REFERAT

CELULA UMANA

Profesor Coordonator
LISEI SIMONA

Student
GRIDAN IOANA-MATEEA

1
 CELULA UMANA

Definitie: Celula este unitatea de bază morfo-functionala a tuturor țesuturilor și

organelor. Este un mic compartiment apos, delimitat de membrana ce conține moleculele,
macromoleculele și incluziunile ce permit celulei să-și îndeplinească funcțiile.
Clasificarea celulelor: Celulele pot fi împărțite în două categorii: celule procariote
(bacterii) și celule eucariote (fungi, plante si animale). Celulele eucariote, prin definiție conțin un
nucleu (karyon = nucleu); procariotele nu au nucleu.
Alcătuirea celulei eucariote:
Celula eucariotă este un ansamblu complex format din plasmalemă (membrana plasmatică) și
citoplasma care cuprinde o serie de organite citoplasmatice fără membrană ( microtubuli,
microfilamente, centrioli, ribozomi), cu membrana simplă numită tonoplast (reticolul
endoplasmatic, aparatul Golgi, lizozomi, peroxizomi etc.) și cu membrane duble sau anvelopă
(nucleu și mitocondrii).

2
 PLASMALEMA
Membranele biologice sunt compuse din lipide și proteine unite între ele cu legături
necovalente.

Lipidele membranare formează baza structurală a unei membrane, în timp ce proteinele

sunt responsabile de funcțiile active ale membranelor. Aranjarea lipidelor și proteimelor
răspunde unui model în mozaic numit “mozaic fluid”.
Bistratul lipidic- reprezintă structura de baza a unei membrane biologice. Lipidele sunt
amfipatice: au un cap hidrofil (“iubeste apa”) sau polar și interactionează cu mediul apos și o
coadă hidrofobă sau non polară; cozile hidrofobe interacționează între ele și formează miezul
bistratului lipidic. Stratul dinspre exterior formează foița externă, iar cel din interior, foița
internă. Lipidele membranare sunt de 3 categorii: fosfolipide (reprezintă cel mai abundent
component), colesterol și glicolipide.
Proteinele membranare - sunt de două tipuri: proteine integrale care străbat bistratul
lipidic care sunt amfipatice ( porțiuni din ele vin în contact cu stratul hidrofob al statului lipidic,
iar regiunile hidrofile vin în contact cu mediul apos); proteine periferice- sunt asimetric
distribuite gsindu-se fie pe o parte fie de alta a bistratului lipidic.
3
 Membranele sunt 4embrane4 fluide, dinamice. Proteinele membranare si fosfolipidele pot
difuza realativ liber in planul 4embrane. Totusi miscarile lor sunt restrictionate.
Functiile membranei plasmatice
Membrana plasmatica este interfata dintre o celula si mediul sau extern. Membrana
plasmatica inveleste celula, regleaza pasajul moleculelor in si dinspre celula, si raspunde la
semnale primite din mediul extern. Regleaza pasajul moleculelor in si dinspre celula si raspunde
de semnalele primite din mediul extern. Transportul prin membrana este facilitat de proteinele
prezente in structura ei care au urmatoarele functii: proteine carrier si pompe, canale, receptori,
etc.
Atunci cand proteinele si macromoleculele nu pot traversa membrana prin proteinele din
structura care mediaza acest transport, celula utilizeaza un proces denumit endocitoza prin care o
portiune a membranei se asociaza cu materialul ce va fi inglobat, se invagineaza, producand o
vezicula intracelulara ce contine materialul ingerat.
Exista doua tipuri de endocitoza: pinocitoza si fagocitoza.
Pinocitoza- este o proprietate a tuturor celulelor. Acest proces implica ingestia de fluid si
paricule solubilizate prin intermediul unor microvezicule (< 200 nm in diametru) numite vezicule
pinocitozice.
Fagocitoza este realizata doar de unele tipuri celulare principale fiind macrofagele si neutrofilele. In
fagocitoza, regiuni largi ale membranei plasmatice se extind, ingloband particule mari, cum sunt
microorganismele sau resturile celulare. Se formeaza astfel vacuole (>1μm in diametru) denumite
fagozomi. Fagozomii fuzioneaza in continuare cu lizozomii, iar continutul lor este de obicei degradat
datorita enzimelor lizozomale.

