
apoptotica a celulei.

Citocromul c se leaga de un factor de activare al apoptozei = APAF 1

(apoptotic protease activating factor) => un oligomer cu structura simetrica in
spite de roata, continand 7 complexe APAF1-citocrom c = apoptozom

- butucul central e format prin unirea capetelor NH2-terminale ale

molecule de APAF-1 si leaga procaspaza 9 prin domeniile CARD(Caspase
Recruitment Domain) ale celor 2 tipuri de proteine => ii determina activarea si
autoliza => lizeaza procaspaza 3, activand-o si declansand apoptoza.

- spitele sunt formate din restul lantului polipeptidic

Modificarea echilibrului intre factorii pro- si anti-apoptotici din familia

proteinelor BLC-2 determina eliberarea citocromului c. Raportul intre factorii anti-
apoptotici si cei pro-apoptotici este cel care are efect asupra membranelor
mitocondriale. Cresterea expresiei factorilor pro-apoptotici are ca rezultat
permeabilizarea membranelor mitocondriale, cu eliberarea citocromului c si sunt
considerate 3 cai:

1. Capacitatea factorilor pro-apoptotici de a oligomeriza reprezinta de

fapt un mecanism prin care pot structura megacanale

Capacitatea de oligomerizare este datorata prezentei in aceste proteine a

unor domenii BH. Exista 4 domenii BH, factorii anti-apoptotici le contin pe toate
cele 4, iar cei pro-apoptotici sunt fie lipsiti complet de domeniul BH4, fie prezinta
ample modificari la nivelul acestuia.

2. Capacitatea factorilor pro-apoptotici de a altera stabilitatea planara a

bistratelor fosfolipidice

Prin reducerea tensiunii planare a bistratului lipidic, factorii pro-apoptotici

ar putea induce formarea de intreruperi in continuitatea bistratului lipidic sub
forma unor pori sau ar putea organiza complexe lipide-proteine cu deschideri
suficient de largi in structura membranei, care sa permita proteinelor din
compartimentul mitocondrial extern sa difuzeze in citosol, intr-o gama foarte
mare de gabarite moleculare

3. Capacitatea factorilor pro-apoptotici de a modifica permeabilitatea

porinelor din membrana mitocondriala externa

Cand lipozomi cu porine au fost incubati cu BAK/BAX, a fost indusa

deschiderea porilor. Prin porii astfel deschisi, citocromul c, marcat cu
fluoresceina, a trecut nestingherit.

Prin contrast, in experimente similare conduse cu folosire de factori anti-

apoptotici, a fost inregistrata inchiderea porilor.

Ramane de vazut care dintre acestei cai va fi confirmata, sau poate daca
realitatea biologica implica o cale ce combina toate aceste directii pe criterii
dependente de anumite conditii in care procesul apoptotic se poate desfasura.

Cele trei posibile cai descrise fac parte din teoria structurarii de canale in
membrana mitocondriala externa, pentru explicarea pierderilor de componente
intermembranare.

Exista si o a doua teorie, teoria ruperii membranei externe, care stipuleaza

ca pierderile s-ar datora umflarii mitocondriei, cu destinderea membranei interne
si fragmentarea celei externe, insa exista un puternic contra-argument: procesul
apoptotic decurge cu consum energetic, care necesita functionalitatea
mitocondriei.
 Subiectul 99
Nucleul celular: definiţie, aspect la MO si ME

Nucleul sau carion este cel mai reprezentativ si cel mai mare organit al
celulei (6-10% din volumul celulei), cu excepţia hematiei adulte, corneocitelor şi
celulelor fibre adulte din cristalin. Este prezent doar in celulele eucariote, este
delimitat de invelisul nuclear si este neparmanent (prezent doar in interfaza).

