1 Descrieti procesul de spermatogeneza so ovogeneza si

enumerate diferentele dintre ele

Spermatogeneza este un process biologic complex prin care spermatogonia se
transforma in spermatozoidul matur (spermie). Acest process are loc in tubii
seminiferi, incepe de la pubertate (13- 16 ani) si continua pana la batranete,
cand secretia de testosterone devine insuficienta pt stimularea multiplicarii si
diferentierii celulare necesare formarii gametilor.
Spermatogoniile situate in tubii seminiferi se afla intr-o stare latent pana la
pubertate, cand se inmultesc prin mitoza si dau nastere la numeroase
spermatogonii.
Intregul process de spermatogeneza dureaza aprox. 2 luni astfel ca indifferent de
varsta genitorului patern in momentul fecundarii, varsta spermatozoidului este de
64 zile. Cand spermiogeneza este completa, spermiile patrund in lumenul tubilor
seminiferi.
Ovogeneza cuprinde procesele prin intermediul carora ovogonia se transforma
in gametul feminin. Ovogeneza este un process conditionat, discontinuu, ciclic,
care incepe inca din viata intrauterina (sapt a7a) si se tremina la menopauza
(incetarea ciclului ovarian si uterin).
In uterul embrio-fetal se dezvolta celulele germinale pana la stadiul de ovocite
primare (cel. germinale -> ovogonii -> ovocit primar) apoi se opresc in profaza
pana la pubertate. In ovarul fatului de sex feminin, persista aprox 2 000 000
ovocite primare adapostite in tot atatia foliculi ovarieni. La pubertate, foliculii
ovarieni primari isi maresc volumul si devin foliculi ovarieni secundari. Dupa
pubertate, in fiecare luna, are loc maturarea unui folicul ovarian si ovulatia.
Numarul de ovocite secundare eleminate prin ovulatie este mult mai redus in
cazul tratamentului cu anticonceptionale, deoarece hormonii administrati previn
ovulatia.
Timpul indelungat in care ovocitele primare ramane latent in interiorul foliculului
ovarian poate dura pana la varsta adulta. Timpul indelungat in care ovocitele pot
fi blocate in profaza primei diviziuni meiotice creste vulnerabilitatea la agentii
teratogeni din mediul inconjurator si totodata riscul nondisjunctiei cromozomale
in momentul reluarii meiozei.
Diferente dintre ovogeneza si spermatogeneza :
-

spre deosebire de spermatogeneza- proces continuu care incepe la

pubertate-, ovogeneza este un proces discontinuu, ciclic, care incepe
inainte de nastere si continua pana la menopauza.
spre deosebire de spermatogeneza, care are loc integral in interiorul
gonadei masculine, ovogeneza incepe in ovar si se termina in afara
gonadei feminine.

in urma primei meioze, in cazul spermatogenezei rezulta 2 spermatociti

secundari, spre deosebire de ovogeneza unde rezulta un singur ovocit
primar si primul globul polar.
in cazul spermatogenezei se formeaza 4 spermatozoizi, iar dintr-o
ovogonie- 1 singur ovul.
spermatozoizii sunt heterozigoti (pot contine cromozomul X sau Y) pe cand
ovulul este un homozigot (contine doar cromozomul X)

2 Fecundatia si consecintele ei
Fecundatia (fertilizarea) incepe cu contactul dintre capul spermiei si ovocitul
secundar si se termina prin combinarea cromozomilor de origine materna si
paterna in metafaza primei diviziuni a zigotului.
Procesul dureaza aprox 24h.
Caracteristicile fecundarii la specia umana:
-

interna
are loc in 1/3 externa a tubei uterine
1 singur spermatozoid este necesar pentru fecundarea ovulului
activarea ovocitului secundar si finalizarea diviziunii meiotice
in urma fecundarii zigotul care are 46 cromozomi si ADN monocatenar ce
transmit caracterele speciei, are caracteristici noi prin procesul de
crossing-over (recombinarea materialului genetic).
in momentul fecundarii se stabileste sexul genetic
se mentine heterogenitatea speciei
se initiaza segmentarea

Zigotul (oul fecundat) este o celula diploida (2 x 23) alcatuita din cei 46
cromozomi caracteristici speciei umane.
Consecintele fecundarii sunt:

reconstituirea garniturii diploide de cromozomi

determinarea sexului zigotului, responsabilitatea revenindu-i
spermatozoidului (care aduce X sau Y)
initierea segmentarii oului
formarea unui nou organism al aceleiasi specii, cu caracteristici noi prin
procesul de crossing-over, si perpetuarea speciei.

