Curs 3 

Chimia Farmaceutica se ocupa cu studiul

substantelor care au proprietati farmacologice,
scopul principal fiind stabilirea relatiilor care exista
intre structura chimica a substantelor si
proprietatile lor.
Studiul acestor substante include mai multe aspecte:
-analiza structurii chimice si denumirea chimica
-metodele generale de obtinere
-proprietatile fizico-chimice
-aspectele farmacotoxicologice
-utilizarile practice ale formelor farmaceutice ce
contin substante farmaceutice (specialitati sau forme
oficinale).
Medicamentul reprezinta un complex de substante
farmacologic active cu utilitate terapeutica.
La realizarea medicamentului, alaturi de aceste substante
sau principii active care se numesc substante
farmaceutice, participa si o serie de componente inerte
farmacologic, numite substante auxiliare (solventi,
vehicule, excipienti, adjuvanti, aditivi).
Aceasta asociere complexa face practic posibil ca
medicamentul:
• sa capete o forma adecvata de prezentare;
• sa aiba o buna toleranta;
• sa nu fie supus riscului de a se altera sau de a-si
modifica caracteristicile organoleptice;
• sa fie usor de administrat si acceptat de bolnav – deci
sa aiba o buna complianta.
 Substanta farmaceutica este identificata
(caracterizata ) prin:

• denumirea chimica - (ce respecta anumite norme

impuse de IUPAC) - desemneaza structura chimica

• denumirea comuna internationala (DCI)

• denumirea simplificata (OMS) sau denumirea

oficinala din FR X

• denumire comerciala a medicamentului.

ANTISEPTICE ŞI DEZINFECTANTE
Definiţie
Antisepticele si/sau dezinfectantele sunt compusi
care distrug (efect bactericid)
sau inhiba (efect bacteriostatic)
cresterea si dezvoltarea germenilor patogeni de pe
suprafata unui tesut (piele, mucoase, plagi, cavitati)
si de pe suprafetele unor obiecte, instrumente, pansamente,
imbracaminte, incaperi).
Din punct de vedere structural sunt un grup
heterogen de substanţe caracterizat
printr-o actiune antimicrobiana nespecifica, in sensul ca
actioneaza asupra mai multor specii microbiene.
Sunt mai mult sau mai putin active fata de spori si virusuri.
Au aplicabilitate epi şi/sau extra-somatică.
Antisepticele au aplicabilitate pe piele şi pe mucoasele
organismelor vii (episomatica).
Unele se pot utiliza si in infectii urinare, respiratorii, digestive,
caz in care se administreaza pe cale sistemica.

Dezinfectantele sunt active pe suprafetele obiectelor

sau pe medii din afara organismului.

Intre antiseptice si dezinfectante diferentele sunt numai

de ordin cantitativ, in sensul ca antisepticele utilizate in
concentratii mari devin dezinfectante.
In concentratii mai mici antisepticele sunt utilizate drept
conservanti atat in industria farmaceutica cat si in industria
alimentara sau in cosmetica.
Un antiseptic bun trebuie sa indeplineasca
urmatoarele conditii:
- sa aiba toxicitate selectiva (sa actioneze strict asupra
florei patogene);
– sa nu produca iritatii ale tegumentelor si mucoaselor
si sa nu produca reactii alergice;
– sa fie hidrosolubil – deoarece folosirea unui alt tip
de solvent poate aduce o actiune noua, nedorita;
– sa aiba o tensiune superficiala scazuta ceea ce
favorizeaza orientarea moleculelor la suprafata plagii
realizand un contact mai intim si o actiune mai buna;
- sa se mentina pe suprafata aplicata fara a fi absorbit
si a produce efecte sistemice (generalizate).
Gradul de eficienta a unui antiseptic/dezinfectant
depinde de o serie de factori ca:
– tipul de microorganism care va fi distrus;
– timpul necesar pentru realizarea antisepsiei sau a
dezinfectiei (timpul de contact);
– temperatura si pH.
 