Are roluri in:

- protejarea informatiei genetice

- este sediul autoreplicarii ADN si transmiterii mesajului genetic
- controlul post-transcriptional

MO (structura)

 cu coloranti bazici (ex: HE) => coloratie violet => nucleul este BAZOFIL
 in coloratia Azan => nucleu rosu
 componente care pot aparea la MO :
- invelis nuclear - la periferie (nu se observa in MO)
- cromatina - bazofila - se observa sub forma de granule, filamente sau
blocuri
- unul sau mai multi nucleoli - se observa mai intens colorati decat
nucleul
- cariolimfa = lichidul nuclear format in mare parte din proteine

Nucleii eucromatici (cromatina activa functional) au aspect veziculos,

prezinta granulatii fine si in general au aspect granular sau fibrilar. Eucromatina
apare palid colorata si contine ADN care poate fi pus in evident prin urmatoarele
metode:

 coloratia Feulgen=> ADN-ul apare colorat rosu-violet

 coloratia MGP (methyl-green pyronin) = reactive Brachet => ADN-ul
apare verde-albastrui, ARN-ul apare rosu
  in microscopia de fluorescenta, cu DAPI => nucleul are fluorescenta
albastra

Nucleii tahicromatici (cromatina inactiva functional) sunt intens bazofili.

Heterocromatina apare intens colorata.

ME(ultrastructura)

1. Invelis nuclear:
- prezent doar in interfaza si este alcatuit din membrana invelisului
nuclear, ce prezinta membrana nucleara interna si membrana
nucleara externa, si din cisterna perinucleara
- membrana externa se continua cu cisterne RER si poate prezenta
ribozomi atasati. Enzime: G6P-aza
- membrana interna este in raport cu o structura fibrilara densa =
lamina nucleara
- por nuclear - eucromatina sparge heterocromatina periferica,
atingand mb nucleara
2. Cromatina:
- poate fi eucromatina, electronoclara, functional activa
- heterocromatina, electronodensa, inactiva functional
3. Matrice nucleara
4. Nucleolul:
- zona electronodensa, neregulata, cu structura fibrilogranulara
 Subiectul 100
Invelişul nuclear: definiţie, organizare, ultrastructură

Invelisul nuclear = anvelopa nucleara, este un complex membranar

caracteristic celulelor eucariote si delimiteaza doar in interfaza ciclului celular
continutul nuclear de citoplasma.

Prezenta invelisului nuclear si a nucleului reprezinta trasatura esentiala

morfologica ce deosebeste celula EK de celula PK si reprezinta un compartiment
subcelular separat in care isi are sediul ADN si in care se desfasoara
autoreplicarea si transcriptia. Prin urmare, invelisul nuclear asigura stabilitatea
genetica mai mare a EK in raport cu PK.

Invelisul nuclear contine:

1. membrana nucleara extern:

- in contact direct cu citoplasma
- pe ea se pot atasa ribozomi
- se continua cu RER
- enzima atasata: G6P-aza
2. spatiul perinuclear:
- spatiul ce separa cele doua membrane ale invelisului nuclear
- grosimea sa este de 200-300 A
- comunica cu lumenul RE
- nu este vid, aici putandu se stoca imunoglobuline si Ca 2+
3. membrana nucleara interna:
- cea care delimiteaza continutul nuclear
- ambele mb au o ultrastructura asemanatoare altor citomb =>
apar trilaminate la ME si au o grosime de cca 70-80 A
4. pori nucleari:
- discontinuitati ale spatiului perinuclear dat de fuzionarea celor 2
mb => mb nucleara externa are continuitate cu mb nucleara interna
 - rolul lor este esential in realizarea schimburilor nucleu-
citoplasma(mai ales ARNm)
- forma porilor variaza intre circular si poligonal
- nr porilor este proportional cu activitatea celulei: cu cat sinteza
de ARN este mai mare, cu atat celula respectiva va avea mai multi
pori
- in medie, porii ocupa 10-20% din invelisul nuclear
- diametrul porilor este de 10 mm in repaus si 25 mm in transport
- in ME, porii nucleari au caracteristic faptul ca se gasesc in zonele
unde eucromatina pare sa sparga heterocromatina periferica,
atingand membrana nucleara
5. lamina nucleara(lamina densa interna)
- se gaseste in raport cu membrana nucleara interna
- un strat electronodens anexat fetei nucleoplasmice a mb
nucleare interne
- o retea de natura proteica cu aspect fibros, ce formeaza suportul
structural al nucleului
- atasarea laminei de invelisul nuclear se realizeaza prin
intermediul unor proteine integrale din MNI si prin atasare de
complexele porilor nucleari
- interactioneaza direct si cu cromatina, functionand astfel ca
punte de legatura intre ADN si invelisul nuclear
- reteaua de filamente este alcatuita din proteine = lamine
nucleare, fiind o clasa speciala de proteine a filamentelor
intermediare.
- apare clar pe imaginile de ME dupa fixarea cu GLUTARALDEHIDA
- sunt 3 tipuri de lamine nucleare: A,B,C
- rol de suport pt membrana nucleara interna, cat si rol in cadrul
diviziunii celulare si anume in dezintegrarea membranei celulare: in
diviziune, laminele se fosforileaza si se dezasambleaza, doar cele de
tip B ramanand atasate de MNI, urmand ca, la sfarsitul telofazei, sa
se desfosforileze => reasamblarea laminei densa nucleare.
 Subiectul 101
Porul nuclear şi rolul său în transport

