Sunteți pe pagina 1din 43

Reproducerea

Reprezinta propietatea fundamentala a materiei vii ce consta in asigurarea


perpetuarii speciei si transmiterea caracterelor genetice descendentilor.

Este de 2 tipuri:

a)Asexuata(agametica),Caracteristica organismelor inferioare


(ex:protozoare) si se realizeaza in mai multe
moduri:Sporulatie,Inmugurire,Sciziparitate

b)Sexuata(gametica),Caracteristica speciilor superioare si presupune


existenta gametilor ce sunt implicati in procesul de fecundatie.Din punct de
vedere al locului unde se realizeaza fecundatia si conceptia:

-oviparitate: fecundatia si dezvoltarea se produc inafara organismului.

-ovoviviparitate:fecundatia si O PARTE din dezvoltare se realizeaza la


nivelul cailor genitale,restul in exterior

-viviparitate:fecundatia si dezvoltarea se realizeaza integral la nivelul


cailor genitale.Procesul de dezvoltare se incheie la nastere.Legatura dintre
organismul matern si produsul de conceptie se realizeaza printr-o serie de
anexe embrionare cum ar fi placenta si cordonul ombilical.

Gametii
Gametii=celule specializate implicate in fecundatie.Prezinta o serie de
elemente comune cu celulele somatice si o serie de caracteristici de
diferentiere.

Comune:structural au aceleasi
componente(membrana,citoplasma,nucleu)

Diferite:Set haploid de cromozomi,Functie strict legata de fecundatie(in


lipsa careia degenereaza),deosebiri in functie de sex(masculini au capacitate de
miscare)
Originea gametilor:Sunt celulele germinale primordiale.Acestea sufera
un complex proces numit gametogeneza.Celulele germinale primordiale au
origine endodermala si provin din peretele sacului vitelin situat in apropierea
alantoidei,din portiunea caudala a viitorului embrion.

Originea acestor celule a fost controversata un timp,initial crezandu-se ca avea


origine mezodermala,provenind din cordoanele germinale celulare
pline.Celulele grminale primordiale incep sa se formeze in saptamana a 3-a de
viata intrauterina iar la sfarsitul saptamanii 4 si inceputul saptamanii 5 se
deplaseaza prin miscari amibiene(ca amiba)pana la nivelul viitoarei gonade
primitive,creasta urogenitala,situata in partea mediana a mezonefrosului.Initial
era considerat ca celulele au rol inductor asupra crestei genitale,s-a
demonstrat insa ca ele doar evolueaza catre stadiul final.

Diviziunile premergatoare gametilor:

Avand un set haploid de cromozomi se vor forma in urma celor 2 diviziuni de


maturatie ce apartin meiozei.

Meioza este o diviziune celulara indirecta caracteristica reproducerii


sexuate.Ea presupune existenta a doua diviziuni de maturatie succesive:
a)Primara/Directa/Heterotipica=Reductionala in care se realizeaza
reducerea la jumatate a numarului de cromozomi.

b)Secundara/Indirecta/Hemotipica=Ecuationala unde celulele fice isi


pastreaza numarul de cromozomi.

Meioza seamana cu mitoza avand mai multe faze:Profaza, Metafaza ,Anafaza,


,Telofaza.Diferenta apare la profaza divizunii primare care este mai lunga si
cuprinde mai multe stagii:

a)leptoten

b)zigoten

c)pachiten

d)diploten

e)diachinesis

Exista diferente fundamentale in ceea ce priveste profaza la sexe:

Barbati:Profaza incepe la pubertate si se desfasoara pe parcursul intregii


vieti.

Femei:Profaza incepe in viata intrauterina,se opreste la nastere si


continua la pubertate.Aici vorbim de profaza ‘suspendata’ in care creste riscul
de anomalii genetice.

In cadrul meiozei se realizeaza 2 procese:

a)Reducerea numarului de cromozomi

b)Schimb genetic intre doi cromozomi ai aceleasi perechi

Anomaliile genetice in urma nesepararii(nondisjunctiei) cromozomilor pot fi


datorate atat autozomilor cat si heterozomilor.

Spermatogeneza
Se desfasoara in doua etape:
1)Spermatogeneza:Presupune formarea spermatogoniei

2)Spermiogeneza:presupune formarea spermatidei

Gonada primitiva se va diferentia spre testicul datorita factorilor genetici si


testosteronului. La nivel testicular din mezenchimul local se vor forma
cordoane celulare germinale pline la nivelul carora vor migra celule germinale
primordiale.Aceste cordoane raman astfel pana in jurul varstei de 8-10
ani,atunci ele capata lumen(tunelizare) proces ce se delimiteaza la
pubertate.La nivelul acestor tubi astfel formati,se va gasii un epiteliu
germinativ situat pe o membrana bazala.La nivelul gonadei se impart 3
categorii de celule:

a)Celule endodermale diferentiate(spermatogonii)

b)Celule endodermale nediferentiate, de sustinere (Sertoli)

c)celule derivate din mezenchimul local si care formeaza celulele


interstitiale Leydig ce secreta testosteron.

* ‘a’ si ‘b’ se gasesc in tubii seminiferi iar ‘c’ se gasesc printre tubi

Spermatogoniile sunt de doua tipuri:

SgA  SgA+SgB SgBSd(Spermatide)

Spermiogeneza presupune formarea spermatidei iar la final transformarea in


spermie(spermatozoid) prin definitivarea formarii aparatului
motor.Spermiogeneza are mai multe etape:

1-Nucleul devine omogen prin condensarea cromatinei

2-Citoplasma se alungeste

3-Aparatul Golgi se ataseaza de membrana nucleului la un capat,zona o sa


poarte numele de pol anterior,se formeaza acrozomul
4-Unul din cei doi centrioli ai centrozomului se fixeaza pe membrana nucleara
la polul opus fata de acrozom si se formeaza centriolul proximal.Celalalt
centriol poarta denumirea de centriol distal si emite un filament axial.

5-Centriolul distal se divide in buton terminal,ce se aseaza in apropierea


centriolului proximal,si inel terminal,ce culiseaza de-a lungul filamentului

6-Intre butonul terminal si inelul terminal se spiraleaza mitocondrii ce


formeaza 9 spire

Spermatozoidul este cea mai mica celula si nu este capabila de diviziune,are o


lungime de 50-70 microni si are mai multe parti:

Cap:Situat intr-o masa protoplasmatica reprezentata de celulele Sertoli,iar


coada e in lumenul seminifer.

Gat:intre centriolul proximal si buton terminal

Coada:Formata din piesa intermediara,piesa principala,piesa terminala.

Viteza de deplasare a unui spermatozoid este de 2 mm/min = 12


cm/ora.Gametogeneza masclina dureaza 64(-+5zile),debuteaza la pubertate,
pana la 70 ani. Epiteliul germinativ nu este vascularizat(nutritie prin difuziune),
la acest nivel formandu-se asa numita bariera hemato testiculara cu rol
imunitar. Celulele Sertoli,pe langa sustinere mai au rol de a secreta proteine ce
faciliteaza transportul testosteronului la nivelul spermatozoizilor.

Ovogeneza
Celulele germinale primordiale migreaza in saptamanile 4-5 la nivelul gonadei
primitive.In lipsa testosteronului si a cromozomului Y,gonada se diferentiaza
spre ovar iar celulele germinale primordiale in ovogonii.Ovogeneza incepe
defapt in luna 3 cand ovogoniile incep sa se divida,in luna 5 insumand in jur de
6 milioane(in aceasta etapa ele pot evolua catre ovocit I sau chiar sa intre in
prima etapa a diviziunii de maturatie.In urma procesului de degenerare,din
cele 6 mil. la nastere raman intre 700 de mii-2mil ovocite primare,ce pot fi in
doua situatii:

a)Oprite in stadiul de diploten al profazei diviziunii primare

b)Intre profaza si metafaza in stadiul de ditoten

In oricare situatie aceste celule se vor gasii in stare de profaza suspendata in


care se pot afla fie pana la pubertate,fie pana la menopauza.Profaza
suspendata este o cauza importanta in ceea ce priveste aparitia anomaliilor
cromozomiale.

Ciclul ovarian
Consta in totalitatea modificarilor survenite in paralel atat la nivelul foliculului
ovarian cat si al gametilor.Ciclul ovarian este inpartit in:

a)Ciclul folicular b)Ciclul ovogenetic

a)Ciclul folicular:Ovocitul I va fi inconjurat periferic initial de un strat de


celule turtite numite celule foliculare.Aceasta structura poarta numele de
folicul primordial.Numarul acestor foliculi este egal cu numarul ovocitelor
primare la nastere(700mii-2mil),de asemenea numarul lor scade pana la
pubertate(40.000) ,si se matureaza doar 400.

Celulele turtite foliculare devin cubice (proces ce debuteaza la pubertate).Daca


pana in acest moment membranele celulelor foliculare intrau in contact cu
membrana ovocitului,acum acestea incep sa secrete o serie de
mucopolizaharide formandu-se o membrana acelulara ce se numeste
membrana Pelucida.Intre zona Pelucida si membrana ovocitului se delimiteaza
un spatiu numit Peri Vitelin in care va fi expulzat primul globul polar.

Ulterior,datorita influentei hormonului FSH ,celulele foliculare prolifereaza


formandu-se mai multe straturi in jurul ovocitului primar.In acest
stadiu,foliculul capata numele de folicul evolutiv.

La nivelul foliculului evolutiv apar o serie de cavitati ce se unesc sa formeze o


cavitate unica foliculara plina de lichid folicular.Acest stadiu se numeste folicul
pe cale de maturatie.De aici foliculul va evolua intr-un singur sens,fara alte
modificari,crescand in dimensiune si formand Foliculul Cavitar/Matur/de Graff
(are 6-12 mm).