3 Nidatia; sarcina ectopica

Nidatia (implantatia) incepe la sfarsitul primei saptamani de viata intra uterina si
se definitiveaza la sfarsitul celei de-a doua. Pe tot parcursul nidatiei oul se afunda
progresiv in endometru, pana cand va fi acoperit total de acesta. Celulele
sincitiotrofoblastului discloca celulele endometriale din centrul zonei de
implantare, care sufera un proces de apoptoza (moarte celulara dirijata) ce
favorizeaza invazia endometrului.
In mod normal, la inceputul sarcinii, oul fertilizat calatoreste din trompa
uterina catre uter, unde se implanteaza si creste. In aproximativ 2% din sarcini,
oul fertilizat (zigotul), se implanteaza pe o suprafata din afara uterului
determinand astfel dezvoltarea unei sarcini ectopice (cunoscuta si sub numele
de sarcina extrauterina sau sarcina tubara).
Aproape toate sarcinile extrauterine se dezvolta intr-una din trompele uterine dar
se mai pot localiza si la nivelul ovarului, cervixului (partea inferioara a uterului)
sau in interiorul abdomenului. O sarcina extrauterina nu poate sustine fetusul in
viata foarte mult timp.
Daca este lasata netratata, sarcina ectopica tubara poate determina ruptura
trompei uterine si hemoragie masiva, complicatii ce pun in pericol viata gravidei.
De aceea, in cazul unei sarcini extrauterine diagnosticate, care nu determina prin
ea insasi avort spontan, este necesara intreruperea acesteia, fie prin metode
medicale ce opresc dezvoltarea sarcinii, fie prin metode chirurgicale ce inlatura
mecanic zigotul implantat anormal.
Cel mai important risc asociat cu sarcina extrauterina este deteriorarea fertilitatii.
Sarcina ectopica poate distruge una din trompele uterine, reducand astfel
sansele unei viitoare conceptii si crescand riscul aparitiei in viitor a unei noi
sarcini extrauterine.

4 Segmentarea
Segmentarea oului incepe indata dupa terminarea fecundarii, desi s-a sustinut ca
ar axista aparent o faza de repaus.
Zigotul se segmenteaza homeopatic si da nastere la 2-4-8 etc. celule mici ce se
numesc blastomere si care au, fiecare, formula cromozomiala diploida. Dupa
aspectul asemanator cu al unei mure, pe care il are oul la acest inceput de
segmentare, se numeste morula (deci morula este alcatuita din blastomere).
Morulatia se produce concomitent cu migratia oului din trompa spre cavitatea
uterina. Desi in morula numarul de celule creste, dimensiunile acesteia raman
egale cu oul dinainte de diviziune.
Migratia dureaza 3 zile si inca 3 zile oul este liber in cavitatea uterina, deci dupa
6 zile incepe nidatia.
Segemntarea se considera terminata atunci cand raportul nucleo-plasmatic se
restabileste iar blastomerele capata dimensiunile celulelor obisnuite speciei; din
acest moment blastomerele iau denumirea de celule.