Porii nucleari sunt discontinuitati ale spatiului perinuclear dat de fuzionarea

celor 2 mb => mb nucleara externa are continuitate cu mb nucleara interna. Rolul
lor este esential in realizarea schimburilor nucleu-citoplasma, in primul rand
permitand trecerea ARNm din nucleu catre aceasta.

 are rol in reglarea schimbului bidimensional selectiv nucleu – citoplasma

 este o structura dinamica ce dispare si apare in functie de activitatea celulei
 o celula activa prezinta 3-4000 de pori

La ME, porul are aspectul unui poligon cu 8 laturi, organizat in jurul unui canal
central:

 3 inele proteice suprapuse = mase anulare (d=20nm):

- 8 citoplasmatice pe care se insera fibrile citoplasmatice cu capetele
libere si dispozitie parallela
- 8 nucleoplasmatice pe care se prind fibrile nucleoplasmatice cu
dispozitie convergenta (=>nu au capetele libere) unite prin inel
nucleoplasmic = cosulet
 complex anular radial: format dintr-o subunitate anulara si una luminala
 8 canale periferice
 complex central: contine o retea fibrilara prin care trec macromolecule in
tranzit, dar blocheaza difuzia pasiva a macromoleculelor de dimensiuni mari

TRANSPORTUL PRIN COMPLEXUL POR

1. pasiv -> prin canalele periferice trec ioni (K⁺, Na⁺) si molecule mai mici de
60kDa (aa, nucleotide, oligozaharide)
2. activ -> necesita GTP-aze
- viteza este invers proportional cu masa moleculara
- se importa: proteine nucleare (cariofile), enzime necesare replicarii,
complexe ligand - receptor hormonal, factori de transcriere
- substantele importate au secventa semnal de adresare nucleara
(NLS, incarcata pozitiv si bogata in lizina si arginina)=> sunt
recunoscute in citoplasma de importina
- complexul format este legat de fibrilele citoplasmatice si transferat la
por
- se exporta, printr-un mecanism asemanator: ARNt, ARNm, ribozomi
(echivalent, sunt implicate NES si exportina)
 Subiectul 102
Importul nuclear

Pentru a iniția importul nuclear, majoritatea semnalelor de localizare

nucleară trebuie recunoscute de către cărăușii de import nuclear (importine).

Importinele sunt codificate de o familie de gene ale transportului nuclear.

Fiecare membru al familiei codifică o proteină transportor care este specializată
pentru transferul din citosol în nucleu a unui subset de proteine, care conțin
semnale de localizare nucleară.

Importinele sunt proteine citosolice solubile, care se leagă atât la SLN de pe

proteina care urmează să fie transportată cât și la proteinele NPC, dintre care
unele organizează fibrilele care se extind în citoplasmă. Aceste fibrile, precum și
multe dintre proteinele NPC din zona centrală a complexului, care contribuie la
bariera de difuzie, includ un număr mare de secvenţe repetitive cu fenilalanină și
glicină fiind, prin urmare, numite „FG repetitive”.