Celulele foliculare la nivelul foliculului pe cale de maturatie si matur se dispun


in 3 moduri:

-In jurul zonei Pelucida,unde formeaza Coroana Radiata

-La periferie,unde formeaza stratul Granulos

-La contactul intre stratul Granulos si Coroana Radiata,ce se numeste Proliger


sau Cumulus Oophorus.
Inca de la foliculul primar,la periferie este prezenta o membrana (Kolinker
Slaviansky).In jurul ei prezinta 2 teci:

-interna:Cu rol hormonal(estrogeni) si la nivelul careia se gasesc niste


capilare.

-externa,de natura conjunctiva,la nivelul careia se gasesc vase din care se


desprind capilarele anterior mentionate.

b)Ciclul ovogenetic: Se desfasoara in paralel cu ciclul folicular.Acesta


consta in transformarea ovocitului I in ovocit II,proces ce se termina prin
ovulatie.Ovocitul I isi va definitiva prima diviziune de maturatie
transformandu-se in ovocit II si globul polar I,ce au set haploid de
cromozomi(ovocitul II are mai multa citoplasma).Ovocitul II intra in diviziunea
secundara de maturatie si se opreste in metafaza,ovulatia constand in expulzia
ovocitului II aflat inca in metafaza.

Ovulatia si evolutia foliculului ovarian:

Ovulatia reprezinta expulzia ovocitului II inconjurat de coroana radiata si


preluarea de catre trompa uterina a acestuia.Ea este un fenomen
spontan,repetitiv,independent de activitatea sexuala.Ovulatia e influentata de
mai multi factori:

-nervosi:cortex+sistemul limbic

-endocrini:axul hipotalamo-hipofizar

-ovarieni:reprezinta hormonii secretati de catre ovar

Foliculul matur creste in dimensiuni(15 mm),se apropie de suprafat ovarului la


nivelul careia proiemina.Proeminenta alba poarta numele de Stigma,la baza ei
gasindu-se o zona hiperemica.In urma ruperii stratului foliculului si suprafetei
ovarului,are loc o expulzia ovocitului II aflat in metafaza.Teorii ale cauzei
acestei ruperi:

-Osmotica:Ruperea structurii foliculare este cauzata de o crestere in presiune


osmotica.

-Enzimatica:Ruperea are loc datorita enzimelor Hialuronidaza si Colagenaza

-Fibrilara:Ruperea are loc datorita distrugerii hormonale a structurii fibroase.

Viitorul ovul este captat la 2 minute dupa expulzie de catre trompa uterina
prin aspiratie si miscarile ciliare ale epiteliului.Ovulul ajunge in treimea dilatata
a trompei ce poarta numele de portiune Ampulara. La acest nivel ovulul poate
fi fecundat, posibil in doar 18 ore.

Daca nu e fecundat,el e impins catre cavitatea uterina unde este eliminat la


menstruatie. Evolutia foliculului ovarian e influentata de realizarea sau nu a
fecundatiei.

Modificarile sunt de 2 feluri:

a)Imediate/Constante:Dupa ovulatie structurile foliculului se cuteaza si vor fi


invadate de o serie de vase de sange.Celulele capata un aspect poliedric si se
incarca cu un pigment de culoare galbena formandu-se celulele luteale si
facandu-si aparitia Corpul Galben.

b)Tardive/Inconstante:In cazul fecundatiei corpul galben creste in dimensiuni


secretand progesteron ce determina proliferarea mucoasei uterine,favorizand
nidatia. Corpul galben creste in dimensiuni si ajunge in luna 3 la 1/3 din
ovar.Secretia lui inceteaza in luna 4.

Ciclul menstrual
Mucoasa uterina este formata structural dintr-un epiteliu cubic simplu sub care
se gaseste un corion(tesut de legatura) situat pe o membrana bazala. Mucoasa
uterina se mai numeste endometru, este hormono-dependenta, situata in
contact direct cu miometrul(nu are submucoasa) si formata din 3 straturi:

a)Bazal:Contine fundul glandei uterine si arteriole scurte.El este responsabil


de regenerarea mucoasei.

b)Spongios:Contine portiuni dilatate ale glandelor uterine si arteriole lungi


spiralate.

c)Compact:Corespunde interiorului cavitatii uterine,contine orificiile glandelor


si aceleasi artere spiralate.

In momentul menstruatiei straturile care se deterioreaza sunt cel compact si


spongios.Arterele spiralate sunt hormono dependente,scadearea concentratiei
hormonilor FSH,LH, estrogeni si mai ales progesteron o sa determine
vasoconstrictia acestora ceea ce o sa determine ischemia celor 2 straturi.
Menstruatia: Hemoragie fiziologica repetitiv lunara,in urma careia se elimina
o portiune din mucoasa uterina cu o cantitate variabila de sange
necoagulat(35ml).

Ciclul are o durata medie de 28 de zile(25-31),este influentat hormonal si


prezinta mai multe faze:

a)Faza Menstruala(zilele 1-5):Datorita scaderii de progesteron arteriolele


spiralate se constrang si produc eliminarea segventiala straturilor compact si
spongios.In etapa asta,concomitent apare proliferarea glandelor uterine cu
regenerarea mucoasei.

b)Faza Proliferativa:Datorata estrogenilor produsi de teaca interna a


foliculului evolutiv.Mucoasa uterina se ingroasa progresiv pana la 2-3 mm.
Foliculul parcurge stadiile de devoltare pana la “de Graff”.Etapa se sfarseste in
ziua 14 prin ovulatie.

c)Faza Secretorie(14-28):Creste secretia de progesteron a corpului galben,iar


mucoasa uterina ajunge la grosimea de 5mm.Glandele uterine secreta glicogen
si apar arterele spiralate.Evolutia ulterioara urmeaza 2 cai:

-In lipsa fecundatiei:In ziua 26 apare faza premenstruala caracterizata


prin scaderea concentratiei de progesteron si ischemia mucoasei uterine.

-In prezenta fecundatiei:Mucoasa uterina se pregateste de nidatie.


*Dupa sarcina ciclul menstrual se reia la un interval de circa 8-10 saptamani.

Insamantarea este procesul prin care spermatozoizii ajung in contact cu


ovocitul II.Procesul prin care spermatozoizii ajung la acesta se numeste
copulatie. Concentratia de spermatozoizi este de 100 milioane/ml, deci in
urma ejacularii sunt in jur de 300-500 milioane. Viabilitatea spermatozoizilor
este de 4-5 zile in caile feminine,in timp ce a ovocitului este de 12 ore. In
apropierea ovocitului vor ajunge doar 300-500 spermatozoizi si doar unul este
cel care o sa il fecundeze. Aceasta scadere majora este cauzata de:

-Ph Vaginal acid(usor alcalinizat de lichidul seminal)

-Aglutinarea spermatozoizilor cauzata de secretiile mucoasei si trompei uterine

-Contactul spermatozoizilor cu lichidul folicular ajuns la nivelul trompei in


ovulatie.

In 1970 a fost introdus termenul de Capacitatie=Totalitatea modificarilor


morfologice, fiziologice si metabolice pe care le sufera spermatozoizii in caile
genitale feminine. Doar spermatozoizii care au suferit aceste modificari pot
fecunda. Aceste modificari constau in:

-Distrugerea membranei la nivelul acrozomului si reactia


acrozomiala(morfologic);

-Creste viteza de penetrare a spermatozoizilor(fiziologic);

-Creste consumul de oxigen(metabolic)

Spermatozoizii la nivelul vaginal ajung prin miscari propii la nivelul colului


uterin.La nivelul canalului colului o sa fie opriti spermatozoizii altor specii si cei
care sunt imobili. La nivelul colului uterin ei se deplaseaza atat prim miscari
propii dar si contractii peristaltice.La nivelul trompei intervin miscarile
propii,contractiile peristaltice si epiteliul ciliat. In treimea laterala a
trompei,unul va realiza fecundatia. Fecundatia are ca scop:

-Definitivarea diviziunii II de maturatie a ovocitului;

-Refacerea setului diploid de cromozomi;


-Determinarea sexului genetic;

-Transmiterea caracterelor genetice descendentilor.

Pentru a ajunge in citoplasma ovocitului spermatozoidul trebuie sa parcurga in


ordine: Corona Radiata,Zona Pelucida si Membrana.Pentru a face asta este
necesara reactia acromozomiala,realizata la contactul cu Corona Radiata si
progesteronul din lichidul folicular.

Etapele Fecundarii:

1)Distrugerea Coronei Radiata cu enzima Hialuronidaza.

2)Distrugerea zonei Pelucida cu Zonalizina si Acrolizina:Aici apar si modificari


la nivelul ovocitului II.Apar o serie de granulati ce neutralizeaza Acrolizina si
Zonalizina fapt ce determina monospermia.

3)Patrunderea spermatozoidului prin membrana ovocitului,proces insuicient


cunoscut.Prin membrana patrunde Nucleul,Centriolul proximal si filamentul.

Anomalii cromozomiale:

1)Polipolidia=2 spermatozoizi patrund in ovul,celula nou formata are 69 de


cromozomi,este neviabila ceea ce duce la avort spontan.

2)Poligenia=Lipsa expulziei celui de-al doilea globul polar,celula are 69 de


cromozomi ceea ce o face neviabila si duce la avort spontan.

3)Superfetatia: Are loc fecundarea unui al doilea ovul la circa 2-3 luni fata de
primul ceea ce duce la o sarcina dubla dar cu varsta gestationala diferita.

4)Superfecundatia: consta in fecundarea a doua ovule in timpul aceluias act


sexual datorita expulziei de la nivelul ovarului a 2 ovule concomitente.
Prima saptamana in dezvoltarea embrionara
Segmentarea Celulei ou:

Acest proces incepe imediat dupa fecundatie desfasurandu-se neintrerupt. In


urma procesului de diviziune,initial se formeaza 2 celule fiice de dimensiuni
egale,ce contin un set diploid de cromozomi.Aceste doua celule se vor numii
BLASTOMERE.