Dezinfectantele sunt substante utilizate pentru
distrugerea microorganismelor de pe suprafete
inerte, ne-vii (obiecte, mobilier, instrumentar,
materiale moi textile, precum pansamente,
campuri operatorii, imbracaminte, incaltaminte –
folosite in salile de operatii sau laboratoarele de
cercetare etc.) - aplicabilitate extrasomatica.
Dezinfectantele au urmatoarele caracteristici:
•sunt agenţi bacteriostatici – in anumite conditii sunt
capabile sa inhibe dezvoltarea populatiei microbiene,
dar nu si în mod obligatoriu a sporilor acestora;

•sunt agenti bactericizi – sunt in stare sa distruga bacteriile,

dar nu si sporii acestora;

• sunt agenti fungicizi – sunt capabili sa distruga fungii,

mai putin sporii acestora;

•sunt agenti virucizi - sunt capabili sa distruga şi sa

inactiveze virusul.
Mecanismul de actiune al dezinfectantelor nu este
selectiv.
Au un spectru de activitate divers si o toxicitate nespecifica.
Evaluarea antisepticelor şi dezinfectantelor
Antisepticele si dezinfectantele sunt evaluate si standardizate
folosind coeficientul fenolic sau indicele fenolic.
Metoda consta in compararea unei dilutii a substantei de
standardizat cu o dilutie a fenolului considerat
substanta de referinta (standard) care distruge un numar
determinat de microorganisme in interval de 10 minute.
Evaluarea se face determinandu-se:
•coeficientul fenolic (CF) – reprezintă raportul dintre concentraţia
minimă de substanţă capabilă în anumite condiţii să distrugă în
10 minute o anumită cultură de germeni şi concentraţia minimă
de fenol care realizeaza acelasi efect.
•Ca şi germen test se utilizează:
-Staphylococcus aureus oxford – bact. gram (+)
- Salmonella typhy – bact.gram (-).
• concentraţia minimă inhibitorie (CMI) –
concentraţia cea mai mică care impiedica
dezvoltarea vizibila a culturii bacteriene dupa
18-24 de ore de incubatie.
• Se determină prin metoda diluţiilor în mediu
solid si reprezintă cea mai mare diluţie a unei
substanţe capabile să impiedice dezvoltarea
unei culturi bacteriene.
 
Mecanismul de acţiune al antisepticelor şi dezinfectantelor
Actiunea antiseptica si dezinfectanta se explica printr-o
serie de procese care se produc la nivelul membranei
celulare si citoplasmatice dar si la nivelul mecanismelor
intime celulare.
Astfel
1. pot altera membrana celulara si citoplasmatică prin
pierderea permeabilitatii selective a membranei celulare,
ceea ce duce la incapacitatea membranei citoplasmatice
de a retine in celula o serie de elemente citoplasmatice,
dar si o serie de substante utile precum coenzime, ioni
metalici, etc. Transportul activ al substantelor nutritive
este alterat, ajungandu-se in final la dezorganizarea
celulei si moartea acesteia.
• Acest mecanism de actiune este specific agentilor
tensioactivi din categoria carora fac parte fenolii si
detergentii;
2. pot inhiba unele procese implicate in respiratia celulara;
- pot denatura unele proteine bacteriene prin reactii de
n-halogenare determinand modificari ale starii fizico-
chimice ale proteinelor plasmatice prin suprimarea
activitatii metabolice a celulei;
• in aceasta categorie se incadreaza alcoolii, fenolii, compusii
carbonilici, etc.
3. reactionează cu grupele tiolice ale unor proteine
structurale sau enzime bacteriene, perturband ireversibil
metabolismul bacterian.
• din aceasta categorie fac parte compusii carbonilici,
metalele si sarurile lor, compusii oxidanti, colorantii.
Intre antiseptice si dezinfectante nu se poate face o delimitare
exacta, deoarece in functie de concentratie si timp de
contact, o substanta poate actiona bacteriostatic sau
bactericid, poate fi deci antiseptica sau dezinfectanta.
Clasificarea antisepticelor şi dezinfectantelor

