Bacteriocinele

Cadru didactic:
Conf. dr. Barbu Vasilica Student:
Danila Catalina –Nicola
 Cuprins
 I. GENERALITĂŢI PRIVIND BACTERIOCINELE
 II. PRODUCEREA DE BACTERIOCINE
 III. BIOSINTEZA BACTERIOCINELOR PRODUSE DE BACTERIILE LACTICE
 IV. PARTICULARITĂŢI PRIVIND PRODUCEREA DE BACTERIOCINE DE
CĂTRE BACTERIILE PROPINICE SELECŢIONATE
 V. MODUL DE ACŢIUNE AL BACTERIOCINELOR
 VI. UTILIZAREA DE BACTERIOCINE
 VII. NIZINA
 VIII. IMPORTANȚA BACTERIOCINELOR
 IX .CONCLUZII
 BIBLIOGRAFIE
 I. GENERALITĂŢI PRIVIND
BACTERIOCINELE
 Descoperirea bacteriocinelor a avut loc in anul 1925 de catre André Gratia în
timpul cercetărilor făcute de acesta pentru a găsi modalități de lupta cu
bacteriile.
   Sinteza primelor bacteriocine a fost realizată de către E. coli V. acestea
fiind denumite colicine. Ulterior s-a demonstrat că substanţele ”colicin-like”
sunt produse de bacterii Gram pozitive iar termenul de colicină fiind inlocuit
de “bacteriocine “, termen propus de Jacob et al,.1953, pentru a desemna toate
aceste entităţi. În lumea microbiană, peptidele microbiene fac parte din
sistemul de apărare a bacteriilor, fiind prezentate în paralel cu antibioticele
tradiţionale produse de asemenea de unele bacterii însă de care diferă foarte
mult.
 Diferenţa între bacteriocine şi anitibiotice o face însă modul în care sunt sintetizate,
bacteriocinele rezultând din sinteza ribozomală si având acţiune bactericidă împortiva altor
bacterii, de cele mai multe ori înrudite din punct de vedere filogenetic.
În timp ce antibioticele sunt definite ca substanţe produse de un organism eucariot sau
procariot care inhibă în concentraţii mici un alt organism (Vandamme,1984 ).

Acțiunea bactericidă depinde de existența pe suprafața bacteriei a unor receptori

specifici.
Din acest punct de vedere, se disting: bacterii bacteriocino-sensibile(cu receptori) și
bacterii bacteriocino-rezistente(fără receptori).Efectul bacteriocinelor este letal. De
asemenea, trebuie reținut că elaborarea de bacteriocine de către un individ bacterian
echivalează cu liza celulei bacteriene secretoare însăși.
Bacteriocinele prezintă o greutate moleculară relativ mare (50.000-80.000 daltoni) și
un spectru antibacterian mult mai larg decat al antibioticelor. Acțiunea litică a
bacteriocinelor este puternică, fiind suficientă o singură moleculă pentru a produce liza unei
celule.
Ca și în cazul bacteriofagilor, celulele bacteriene în funcție de specie și tulpină, au o
susceptibilitate diferită față de bacteriocine, datorită prezenței de receptori pe suprafața
peretelui celular bacterian.
 II. PRODUCEREA DE BACTERIOCINE

 Producerea de bacteriocine este un mecanism prin care bacteriile ce alcătuiesc flora