Concomitent cu inceputul acestui proces de diviziune are loc deplasarea celulei


ou prin miscarile peristaltice si cililor tubului uterin catre Ostiul Uterin.In
apropierea celei de-a 4-a zi celula este in stadiul 8-12 blastomere,ea va fi
situata in apropierea ostiului uterin.Segmentarea are 2 caracteristici:

-Este totala:Suma volumelor celor doua celule fice este egala cu volumul
citoplasmatic al celulei de origine.

-Este egala sau subegala:Celulele rezultate din primele etape vor avea
diviziuni asa incat in stadiul de circa 56 blastomere sa se diferentieze in 2
categorii:

a)Unele de dimensiuni mici numite Micromere si dispuse pe un


rand,periferic.Ele vor forma trofoblastul.

b)Unele de dimensiuni mai mari numite Macromere,dispuse central si


care vor forma butonul embrionar.In acest moment celula se numeste
MORULA fiind inconjurata de zona pelucida.

In ziua 5 la nivelul morulei apar zone de clivaj intre macromere,care vor


conflua formand o cavitate numita Blastocel stadiul numindu-se blastocist.In
acest moment dispare zona pelucida.Blastocitul va avea doi poli:

-pol embrionarin dreptul butonului embrionar

-pol abembrionar

Nidatia

Reprezinta procesul de implantare a blastocitului la nivelul mucoasei


uterine.Procesul se realizeaza cel mai adesea la nivelul peretelui anterior sau
posterior al uterului,mai rar la nivelul fundului sau colului.Nidatia la om este de
tip interstitial in sensul ca blastocitul se fixeaza in grosimea mucoasei
uterine.Aceasta va acoperi locul de implantare formandu-se la acest nivel,
deasupra blastocitului un top fibrilar.

Exista mamifere la care nidatia este de tip central, cand blastocitul se dezvolta
la suprafata mucoasei uterine sau de tip excentric cand blastocitul se dezvolta
intr-un diverticul la nivelul cavitatii uterine.(diverticul=formatiune anatomica
de forma unui sac /buzunar ce comunica cu un organ cavitar)

Nidatia se realizeaza cu polul embrionar spre mucoasa uterina.Procesul este


favorizat de actiunea enzimelor proteolitice secretate de catre trofoblast. In
momentul nidatiei se produce o hemoragie numita Semnul lui Hartman.Acest
lucru poate determina o eroare in cazul determinarii varstei gestationale.In
momentul nidatiei apar o serie de modificari la nivelul mucoasei uterine
cuprinse sub denumirea Decidualizare.

Mucoasa uterina va fi impartita in 3 zone:

a)Decidua Bazala:situata sub blastocit in apropierea butonului embrionar

b)Decidua Capsulara:situata deasupra blastocitului

c)Decidua Vera:reprezentata de mucoasa interna normala inconjuratoare

*Cele mai multe modificari survin la nivelul Deciduii Bazale

Saptamana a II-a de dezvoltare embrionara


Aceasta saptamana se caracterizeaza prin aparitia discului embrionar
bilaminat(didermatic).In aceasta saptamana au loc modificari atat la nivelul
trofoblastului cat si la nivel embrionar.

ZIUA 8:

1)Evolutia trofoblastului:O parte dintre celulele trofoblastului se vor organiza


pe un rand fiind celule uninucleate bine delimitate si care vor suferii diviziuni
multiple.Ele vor forma Citotrofoblastul,la periferia caruia celulele vor fi
dezorganizate,prost delimitate,polinucleate si vor forma Sinctiotrofoblastul.
2)Evolutia butonului embrionar: La nivelul butonului embrionar celulele se vor
aseza pe doua straturi dand aspectul de disc embrionar didermic. Un strat de
celule cilindrice ce va forma ectoblastul/epiblastul si un strat de celule
poliedrice ce va forma hipoblastul/endoblastul.In acest moment ectoblastul
vine in contact cu citotrofoblastul. La acest nivel apar o serie de vacuole ce
conflueaza farmand o cavitate numita Cavitate Amniotica. De asemenea prin
proliferarea citotrofoblastului la nivelul tavanului acestei cavitati se va forma
Amnioblastul. In periferie contactul intre amnioblast si ectoblast va purta
denumirea de Jonctiune Amnioectoblastica.

Concomitent,datorita citotrofoblastului, prin proliferarea sa sub actiunea


endoblastului, se formeaza membrana Exocelomica ce va delimita vezicula
vitelina primitiva(ombilicala).

ZIUA 9-10

Sunt caracterizate prim modificari la nivelul trofoblastului soldate cu formarea


Mezenchimului Extraembrionar prin proliferarea citotrofoblastului.
Mezenchimul extraembrionar va fi dispus intre citotrofoblast si amnioblast
respectiv membrana exocelamica. La nivelul mezenchimului embrionar apar o
serie de cavitati care prin confluare vor forma Celomul Extraembrionar.

ZILELE 12-13

La nivelul mezenchimului extraembrionar ,in urma formarii celomului


extraembrionar,se vor forma 2 zone:

-mezenchimul extraembrionar Splahnopleuralin jurul discului embrionar

-mezenchimul extraembrionar Somatopleuralpe fata interna a


citotrofoblastului.

*cele 2 se unesc la nivelul pediculului de fixatie.

Endoblastul,prin proliferarea periferica,va forma Vezicula Vitelina Secundara


sau Definitiva
ZIUA 14

Prin proliferarea si ingrosarea endoblastului acesta va lua contact strans cu


ectoblastul formandu-se astfel Placa Procordala,realizandu-se ‘’Prima Schita de
Polarizare a Discului Embrionar’’

Curs anatomie-embriologie
Nr 5

PLACENTATIA SI PRIMA SCHITA A CIRCULATIEI INTEROPLACENTARE

La inceputul sapt 2 blastocistul inconjurat de cito si sincitotropoblast ajunge la nivelul cavitatii


uterine unde datorita act enzimatice ale tropoblastului se va realiza nidatia.

In zilele 9-13 la nivelul sincitio tropoblastului apar o serie de vacuole ce conflueaza formand
lacune, acest stadiu purtand denumirea de stadiu lacunar al placentatiei. Ulterior,
sincitiotropoblastul trimite o serie de prelungiri cu aspect trabecular, stadiul purtand denumirea de
stadiu trabecular al placentatiei. In stadiul lacunar, la nivelul mucoasei uterine au loc o serie de
procese de congestie, pe cand in stadiul trabecular se vor forma arteriole sinusoide, in urma
anastomozei dintre arteriolele helicine(spiralate) si venulele corespunzatoare.

La sfarsitul saptamanii 2, in zilele 13-14, citotrofoblastul va trimite prelungiri spre


sincitiotrofoblast, formandu-se vilozitatile trofoblastice primare.
Aceste modificari apar la nivelul mucoasei uterine decidualizate, cele mai importante
realizandu-se la nivelul deciduei bazale, si mai putin le nivelul deciduei capsulare.

Citotrofoblastul, sincitiotrofoblastul si mezenchimul extraembrionar somatopleural va forma


in dreptul deciduei capsulare corionul neted iar in dreptul pediculului de fixatie-corionul vilos.

SAPTAMANA 3

Modificari la nivelul trofoblastului:

In zilele 15-16, mezenchimul extraembrionar, somatopleural, trimite prelungiri in axul


vilozitatilor trofoblastice primare acestea purtand denumirea de vilozitati coriale secundare.

In ziua 18, la nivelul axului mezenhimatos, prin procese de angioformare se vor forma o serie
de vase sangvine iar vilozitatile se vor transforma in vilozitatit coriale tertiare. Aceste vase de sange
se vor pune in contact cu vase de la nivelul pediculului de fixatie care la randul lor vor face legatura
cu circulatia sangvina a produsului de conceptie. In jurul vilozitatiolor coriale tertiare se va gasi sange
matern, ce a ajuns in contact datorita actiunii erozive a sincitiotrofoblastului asupra arteriolelor
sinusoide inca din stadiul vilozitatiolor trofoblastice primare. Aceasta reprezinta prima schita a
circulatiei uteroplacentare.

Evolutia discului embrionar in saptamana 3(se numeste si gastrulatie): In urma acestui


proces se vor realiza:

1.formarea discului embrionar trilaminat;

2. formarea notocordului;

3. celulele discului embrionar vor capata aspect de adult.

In ziua 14, prin aparitia placii procordale, apare prima schita de polarizare e discului
embrionar. In aceasta saptamana, discul isi va schimba forma, devenind din ovalar-piriform.
Viitoarea extremitate cefalica va fi mai voluminoasa iar extremitatea caudala- piriforma.
In ziua 15, la nivelul ectoblastului apare o invaginare longitudinala, situata in portiunea
inferioara a disului, pe partea superioara a ectoblastului, numita linie primitiva. La nivelul ei, vor
avea loc procese numeroase de diferentiere si multiplicare celulara. Extremitatea craniala a liniei
primitive prezinta o proeminenta, numita nodul primitiv, cu o depresiune in centru(foseta
primitiva).

Proliferarea ectoblastului va determina formarea unor celule globuloase ce migreaza intre


ectoblast si endoblast, dispunandu-se intre acestea si formand mezoblastul intraembironar. Acesta
va respecta 2 zone: placa procordala si extremitatea inferioara(caudala) a discului embrionar. La
nivelul acestora se vor forma membrana orofaringiana si membrana cloacala.

In ziua 18, la nivelul nodulului primitiv apare o invaginare numita proces notocordal. Acesta
va progresa prin mezoblast spre placa procordala. Lumenul procesului notocordal poarta numele de
canal notocordal. Canalul notocordal va lua contact strans cu endoblastul, la acest nivel formandu-se
procesul notocordal endoblastic. Podeaua canalului notocordal se va resorbi in sens cranio-caudal,
formandu-se astfel o comunicare, un canal, numit canal neuroenteric intre vezicula amniotica si
veziula vitelina. Acest canal va disparea la specia umana. Tavanul procesului notocordal ramas initial
la nivelul ectoblastului va migra ulterior, asezandu-se in mezoblast, formand notocordul ce va avea
ulterior actiune inductoare.
Mezoblastul intraembrionar, la periferie se va continua cu mezenchimul extraembironar.