1. halogeni şi compuşi halogenaţi

2. oxidanţi
3. compuşi ai metalelor grele
4. compuşi ai aluminiului şi zincului
5. compuşi ai borului
6. alcooli
7. fenoli şi derivaţii lor
8. compuşi carbonilici şi derivaţii lor
9. derivaţi ai guanidinei
10.detergenţi
11.coloranţi
1. Halogeni şi compuşi halogenaţi
Clorul şi compuşii lui. Iodul şi compuşii lui

Din aceasta categorie fac parte o serie de substante cu actiune

bactericida puternica utilizate mai ales extrasomatic
(dezinfectia apei de baut, a grupurilor sanitare, a veselei si
instrumentarului etc).
Mecanismul de acţiune al compuşilor halogenaţi
• Toxicitatea si proprietatile dezinfectante scad
proportional cu reactivitatea lor (F→I)
• Mecanismul de actiune consta in:
- oxidarea gruparilor tiolice (-SH) din enzimele bacteriene si
acizii nucleici ca urmare a eliberarii oxigenului atomic prin
hidroliza, consecinta fiind perturbarea functiei celulare
bacteriene;
- halogenarea gruparilor aminice (-NH2) libere
ale polipeptidelor din celula microbiana,
consecinta fiind denaturarea proteinelor
bacteriene. Blocarea gruparilor aminice se
produce prin urmatorul mecanism:

X2
NH CH CO NH CH CO _ N CH CO N CH CO
HX
X X
R R R R
 1.1 Clorul şi compuşii lui
Clorul
• Denumirea provine de la cuvantul grecesc
"Chloros" care inseamna verde.
• Este un gaz de culoare verzuie, proprietati
toxice, este sufocant si iritant pentru mucoase.
• Se utilizeaza sub forma de solutii apoase
saturate cu Cl2 obtinute prin barbotarea clorului
in apa racita la 10 grade C (apa de clor).
Amestecul obtinut contine acid clorhidric si acid
hipocloros.
Cl2 + H2O = HClO + HCl
Acidul hipocloros in prezenta luminii se
descompune in acid clorhidric si oxigen.
HClO = HCl+ ½ O2
Aceasta proprietate sta la baza utilizarii acestei
solutii in calitate de oxidant, dezinfectant si
decolorant.
Obtinerea clorului
1. în laborator, prin reactiile dintre acidul clorhidric si
urmatorii oxidanti:
• cloratul de potasiu (a)
• dioxidul de mangan (b)
• permanganatul de potasiu( c)
• hipoclorit de calciu (d)
• a) KClO3 + 6HCl → KCl + HClO3
• 5HCl + HClO3→ 3H2O +3Cl2
• b) MnO2 + 4HCl →MnCl4 + 2H2O
• MnCl4 → MnCl2 + Cl2
• c) 2KMnO4 + 16HCl → 5Cl2 + 2MnCl2 + 2KCl + 8H2O
• d) Ca(ClO)2 + 2HCl → CaCl2 + 2HClO
• HCl + HClO → Cl2 + H2O
2. industrial
a) chimic: prin oxidarea acidului clorhidric cu oxigen
atmosferic la temperatura inalta 400ºC si in
prezenta de catalizatori.
4HCl + O2 →2H2O + 2Cl2
b) electrochimic prin electroliza solutiei de clorura
sodiu în celula cu diafragma sau prin electroliza
topiturii de NaCl:
2NaCl + 2H2O → 2NaOH + H2 + Cl2

