CELULA UMANA

Definitie: Celula este unitatea de baza morfo-functionala a tuturor tesuturilor si

organelor. Este un mic compartiment apos, delimitat de membrana ce contine
moleculele, macromoleculele si incluziunile ce permit celulei sa-si
indeplineasca functiile.
Clasificarea celulelor: Celulele pot fi impartite in doua categorii: celule
procariote (bacterii) si celule eucariote (fungi, plante si animale). Celulele
eucariote, prin definitie contin un nucleu (karyon = nucleu); procariotele nu au
nucleu.
Alcatuirea celului eucariote:
Celula eucariota este un ansamblu complex format plasmalema (membrana
plasmatica) si citoplasma care cuprinde o serie de organite citoplasmatice fara
membrana ( microtubuli, microfilamente, centrioli, ribozomi), cu membrana
simpla numita tonoplast (reticolul endoplasmatic, aparatul Golgi, lizozomi,
peroxizomi etc.) si cu membrane duble sau anvelopa (nucleu si mitocondrii).

PLASMALEMA

Membranele biologice sunt compuse din lipide si proteine unite intre ele cu
legaturi necovalente.

Lipidele membranare formeaza baza structurala a unei membrane, in timp

ce proteinele sunt responsabile de functiile active ale membranelor. Aranjarea
lipidelor si proteimelor raspunde unui model in mozaic numit mozaic fluid

Bistratul lipidic- reprezinta structura de baza a unei membrane biologice.

Lipidele sunt amfipatice: au un cap hidrofil (iubeste apa) sau polar orientat
spre exteriorul bitrstului si interactioneaza cu mediul apos si o coada hidrofob
sau non polar; cozile hidrofobe interactioneaza intre ele si formeaza miezul
bistratului lipidic. Startl dinspre exterior formeaza foita externa, iar cel din
interior, foita interna. Lipidele membranare sunt de 3 categorii: fosfolipide
(reprezinta cel mai abundent component), colesterol si glicolipide.
Proteinele membranare- sunt de doua tipuri: proteine integrale care
strabat bistratul lipidic care sunt amfipatice ( portiuni din ele vin in contact cu
stratul hdrofob al statului lipidic, iar regiunile hidrofile vin in contact cu mediul
apos); proteine periferice- sunt asimetric distribuite gasindu-se fie pe o parte fie
de alta a bistratului lipidic.

Membranele sunt structuri fluide, dinamice. Proteinele membranare si

fosfolipidele pot difuza realativ liber in planul membranei. Totusi miscarile lor
sunt restrictionate.
Functiile membranei plasmatice
Membrana plasmatica este interfata dintre o celula si mediul sau extern.
Membrana plasmatica inveleste celula, regleaza pasajul moleculelor in si
dinspre celula, si raspunde la semnale primite din mediul extern. Regleaza
pasajul moleculelor in si dinspre celula si raspunde de semnalele primite din
mediul extern. Transportul prin membrana este facilitat de proteinele prezente in
structura ei care au urmatoarele functii: proteine carrier si pompe, canale,
receptori, etc.
Atunci cand proteinele si macromoleculele nu pot traversa membrana
prin proteinele din structura care mediaza acest transport, celula utilizeaza un
proces denumit endocitoza prin care o portiune a membranei se asociaza cu
materialul ce va fi inglobat, se invagineaza, producand o vezicula intracelulara
ce contine materialul ingerat.
Exista doua tipuri de endocitoza: pinocitoza si fagocitoza.
Pinocitoza- este o proprietate a tuturor celulelor. Acest proces implica ingestia
de fluid si paricule solubilizate prin intermediul unor microvezicule (< 200 nm
in diametru) numite vezicule pinocitozice.
Fagocitoza- este realizata doar de unele tipuri celulare principale fiind
macrofagele si neutrofilele. In fagocitoza, regiuni largi ale membranei
plasmatice se extind, ingloband particule mari, cum sunt microorganismele sau
resturile celulare. Se formeaza astfel vacuole (>1m in diametru) denumite
fagozomi. Fagozomii fuzioneaza in continuare cu lizozomii, iar continutul lor
este de obicei degradat datorita enzimelor lizozomale.

CITOPLASMA
Citoplasma este formata din doua compartimente: citoplasma
nestructurata sau hialoplasma (substanta fundamentala a citoplasmei),
citoplasma structurata sau morfoplasma, reprezentata de organitele celulare. In
afara de organitele celulare, in citoplasma se pot gasi incluziunile celulare,
produsi de secretie si acumulari de produsi exogeni.
Clasificarea organitelor celulare dupa functia lor in celula
A. Organitele sintezei si secretiei celulare: reticulul endoplasmic, ribozomii,
complexul Golgi.
B. Organitele generatoare de energie: mitocondriile.
C. Organitele digestiei celulare: lizozomii, peroxizomii.
D. Organitele motilitatii celulare: microfilamentele, microtubulii, centrul
celular
E. Incluziuni celulare: substante proteice, de exemplu hemoglobina; lipide, sub
forma de picaturi sferice glicogen, substantele minerale - fier, siliciu.
RETICULUL ENDOPLASMATIC (RE)
Reticulul endoplasmatic prezinta un rol major in procesele de biosinteza
celulara. Este prezent in numar mare in celulele angajate in sinteze de proteine,
glucide si lipide, fiind bine dezvoltat in celulele secretorii exo- si endocrine.