4
 CITOPLASMA
Citoplasma este formata din doua compartimente: citoplasma nestructurata sau
hialoplasma (substanta fundamentala a citoplasmei), citoplasma structurata sau morfoplasma,
reprezentata de organitele celulare. In afara de organitele celulare, in citoplasma se pot gasi
incluziunile celulare, produsi de secretie si acumulari de produsi exogeni.
Clasificarea organitelor celulare dupa functia lor in celula
A. Organitele sintezei si secretiei celulare: reticulul endoplasmic, ribozomii, complexul
Golgi.
B. Organitele generatoare de energie: mitocondriile.
C. Organitele digestiei celulare: lizozomii, peroxizomii.
D. Organitele motilitatii celulare: microfilamentele, microtubulii, centrul celular
E. Incluziuni celulare: substante proteice, de exemplu hemoglobina; lipide, sub forma de
picaturi sferice glicogen, substantele minerale - fier, siliciu.
RETICULUL ENDOPLASMATIC (RE)
Reticulul endoplasmatic prezinta un rol major in procesele de biosinteza celulara. Este
prezent in numar mare in celulele angajate in sinteze de proteine, glucide si lipide, fiind bine
dezvoltat in celulele secretorii exo- si endocrine.
Este un organit invelit de o singura membrana ce formeaza o vasta retea interconectata de
compartimente denumite cisternele RE. Se intinde de la membrana nucleara pana la periferia
celului.
Exista doua tipuri de RE: RE granulos sau rugos si RE neted sau agranular care difera prin
forma cavitatilor limitate de membrane si prin prezenta sau absenta ribozomilor pe fata externa.

5
 Reticulul endoplasmatic rugos (REr)- Este un ansamblu de structuri canaliculare si
veziculare membranare, cu diametru de aproximativ 20 nm, pe suprafata carora se gasesc atasati
ribozomi, prin subunitatea mare si care sintetizeaza proteine de export. Este prezent la toate
celulele nucleate, abudent in celule specializate in sinteza proteinelor. Toate lamelele sunt formate
din doua membrane care delimiteaza o cavitate in forma de sac aplatizat. Membranele REr se
continua cu membrana externa a invelisului nuclear Prezinta spatii neacoperite de ribozomi, din
care se vor forma vezicule de tranzitie care vor asigura transportul intracelular (RE tranzitie).
Reticulul endoplasmatic neted (Ren)- este format dintr-un labirint de tubuli sau canalicule
fine ramificate si anastomozate, care comunica cu sacii REr si la nivelul carora nu se ataseaza
ribozomi. Membranele REN au aceeasi structura ca si a REr doar ca din loc in loc prezinta
fenestrari asemanatoare porilor nucleari. In celula musculara striata, REN, poarta numele de reticul
sarcoplasmatic.
Functiile RE:
REn -in metabolizarea lipidelor (biosinteza, degradarea) producand lipidele membranare
-detoxificarea celulara
- functii speciale (depozit dinamic de ioni de calciu)
REr -in biosinteza unor proteine membranare, proteine destinate a functiona in RE, in aparatul
Golgi, sau lizosomi, proteine destinate exportului;
-prelucrarea proteinelor sintetizate in RE;
-sortarea si transportul catre aparatul Golgi.
6
 RIBOZOMII (R)
Se mai numesc si granulele lui Palade si sunt particule ribonucleoproteice foarte mici
implicate in asanblarea aminoacizilor in proteine. Toate sintezele proteice incep pe ribozomii liberi
din citoplasma.
Pot fi de doua tipuri: ribozomi liberi in citoplasma sau grupati in poliribozomi (polizomi)
atasati de membranele reticulului endoplasmic si de fata citoplasmatica a invelisului nuclear.
Apar sub forma de granule ovalare sau elipsoidale cu diametrul mare de 20-30 nm si
diametrul mic de 16-17 nm. Prezinta doua subunitati inegale ca dimensiune si diferite ca structura
morfologica si biochimica:
- subunitatea mica este alungita, curbata cu doua extremitati umflate, cu coeficient de
sedimentare de 40SV;
- subunitatea mare prezinta 3 extremitati scurte si rotunjite, cu coeficient de sedimentare de
60SV, prevazuta cu un canal prin care trece lantul peptidic sintetizat.