5 Gastrulatia
Gastrulatia este o faza timpurie a dezvoltarii embrionare, in timpul careia blastula
monostratificata este reorganizata in trei straturi (trilaminata), structura
cunoscuta sub numele de gastrula. Aceste 3 straturi germinale sunt cunoscute
sub numele de ectoderm, endoderm si mezoderm (ultima foita ce se dezvolta in
perioada de gastrulatie).
Gastrulatia are loc dupa formarea blastulei si liniei primitive. Gastrulatia este
urmata de organogeneza, atunci cand organele individuale se dezvolta din
straturile germinative nou formate. Fiecare strat da nastere la tesuturi si organe
specifice in embrionul in curs de dezvoltare.
Dupa gastrulatie, cel din organism sunt fie organizate in foi de celule legate (ca in
epiteliu) sau ca o plasa de celule izolate, cum ar fi mezenchimul.
Caracteristicile gastrulatiei:

modificare in structura embrionului de la o suprafata simpla (sferica) la

una mai complexa (forma de inel)
diferentierea a 3 foite embrionare

6 Neurulatia
In timpul gastrulatiei, interactiunile dintre mezodermul dorsal si ectodermul
supraiacent induc formare tubului neural echivalent. Transformarea fiecarui strat
ce celule ectoderme in tub neural se numeste neurulatie si si modificarile ce au
loc in embrion- neurula. In urma acestui proces, ectodermul initial este divizat in
mai multe componente:

celulele ce vor migra in tubul neural si vor forma nevrazul

celulele aflate la nivelul epidermei pielii
celulele crestelor neurale care migreaza in regiunea de contact dintre tubul
neural si epiderma

Prin neurulatie la om au luat nastere uramtoarele organe embrionare axiale si

para-axiale:

santul si apoi tubul neural primitiv din care se va dezvolta ulterior sistemul
nervos
coarda dorsala, din care se vor dezvolta ulterior coloana vertebrala,
coastele etc.
tubul digestiv sau intestinul primitiv din care ulterior se formeaza epiteliul
mucoasei digestive
40 de metamere ce corespund celor 33-34 vertebre, diferenta de 6-7
rezultand din cooperarea primelor somite la formarea neurocraniului
nesegmentat

7 Enumerati derivatele celor 3 foite embrionare

ECTODERM

epiblast
o epiderm, glanda mamara, glanda sebacee, par, unghii
o epiteliul cavitatii bucale si al canalului anal
o adenohipofiza, smaltul dintilor
o placoda olfactiva, otica, cristalinul
tub neural
o SNC, retina, neurohipofiza
creste neurale
o SNV, ganglioni simpatici, medulosuprarenale, ganglioni senzoriali
o ectomezenchimul fetei
o dentina, melanocitele
o celule Schwann
o celulele sistemului APUD
o partea membranoasa a septului interventrial

MEZODERM

mezodermul axial- notocord- nucleul pulpos al discului intervertebral

mezodermul intermediar- sistem urogenital, corticosuprarenala
mezoderm lateral- visceral+ somatic => delimiteaza celomul embrionar
o visceral (spanhnic)- foita viscerala a pleurei, pericardului,
peritoneului, musc. neted a tractului digestiv si respirator, splina,
celule sangvine, peretii vaselor de sange si ai inimii.
o somatic (parietal)- oasele membrelor, peretii trunchiului, foita
parietala a pleurei, pericardului si peritoneului

muschiul paraaxial- somitele

sclerotom- coloana vertebrala
moitom- muschii scheletici
dermatom- derm

ENDODERM

epiteliul tractului respirator si deigestiv

parenchimul tiroidei, paratiroidei, ficatului, pancreasului, amigdalelor
palatine, timus
epiteliul cavitatii timpanice si a trompei lui Eustachio
alantoida
epiteliul vezicii urinare si a uretrei, cu exceptia trigonului vezical

8 Explicati de ce perioada embrionara este considerata

perioada critica in dezvoltarea fiintei umane
In primele 4 saptamani, pornind de la zigot se formeaza embrionul. Aceasta
perioada reprezinta embriogeneza. Producerea unei agresiuni in primele 4
saptamani de viata intrauterina poate determina avortarea embrionului.
In saptamanile 4-8 de viata intrauterina are loc formarea organelor
(organogeneza) si modelarea lor- morfogeneza. Producerea unei agresiuni in sapt
3-8 poate determina aparitia unor malformatii congenitale grave.