Este un organit invelit de o singura membrana ce formeaza o vasta retea

interconectata de compartimente denumite cisternele RE. Se intinde de la
membrana nucleara pana la periferia celului.
Exista doua tipuri de RE: RE granulos sau rugos si RE neted sau agranular care
difera prin forma cavitatilor limitate de membrane si prin prezenta sau absenta
ribozomilor pe fata externa.

Reticulul endoplasmatic rugos (REr)- Este un ansamblu de structuri

canaliculare si veziculare membranare, cu diametru de aproximativ 20 nm, pe
suprafata carora se gasesc atasati ribozomi, prin subunitatea mare si care
sintetizeaza proteine de export. Este prezent la toate celulele nucleate, abudent
in celule specializate in sinteza proteinelor. Toate lamelele sunt formate din
doua membrane care delimiteaza o cavitate in forma de sac aplatizat.
Membranele REr se continua cu membrana externa a invelisului nuclear
Prezinta spatii neacoperite de ribozomi, din care se vor forma vezicule de
tranzitie care vor asigura transportul intracelular (RE tranzitie).
Reticulul endoplasmatic neted (Ren)- este format dintr-un labirint de tubuli sau
canalicule fine ramificate si anastomozate, care comunica cu sacii REr si la
nivelul carora nu se ataseaza ribozomi. Membranele REN au aceeasi structura
ca si a REr doar ca din loc in loc prezinta fenestrari asemanatoare porilor

nucleari. In celula musculara striata, REN, poarta numele de reticul

sarcoplasmatic.
Functiile RE:
REn -in metabolizarea lipidelor (biosinteza, degradarea) producand lipidele
membranare
-detoxificarea celulara
- functii speciale (depozit dinamic de ioni de calciu)
REr

-in biosinteza unor proteine membranare, proteine destinate a

functiona in RE, in aparatul Golgi, sau lizosomi, proteine destinate exportului;

-prelucrarea proteinelor sintetizate in RE;
-sortarea si transportul catre aparatul Golgi.
RIBOZOMII (R)
Se mai numesc si granulele lui Palade si sunt particule ribonucleoproteice foarte
mici implicate in asanblarea aminoacizilor in proteine. Toate sintezele proteice
incep pe ribozomii liberi din citoplasma.
Pot fi de doua tipuri: ribozomi liberi in citoplasma sau grupati in poliribozomi
(polizomi) atasati de membranele reticulului endoplasmic si de fata
citoplasmatica a invelisului nuclear.
Apar sub forma de granule ovalare sau elipsoidale cu diametrul mare de 20-30
nm si diametrul mic de 16-17 nm. Prezinta doua subunitati inegale ca
dimensiune si diferite ca structura morfologica si biochimica:
- subunitatea mica este alungita, curbata cu doua extremitati umflate, cu
coeficient de sedimentare de 40SV;
- subunitatea mare prezinta 3 extremitati scurte si rotunjite, cu coeficient de
sedimentare de 60SV, prevazuta cu un canal prin care trece lantul peptidic
sintetizat.

APARATUL GOLGI
Aparatul Golgi, denumit si complexul Golgi este un organit celular delimitat de
endomembrane, structurat sub forma unei stive de cisterne recurbate prezentand
polaritate morfologica si biochimica, cu rol cheie in precesele de biogeneza a
membranelor, in maturarea, sortarea si distribuirea de molecule si/sau
macromolecule atat catre locurile celulare carora le sunt destinate cat si in calea
secretorie. Face parte din sistemul de organite implicat in traficul intracelular al
membranelor, care incepe cu reticulul endoplasmic si se termina la membrana
celulara.

Complexul Golgi este structurat ca o stiva de cisterne recurbate. Numarul

cisternelor este variabil, diferind de la un tip de celula la altul, fiind de regula
intre 5 si 8. Aceste cisterne formeaza dictiozomii.
Din punct de vedere morfologic organitul prezinta: o fata convexa, numita si
fata cis, orientata catre cisterne ale reticulului endoplasmic din care inmuguresc
vezicule (reticul endoplasmic tranzitional); o fata concava, numita si fata trans,
orientata catre un sistem de vezicule si/sau vacuole, tubuli inretelati si
fragmente de cisterne, sistem numit retea trans-Golgi.
Principala functie a aparatului Golgi sunt de a prelucra proteinele si lipidele
sintetizate de RE. De asemeni are rol in transportul proteinelor secretate de
celula in exterior printr-un proces de secretie. Are rol important in sisnteza
lizozomilor.
MITOCONDRII
Mitocondria este responsabila cu transformarea nutrimentelor in energie;
aceasta functie cunoscuta si ca respiratia aeroba, este motivul pentru care
mitocondria este numita uzina energetica a celulei; energia este inmagazinata
sub forma de ATP (adenozin trifosfat).
Forma sferica, formate din doua membrane trilamelare: membrana externa si
membrana interna care trimite in interior prelungiri ce formeaza crestele

mitocondriale, sau criste mitocondriale. Forma lor este, de regula, aceea de

falduri, orientate perpendicular pe axul lung al organitului.