Perioada embrionara
La sfarsitul saptamanii 3 odata cu incheierea gastrulatiei, discul embrionar va avea aspect trilaminat,
fiind format din celule de tip adult, fiind plat si piriform. In etapa embrionara, vor avea loc o serie de
modificari, atat la nivelul endodermului, cat si ecto si mezodermului, la sfarsitul acestei perioade
discul capatand aspect uman.

NEURULATIA- FORMAREA si evolutia tubului neural.

La sfarsitul saptamanii 3, sub actiunea inductoare a notocordului, va aparea o proliferare pe fata


superioara a ectodermului ce va determina o ingrosare a acestuia, formandu-se placa neurala
(neuroectodermala). Placa neurala se alungeste spre placa procondrala; ulterior, la nivelul placii
neurale apare o invaginare longitudinala ce va purta denumirea de sant neural. Acest sant
longitudinal va fi delimitat lateral de plici neuroectodermale sau plici neurale sau jonctiune
neuroectodermala. In saptamana a 4-a, aceste plici incep sa se uneasca, in sens cranio-caudal,
formand tubul neural, tub situat initial in ectoderm. Tubul neural la cele 2 capete va prezenta cate
un orificiu: neuroporul anterior si neuroporul posterior. Prin acestea se va realiza comunicarea
tubului neural cu cavitatea amniotica. Neuroporul anterior se inchide in ziua 25 (stadiul de 18-20
somite). Neuroporul posterior se inchide in ziua 27 (stadiul de 25-28 somite). Dupa inchiderea
tubului, acesta va migra inferior, asezandu-se in plin mezoderm in apropierea notocordului. De
asemenea, plicile neurale vor migra si ele la nivelul mezodermului, asezandu-se de o parte si de alta
a tubului neural, ele formand crestele neurale. Tubul neural va forma in portiunea craniala 3 dilatatii
si anume: prozencefal, mezencefal, rombencefal. Veziculele 1 si 3 (proz- si romb-) se vor imparti
fiecare in 2 vezicule: prozencefalul se imparte in telencefal si diencefal. Rombencefalul se va imparti
in metencefal si mielencefal.
Din telencefal se formeaza emisferele cerebrale. Din diencefal se formeaza talamusul,
hipotalamusul, epitalamusul, metatalamus. Din diencefal se formeaza diencefalul. Din metencefal se
vor forma puntea si cerebelul. Din mielencefal-bulbul rahidian. Bulbul va fi continuat inferior de
cordonul medular din care se va forma maduva spinarii. Din peretii tubului neural se formeaza
substanta alba si substanta cenusie. Din lumenul tubului se va forma sistemul ventricular si canalul
ependimar.

Crestele neurale, migrate le nivelul mezodermului, vor da nastere ganglionilor spinali,


ganglionilor vegetativi si ganglionilor nervilor cranieni.

Exista o serie de structuri care au fost initial considerate de natura mezodermala si care mai
nou sunt considerate de natura ectodermala, derivate din materialul crestelor neurale ce va purta
denumirea de ectomezenchim. Aceste structuri sunt: o parte din mugurii fetei, dentina, cartilajele
laringelui, tesutul conjunctiv de la nivelul tiroidei si paratiroidelor, celulele C care secreta calcitonina,
medulosuprarenala, celulele sistemului APUD. Din ectoderm se formeaza: sistemul nervos
central(SNC), sistemul nervos periferic(vegetativ si somatic), meningele spinal si cerebral, epidermul
si glandele sale anexe, mucoasele bucala, mucoasa nazala, mucoasa sinusurilor paranazale,
cristalinul, portiunile terminale ale uretrei si canalului anal.

ENDODERMUL este situat pe fata inferioara a discului embrionar, intre el si ectoderm


interpunandu-se mezodermul, mezoderm care va respecta 2 zone in care ecto- si endo- vin in
contact: placa procordala si regiunea caudala. La nivelul acestor zone se vor forma membranele
orofaringeana si cloacala.

DESEN

Discul embrionar va suferi procese de cudare atat in plan longitudinal, cat si in plan
transversal. Cudarea in plan transversal va determina apropierea jonctiunilor amnioectoblastice,
aparand astfel la nivelul endodermului o serie de plici cefalice, longitudinale si caudale. In urma
procesului de cudare, endodermul va da nastere tubului intestinal primitiv. Acesta va ramane sa
comunice cu vezicula vitelina printr-un canal ce se ingusteaza, numit canal vitelin. Membrana
orofaringeana se va resorbi in saptamana a 3-a in timp ce membrana cloacala se va resorbi in luna a
3-a. Din acest moment fatul va incepe sa inghita lichid amniotic. Intestinul primitiv prezinta 3
segmente: anterior(proenteron)- esofagul, stomacul si jumatatea superioara a duodenului;
mijlociu(mezentoeron)- jumatatea inferioara a duodenului, jejunileonul, cecul si apendicele, colonul
ascendent, 2/3 drepte din colonul transvers. Mezenteronul va fi cel care va comunica prin canalul
vitelin cu vezicula vitelina. Persistenta acestui canal determina aparitia unei malformatii, diverticulul
lui Meckel. Intestinul posterior( metenteron) din care deriva treimea stanga a colonului transvers,
colonul descendent, colonul sigmoid si ampula rectala.

Derivatele endodermului:
-mucoasa si glandele mucoase ale tubului digestiv

-parenchimul hepatic si pancreatic

-parenchimul tiroidian

-timusul

-mucoasa tubei auditive(trompei lui eustachio)

-mucoasa urechii medii

-o parte din vezica urinara si din uretra.

Derivatele mezodermului

In dezvoltarea mezodermului se descriu 2 etape successive:

1) Etapa presomitica (saptamana a 3-a)


2) Etapa somitica (zilele 21-30)

1) Etapa PRESOMITICA Mezodermul intra-embrionar dispus intre ecto


si endoderm incepe sa se formeze prin diferentieri si proliferari celulare
de la nivelul liniei terminale. In urma evolutiei discului embrionar,
mezodermul o sa fie clivat longitudinal impartindu-se astfel in 3 zone si
anume : mezoderm paraxial, mezoderm intermediar si mezoderm lateral.
Mezodermul lateral o sa aibe 2 componente: mezoderm lateral somato-
pleural ce adera la ectoderm si mezoderm lateral splahnopleural ce adera
la endoderm. Intre cele 2 foite se delimiteaza celomul intraembrionar.

2) Etapa SOMITICA Mezodermul va suferi un proces de fragmentare,


process care intereseaza in special mezodermul paraxial.
Mezodermul paraxial se fragmenteaza in sens cranio-caudal, fragmentele
rezultate numindu-se SOMITE. Aceste somite nu vor coexista impreuna
in timp, cele cervicale disparand in momentul aparitiei celor caudale.
Astfel se vor forma 4 somite occipital, 8 cervicale, 12 toracale, 5 lombare,
5 sacrale si 8 pana la 10 coccigiene. Aceasta evolutie metamerica este
caracteristica vertebratelor. Fiecare somita o sa fie subimpartita in 2 parti:
a) O parte antero-mediala( ventro-mediala) = SCLEROTOM
b) O parte dorso-laterala ( postero-laterala) = DERMOMIOTOM
SCLEROTOM La nivelul acestei portiuni prin proliferare si
diferentiere celulara se vor forma fibroblasti, condroblasti si osteoblasti.
Aceste celule vor da nastere structurilor coloanei vertebrale, inconjurand
practice tubul neural.
DERMATOMIOTOM  are o parte superficiala, numita
DERMATOMER din care deriva dermul si hipodermul; si o parte
profunda, numita MIOMER din care se vor forma mioblasti si miofibrile,
formandu-se astfel muschii dorso-laterali. Miomerele vor avea efect
inductor asupra tubului neural de la nivelul caruia vor incepe sa se
formeze prin inmugurire: nervii.
Din somitele precordale se vor forma muschii extrinseci ai globului
ocular, iar din somitele occipitale, musculatura limbii.

Mezodermul intermediar se va fragmenta in regiunile cervicala si toracala


superioara, fragmentele purtand denumirea de NEFROCELE. Restul(
pana jos) va ramane cu aspectul unui cordon plin numit CORDON
NEFROGEN.
Din cordonul nefrogen se va forma aparatul uro-genital. Evolutia acestui
cordon nefrogen se va face in 3 etape:
a) Pronefros
b) Mezonefros
c) Metanefros

Evolutia mezodermului lateral somatopleural

 Hipoderm
 Muschii antero-laterali ai trunchiului
 Seroasa parietala
 Derm

Mezodermul lateral splahno-pleural va da nastere musculature


neteda a tubului digestive, submucoasa si seroasele viscerale. La
nivelul mezodermului lateral splahno-pleural prin procese de
angio-formare vor rezulta vasele embrionare. Mezodermul lateral
situate anterior de placa procordala va purta denumirea de
mezoderm cardiogen.

Etapa fetala

Corespunde organogenezei, fiind situate in urma perioadei embrionare


dupa saptamana 8. In aceasta perioada fetala are loc resterea in lungime si in
greutate a fatului,maturizarea tesutului si organismului, la sfarsit capatand
aspect uman. Perioada fetala se va termina cu nasterea sau parturitia. In cadrul
acestei perioade exista o serie de indici morfologici ce permit aprecierea varstei
sarcinii. La 3 luni, lungimea este ce cca 3 cm si greutatea de cca 20 de grame.
La 5 luni , 25 de cm si 300 de grame. La 7 luni, 35 cm si 1,3 kg. La 8-9 luni , 45
de cm si 2,3 kg. La nastere, 50 cm si cam 3,3 kg. Dimensiunea extremitatii
cefalice raportata la corp este: la 5 luni, capul reprezinta cam jumatate. Pe la 7
luni, cam o treime. La nastere cam un sfert. La adult este de 1/8.
Anexele embrionare nu apartin embrionului ajutand insa la
dezvoltarea acestuia. Ele sunt reprezentate de cavitatea amniotica, vezicula
vitelina, alantoida, cordonul ombilical si de placenta.