7
APARATUL GOLGI
Aparatul Golgi, denumit si complexul Golgi este un organit celular delimitat de
endomembrane, structurat sub forma unei stive de cisterne recurbate prezentand polaritate
morfologica si biochimica, cu rol cheie in precesele de biogeneza a membranelor, in maturarea,
sortarea si distribuirea de molecule si/sau macromolecule atat catre locurile celulare carora le sunt
destinate cat si in calea secretorie. Face parte din sistemul de organite implicat in traficul
intracelular al membranelor, care incepe cu reticulul endoplasmic si se termina la membrana
celulara.

8
 Complexul Golgi este structurat ca o stiva de cisterne recurbate. Numarul cisternelor este
variabil, diferind de la un tip de celula la altul, fiind de regula intre 5 si 8. Aceste cisterne formeaza
dictiozomii.
Din punct de vedere morfologic organitul prezinta: o fata convexa, numita si fata cis,
orientata catre cisterne ale reticulului endoplasmic din care inmuguresc vezicule (reticul
endoplasmic tranzitional); o fata concava, numita si fata trans, orientata catre un sistem de
vezicule si/sau vacuole, tubuli inretelati si fragmente de cisterne, sistem numit retea trans-Golgi.
Principala functie a aparatului Golgi sunt de a prelucra proteinele si lipidele sintetizate de
RE. De asemeni are rol in transportul proteinelor secretate de celula in exterior printr-un proces de
secretie. Are rol important in sisnteza lizozomilor.
MITOCONDRII
Mitocondria este responsabila cu transformarea nutrimentelor in energie; aceasta functie
cunoscuta si ca respiratia aeroba, este motivul pentru care mitocondria este numita uzina
energetica a celulei; energia este inmagazinata sub forma de ATP (adenozin trifosfat).
Forma sferica, formate din doua membrane trilamelare: membrana externa si membrana
interna care trimite in interior prelungiri ce formeaza crestele mitocondriale, sau criste
mitocondriale. Forma lor este, de regula, aceea de falduri, orientate perpendicular pe axul lung al
organitului.

Spatiul dintre cele doua membrane se numeste camera externa, iar intre membrana interna
si crestele mitocondriale se afla camera interna sau matricea mitocondriala. Matricea mitocondriala

9
reprezinta cel mai complex compartiment, la nivelul sau gasindu-se un ADN propriu. Un alt
element ultrastructural evidentiabil in matricea mitocondriala sunt ribosomii mitocondriali.
Fiecare dintre elemente structurale definite mai sus are functii bine fundamentate, prin care
concura la buna realizare a rolului de baza al mitocondriei, producerea deATP.
Membrana interna este alcatuita din particule elementare - unitatile tripartite care sunt
alcatuite dintr-un cap sferic, o tija cilindrica si o baza patrulatera.
Functiile mitocondriei
Respiratia celulara este un proces prin care celulele produc energia necesara pentru a
supravietui. In respiratia celulara, celulele folosesc oxigen pentru a descompune glucoza si pentru
a ii retine energia in molecule de adenozintrifosfat(ATP). Respiratia celulara este esentiala pentru
supravietuirea celor mai multe organisme intrucat energia continuta in glucoza nu poate fi folosita
in celule fara a fi stocata in ATP. Cele doua componente esentiale ale respiratiei sunt oxigenul si
glucoza. Animalele obtin glucoza mancand plante. Respiratia celulara transfera cam 40% din
energia glucozei in ATP. Restul energiei din glucoza este eliberat sub forma de caldura, pe care
omul o foloseste pentru a-si mentine temperatura corporala. Respiratia celulara este uimitor de
eficienta comparata cu alte procese de conversie a energiei, ca arderea benzinei, la care doar 25%
din energie este utilizata.
Mitocondria este organitul responsabil de producerea ATP-ului. O varietate de cai de
metabolism au loc in mitocondrie, incluzand β-oxidarea acizilor grasi, fosforilarea oxidativa si
ciclul Krebs. Atat prin ciclul Krebs cat si prin oxidarea acizilor grasi se produc substraturi pentru
sinteza ATP.
Ciclul Krebs reprezinta o serie de reactii chimice produse in celule al caror rezultat final
este descompunerea moleculelor din hrana in energie, apa si dioxid de carbon. Se manifesta la
toate animalele, la plantele superioare si in cele mai multe bacterii. In organismele ale caror celule
au nucleu, ciclul are loc in mitocondrii, structura deseori numita uzina energetica a celulei.
NUCLEUL
Nucleul are rol central in viata unei celule. Nucleul este structura cea mai specializata a
celulei, care asigura ereditatea si coordoneaza majoritatea reactiilor de sinteza conform
specificitatii biologice a celulei.