normala a unei nişe ecologice fac faţă competiţiei faţă de aceeaşi nutrienţi.
 Tulpinile producatoare de bactericine sunt rezistente la acţiunea propriilor
bactericine ceea ce permite utilizarea bacteriocinotipiei în identificarea unor
microorganisme.
 Bacteriocinele sunt produse atât de bacteriile Gram pozitive cât si de cele Gram
negative. Prima bacteriocină cunoscută si sub numele de colicină este produsă de
bacteriile Gram negative având ca reprezentant E. coli. De obicei o treime din
aceste tulpini de E. coli sunt specii producătoare de colicine. (Riley and Gordon
1996).
 Bacteriocinele produse de bacteriile Gram pozitive au un spectru de acțiune
foarte larg. Ele sunt active asupra celulelor producătoare, dar și asupra unor
specii mai îndepărtate și chiar asupra bacteriilor Gram negative. Din punct de
vedere chimic, sunt glicoproteine sau lipoproteine.
 Bacteriocinele produse de bacteriile Gram negative au câteva proprietăți generale:
- acțiunea lor este bactericidă;
- au un spectru de acțiune foarte îngust, limitat la tulpina producătoare și la altele strans
înrudite;
- biosinteza bacteriocinelor are efect letal asupra celulei producătoare;
-se- conțin o componentă biologic-activă, de natură proteică;
leagă de celulele sensibile prin intermediul unor receptori celulari cu specificitate înaltă,
ceea ce explică spectrul lor foarte restrâns de acțiune;
Bacteriocinele produse de bacteriile lactice şi-au găsit de-a lungul timpului numeroase
aplicaţii în industria alimentară, pe lângă rolul biconservant, acestea putând fi utilizate la
obţinerea unor produse fermentate cu proprietăţi organoleptice şi nutriţionale îmbunătăţite
urmând calea unui proces natural.
Speciei Lactococcus lactis îi sunt atribuite până în prezent o gamă diversificată de
bacteriocine sintetizate care sunt utilizate deja ca bioconservanţi sau în alte scopuri în
industria alimentară.
Bacteriocinele bacteriilor lactice se divizează în două grupe. Reprezentanţii primei grupe se
caracterizează printr-un spectrul îngust de activitate antibacteriană – provoacă moartea
organismelor asemănătoare cu organismul produs, iar cele care fac parte din grupa a doua,
inhibă creşterea multor genuri de microorganisme gram pozitive,inclusiv Listeria
monocytogenes, Clostridium botulinum,Clostridium sporogenes,Staphylococcus aureus,
Pediococcus acidilactici,Bacillus ssp.,Enterococcus faecalis care provoacă alterarea
produselor alimentare şi au acţiune patogenă asupra organismului uman.
 III BIOSINTEZA BACTERIOCINELOR PRODUSE DE
BACTERIILE LACTICE
 Majoritatea bacteriocinelor produse de bacteriile lactice sunt peptide
antimicrobiene sintetizate la nivel ribozomal sub forma unor precursori
inactivi sau prepropeptide (preprobacteriocine), care conțin un domeniu
propeptidic C-terminal (probacteriocina) şi o extensie N-terminală.
Extensia N-terminală este ulterior îndepartată concomitent cu expulzarea
peptidei mature active (cu sau fără modificări post-translaționale ale
structurii).
 Extensiile N-terminale, cunoscute şi sub denumirea de secvențe lider de tip
dublu-glicină sau peptidă semnal, joacă un rol important în recunoaşterea
şi transformarea preprobacteriocinelor, fiind implicate şi în mecanismul de
transport al probacteriocinelor corespunzătoare în mediul extracelular.
 Mai mult decât atât, aceste secvenţe lider sunt importante pentru
transformările post-translaţionale ale antibioticelor şi în maturarea acestora
 Un alt rol important al extensiilor N-terminale este acela de a menţine bacteriocinele în
forma lor biologic inactivă atât timp cât acestea sunt localizate intracelular, protejând astfel
bacteria producătoare de efectul toxic al bacteriocinei produse, atât timp cât aceasta se află în
interiorul celulei.Totuşi, există şi cazuri particulare unde prepropeptida posedă activitate
antimicrobiană aşa cum este cazul prepropediocinei PA-1/Ach. În cazul antibioticelor,
probacteriocinele sunt modificate post-translațional pentru a rezulta forma activă a acestora.
Astfel, s-a concluzionat că aceste transformări (formarea inelelor tioeterice şi a punților
disulfidice) ar avea loc după translocarea bacteriocinei prin membrana citoplasmatică, în
cazul în care prezența acestor structuri inelare n-ar face posibile transformările post-
translaționale.
În plus, dat fiind faptul că transformările post-translaționale sunt necesare pentru
activitatea biologică a antibioticelor , bacteriile producătoare de antibiotice ar putea folosi
acest mecanism pentru a proteja propriile celule împotriva toxicității bacteriocinelor, atunci
când acestea se află în interiorul celulei.
Deşi mecanismul de biosinteză al antibioticelor diferă din punct de vedere al gradului şi
al naturii transformărilor aminoacizilor din structura peptidică, toate aceste bacteriocine au în
comun prezenţa lantioninei (Lan) şi/sau β-metil-lantioninei (MeLan). Aceşti doi aminoacizi
conferă antibioticelor o structură policiclică prin intermediul punţilor sulfidice intercatenare.
 IV. PARTICULARITĂŢI PRIVIND PRODUCEREA DE BACTERIOCINE DE CĂTRE BACTERIILE PROPINICE
SELECŢIONATE