1) Cavitatea amnioticase formeaza in saptamana 2, fiin delimitate de


amnioblast si ectoderm. In urma procesului de cudare embrionare,
jonctiunile amnio-ectoblastice se apropie si se va forma inelul ombilical,
ce reprezinta limita dintre cordonul ombilical si corpul fetal. Contine
lichid amniotic, produs de amnioblast, lichid ce va avea 3 roluri: rol de
protectie mecanica, rol nutritiv(incepand cu luna 5, embrionul o sa inghita
permanent lichid amniotic; la 3 ore se schimba complet lichidul
amniotic), lichidul amniotic impreuna cu membranele amniotice
favorizeaza nasterea permitand alunecarea. Cantitatea de lichid amniotic
este de 800-1000ML. Cresterea cantitatii de lichid amniotic ( 8-10 L)
poarta denumirea de HIDRAMIOS si poate semnifica o anecefalie sau o
obstructie la nivelul lumenului tubului intestinal. O scadere a cantitatii de
lichid amniotic poarta denumirea de oligo-amnios si este caracteristica
unei anomalii de dezvoltari a hipofizei.
2) Vezicula Vitelina se formeaza in saptamana 2, iar in momentul cudarii
embrionare o sa ramana legata de tubul intestinal primitiv prin canalul
vitelin. Prin inglobarea in pediculul de fixatie, canalul vitelin, legat de
mezenteron se va ingusta si va disparea. Persistenta poarta denumirea de
diverticul Mekkel, aceasta anomalie regasindu-se la cca 70-80 de cm de
valva ileo-cecala, la nivelul ileonului terminal.
3) Alantoida apare prin invaginare in ziua 16, inferior de vezicula vitelina.
Alantoida se va deschide impreuna cu tubul intestinal primitiv in cloaca,
care este inchisa de membrana toracala, Prin septare, cloaca se va impartii
in 2 diviziuni: posterior, sinusul anorectal si anterior , sinusul uro-genital.
Sinusul uro-genital o sa fie continuat superior de alantoida; din sinusul
uro-genital se vor forma vezica urinara si uretra. Alantoida va realiza
legatura dintre varful regiunii uretrale si omblici, iar prin obliterarea ei,
postpartum, se va forma uraca. Neobliterarea acesteia determina aparitia
histului urinare si va determina prezenta urinei la nivelul ombilicului ( Ph
acid). Fistula urinara trebuie diferentiata de fistula intestinala, in aceasta
situatie, la nivelul ombilicului se gaseste lichid peritoneal cu ph alcalin.

Cordonul ombilical
Realizeaza legatura dintre corpul fetal si cel matern prin intermediul placentei. Are o lungime de 50
60cm. El se insera la nivelul placentei, cel mai adesea la nivel central putandu-se insera de asemenea
central cel mai adesea sau la margine si la nivelul ombilicului pe placenta. La suprafata va fi acoperit
de membrana amniotica. In interior prezinta un ax mezenhimatos derivat din mezodermul
extraembrionar de la nivelul pediculului de fixatie. La nivelul acestui tesut mezenhimatos au loc
procese de fibrinoliza, el transformandu-se in ceea ce poarta denumirea de gelatina lui Warthon. In
structura cordonului ombilical se gasesc:

1. Elemente vasculare.

Reprezentate de 2 artere ombilicale ce transporta co2 si o vena ombilicala ce


transporta o2. Ajunsă la nivelul corpului embrionar, va realiza un prim pasaj hepatic ceea ce
va determina o mare dezvoltare a ficatului in faza initiala de dezvoltare. Astfel in jurul lunilor
3 4 ficatul reprezinta cca 70% din greutatea embriofetala.

2. Canalul vitelin

Rezultat in urma evolutiei veziculei viteline.

3. Canalul alantoidian

Din aceste elemente vor deriva o serie de structuri ai anume: din arterele ombilicale prin
obliterare (astupare) se vor forma ligamentele ombilicale ce se intind intre marginile laterale ale
vezicii urinare si ombilic. Din vena ombilicala de asemenea prin obliterare, se va forma ligamentul
rotund al ficatului ce se intinde intre ombilic si fata viscerala a acestuia. Din canalul vitelin poate
ramane ca rest embrionar diverticulul meckel. Din canalul alantoidian ramane uraca. Exista situatii in
care cordonul ombilical este mai scurt, situatie in care apare riscul unei rupturi placentare. De
asemenea exista situatii cand cordonul e mai lung ce poate ajunge pana la 1, 1,5-2m. Aceasta
situatie predispune la aparitia nodurilor sau asa numitelor circulare de cordon. Pot exista 2 tipuri de
noduri: noduri adevarate (nod propriu-zis) si noduri false(dilatatie a cordonului).

Circulara de cordon: infasurarea cordonului ombilical in jurul unui membru, gat, trunchi,
poate fi dubla, simpla, etc.

Placenta: structura complexa avand o componenta embriofetala si o componenta materna.


Componenta embriofetala este reprezentata de corionul vilos format din sincitiotrofoblast,
citotrofoblast, mezodermul extraembrionar somatopleural. Componenta materna este reprezentata
de mucoasa uterina decicoalizata. Nutritia embriofetala in faza initiala pana la aparitia placentei este
de tip histiotrofica iar ulterior dupa aparitia acesteia de tip hemotrofic.

Decidualizarea mucoasei uterine are rolul de a limita actiunea eroziva a sincitiotrofoblastului.


Epiteliul mucoasei uterine prezinta 3 straturi: bazal, spongios si compact, fiind asezat direct pe
miometru. In situatia in care sincitiotrofoblastul erodeaza masiv mucoasa uterina el va ajunge la
nivelul miometrului astfel incat la nastere, delivrenta(desprinderea placentei) se va face cu
dificultate, ceea ce va determina aparitia unei hemoragii masive ce se poate solda cu histerectomie.

Decidualizarea mucoasei uterine se realizeaza la nivelul corpului uterului iar la nivelul colului datorita
glandelor mucoase de la acest nivel se va forma un dop ce va separa complet cavitatea uterina. In
timpul placentatiei, trofoblastul sufera o serie de modificari trecand prin mai multe stadii: un stadiu
lacunar, un stadiu trabecular, un stadiu vilozitar.

Vilozitatile de tip 3 sau vilozitatile de tip tampon se vor fixa la nivelul mucoasei uterine.
Citotrofoblastul vilozitatilor tampon vecine unindu se formandu se o adevarata coaja
citotrofoblastica. De asemenea sincitiotrofoblastul care se va situa intre decidua bazala si
citotrofoblast va forma ceea ce se va numi membrana lui nitabuch.

Spatiul dintre vilozitati va purta denumirea de spatiu lacunar si va fi invadat de sangele matern in
aceste lacune patrunzand arteriole si iesind venule. In traiectul lor, aceste vaae de sange vor strabate
ceea ce se va numi placa bazala, formata din decidua bazala, membrama lui nitabuch, citotrofoblast
si sincitiotrofoblast.

La nivelul placentei nu se realizeaza contact intre sangele fetal si cel matern, placenta avand
rol de bariera. Aceasta bariera e de tip hemocorial in sensul ca elementele ce o alcatuiesc deriva din
structurile zigotului. Elementele ce alcatuiesc bariera placentara sunt: sincitio, citotrofo, mezenhim
extraembrionar , endoteliu vascular.

In evolutia ulterioara a placentei se vor descrie 2 zone, alfa si beta. La nivelul zonelor alfa,
citotrofoblastul si mezenhimul dispar, vasele venimd in raport direct cu sincitiotrofoblastul. Aceste
zone alfa vor avea rol important in schimburile maternofetale. A 2a zona, zonele beta, își pastreaza
structura si vor avea rol hormonal, endocrin.

Configuratia placentei:

Are aspect discoidal, cu un diametru de cca 10 12 cm si o grosime de cca 2 3 cm. Greutatea


la nastere a placentei e de cca 500 600 g, reprezentand cca 1/6 din greutatea fetala. Placenta are 2
fețe: o față fetala, neteda, lucioasa, acoperita de membrana amniotica, si o fata materna, catifelata,
cu o serie de denivelari ce corespund vilozitatilor. Vilozitatile vir fi grupate in structuri asemănătoare
unor lobi ce pparta denumirea de cotiledoane. Cotiledoanele vor fi delimitate de santuri
intercotiledonale.
Functiile placentei:

1. Membrana de schimb. Ea permite traversarea bidirectionala prin difuziune a apei,


electrolitilor, substantelor nutritive si a metabolitilor si gazelor respiratorii. Anticorpii vir traversa de
asemenea membrana placentara, trecerea facandu se prin pinocitoza.

2. Rol hormonal. Ea secretand: coriogonadotropine, estrogeni in ultima parte a sarcinii si


progesteron incepand cu luna a4a.

Dezvoltarea membrelor:

Incepe in saptamana a 3a, moment in care se formeaza pe laturile corpului embrionar cate o
creasta ectodermala longitudinala. De la nivelul acesteia, se formeaza prin inmugurire 4
proeminente ce se vor alungi si vor contine in centru mezoderm lateral somatopleural.
Proeminentele corespunzatoare membr sup se formeaza la nivel c5 t1 iar cele coresp membrelor inf
l2 s3.

