TOXICITATEA MORFINEI

Student : Danila Catalina –Nicola

DESCRIERE
Morfina este principalul agent activ din opiu, concentratia
sa in extractul de opiu fiind de 8-14%. Dupa extractie se
prezinta ca prisme albe sau usor galbui fiind putin solubila
in apa si eter, solubila in alcool amilic, etanol, benzen,
cloroform, apa de var si mai putin solubila in amoniac.
Morfina bruta de pe piata ilicita poate avea diferite
concentratii, in functie de metodele de obtinere si
procedeele de purificare. Morfina este absorbita rapid dupa
administrarea parenterala (iv si/sau sc), sau inhalatorie
(pulberi).
F0RME DE PREZENTARE SI
COMERCIALIZARE

Se prezinta ca o pulbere granuloasa, alba, bej,

maroniusau roz. Poate fi intalnita si sub diferite
forme farmaceutice(comprimate, solutii injectabile,
supozitoare). ) Modalitati de consum
Morfina se administreaza:
- injectabil;
- oral (comprimate);
- prin inhalare (pulberile);
- sub forma de supozitoare
ACTIUNE TOXICA
Mecanismele de producere a efectelor toxice grave, pe
care morfinomimeticele le pot genera, sunt asociate
actiunilor asupra diferitilor receptori opioizi.
In doze terapeutice morfina poate produce: -
somnolenta; - indiferenta; - micsorarea performantelor
mentale; - diminuarea mobilitatii spontane; - senzatie
de caldura; - prurit la nivelul fetei. In 10-20% din
cazuri aceste efecte sunt resimtite placut (rar disforie
cugreturi si varsaturi).
Morfina, la nivelul SNC determina:
- analgezie - se manifesta prin anularea aspectului de
suferinta al senzatiei dureroase (cresterea pragului la durere
este moderata). - deprimarea respiratiei creste cu doza (la
doze toxice poate sa apara respiratia periodica "Cheyne-
Stokes"), bradipneea fiind accentuata pana la oprirea
respiratiei. - morfina are efect antitusiv marcat (prin
deprimarea centrului bulbar al tusei) - efect putin folosit in
terapia moderna datorita pericolului de instalare a
dependentei. Potenta relativa a morfinei este descrescatoare:
deprimarea tusei>deprimarea centrului respirator>actiunea
analgezica. - stimuleaza zone chemoreceptoare
declansatoare ale vomei de la nivelul bulbului determinand
greata si aparitia vomei (la doze mici); la doze mari deprima
centrul vomei. - dozele mari determina hipotermie prin
deprimarea centrului termoregulator. - la doze mari se
produce mioza (semn important pentru morfinomanie)
INTOXICATIE ACUTA

In intoxicatia sub acuta victima prezinta stare letargica cu

mioza, scaderea tensiunii arteriale, scaderea alurii
ventriculare, relaxare musculara. La inceput se instaleaza o
faza euforica, apoi una deprimanta cu somn profund si coma.
La doze mari apare triada specifica opioidelor:
-deprimare SNC pana la coma profunda (copiii pot prezenta
convulsii); - mioza accentuata. Midriaza se poate instala in
caz de hipoxie accentuata si reprezinta un semn de gravitate.
- deprimare respiratorie intensa si respiratie Cheyne-Stokes.
Moartea in intoxicatia acuta este aproape intotdeauna
cauzata de insuficienta respiratorie, complicata insa si de alti
factori ca edemul pulmonar, socul cardiogen si pneumonia.
De obicei survine in 3-12 ore. Afectarea toxica a bulbului
determina - hipotermie, colaps, tahicardie, dispnee,
bradipnee accentuata pana la apnee, cianoza generalizata,
piele rece si vascoasa, hipotonie musculara, scaderea
diurezei, constipatie.
Intoxicatia supraacuta
evolueaza prin coma convulsiva si moarte in 2-3 ore. Doza
letala de morfina este:
-0.1 g (parenteral);
- 0.2-0.4 g (po).
DEPENDENTA DE MORFINA (MORFINOMANIA)
INCLUDE:

1. Dependenta psihica-de fapt singura caracteristica,atat

necesara cat si suficienta pentru a defini dependenta de
drog.Dependenta fizica si toleranta pot fi prezente, dar
niciuna nu estenici necesara, nici suficienta, prin ea
insasi pentru a defini dependenta de drog. Dependenta
psihica reprezinta necesitatea de ordinpsihologic de a
lua drogul, denumita in terminologia actuala
"craving"(dorinta intensa de a retrai efectele substantei
psihoactive), si reprezinta cauza recaderilor dupa
perioade lungi de abstinenta. Este favorizata de efectul
euforizant si de terenul psihic al subiectului (anxiosilor
le confera senzatia de siguranta impotriva agresiunilor,
precum si o stare de bine permanenta).
 2. Toleranta -caracterizata prin necesitatea de doze
semnificativ crescute pentru a obtine starea deintoxicatie
sau efectul dorit sau prin efect diminuat substantial
lacontinuarea folosirii aceleiasi cantitati.
3. Dependenta fizica -implica dezvoltarea tolerantei si a
simptomelor de retragere (abstinenta) la incetarea
folosirii drogului,ca o consecinta a adaptarii
organismului la prezenta continua a unui drog. In cadrul
sindromului de dependenta,dependenta fizica reprezinta
factorul de conditionare secundara, legatde teama de
privare de drog si de incercarea permanenta de a evita
senzatiile neplacute cauzate de absenta drogului.
TRATAMENTUL INTOXICATIEI ACUTE

In intoxicatia acuta se permeabilizeaza mai intai caile

respiratorii pentru eventuala oxigenoterapie. Ca antidot
se foloseste naloxona i.v. 0.4-2 mg pentru
antagonizarea deprimarii respiratorii si comei. Daca nu
apar semne de raspuns, se repeta administrarea
antidotului la 2-3 minute pana la o doza totala de 10-20
mg. Pacientii trebuie observati cel putin 6-12 ore.
Metodele de decontaminare (in cazul pacientilor
constienti si dupa ingerarea recenta) sunt provocarea
vomei sau lavajul gastric. Se poate administra carbune
vegetal sau purgativ salin. Este importanta
reechilibrarea acido-bazica.
 TRATAMENTUL INTOXICATIEI
CRONICE

Pentru tratamentul morfinomaniei (dependentei de

morfina) se recomanda intreruperea brusca a
administrarii drogului. Pentru a evita sindromul de
abstinenta se inlocuieste morfina cu metadona, aceasta
din urma prezentand un sindrom de abstinenta mai putin
grav atunci cand este intrerupta (dupa aproximativ 10
zile). Dupa dezintoxicare se pot administra timp
indelungat doze mici de antagonisti, de tipul naloxonei in
vederea protectiei fata de o eventuala reluare a toxicului,
astfel evitand dependenta si sindromul de abstinenta.