 Studii recente au evidențiat capacitatea bacteriilor de a produce bacteriocine cu

efect antimicrobian sau antifungic. Studii efectuate de Meile și colab.(1999) au
evidențiat prin metode specific de screening proprietatea unei tulpini de
Propionibacterium jenseni de a produce bacteriocina de tip propionicin SM1.
 O bacteriocină de tip Jenseniina G a fost pusă în evidență de o tulpină de
Propionibacterium jensenii (Ekinci F.Y.,2000).
 Rezultate bune s-au obținut prin cultivarea tip semisarja (fed-batch), dupa 14 zile
de cultivare staționară, în anareobioză , la 32C, pe un mediu conținand 1,2% lactat
de sodium. După primele 48 ore de cultivare, mediul a fost continuu alimentat cu
lactate de Na, cu o frecvența de 24 ore, pentru menținerea unei concentrații
constant de 1,2% lactate de Na pe toată durata procesului fermentativ.
 Efectul antimicrobian al bacteriocinei a fost îmbunătățit prin concentrarea
lichidului cultural, obținut după separarea biomasei la sfârșitul cultivării, de 50-100
de ori. Propionicina –PLG-1 este o altă bacteriocină produsă de o tulpină
selecționată de Propionibacterium thoenii. Randamente superioare de biomasă au
fost obținute prin cultivare în sistem semișarjă, dupa 14 zile de cultivare pe un
mediu cu melasă și extract de porumb. Această bacteriocină, parțial purificată s-a
dovedit stabilă la liofilizare și prin păstrare, pentru perioade lungi de timp, în stare
uscată sau lichidă, la temperatura de refrigerare sau congelare (Glatz B.A.,2000).
 V. MODUL DE ACŢIUNE AL BACTERIOCINELOR

 Bacteriocinele pot avea un mod de acţiune bacteriostatic sau bactericid asupra celulelor
susceptibile, modul de acţiune fiind influenţat de concentraţia bacteriocinei, gradul de puritate,
starea fiziologică a celulelor susceptibile folosite ca indicator şi condiţiile experimentale
(temperatură,pH,prezenţa unor compuşi care afectează integritatea membranei celulare sau a
altor compuşi antimicrobieni).
 Majoritatea bacteriocinelor au un efect bactericid aupra microorganismelor aflate în spectrul

lor de activitate, deşi unele bacteriocine pot acţiona şi bacteriostatic, aşa cum sunt lactocina S,
leucocina S sau leucocina AUAL187.
 Uneori, acţiunea bactericidă poate fi însoţită şi de liza celulelor susceptibile, acesta fiind cazul

bacteriocinelor care exercită un efect bacteriolitic aşa cum sunt nizina A , plantaricina C şi
enterococcina EFS2.
 Bacteriocinele îşi exercită efectul bactericid prin destabilizarea şi permeabilizarea membranei

celulare.
 Studiile la nivel molecular au relevat că mecanismul primar de acţiune al bacteriocinelor

constă în formarea unor complexe tranzitorii de porare sau canale ionice în membrana
citoplasmatică a celulelor susceptibile.
 Primul contact care se stabileşte între bacteriocină şi membrana celulară, are loc prin

intermediul unor interacţiuni nespecifice cu polimerii anionici de la suprafaţa acesteia (acizii

teichoic şi lipoteichoic), care, de obicei, constiuie peretele celular al bacteriilor Gram pozitive.
 VI. UTILIZAREA DE BACTERIOCINE