Aceste proeminente sunt in faze initiala perpendiculare pe corpul embrionar. La nivelul lor, apare un
sant initial ce le va imparti in 2 segmente. Un segment medial, cilindric, si un segment lateral, mai
lat. Acest sant initial reprezinta viitorul sant al pumnului respectiv al gleznei. Ulterior, prin aparitia
unui al 2lea sant se vor forma 3 segmente: medial, cilindric, intermediar de asemenea cilindric si
lateral, latit. Acest al2lea sant va reprezenta viitorul sant al cotului respectiv al genunchiului.
Proeminentele membrelor superioare le preced pe cele ale membrelor inferioare cu cca 48h. In
saptamana a8a membrele isi vor schimba directia formand cu corpul embrionar un unghi ascutit. De
asemenea, la nivelul extremitatii laterale latite, apar proeminente digidiforme, ce vor fi in faza
initiala unite prin membrama interdigitale ce se resorb. In saptamana a9a, membrele superioare
sufera un proces de roatie posteriare de cca 90 de grade, iar cele inferioare o rotatie anterioara de
asemenea de 90 de grade. Din mezoderm vor deriva structurile musculare si osoase. Mezodermul
transformandu se initial in blastem mezenhimatos ce va suferi procese de condrogeneza, osificare
incepand in luna a 3a.

Malformatii in dezvoltarea membrelor

Amelia:lipsa membrelor

Focomelia:lipseste segmentul proximal al membrelor

Hemimelia: lipseste segmentul distal al membrelor

Mocromelia:mai scurt

Sirenomelia: membrele inferioare sunt unite


Eleuteriomelie: genunchiul e situat posterior

Sindactilie: degetele unite cel mai adesea la membrele inferioare, cel mai des 3 cu 4

Polidactilie: mai multe degete

Adactilie: lipsa degetelor

Microfalangie: falange mici

Luxatia congenitala de sold: capul femural e iesit din acetabul.

ARTICULATIILE
ARTICULATIE= Structura complexa in alcatuirea careia participă 2 sau mai multe oase.

Clasificarea articulatiilor:

1.Dupa structura:

- Fibroase

- Cartilaginoase

- Sinoviale

2. Dupa modul de articulare sunt:

->Sinartroze (intre oase exista solutie de continuitate)

Sunt fibroase si cartilaginoase.

->Diartroze (intre oase exista solutie de contiguitate)

Articulatiile sinoviale.

3. Dupa mobilitate:

-Fixe, fibroase

-Semimobile, cartilaginoase (amfiartroze?)

-Mobile, sinoviale
ARTICULATIILE FIBROASE, sunt de mai multe feluri:

A1. Sindesmoze. Legate prin membrane fibroase (articulatia intre oasele antebratului si cea
intre oasele gambei) sau intre oase exista structuri ligamentare (articulatia acromioclaviculara).

A2. Suturile. Se gasesc la nivelul craniului si pot fi de mai multe tipuri:

1) Plane. Exemplu: str internazala

2) Scuamoase. Exemplu: temporoparietala

3) Dintate. Articulatii interparietale.

4) Denticulate. Artculatia parietooccipitala.

A3. Gonfoze. Dinte cu alveola.

ARTICULATIILE CARTILAGINOASE

Intre str osoase se interpune tesut cartilaginos hialin sau fibros si sunt de 2 feluri:

1. Sincondroze. Intre structuri se interpune tesut cartilaginos hialin ( Sincondroza manubriosternala)

2. Simfize. Testut cartilaginos fibros. Ex simfiza pubiana si discurile intervertebrale.

Cu timpul aceste 2 tipuri se pot osifica formand sinostoze.

Articulatii sinoviale

ARTICULATII SINOVIALE (DIARTROZE), sunt articulatii mobile, impartite in doua categorii:

- Simple (2 oase)
- Complexe (mai multe oase)

Caracteristici:
1) suprafete articulare;
2) mijloace de unire;
3) mijloace de alunecare;

1) SUPRAFETELE ARTICULARE asigura solutia de contiguitate la nivelul articulatiei sinoviale,


suprafetele putand avea forme diferite: concave, convexe, trohleare, trohoide, sferoidale, plane.

Aceste suprafete articulare vor fi acoperite de cartilaj articular, acest cartilaj fiind unul de tip
hialin, cu aspect neted, lucios. Are 2 roluri: amortizarea socurilor si alunecarea suprafetelor
articulare.

Cartilajul nu este vascularizat, nutritia realizandu-se prin intermediul lichidului sinovial. Lipsa
vascularizatiei face imposibila refacerea acestuia in cazul distrugerii. Exista situatii in care cartilajul
articular are rol in realizarea congruentelor suprafetelor articulare:

1. Labrul acetabular, care are rolul de a mari suprafata articulatiei( la articulatia coxofemurala
si articulatia umarului)
2. Discuri intraarticulare- fibrocartilaje localizate la nivelul articulatiilor sternoclaviculara si
temporomandibulara
3. Meniscuri articulare- cartilaje cu aspect inelar, localizate la nivelul articulatiei genunchiului

2) MIJLOACELE DE UNIRE: capsula articulara, ligamente, muschi, presiunea atmosferica(oarecum)

CAPSULA ARTICULARA- structura fibroconjunctiva cu aspectul unui manson ce se insera la


marginile suprafetelor articulare. Grosimea capsulei si modalitatea ei de insertie vor influenta
miscarea la nivelul articulatiei. O capsula groasa va limita miscarea in timp ce o capsula subtire o
va favoriza. Articulatiile membrului inferior( coxofemurala, genunchiului) fiind supuse unor
presiuni mari prezinta o capsula groasa. Capsulele inserate in apropierea marginilor suprafetelor
articulare vor limita miscarile, in timp ce capsulele inserate la distanta le vor favoriza.

LIGAMENTELE- structuri fibroconjunctive ce pot fi impartite in functie de origine si de pozitie in 3


categorii:

1) Ligamente capsulare- apar sub forma unor condensari ale fibrelor capsulare
2) Ligamente interosoase- independente fata de capsula, putand fi situate intra sau extra
capsular (ligamentul capului femural, ligamentele incrucisate de la nivelul genunchiului)
3) Ligamente la distanta- nu se gasesc la nivelul articulatiei, parand a nu avea legaturi cu
aceasta, insa vor influenta miscarea articulara( coarda oblica de la nivelul antebratului)

MUSCHI- asigura legatura elementelor osoase, ei trecand peste una sau doua articulatii( biceps
brahial si croitor, trec peste cate 2 articulatii etc.)

3) MIJLOACE DE ALUNECARE: cartilajul articular, membrana sinoviala, lichidul sinovial

MEMBRANA SINOVIALA- structura epiteliala subtire ce acopera interiorul capsulei articulare. Ea


va delimita un spatiu virtual numit cavitate sinoviala, cu o lama fina de lichid. Aceasta cavitate
poate deveni reala in situatia in care la nivelul cavitatii se acumuleaza: sange( hemartroza),
puroi( pioartroza), aer( pneumartroza) sau in situatia in care creste cantitatea de lichid sinovial(
hidrartroza). Membrana sinoviala va prezenta ca si ligamentele si capsula articulara receptori de
presiune si de durere. Spre deosebire de aceste elemente conjunctive, ce sunt vascularizate,
nutritia membranei sinoviale va fi tributara lichidului sinovial si capsulei. Membrana sinoviala
poate emite o serie de prelungiri la distanta de articulatie, prelungiri ce poarta denumirea de
burse sinoviale( bursa bicipitala). De asemenea, membrana sinoviala poate prezenta o serie de
prelungiri spre interior ce poarta denumirea de vilozitati care au rolul de a-i mari suprafata,
favorizand miscarile.

LICHIDUL SINOVIAL- reprezinta un transudat ce se formeaza prin filtrare din vasele de sange la
nivelul membranei sinoviale. Are o culoare galbuie si o consistenta vascoasa. Din punct de
vedere chimic, contine: 95% apa, mucopolizaharide( cu rol in alunecare).

AXELE MISCARII IN ARTICULATII

1) TRANSVERSAL- in jurul caruia se poate face flexie sau extensie


2) SAGITAL- abductie si adductie
3) LONGITUDINAL- in jurul caruia se pot face miscari de rotatie
Axul miscarii poate suferi modificari de orientare, devenind astfel un ax de concomis,
ramanand insa perpendicular pe planul miscarii

CLASIFICAREA ARTICULATIILOR IN FUNCTIE DE NUMARUL DE AXE:

1) UNIAXIALE: articulatiile trohleare(articulatia cotului si cea talocrurala), trohoida( articulatia


atlantoaxoidiana)
2) BIAXIALE: articulatii de tip „șa”( articulatia dintre trapez si baza metacarpianului 1), articulatii
elixoidale( articulatia radiocarpiana)
3) TRIAXIALE: articulatii sferoidiale( articulatia umarului si cea coxofemurala)

SECTIUNE ANATOMICA / SECTIUNE FIZIOLOGICA

Sectiune anatomica- reprezinta sectiunea perpendiculara pe directia muschiului( sau


suprafata sectionata a muschiului)

Sectiune fiziologica- reprezinta sectiunea perpendiculara pe directia fibrelor musculare. Din


punct de vedere al directiei fibrelor, muschii pot fi: muschi cu fibre longitudinale( sectiunea
anatomica= sectiunea fiziologica) sau muschi penati( cu forma de pana, ca de exemplu muschiul
maseter, unde sectiunea fiziologica este mai mare decat cea anatomica). Muschii penati dezvolta o
forta mai mare decat cei cu fibre longitudinale. Forta dezvoltata de muschi este de cca 10KG forta/
cm2. Maseterul are o sectiune anatomica de cca 2cm2 si o sectiune fiziologica de cca 3 cm2. Forta
dezvoltata de el va fi de 30 KG forta.

ARTICULATIILE TRUNCHIULUI sunt: articulatiile coloanei vertebrale, articulatiile toracelui si


articulatiile bazinului.
Articulatiile coloanei vertebrale se impart in articulatii craniovertebrale, intervertebrale,
lombosacrala si articulatia sacrococigiana.