Spatiul dintre cele doua membrane se numeste camera externa, iar intre
membrana interna si crestele mitocondriale se afla camera interna sau matricea
mitocondriala. Matricea mitocondriala reprezinta cel mai complex
compartiment, la nivelul sau gasindu-se un ADN propriu. Un alt element
ultrastructural evidentiabil in matricea mitocondriala sunt ribosomii
mitocondriali.
Fiecare dintre elemente structurale definite mai sus are functii bine
fundamentate, prin care concura la buna realizare a rolului de baza al
mitocondriei, producerea deATP.
Membrana interna este alcatuita din particule elementare - unitatile tripartite
care sunt alcatuite dintr-un cap sferic, o tija cilindrica si o baza patrulatera.
Functiile mitocondriei
Respiratia celulara este un proces prin care celulele produc energia necesara
pentru a supravietui. In respiratia celulara, celulele folosesc oxigen pentru a
descompune glucoza si pentru a ii retine energia in molecule de
adenozintrifosfat(ATP). Respiratia celulara este esentiala pentru supravietuirea

celor mai multe organisme intrucat energia continuta in glucoza nu poate fi

folosita in celule fara a fi stocata in ATP. Cele doua componente esentiale ale
respiratiei sunt oxigenul si glucoza. Animalele obtin glucoza mancand plante.
Respiratia celulara transfera cam 40% din energia glucozei in ATP. Restul
energiei din glucoza este eliberat sub forma de caldura, pe care omul o foloseste
pentru a-si mentine temperatura corporala. Respiratia celulara este uimitor de
eficienta comparata cu alte procese de conversie a energiei, ca arderea benzinei,
la care doar 25% din energie este utilizata.
Mitocondria este organitul responsabil de producerea ATP-ului. O varietate de
cai de metabolism au loc in mitocondrie, incluzand -oxidarea acizilor grasi,
fosforilarea oxidativa si ciclul Krebs. Atat prin ciclul Krebs cat si prin oxidarea
acizilor grasi se produc substraturi pentru sinteza ATP.
Ciclul Krebs reprezinta o serie de reactii chimice produse in celule al caror
rezultat final este descompunerea moleculelor din hrana in energie, apa si dioxid
de carbon. Se manifesta la toate animalele, la plantele superioare si in cele mai
multe bacterii. In organismele ale caror celule au nucleu, ciclul are loc in
mitocondrii, structura deseori numita uzina energetica a celulei.
NUCLEUL
Nucleul are rol central in viata unei celule. Nucleul este structura cea mai
specializata a celulei, care asigura ereditatea si coordoneaza majoritatea
reactiilor de sinteza conform specificitatii biologice a celulei.
Este un corp veziculos in general, cu forma sferica sau ovoida, bine circumscris,
cuprins in masa citoplasmatica a celulei. Dintre substantele care intra in
constitutia sa, cea mai caracteristica este cromatina, puternic bazofila.
Nucleul prezinta o membrana nucleara numita si anvelopa, nucleoplasma
(substanta fundamentala) care este strabatuta de o retea de filamente fine,
numita retea cromatica.

El contine genomul celulei care consta intr-un numar definit de molecule de

ADN (cu aspect de dublu helix). Molecula de ADN este formata din doua
lanturi lungi polinucleotide, rasucite sub forma de helix. Acizii nucleici sunt
substante chimice alcatuite din unitati simple numite nucleotide. O nucleotida
este formata dintr-o baza azotata (purinica- adenina si guanina; piridiminicacitozina si timina, pentru ADN iar in ARN timina este inlocuita cu uracil), un
zahar ( riboza in ARN si dezoxiriboza in ADN) si un radical fosforic. Mai multe

nucleotide formeaza un lant polinucleotidic. O secventa formata din 2

nucleotide formeaza codonii, care au capacitatea de a include un aminoacid in
molecula proteica. Pentru codificarea celor 20 de aminoacizi exista 64 de
codoni fiecare format din 2 nucleotide. Mai multe nucleotide formeaza o gena.
Membrana nucleara- este formata din doua membrane, una interna si una
externa care se afla in legatura cu RE. Membrana externa prezinta pori prin care
patrund macromolecule necesare in activitatea nuclara. Membrana interna se
afla in legatura cu cromatina.
Nucleoplasma- este substanta fundamentala fluia si omogena bogata in cationi
(Na, Ca, Mg, etc).
Cromatina si cromozomii reprezinta doua forme de organizare a materialului
genetic (ADN). In interfaza (perioada dintre doua diviziuni succesive),
materialul genetic este reprezentat de cromatina iar in timpul diviziunii celulare,
de cromozomi.
Cromatina se gaseste:
1. dispersata in nucleoplasma, sub diferite forme:
a. granule de diferite marimi, numite cromocentri
b. granule fin dispersate
c. forma fibrilara
2. condensata la periferia nucleara, pe fata interna a invelisului nuclear,
unde formeaza membrana cromatica