 Bacteriocinele sunt proteine cu molecule mici, produse de multe bacterii, inclusiv de

bacteriile acido-lactice. Cele mai multe bacteriocine produse de bacteriile acido-lactice
inhibă creșterea altor bacterii acido-lactice, iar unele sunt bactericide chiar pentru
anumiti patogeni alimentari si bacterii de degradare a produselor alimentare. În toate
cazurile, toate aceste bacterii au fost gram pozitive. Deși au fost identificate cam 30 de
bacteriocine diferite, iar potențialul lor conservant pentru alimente este vizibil, singura
aplicație industrial este nizina, o bacteriocină produsă de Lactococus lactis.
 Bacteriocinele produse de bacterii patogene, cum ar fi : Escherichia Coli (colicin) sau
Staphilococcus aureus (epidermin) nu sunt indicate pentru aplicații pe alimente. O sursă
mult mai interesantă pentru bacteriocine este reprezentată de bacteriile acido- lactice.
 De secole, acestea au fost folosite în conservarea, prin fermentație, a unor produse
alimentare, obținându-se produse stabile, ca lactate (brânzeturi), carne (cârnați) și
legume (murături), în principal, prin acțiunea acidului lactic.
 Începând din 1928, când a fost identificată pentru prima dată bacteriocina produsă de
Lactococcus lactis, specia lactis, aceasta a fost studiata aprofundat, mai târziu primind
denumirea de nizină.
 VII. NIZINA
 Este o proteină ce constă din 34 aminoacizi, care este stabilă la autoclavare și
inhibă eficient creșterea unor patogeni importanţi ca: L.monocytogenes,
Staphilococcus aureus și previne creșterea sporilor unor specii ca: Bacillus și
Clostridium. Sunt active, în special, în produse alimentare acide ( Harris,
Fleming, Klaenhammer,1992). Diferite tulpini de Lactococcus produc
bacteriocine ușor diferențiate prin compoziția exactă în aminoacizi. Inițial,
nizina a fost considerată ca antibiotic, dar, datorită spectrului limitat de
inhibiție, nu s-a utilizat în scopuri terapeutice.
 Oricum, luând în considerare ca nizina este complet degradată în tractul
alimentar, aceasta poate fi utilizată ca aditiv alimentar.
Genetica nizinei
 Sinteza nizinei în majoritatea tulpinilor de L. lactis este codificată de
transpozomi mari localizaţi la nivelul cromozomului care codifică, de
asemenea, capacitatea de fermentare.
 Într -un studiu efectuat asupra a mai mult de 20 tulpini de L. lactis s-a
descoperit că transpozomii care codifică informaţia pentru nizina A şi
nizina Z prezintă o repartiţie uniformă. Au fost secvenţiate mai multe
fragmente din clusterii genici.
 Un cluster de 11 gene continue în ordinea nis ABTCIPRKFEG sunt
implicate în biosinteza nizinei. Aceste gene le includ pe acelea care,
în afară de gena structurală nisA, sunt implicate în modificări
intercelulare (nisBC), translocare (nisT), activare proteolitică
extracelulară (nisP) şi reglarea sintezei (nisRK).
. Modul de acţiune al nizinei
 Nizina acţionează asupra celulelor vegetative (şi a veziculelor membranare) prin
pătrunderea lor în membrană, formarea unor pori şi disiparea forţei proton motorie.
 În acest fel este inhibat procesul de asimilare a aminoacizilor, facilitând fluxul rapid al
metaboliţilor cu moleculă mică, al ionilor sau substanţelor dizolvate din citoplasmă
precum aminoacizii şi nucleotidele.
 Plasmalema este prima ţintă a nizinei, în care L. monocytogenes a fost tratată cu nizină.
 Acest lucru a dus în scurt timp la pierderea ionilor celulari de potasiu, depolarizarea
membranei plasmatice, hidroliza şi efluxul ATPului celular. Interacţiunea nizinei cu
membranele celulare şi abilitatea acesteia de a forma pori au fost studiate în mod
extensiv.
 Nizina poate, de asemenea, inhiba sinteza pereţilor celulari afectând în acest fel
germinarea sporilor bacterieni. Nizina interacţionează preferenţial cu zonele membranare
cu încarcătura electrică negativă.
 Studiile de mutageneza a aminoacizilor cu încărcătură electrică ai nizinei a demonstrat
importanţa prezenţei grupărilor incărcate pozitiv din domeniul C-terminal, pentru legarea
la membrană.
 VIII. IMPORTANȚA BACTERIOCINELOR
 Bacteriocinele au stârnit interesul comunității științifice datorită potențialului pe care îl au în a
înlocui antibioticele. Bacteriocinele sunt catagorisite ca antibiotoce, dar nu au acțiune antibiotică.
De exemplu:
 L.cremosis produce diacetil prin formarea citratului, care exercită acțiune inhibitoare față de
bacteriile patogene și cele de alterare. Efectul inhibitor al diacetilului este evident numai la o
concentrație a acestuia de 170mg/kg, ceea ce înseamnă folosirea diacetilului ca aditiv de
conservare, fapt ce nu este permis de legea sanitar veterinara, el fiind socotit ca aditv de
aromatizare.
 Stafilococus Lactis-produce nizina stabila la căldura și pH acid, care are acțiune inhibătoare față de
dezvoltarea sporilor germinați. Acestea nu stompează germinarea sporilor dar inhibă dezvoltarea
sporilor germinați. Acțiunea streptococilor lactici față de Salmonella și Stafilococi se manifestă în
ordinea: Str. Thermophilus, Str. Lactic, Str. Cremoris.
 Bacteriocinele pot avea mai multe roluri:
 unelte pentru colonizarea anumitor nișe (spații deja ocupate) din tractul gastrointestinal;
 arme de atac (bacteriile dintr-o anumită specie pot elimina bacterii din aceeași specie secretând
bacteriocine);
 molecule de semnalizare. Într-o concertrație ridicată, bacteriocinele pot inhiba creșterea unor
bacterii. Într-o concentrație mai scăzută ele pot intermedia comunicarea dintre bacterii, printr-un
mecanism cunoscut și sub numele de sensibilitatea la cvorum.
În industria alimentară este de perspectivă utilizarea unui şir de bacteriocine produse de
bacteriile lactice.
 Bacteriocina asigură dominarea microflorei necesare şi inhibă microflora străină, ceea ce
asigură securitatea proceselor microbiologice. De exemplu, la producerea salamului uscat în
calitate de cultură bacteriană se utilizează Lactobacillus curvatus, care formează curvacină,
ceinhibă dezvoltarea lactobacililor înrudiţi şi a bacteriilor condiţionatpatogene, asigurînd
securitatea proceselor biochimice în timpul maturizării salamului uscat.
 IX .CONCLUZII
 