10
 Este un corp veziculos in general, cu forma sferica sau ovoida, bine circumscris, cuprins in
masa citoplasmatica a celulei. Dintre substantele care intra in constitutia sa, cea mai caracteristica
este cromatina, puternic bazofila.
Nucleul prezinta o membrana nucleara numita si anvelopa, nucleoplasma (substanta
fundamentala) care este strabatuta de o retea de filamente fine, numita retea cromatica.

El contine genomul celulei care consta intr-un numar definit de molecule de ADN (cu aspect de dublu
helix). Molecula de ADN este formata din doua lanturi lungi polinucleotide, rasucite sub forma de helix.
Acizii nucleici sunt substante chimice alcatuite din unitati simple numite nucleotide. O nucleotida este
formata dintr-o baza azotata (purinica- adenina si guanina; piridiminica- citozina si timina, pentru ADN iar
in ARN timina este inlocuita cu uracil), un zahar ( riboza in ARN si dezoxiriboza in ADN) si un radical
11
fosforic. Mai multe nucleotide formeaza un lant polinucleotidic. O secventa formata din 2 nucleotide
formeaza codonii, care au capacitatea de a include un aminoacid in molecula proteica. Pentru codificarea
celor 20 de aminoacizi exista 64 de codoni fiecare format din 2 nucleotide. Mai multe nucleotide formeaza
o gena.
Membrana nucleara- este formata din doua membrane, una interna si una externa care se
afla in legatura cu RE. Membrana externa prezinta pori prin care patrund macromolecule necesare
in activitatea nuclara. Membrana interna se afla in legatura cu cromatina.
Nucleoplasma- este substanta fundamentala fluia si omogena bogata in cationi (Na, Ca,
Mg, etc).
Cromatina si cromozomii reprezinta doua forme de organizare a materialului genetic
(ADN). In interfaza (perioada dintre doua diviziuni succesive), materialul genetic este reprezentat
de cromatina iar in timpul diviziunii celulare, de cromozomi.
Cromatina se gaseste:
1. dispersata in nucleoplasma, sub diferite forme:
a. granule de diferite marimi, numite cromocentri
b. granule fin dispersate
c. forma fibrilara
2. condensata la periferia nucleara, pe fata interna a invelisului nuclear, unde formeaza
membrana cromatica
Eucromatina si heterocromatina
Cromatina fin dispersata in mod uniform in nucleu se numeste eucromatina. Cromatina
condensata sub forma de granule mari formeaza heterocromatina si este intens bazofila. Distingem
doua tipuri de heterocromatina:
- heterocromatina constitutiva, care este intotdeauna condensata in interfaza; este inactiva
genetic si nu contine gene structurale
-heterocromatina facultativa care se poate imparti in functie de tipul de cromozomi de
care apartine in:
o      heterocromatina facultativa autosomala, care corespunde celor 22 de perechi de
cromosomi autosomali

12
 o      heterocromatina facultativa gonosomala care corespunde cromatinei sexuale ce
formeaza corpusculul Barr in celulele somatice de la femeie si corpusculul F in
celulele somatice la barbat.
In diviziune in nucleoplasma apar niste filamente lungi numite cromozomi alcatuiti din
cromatina. Cromatina este un lant flexibil, ca un sirag de perle, alcatuite din unitati care se repeta
numite nucleosomi. Fiecare nucleosom are forma unui cilindru turtit format din proteine histonice
inconjurate de un segment de ADN alcatuit din 140 de perechi de nucleotide care formeaza doua
inele la varful si baza cilindrului.
Nucleolul- in nucleul aflat intre diviziuni se gasesc 1-2 corpusculi numiti nucleoli, cu rol in
sinteza ARNr si in pregatirea mitozei.
LIZOZOMI
Sunt structuri de forma veziculara care contin enzime digestive si functioneaza ca un sistem
digestiv intracelular.
Membrana limitanta este asemanatoare cu plasmalema. Contin peste 40 de enzime
digestive (proteaze, nucleaze, glicozidaze, fosfataze etc). Cu aceste enzime lizozomii pot distruge
majoritatea constituientilor celulari si tesuturi.
Lizozomii unei celule sunt organizati intr-un sistem lizozomal, tot ce intra in lizozomi fiind
apoi folosit in metabolismul celulei. Substantele care ajung in lizozomi sunt aduse fie din
exteriorul celulei prin fagocitoza si pinocitoza sau din interirul celulei.
Enzimele lizozomale iau nastere in complexul Golgi, de unde sunt impachetate in vezicule
mici. Astfel lizozomi au rol important in apararea organismului (fagocitoza microorganismelor),
reinnoirea celulelor, metabolismul intracelular al colesterolului.
Datorita functiilor digestive lizozomii sunt implicati in numeroaze boli patologice, datorate
lipsei uneia sau mai multor enzime (acumularea de acid uric in lizozomi-guta, sau acumulare de
silicati).
PEROXIZOMI
Peroxizomii se prezinta sub forma de vacuole sferice sau ovoide, uneori de forme
neregulate cu prelungiri. Ei sunt delimitati de o endomembrana si contin o matrice in granulata
uneori cu un cristaloid. Cristaloidul poate aparea format din manunchiuri paralele de tubuli care in
sectiune transversala dau imaginea unui fagure de miere. Peroxizomii se formeaza prin reticulul
endoplasmic – complexul Golgi si au rol in metabolismul peroxidului.