Spectrul de activitate al clorului este larg. Efectul

bactericid apare foarte rapid, în câteva minute
(coeficientul fenolic 150-300).
Utilizări ale clorului
• se utilizează exclusiv extrasomatic ca dezinfectant al
apelor potabile, apelor reziduale şi bazinelor de înot;
• se comercializează sub formă de clor lichid, care se
obţine din clorul gaz printr-un procedeu de
presurizare, răcire, comprimare;
• solutia de clor in apa are un coeficient fenolic pana in
300 ceea ce explica activitatea sa asupra bacteriilor si
virusurilor (HIV si Hepatita B), protozoarelor. In
concentratie de 5 ppm distruge si sporii. Are o eficienta
scazuta asupra fungilor, asupra bacilului Koch.
• se utilizeaza pentru dezinfectia apei, are efect
dezodorizant al apei.
Toxicitate
– gazul de clor este toxic pentru caile aeriene, inspirarea acestuia
provocand iritatii ale mucoaselor manifestate prin fenomene de tuse
– inhalat in doze mai mari poate avea o actiune coroziva asupra
mucoasei cailor respiratorii cu formarea de edem la nivel pulmonar si
care poate conduce la stop cardio-respirator. Actiunea tisulara
coroziva este datorata formarii acidului clorhidric in prezenta apei
tisulare
– pentru combaterea toxicitatii provocate de inspirarea clorului gazos se
recomanda scoaterea din mediu a persoanei expuse, administrare de
oxigen pe masca. In lipsa acestuia se poate recomanda inhalarea de
vapori de amoniac, administrarea de solutii de NaHCO3 sau a altor
solutii alcalinizante care vor neutraliza aciditatea provocata de acidul
clorhidric format prin inhalarea clorului gazos. De asemeni se
recomanda administrarea de corticosteroizi si de antibiotice cu
spectru larg pentru tratamentul edemului pulmonar acut toxic.
 
• Se pastreaza in cilindri de otel, inert la actiunea clorului, sub
presiune.
• Sărurile anorganice ale acidului hipocloros (hipocloritii) sunt mai
stabile.
Hipocloritul de sodiu
 
• A fost preparat pentru prima data de catre Labaraque, prin
barbotarea clorului in solutie de carbonat de sodiu. Solutia
obtinuta a primit numele de "apa Labaraque".
• Hipocloritii se obtin azi industrial sub forma de
cristalohidrati (mono, penta, hexahidrati). Cristalele sunt
incolore, delicvescente, putin stabile si se descompun cu
eliberare de oxigen.
• 2NaClO → 2NaCl + O2
• Prezenta oxigenului le confera proprietati bactericide
puternice, motiv pentru care hipocloritii sunt utilizati ca
dezinfectati si antiseptice (solutia apoasa care contine 0,5%
clor activ).
• Solutia apoasa de NaClO + NaCl + NaHCO3 poarta numele
de solutie Dakin.
• Ingerarea accidentala provoaca o simptomatologie laringo-
traheo-bronsica si pulmonara asemanatoare cu cea
provocata de inhalarea de clor dar de intensitate mult mai
mica.
• Expunerile prelungite pot produce edem al faringelui si
laringelui putand merge pana la obstructie. Primul ajutor
consta in administrarea de alcalinizant (suspensie de oxid
de magneziu), ingerare de apa, lapte, dupa care se
provoaca varsaturi. Cel mai bun antidot este solutia de
tiosulfat de sodiu in concentratie 1-2,3 % care dupa
administrare trebuie lasata in tubul digestiv.
 
Produse: Amukine
• folosit in antisepsia pielii, a tegumentelor, mucoaselor si
plagilor.
Clorura de var (calciu clorata, var cloros, oxiclorura de calciu)