 Bacteriocinele au efect bactericid asupra celulelor sensibile. Ceea ce le

deosebește fundamental de alte antibiotice este faptul că au efect letal
asupra celulelor în care s-au sintetizat și din această cauză, proprietatea de
bacteriocinogeneza nu se poate perpetua într-o celulă, decat în starea ei
potențială. Periodic, sinteza bacteriocinelor este indusa și celula
producătoare se lizează, eliberând moleculele cu efect litic în mediu.
 Efectul litic al bacteriocinelor se manifestă numai asupra celulelor

aceleiași specii, care nu o pot codifica, fiind lipsite de factorul Col.

Celulele care poartă factorul Col sunt rezistente la acțiunea colicinei
omoloage, elaborată de celule purtătoare ale aceluiași factor, ca și cum ar fi
imune la acțiunea lor.
 Bacteriile lactice din genul Lactococcus, Lactobacillus, Pediococcus,

Leuconostoc, care formează substanţele antibacteriene în special

bacteriocine, pot fi utilizate pentru conservarea alimentelor.
 BIBLIOGRAFIE

 Nicodim Iosif Fiţ, Bacteriologie generală veterinară Ed.

AcademicPress, 2008.
 Anda Băicuş, Bacteriologie şi imunologie. Ed. universitară „Carol
Davila”, Bucureşti, 2011.
 Deegan LH, COTTER PD, HILL C, Ross P. ”Bacteriocins: instrumente
biologice pentru bio-conservare și prelungirea termenului de
valabilitate, International Dairy Journal ,, 2006.
 Mona Popa, Petru Niculita, Amalia Mitelut; Elemente de baza privind
biotehnologiile si siguranta alimentara- Ed.USAMV, Bucuresti, 2010.
 Stepper J., Shastri S., Loo T. S., Preston J. C., Novak P., Man P., Moore
C. H., Havlíček V., Patchett M. L., and Norris G. E:Cysteine s-
Glycosylation, A New Post-Translational Modification Found In
Glycopeptide Bacteriocins. FEBS letters. 2011; 585:645-650.