Secvențele FG repetitive servesc ca situri obligatorii de legare pentru

importine. Complexele importină-încărcătură se deplasează de-a lungul căii de
transport prin legare repetată, disociere și apoi re-legarea la următoarea secvență
FG. În acest fel, complexele sar de la o proteină a NPC la alta, pentru a traversa
interiorul încâlcit al complexului por.

Odată ajuns complexul în interiorul nucleului, importinele disociază de

încărcătura lor și se reîntorc singure în citoplasmă. Transportatorii nucleari de
import nu se leagă mereu direct de proteinele nucleare, ci pot avea nevoie de
proteine adiţionale, adaptoare.
 Subiectul 103
Exportul nuclear

Exportul din nucleu funcționează asemănător importului nuclear, doar că în

sens invers.

Exportul nuclear al moleculelor mari, cum ar fi subunitățile ribozomale și

ARN de diverse tipuri, are loc prin NPC și depinde, de asemenea, de un sistem de
transport selectiv.

Sistemul de transport se bazează pe semnale de export nuclear din

secvenţa proteinelor care urmează să fie exportate, precum și pe transportorii
complementari de export nuclear (exportine). Acești cărăuși se leagă atât de
semnalul de export, cât și de proteinele NPC, pentru a ghida încărcătura către
citosol.

Mulți transportori de export nuclear sunt înrudiţi structural cu importinele,

fiind codificați de membri ai aceleiași familii de gene de transport nuclear.
 Subiectul 104
Nucleolul: rol, compoziţie biochimică şi organizare, evidenţiere la MO,
ultrastructură

Nucleolul este un corpuscul intranuclear, interfazic, vital.

ROL:

- biogeneza ribozomilor
- controlul ciclului celular si al diviziunii celulare
- pregatirea mitozei
- in transferul ARNm SI ARNt in citoplasma- nucleolul reprezinta o statie
intermediara pentru ARNm si ARNt in drumul lor catre citoplasma
- in absenta nucleolului, nu se sintetizeaza proteine si celula nu se divide; de
asemenea, nu se formeaza ribozomi => ARNm si ARNt nu trec din nucleu in
citoplasma, fiind blocata sinteza proteica

DIMENSIUNI:

- 0,5 - 2microni (dimensiuni mari in celulele cu nucleu voluminous si sinteza

proteica intensa)

FORMA:

- rotund-oval
- !!! nu prezinta invelis

LOCALIZARE:

- este pozitionat central sau excentric, in functie de destinatia functionala

NUMAR:

- in medie, exista 2 nucleoli/nucleu, pentru a putea fi transmis 1/set haploid

- numarul variaza intre 1 si 10
 - !!! este prezent in toate celulele, insa frecvent nu este observat din cauza
faptului ca planul de sectiune nu il cuprinde

COMPOZITIE CHIMICA:

- ADN, ARN si proteine, care se gasesc, in functie de tipul celular si de

momentul functional, in proportii aproximative:
 ARN nucleolar-reprezentat de diferite stadii de maturare ale
ARNr ( ribozomal) 7%
 ADN nucleolar 3%
 proteine histonice(bazice) si non histonice(acide) 90%
 mici cantitati de Ca,Mg,Zn

MO(structura):

 HE => corpuscul bazofil

 coloratie Feulgen => individualizarea unui corpuscul cromatinian
(ADN colorat in rosu) atasat nucleolului = cromatina asociata
nucleolului

ME(ultrastructura):

- se observa o zonă electronodensă, neregulată, cu structură fibrilogranulară

- ultrastructural are 4 componente:
1. pars fibrosa = retea filamentara de ARN
2. pars granulosa = granule formate din preribozomi
3. pars cromosoma = fibre de ADN
4. pars amorpha = proteine omogene

Mai actual: - zona densa fibrilara, aflata in jurul centrului fibrilar, contine proteine
implicate in clivajul preARNr si asamblarea post-transcriere a preribozomilor

- zona granulara

- centru fibrilar (NOR) ce prezinta ARNpolimeraze I si II, factori de

transcriere si nucleolina (naveta nucleu - citoplasma)
 Subiectul 108
Cromatina: definiţie, clasificare, împachetare

Cromatina este complexul format de ADN cu proteine histonice şi

nonhistonice. Este forma de existenta a materialului genetic in interfaza. In timpul
diviziunii se condenseaza si se structureaza in formatiuni numite cromozomi.