Este un produs chimic a carui compozitie nu este pe deplin

cunoscuta, considerandu-se a fi un amestec de hipoclorit de calciu,
clorura de calciu, hidroxid de calciu si apa. Componenta activa a
amestecului responsabila de proprietatile dezinfectante este
hipocloritul de calciu.
Se utilizeaza extern, extrasomatic, ca dezinfectant. Se conserva ferit
de lumină datorita higroscopicitatii.
Obţinerea – din Ca(OH)2 şi clor (se barboteaza Cl gazos peste suspensia
de Ca(OH)2)
Amestecul trebuie racit pentru a se evita disproportionarea
Ca(OH)2 + Cl2 = CaOCl2 + H2O
Produsul obtinut este bogat in clor (50-75%) si se dizolva total in apa.
Prin expunere la aer hidrolizeaza si se carbonateaza eliberand clor
gazos.
CaOCl2 + CO2 = CaCO3 + Cl2
CaOCl2 + H2O = Ca(OH)2 + Cl2
• Este partial solubila in apa si etanol, iar soluţia apoasa coloreaza
hartia rosie de turnesol in albastru care ulterior este decolorata.
• Prin incalzire se descompune eliberand oxigen, proprietate ce ii
confera calitatea de oxidant, dezinfectant in industria chimica.
2CaOCl2 = 2CaCl2 + O2
 
• Nu se foloseste la antisepsia pielii fiind foarte iritanta chiar in solutii
diluate.
• In cazul inhalarii vaporilor se pot produce iritatii laringiene,
pulmonare, edem pulmonar ducand la moarte.
• In cazul ingerarii CaOCl2 se produc iritatii la nivelul esofagului si la
nivel gastric ducand la moarte.
• Se utilizeaza ca dezinfectant si odorizant, nu se aplica pe piele
avand actiune iritanta chiar si in soluţie diluata.
• Se utilizeaza in practica veterinara. Industrial se utilizeaza ca agent
de albire.
Cloraminele
Cloraminele
• Sunt substanţe organice clorurate la N, care
in soluţii apoase sufera o scindare heterolitica
a legaturii N-Cl, eliberand astfel Cl în stare de
oxidare pozitiva +1, ca hipoclorit.
 
• Cele mai importante cloramine sunt:
cloramina B şi T.
■ Cloramina B

Este o substanta oficinala.

Monografia din F.R.X prezinta cloramina B ca avand:
Denumirea oficinala: Chloraminum B.
Sinonim : Cloramina B

Formula chimica
- +
C6H5-SO2-N-Cl ] Na * 1,5 H2O
Formula moleculara:
C6H5ClNNaO2S * 1,5 H2O
Denumirea chimica: Sarea de sodiu a N-clorobenzensulfonamidei
Descriere:
Pulbere cristalina alba sau foarte slab galbuie cu miros de clor si
gust amar neplacut. Se descompune lent la aer si lumina.
Proprietati
• Solubila in alcool si glicerina. Putin solubila in apa si
practic insolubila in benzen, cloroform si eter.
• In solutia apoasa se descompune solutia avand
caracter alcalin.
Cloramina B + H2O → NaClO + C6H5-SO2-NH2
Prepararea:
C6H6 + HO- SO2-Cl ------ C6H5-SO2-Cl + H2O
Acid clorsulfonic Benzensulfoclorura
C6H5-SO2-Cl + NH3 ------ C6H5-SO2-NH2 + HCl
Benzen-sulfon-amida
C6H5-SO2-NH2 +NaClO--------C6H5-SO2-N-Cl]Na+ H2O
 
Benzen-sulfon-cloramida sodica
Identificare:
• Prin tratarea cloraminei in solutie apoasa cu iodura de
potasiu in prezenta acidului clorhidric se pune in libertate
iod care prin extractie in cloroform formeaza o coloratie
violet.
• Conservarea cloraminei B se face in recipiente bine
inchise, ferite de lumina, la rece.
Produse farmaceutice: Cloramina B
Actiune farmacologica si intrebuintari:
- antiseptic si dezinfectant cu actiune lenta si durabila.
Este folosit in concentratii diferite pentru:
- dezinfectia apei potabile - 0,5g la 40l;
- dezinfectia mainilor si pentru spalaturi externe -1-3g/litru
de apa;
- dezinfectia instrumentarului si suprafetelor – 0,5g/litru de
apa.
■ Cloramina T

DCI : Tosylchloramidum natricum.