Articulatiile craniovertebrale sunt 2: atlantooccipitala si atlantoaxoidiana( are 2 componente:


articulatia atlantoaxoidiana mediana si atlantoaxoidiana laterala)

Articulatia atlantooccipitala: este o diartroza bicondiliana.

Suprafete de articulare:

1) Condilii occipitali: au aspect convex atat in plan sagital cat si transversal.


Fetele articulare transversale ale atlasului sunt concave in plan sagital si trasversal.

Mijloace de unire: capsula articulara care se insera la marginea suprafetelor articulare.

2) Membrana atlantooccipitala, anterioara si posterioara, ce se intinde intre arcurile atlasului si


marginile gaurii occipitale mari.

Articulatia atlantoaxoidiana: este o diartroza trohoida.

Suprafete articulare: Dintele axisului si fata posterioara a arcului anterior a atlasului.

Mijloace de unire:

1) capsula articulara
2) ligamentul transversal al atlasului
3) ligamentele alare, care unesc dintele axisului cu cei 2 condili occipitali
4) ligamentul varfului dintelui axisului, uneste varful dintelui axisului cu marginea
anterioara a gaurii occipitale mari
5) ligamentul cruciform, are o componenta transversala reprezentata de ligamentul
transvers al atlasului si una longitudinala, formata din 2 parti: una superioara, ce ajunge
pe marginea gaurii occipitale mari si o parte inferioara ce ajunge pe corpul axisului
6) membrana tectoria, situata posterior de ligamentele precedente si care se intinde intre
corpul axisului si marginea anterioara a gaurii occipitale mari

BIOMECANICA ARTICULATIILOR CRANIO-VERTEBRALE


La nivelul acestor articulatii se realizeaza miscari de: flexie-extensie( in special in
articulatia atlantooccipitala), rotatie laterala( in special in articulatia atlantoaxoidiana),
flexie laterala si circumductie.

MISCAREA DE FLEXIE-EXTENSIE: flexia are cca 20 grade si extensia cca 30. Axul e
transversal, fiind un ax de concomis si care trece posterior de porul acustic extern.
MISCAREA DE ROTATIE A CAPULUI: are o amplitudine de 30 grade, axul fiind
longitudinal.

Agenti motori: Pt flexie- sternocleidomastoidianul si muschii lungi ai gatului si capului.


Pt extensie- muschii cefei, sternocleidomastoidianul( daca extensia a fost
inceputa de alti muschi)
Pt flexie laterala- sternocleidomastoidianul si muschii scaleni
Pt rotatie- muschii anteriori ai gatului si sternocleidomastoidianul.

ARTICULATIILE INTERVERTEBRALE:

Tipuri:

a) Articulatii intre corpurile vertebrale: sunt amfiartroze (simfize)


Suprafete articulare: suprafetele superioara si inferioara ale corpurilor vertebrale cu aspect
plan-concave si acoperite cu cartilaj hialin. Intre corpurile vertebrale se interpun discuri
intervertebrale. Discul intervertebral este o structura fibrocartilaginoasa, cu inaltime
variabila si cu diametru corespunzator diametrului corpului vertebral. El este format din 2
elemente: inelul fibros si nucleul pulpos.

Inelul fibros este format din inele fibroase dispuse periferic si fibrocartilaginoase in centru

Nucleul pulpos este o structura fibrocartilaginoasa ce delimiteaza o serie de spatii cu tesut


mucoid. Nucleul este inextensibil, incompresibil si are o mare afinitate pentru apa. In momentul
miscarilor, el va comprima inelul fibros; ruperea acestuia din urma duce la aparitia herniei de disc.

Discul intervertebral are o inaltime variabila: in regiunea cervicala avand cca 5 mm urmand
ca la nivel lombar sa aiba cca 9 mm. de asemenea are o inaltime variabila raportata la inaltimea
corpului vertebral. Astfel, in regiunea cervicala, reprezinta cca 1/3 din inaltimea corpului vertebral, in
regiunea toracala – 1/5, iar in regiunea lombara- 1/3 din inaltimea corpului vertebral.

Mijloace de unire:

1) Ligamentul longitudinal anterior- incepe la nivelul procesului bazilar al occipitalului si se


termina la nivelul vertebrei S3. Cele 2 extremitati, craniala si caudala, vor fi mai inguste
decat portiunea centrala.
2) Ligamentul longitudinal posterior- care se intinde de la membrana Tectoria pana la
nivelul cocisului.
b) Articulatii intre arcurile vertebrelor: sunt diartroze( articulatii sinoviale) plane sau concav-
convexe.

Suprafete articulare= suprafetele proceselor articulare, plane in regiunile cervicala si


toracala si concav-convexe in regiunea lombara.

Mijloace de unire:

1) Capsula articulara
2) Ligamente:
1) Galbene, ce solidarizeaza lamele arcurilor vertebrale
2) Interspinoase, intre procesele spinoase
3) Supraspinoase, intre varfurile proceselor spinoase
4) Intertransversale, intre procesele transverse ale vertebrelor toracale.

Biomecanica:

La nivelul coloanei vertebrale putem realiza urmatoarele miscari: flexie, extensie, flexie
laterala, rotatie, circumductie. Intre 2 vertebre invecinate, miscarile au amplitudine redusa, miscarea
coloanei fiind rezultatul insumarii miscarilor intervertebrale. Amplitudinea si sensul miscarii sunt
determinate de mai multi factori:

1) Inaltimea(grosmea) discului intervertebral: discurile cu grosime mare favorizeaza miscarile


comparativ cu discurile cu inaltime mica. Astfel cea mai mobila portiune a coloanei este
portiunea cervicala, urmata de regiunea lombara si apoi toracala, amplitudinea miscarilor
fiind influentata si de raportul dintre inaltimea discului si corpului vertebral.
2) Suprafetele plane ale proceselor articulare cervicale si toracale vor favoriza miscarile de
flexie-extensie; suprafetele concav-convexe ale proceselor articulare lombare favorizeaza
miscarile de rotatie.
3) Coastele prezente in regiunea toracala contribuie si ele la limitarea miscarilor.

Agenti motori:

Flexie: muschii anteriori ai gatului si trunchiului

Extensie: muschii posteriori ai trunchiului(muschii erectori spinali)

Flexie laterala: muschii anteriori si posteriori ai trunchiului, de aceeasi parte

Rotatie: muschii anteriori si posteriori ai trunchiului de parte opusa

ARTICULATIA LOMBO-SACRALA

Discul intervertebral are o inaltime mai mare in partea anterioara

ARTICULATIA SACRO-COCCIGIANA, este o amfiartroza ca si precedenta si prezinta ligamente: sacro


coccigiene anterior, posterior si 2 laterale.

ARTICULATIILE TRUNCHIULUI: articulatiile costovertebrale, condrocostale, condrosternala


costocondrale, sternale.

ARTICULATIILE COSTOVERTEBRALE se impart in 2 categorii:

1) Articulatia capului coastei


2) Articulatia costo-transversala

ARTICULATIA CAPULUI COASTEI este o diartroza sinoviala

Suprafete articulare: ale capului coastei, separate prin creasta capului coastei si suprafetele
costale corespunzatoare ale corpurilor vertebrale. Exceptie fac coastele 1, 11 si 12, ce prezinta
cate o singura fata articulara si de asemenea vertebrele T1,T11, T12.

Mijloace de legatura:

- capsula articulara care se insera la marginile suprafetelor articulare,


- ligamentul intraarticular al capului coastei care va lega creasta de discul intervertebral,
- ligamentul radiat al capului coastei, corespunzator capsulei.

ARTICULATIA COSTO-TRANSVERSARA este o diartroza plana


Suprafete articulare: fata costala, transversala, de la nivelul procesului transvers si fata costala
de pe tuberculul costal.

Mijloace de unire: capsula articulara, ligamente costo-transversare( posterior, lateral si


superior):

ARTICULATIA COSTOCONDRALA este o sincondroza.

ARTICULATIA CONDROSTERNALA este o diartroza plana.

Suprafete articulare: incizurile costale sternale, fata articulara a cartilajului costal.

Mijloace de unire:

1) Capsula articulara
2) Ligamente sternocostale, anterior si posterior

ARTICULATIILE STERNALE sunt sincondroze.

Biomecanica: realizeza miscarile respiratorii.

La nivelul acestor articulatii, se realizeaza miscari respiratorii: in inspir, se vor modifica


diametrele longitudinal, sagital si transversal al cutiei toracice. Cresterea diametrului longitudinal se
face pe seama contractiilor diafragmei. Cresterea diametrului sagital presupune proiectia superior si
anterior a extremitatilor anterioare ale coastelor. Miscarea se face in jurul unui ax oblic, ce
corespunde colului coastei. Cresterea diametrului transversal presupune deplasarea superior a
portiunilor mijlocii ale coastelor. Axul in jurul caruia se realizeaza miscarea este de asemenea oblic si
trece prin capul coastei si linia medio-sternala.

Agentii motori: muschii respriatori auxiliari.

ARTICULATIILE BAZINULUI : articulatia sacro-iliaca si simfiza pubiana.

ARTICULATIA SACRO-ILIACA este o diamfiartroza.

Suprafete articulare: fetele articulare ale sacrului, respectiv coxalului.

Ligamente:

1) La nivelul articulatiei: sacro-iliac anterior, sacro-iliac posterior, sacro-iliac interosos.


2) La distanta: ligamentul ilio-lombar si ligamentul sacro-tuberos.

SIMFIZA PUBIANA este o amfiartroza.

Suprafete articulare: fetele articulare ale pubisului, intre care se gaseste un disc articular.

Mijloace de unire: 2 ligamente( suprapubian si arcuat subpubian).