9 Definiti perioada embrionara

Perioada embrionara este cuprinsa intre saptamanile a4a si a8a de dezvoltare
intrauterina constituind perioada cu cel mai mare risc teratogen de pe parcursul
intregii vieti a produsului de conceptie deoarece in aceasta perioada iau nastere
primordiile tuturor organelor.
Caracterele generale ce marcheaza perioada embrionara sunt:

stabilirea formei generale a corpului morfogeneza

aparitia primordiilor de organe organogeneza

Periada embrionara este o periada de intensa diferentiere biochimica, histologica,

anatomica si functionala, de modelare si apoptoza, in care agentii teratogeni pot
stopa (avort) sau devia dezvoltarea normala (anomalii congenitale)

10 Definiti perioada fetala

Intre saptamana a9a de viata intrauterina pana in momentul nasterii, produsul de conceptie poarta
numele de fat.
Aceasta peroada se caracterizeaza prin procese de crestere si diferentiere a tesuturilor si organelor
formate in timpul periadei embrionare, care acum devin functionale. In perioada fetala se definitiveaza
infatisarea umana, creste greutatea si talia fatului.
In periada fetala susceptibilitatea produsului ce conceptie la actiunea agentilor teratogeni este mai
redusa intrucat organele sunt deja formate. Un factor teratogen ce actioneaza in periada fetala poate
determina intarzieri de crestere si/sau dezvoltare, tulburari functionale etc. dar nu moartea fatului.

11 Descrieti anexele embrio-fetale

AMNIONUL
ALANTOIDA
SAC VITELIN
CORDON OMBILICAL
CORION
PLACENTA

AMNIONUL= anexa embriofetala derivata din ectoderm

este o membrana ce delimiteaza cavitatea amniotica in care este adapostit

embrionul si, mai tarziu, fatul.
contine lichid amniotic care protejeaza impotriva socurilor mecanice,
mentice constanta temperatura, permite dezvoltarea armonioasa a
embrionului si miscarile fatului, ajuta la expulzia fatului

ALANTOIDA= anexa embrionara derivata din endoderm care apare in ziua 16

din tavanul sacului vitelin

prin alungirea si incurbarea embrionului, capata forma unui diverticul

tubular care se deschide in doaca
prezinta 2 portiuni:
o portiune in abdomen participa la formarea vezicii urinare; de la
varful vezicii pana la ombilic se formeaza URACUL care supa nastere
se fibrozeaza si devine ligament ombilical median
o portiune in cordonul ombilical- din mezodermul ce inconjoara
alantoida de la acest nivel se formeaza vasele ombilicale

SAC VITELIN= anexa embrionara derivata din endoderm

in saptamanile 2-3 are rol nutritiv

saptamana a3a- din mezodermul situat in peretele sau se formeaza
primlele celule sangvine, vase de sange si celule germinale primordiale
functie hematopoetica continua pana in luna a2a cand este rpeluata de
catre ficat
saptamana a4a- datorita incurbarii embrionului, o portiune din sacul vitelin
este incorporata in embrion si devine intestin primitiv. Restul sacului vitelin
ramane in afara embrionului si comunica cu intestinul primitiv pentru o
perioada de timp prin ductul vitelin
saptamana a5a- ductul vitelin regreseaza si ulterior dispare

CORDON OMBILICAL 50 cm

dupa nastere, vena ombilicala devine ligament rotund al ficatului

arterele ombilicale in portiunea proximala formeaza arterele iliace interne,
iar in portiunea distala formeaza ligamentele ombilicale mediale

CORION

este alcatuit din:

o sincitiotrofoblast
o citotrofoblast
o mezoderm extramembranar somatic
din acesta se vormeaza vilozitatile coriale
la inceput, vilozitatile exista pe toata circumferinta corionului.
In luna a3a, vilozitatile din regiunea corespunzatoare deciduei capsulare se
atrofiaza, iar corionul de la acest nivel se numeste corion neted. Ramane
corion vilos cel din regiunea deciduei bazale

PLACENTA

este alcatuita din:

o parte fetala= corion vilos
o parte materna= decidua bazala
decidua=endometru matern modificat in timpul sarcinii. Are 3 zone:
decidua bazala
decidua capsulara
decidua parietala
placenta la om este de tip hemocorial
membrana placentara este reprezentata de corion si endoteliul capilarului
fetal
ea constituie o bariera placentara cu permeabilitate selectiva, ce creste cu
varsta sarcinii.
niciodata sangele mamei su nse amesteca cu sangele fatului!