Cromatina si spatiile intercromatiniene alcatuiesc impreuna nucleoplasma.

Cromatina contine:

- 30% ADN
- 40% proteine histonice
- 25% proteine nonhistonice
- 5% ARN

Clasificarea cromatinei:

 Eucromatina - aspect electronoclar la ME/ palid colorata in MO,

- reprezinta de fapt niste cromozomi decondensati
- prezinta fibre cromatidiene nespiralizate / despiralizate
=> este activa genetic, ADN-ul component fiind fie in
curs de replicare, fie in curs de transcriere
 Heterocromatina - aspect electronodens la ME/intens colorata la MO
- reprezinta de fapt niste segmente unde
cromozomii raman condensati, ADN-ul de aici fiind
in stare inactiva, deci nefiind implicat in replicare/
transcriptie
o Constitutiva
o Facultativa
 Subiectul 109
Fibra de cromatină. Histone, caractere generale, roluri

Molecula de ADN desfasurata are 2 m. Pentru a putea fi cuprinsa in spatiul

nuclear, molecula sufera procese de impachetare + compactare + plicaturare.

Filamentul de ADN are o grosime de 2nm.

TEORIA UNINEMEI: intr-un cromozom exista o singura molecula de ADN

Deci, impachetarea ADN in cromozom presupune o micsorare de 10.000 de

ori a lungimii sale. Pentru a se impacheta convenabil, ADN are nevoie de niste
proteine bazice, cu masa moleculara mica = histone. Histonele interactioneaza cu
anionii fosfat din catenele ADN, formand nucleozomii.

1. Filamentul dublu catenar de ADN (d=2nm)

2. NUCLEOZOM => fibra nucleozomala (d=10nm):
- alcatuit dintr-un miez octameric = miezul nucleozomului, format din
4 perechi de proteine histonice (H2A, H2B, H3, H4) si un segment de
ADN lung de 146 de perechi de baze care este infasurat de 1 tur si ¾
ori in jurul octamerului
- nucleozomul = unitatea de repetare, care va forma un lant cu aspect
de margele insirate pe ata
- constitutia acestui lant necesita ADN linker intre 2 nucleozomi si
histona H1
3. SOLENOID:
- reprezinta condensarea atei cu nucleozomi
- este o rasucire sub forma de solenoid a fibrei de cromatina
- sunt 6 nucleozomi/pas de spirala
- aceasta structura este stabilizata de histona H4
- se formeaza fibra de 30 nm
 4. BUCLA:
- fibra de 30 nm formeaza bucle (domenii) in jurul unui schelet proteic
=> fibra de 300 nm
- Buclele + scheletul proteic se plicatureaza din nou => fibra de 700 nm
din cromatida la inceputul profazei

Proteine histonice:

- sunt bazice
- sunt caracteristice numai eucariotelor
- sunt sintetizate in citoplasma si ajung in nucleu prin pori, prin transport
active
- in functie de continutul de Lys si Arg, exista 5 tipuri de histone:
 H1 (are specificitate de specie si are urmatoarele roluri: organizarea si
functionarea cromatinei, mentinerea stucturii cromatinei, inhibarea
trasncrierii genelor, spiralizarea cromozomilor)
 H2A
 H2B
 H3
 H4 (nu au specificitate de specie si au rol in formarea nucleozomilor)
- se leaga de gruparile fosfat din ADN

Proteine nonhistonice:

- sunt acide
- sunt sintetizate in citoplasma
- se gasesc in nucleoplasma, nucleol si citoplasma
- au rol in reglarea activitatii genelor si in diferentierea genica
- exemple de non-histone: ADN polimeraza, ARN polimeraza, in principal
enzime ce intervin in acetilare, metilare, fosforilarea nucleoproteinelor
- au rol in replicare, recombinare, reparare ADN, transcriere ARNm,
impachetarea si mentinerea structurii cromozomilor