13
 CITOSCHELETUL (APARATUL LOCOMOTOR)
Filamente de actina- actina se gaseste in cele mai multe celule in proportie de 10% din
totalul proteinelor celulare. Cantitatea ei in celule difera dupa gradul de activitate al acestora..
Filamentele de actina se asocieaza in parte cu endomembranele si se leaga de obicei de
membrana celulara de suprafata.
Filamente de miozina -miozina se gaseste in cantitate redusa in celulele nemusculare,
fiind de forma si marime diferita in aceeasi celula. Legarea microfilamentelor de membrana de
suprafata se realizeaza prin diferite proteine (alfa-actinina si vilina). Legarea microfilamentelor
este esentiala pt formarea citoscheletului precum si pt unele procese celulare de baza ca
citokinezia.
Filamente intermediare -sunt prezente in celulele eucariotelor fiind diferite de
microfilamentele de actina si microfilamentele de miozina. Sunt numite intermediare pt ca
diametrul lor este situat intre cel al microfilamentelor mici de actina si cel al microfilamentelor
mari de miozina Dupa proteinele componente sunt de mai multe tipuri: microfilamente formate
din precheratina – cheratina; microfilamente ce contin vimentina; microfilamente ce contin
desmina sau scheletina.
Microvili, stereocili, cili, flageli -microvilii reprezinta o forma de organizare stabila a
microfilamentelor, fiind prezenti in diferite tipuri de celule nemusculare. Microvilii sunt
formatiuni ale membranei celulare de suprafata, prezenti de obicei la polul sau polii liberi,
nejonctionali, ai unor celule foarte acive in transportul celular. Microvilii se gasesc astfel bine
reprezentati la enterocite sau la nefrocite. De obicei microvilii au o forma de deget de manusa, au
inaltimi si grosimi egale sau inegale. Cilii apar de obicei sub forma de prelungiri celulare dispuse
la unul din polii celulei, fiind alcatuiti din citoplasma si membrana celulara. Cilii pot fi mobili si
imobili(stereocili). Flagelii prezinta o structura asemanatoare cililor. La om ei sunt reprezentati
numai prin gametii sexuali masculini (spermatozoizi)
Microtubuli-sunt prezenti sub forma de cilindri subtiri in citoplasma celulelor animale si
vegetale. Ca si microfilamentele, ei pot aparea grupati sau izolati in citoplasma. Ei au rol in
formarea citoscheletului impreuna cu microfilamentele, contribuind la mentinerea formei celulei.
Centriolii, centrul celular -centriolii sunt organite microtubulare stabile in citoplasma
celulelor. Centrul celular poate contine unul sau frecvent doi centrioli ce sunt inconjurati de o
zona citoplasmatica mai clara. Centrul celular este responsabil in celula de initierea si

14
declansarea diviziunii celulare (mitoza sau meioza) formand fusul de diviziune. De asemenea
genereaza miscarea cililor si flagelilor prin faptul ca la baza acestora se gaseste intotdeauna
prezent un centriol denumit corpuscul bazal.
Tipuri de celule
Celule statice- celule cu un anumit gad de diferentiere care nu se mai divid (neuronii, fibre
musculare, ovocitele)
Celule in tranzit- celule cu o existenta scura care se ditrug prin maturare (keratinocitele,
mielocitele, etc).
Celule- stem- celule cu capacitate de reinoire care persista pe tot parcursul vietii
individuale.

15