12 Dezvoltarea membrelor

13 Enumerati si definiti principalele malformatii congenitale

ale membrelor

14 Dezvoltarea coloanei vertebrale

15 Dezvoltarea craniului

16 Osificarea encondrala
Osificarea encondrala (de cartilaj) da nastere oaselor scurte, oasele membrelor si
oaselor bazei craniului; de asemenea, prin acest tip de osificare se realizeaza
cresterea oaselor in lungime la nivelul cartilajului de crestere (diafizo-epifizar).
In modelul cartilaginos al unui os lung apar puncte de osificare mai intai in diafiza
si ulterior in epifize. Aceste puncte se numesc puncte de osificare primitiva.
In prima etapa, celulele cartilaginoase se multiplica, se hipertrofiaza, dupa care
incep sa degenereze, lasand in locul lor niste cavitati. In jurul acestora, in
substanta fundamentala a cartilajului se depun saruri da calciu care formeaza o
serie de linii (travee) directoare.
In etapa urmatoare, din pericondru , membrana care acopera modelul
cartilaginos, pleaca muguri conjunctivo-vasculari care patrund in cavitati , ditrug
peretii acestora si se transforma in canale pline cu tesut conjunctivo-vascular
care inainteaza progresiv in piesa cartilaginoasa. In tesutul conjunctiv din canale
incepe procesul de osteogeneza. Celulele mezenchimale se aseaza pe peretii
traveelor, devenind osteoblasti care incep sa secrete oseina. Aceasta se
impregneaza ulterior cu saruri fosfocalcice, formandu-se astfel tesutul osos
primar.
La oasele lungi, osteoplastele aduse de mugurii conjunctivo-vasculari distrug osul
primar si formeaza in partea centrala a diafizei canalul medular. Maduva din
interiorul canalului medular se formeaza tot pe seama acestor muguri. In urma
remanierii osoase se vor forma sistemele Hawers in diafiza si tesutul spongios, in
epifize si oase scurte.
Osificarea epifizelor incepe mai tarziu dupa ce ele au ajuns aproape de
dimensiunile definitive.
Raman cartiaginoase pana in jurul varstei de 20 de ani doar cartilajele de
conjugare (diafizo-epifizare sau de crestere). Celulele acestor cartilaje
prolifereaza numai spre diafiza, realizand astfel procesul de crestere al osului
(cresterea in grosime este realizata de zona interna, osteogena a periostului).
Dupa ce procesul de crestere a incetat, epifizele raman acoperite cu un strat
subtire de cartilaj hialin, numit cartilaj articular. In jurul varstei de 20-25 de ani,
cand cresterea in lungime a incetat, cartilajele de crestere sunt inlocuite de tesut
osos, iar epifizele se sudeaza la diafiza. Punctele de osificare secundara apar mai
tarziu in diferite regiuni ale osului determinant formnarea de apofize, tuberozitati,
fete articulare, creste osoase.
Osteogeneza este un proces general al organismului. Ea se face sub influenta
unor enzime cu rol in calcificare a unor vitamine (D, C, A), a unor hormoni si a
altor factori metabolici.

17 Osificarea desmala
Osificarea desmala (de membrana) da nastere oaselor boltii cutiei craniene,
partial claviculei si mandibulei si are rol in cresterea in grosime a oaselor lungi
(prin membrana interna a periostului).
In membrana conjunctiva, in zone numite centre de osificare, fibrele colagene se
inmultesc si se aduna in fascicule. Oseina (sunbstanta preosoasa) secreatat de
osteoblaste inglobeaza fibrele colagene. Prin mineralizarea oseinei (imregnarea ai
cu saruri fosfo-calcice) sub actiunea unor enzime, se formeaza lamelel osoase.
Osificarea iradiaza de la centru la periferie, repetandu-se si in alte centre de
osificare. Prin fuzionarea tuturor centrelor de osificare se formeaza osul definitiv.

18 Descrieti originea muschilor scheletici