ARTICULATIILE MEMBRULUI SUPERIOR


1) Articulatiile centurii scapulare
2) Articulatiile membrului superior liber

ARTICULATIILE CENTURII SCAPULARE: sternioclaviculare si acromioclaviculara

ARTICULATIA STERNOCLAVICULARA este o diartroza sinoviala plana.

Suprafete articulare:

1) Incizura claviculara a manubriului sternal


2) Fata articulara sternala a extremitatii mediale a claviculei

Congruenta celor doua suprafete plane este realizata de discul articular. Extremitatea mediala a
claviculei mai prezinta o fata articulara plana pentru articulatia cu cartilajul coastei 1.

Mijloace de unire:

1) Capsula articulara
2) Ligamente:
1) Sternoclavicular anterior
2) -II- posterior
3) -II- superior
4) Interclavicular, intre cele 2 clavicule, trecand peste incizura jugulara
5) Costoclavicular

Biomecanica: La nivelul articulatiei sternoclaviculare se realizeaza urmatoarele miscari: ridicare si


coborare a umarului, anteductie sau propulsia anterioara a umarului, retroductie sau propulsia
posterioara si circumductie.

Ridicarea si coborarea umarului se realizeaza in plan frontal, axul fiind dispus sagital. Axul se gaseste
in partea mediala a claviculei.

Agenti motori: pentru ridicarea umarului: sternocleidomastoidian si trapez( fibrele superioare).

Pentru coborarea umarului: subclavicularul, pectoralul mic si trapezul.

Anteductia si retroductia: miscarea se face in plan transversal, axul fiind longitudinal si trece prin
extremitatea mediala a claviculei.

Agenti motori: pentru anteductie: pectoral mic

Pentru retroductie: trapez, romboid mare si romboid mic.


ARTICULATIA ACROMIO-CLAVICULARA: este o amfiartroza meniscoidala, uneori putand fi o
diartroza(sinoviala).

SUPRAFETE ARTICULARE: sunt reprezentate de suprafetele articulare complementare ale


acromionului si claviculei. In cazul in care este o articulatie sinoviala, acestea vor fi acoperite de
cartilaj hialin. In situatia in care este o amfiartroza, aceste suprafete vor fi legate printr-un
fibrocartilaj.

MIJLOACE DE UNIRE:

1) Capsula articulara, ce se insera la marginile suprafetelor articulare


2) Ligamente:
1) Acromio-clavicular, ce trece superior de articulatie
2) Coraco-acromial
3) Coraco-clavicular, format din 2 componente: ligamentul trapezoid si ligamentul conoid.

BIOMECANICA:

In articulatia acromio-claviculara se realizeaza miscarile de basculare si debasculare a


scapulei: abductia bratului se face in articulatia scapulo-humerala, pana la un unghi de 90%. Peste
acest unghi, miscarea este imposibil de executat in aceasta articulatie, din cauza intalnirii
tuberculului mare al humerusului cu acromionul. Miscarea de basculare a scapulei presupune:
ridicarea unghiului lateral al acesteia, coborarea unghiului superior si proiectia anterior si medial a
unghiului inferior. Debascularea se va realiza in sens invers. Axul miscarii de basculare si debasculare
este un ax sagital, ce trece prin centrul articulatiei.

AGENTI MOTORI:

1) pt miscarea de basculare a scapulei: trapez, dintat anterior


2) pt miscarea de debasculare a scapulei: pectoral mic, trapez pt unghiul lateral si levatorul
scapulei, romboid mic, romboid mare pt unghiul superior.
Conducerea in articulatia acromio-claviculara este una musculara.

MEMBRUL SUPERIOR LIBER

ARTICULATIA SCAPULO-HUMERALA: este o diartroza sinoviala, fiind in acelasi timp o N-artroza(art


sferoidala).

SUPRAFETE ARTICULARE:

1) Cavitate glenoida, cu aspect concav, si suprafata marita datorita labrului glenoidal.


2) Capul humerusului, ce are aspectul unei treimi de sfera
Aceste suprafete articulare vor fi acoperite de cartilaj hialin.

MIJLOACE DE UNIRE:

1) Capsula articulara fibroasa, ce se insera la marginea cavitatii glenoide, respectiv la nivelul


colului anatomic al humerusului. Capsula va fi intrerupta de tendonul capului lung al
bicepsului, ce trece la nivelul santului intertubercular. La nivelul capsulei se insera fibre din
muschii supraspinos si subscapular; acesti muschi vor fi muschi tensori ai capsulei,
impiedicand prinderea acesteia intre capetele articulare.
2) Ligamente:
1) Coraco-humeral
2) Gleno-humerale: superior, mijlociu si inferior

BIOMECANICA

Este o articlatie sferoidala, triaxiala, cu conducere musculara. Miscarile pot fi: flexie-extensie,
abductie-addcutie, rotatie laterala, rotatie mediala, circumductie.

AGENTI MOTORI

Miscarea de flexie-extensie: are axul transversal, ax ce trece prin centrul cavitatii glenoide.
Flexie: biceps brahial, coracobrahial, fibre anterioare ale deltoidului si pectoral mare.

Extensie: triceps brahial, lattisimus dorsi, rotund mare, fibrele posterioare ale deltoidului

Abductie-adductie: axul este sagital, si trece prin partea inferioara a capului humeral.

Pt abductie: deltoidul, muschiul supraspinos

Pt adductie: pectoral mare, cap scurt biceps, lattisimus dorsi, rotundul mare.

Rotatie: axul miscarii este longitudinal si trece prin centrul capului humeral.

Pt rotatie mediala: pectoral mare, lattisimus dorsi, rotund mare

Pt rotatie laterala: supraspinos, infraspinos, rotundul mic.

ARTICULATIA COTULUI: este o articulatie sinoviala, trohleara. Este formata de fapt din trei articulatii:
humero-ulnara, humero-radiala, radio-ulnara proximala.

SUPRAFETE ARTICULARE:

1) Trohleea humerala
2) Incizura trohleara a ulnei
3) Capitulum
4) Capul radiusului
5) Incizura radiala a ulnei

MIJLOACE DE UNIRE:

1) Capsula articulara fibroasa, ce se insera la marginea suprafetelor articulare. Ea va lasa


extracapsular epicondilii laterali si mediali humerali.
2) Ligamente:
1) Colateral radial: intre epicondilul lateral pe de-o parte si fata laterala a olecraniului +
colul radiusului, pe cealalta parte.
2) Colateral ulnar: intre epicondilul medial si fata mediala a olecraniului.
3) Inelar: se intinde intre marginea incizurii radiale a ulnei si capul radiusului, la nivelul
caruia se insera circular
4) Patrat: intre tuberozitatile radiala si ulnara.

BIOMECANICA

Este o articulatie uniaxiala cu conducere osoasa, cu miscari de flexie-extensie a antebratului. Axul e


transversal

AGENTI MOTORI

Pt flexie: biceps brahial, brahial, muschi epicondilieni mediali

Pt extensie: triceps brahial, anconeu, muschi epicondilieni laterali.

ARTICULATIA RADIO-ULNARA: este reprezentata de trei articulatii: radio-ulnara proximala, radio-


ulnara intermediara, radio-ulnara distala.
Articulatia radio-ulnara proximala face parte din articulatia cotului.

Articulatia radio-ulnara intermediara este o sindesmoza, radiusul si ulna fiind legate prin membrana
interosoasa, ce se insera pe marginile mediala, respectiv laterala ale lor. Cele doua oase vor fi
solidarizate prin ligamentul coarda oblica, ce se intinde intre extremitatile inferioare ale
tuberozitatilor radiala si ulnara. Intre coarda oblica si marginea membranei interosoase se
delimiteaza un spatiu strabatut de vasele interosoase.

Articulatia radio-ulnara distala este o diartroza sinoviala.

SUPRAFETE ARTICULARE:

1) Circumferinta capului ulnei


2) Incizura ulnara a radiusului
3) Capsula articulara, intra in alcatuirea articulatiei radio-carpiene.

BIOMECANICA

Este o articulatie uniaxiala, in care se realizeaza miscari de pronatie si supinatie. Axul este oblic,
trecand prin capul radial, respectiv capul ulnar.

AGENTI MOTORI

Pt pronatie: rotund pronator, patrat pronator, flexor radial al carpului, palmar lung, brahioradial.

Pt supinatie: supinator, bicepsul brahial, brahioradialul(daca a fost inceputa de alt muschi), muschi
epicondilieni laterali

ARTICULATIA RADIO-CARPIANA(pumnului): este o diartroza condiliana.

SUPRAFETE ARTICULARE:

1) Fata inferioara a extremitatii distale a radiusului


2) Discul articular dintre capul ulnei si osul piramidal
3) Fetele articulare ale randului proximal de carpiene, cu exceptia pisiformului (scafoid,
semilunar, piramidal)

MIJLOACE DE UNIRE:

1) Capsula articulara, fibroasa


2) Ligamente:
1) Radio-carpian palmar si dorsal, ce se intind intre extremitatea distala a radiusului,
respetiv semilunar, piramidal si osul mare.
2) Ulno-carpian palmar, intre extremitatea distala a ulnei si semilunar, piramidal si osul mare
3) Colateral carpian radial, intre procesul stiloid al radiusului si osul scafoid
4) Colateral carpian ulnar, intre procesul stiloid al ulnei si osul piramidal

BIOMECANICA

Este o articulatie biaxiala, cu conducere ligamentara.

Miscari: flexie-extensie, abductie-addcutie, circumductie


AGENTI MOTORI:

Pt flexie: flexori ai degetelor, flexori ai carpului

Pt extensie: extensori ai degetelor, extensori ai carpului

Pt adductie: flexorul si extensorul ulnar al carpului

Pt abductie: lung si scurt extensor radial ai carpului, extensorul ulnar al carpului, muschii profunzi ai
lojei posterioare a antebratului.

Miscarile in articulatia radiocarpiana vor fi insotite si de miscari intre randurile proximal si distal de
carpiene