Formula chimica : CH3-C6H4-SO2-N-Cl] Na*3H2O
Denumire chimica : p-toluen-sulfonil-cloramida trihidrata
Proprietati.
Se prezinta sub forma de cristale incolore cu miros de clor.
Solubila in apa si alcool, insolubila in benzen, eter si cloroform,
miros de clor şi gust amar neplacut;
Se descompune in aer şi in prezenta luminii.
Eficienta in concentratii mici de 1-2%, in functie de natura
substratului, temperatura si gradul de contaminare.
Are actiune bactericida asupra tuturor tipurilor de germeni saprofiti
si patogeni, ceea ce ii confera posibilitatea utilizarii ca dezinfectant.
Pentru evitarea dezvoltarii rezistentei germenilor se recomanda
utilizarea alternativa cu solutie fenosept sau detergenti cationici.
Preparare
Prin metoda similara obtinerii Cloraminei B dar
pornind de la toluen. Prin tratarea toluenului cu
acid clorosulfonic se obtine un amestec de
izomeri orto- si para-toluen-sulfoclorura.
Izomerul para- se afla in stare solida si
serveste in continuare la obtinerea Cloraminei
T prin tratare cu amoniac ( aminare ) cand se
formeaza o amina intermediara (P-toluen-
sulfon-amida ) care ulterior prin tratare cu
NaClO formeaza p-toluen-sulfonil-cloramida
sodica trihidrat=Cloramina T.
Actiune si intrebuintari:
- episomatic – in soluţie 1-3 %0 pentru spalarea plagilor;
- extrasomatic - în soluţie 1,2-5% pentru dezinfectia apei
potabile, reziduale, bazine de inot, dezinfectia suprafetelor
dar si a diferitelor obiecte;
- pentru dezinfectarea instrumentarului medical si a veselei de
laborator se dizolva 1 comprimat la 1 litru de apa;
- pentru dezinfectarea apei se dizolva 1 comprimat la 100 litri
apa
Toxicitate
Toxic prin ingerare si inhalare. Poate produce arsuri pe
piele in caz de contact.
Produse farmaceutice:
- Halamid – tablete continand 0,5 g Cloramina T si un
continut de clor activ de minim 25%
- Cloramina T
■ Halazona
DCI: Pantocidum
Sinonim: Pantocid
Formula chimica: HOOC-C6H4-SO2-NCl2
Este o sulfonamida diclorurata.
Denumire Chimica (IUPAC): Acid p-diclorosulfonamidoil
benzoic
Formula moleculara: C7H5Cl2NO4S
• Descriere: Pulbere alba cu miros puternic de clor, foarte
putin solubila in apa si acid, solubila in alcool, acid acetic
glacial.
• Se dizolva in solutii alcaline de hidroxizi si carbonati
alcalini formand saruri.
• Sarea de sodiu a Pantocidului este hidrosolubila
(Pantosept).
Actiune farmacologica Antiseptic si dezinfectant.
• Se foloseste la dezinfectia apei potabile ( in
solutii de 1-1,5%) fara a-i altera mirosul si
gustul.
Utilizari
Serveste la decontaminarea apei sub forma de
tablete continand 4mg de substanta activa.

Produse farmaceutice:
- Malun
- Monalazon- natricum
1.2. Iodul şi compuşii lui
 
■ IODUM (FRX)
Descriere: lamele cristaline, friabile, cu luciu metalic sau fragmente de
culoare cenusiu–violacee, cu miros caracteristic. La aer se
volatilizeaza.
Solubilitate: solubil in 7 ml disulfura de carbon, 9 ml benzen, 10 ml
alcool, 20 ml eter, 46 ml cloroform, 100 ml glicerol, f. greu solubil in
apa. Se dizolva in solutii concentrate de ioduri alcaline.
Conservare: In recipiente bine inchise, ferit de lumina la
Separanda“(FRX).
Solubilitatea iodului poate fi marita prin adaugarea de ioduri alcaline
I2 + I- = I3-
Procedeul de solubilizare prin intermediul iodurilor se valorifica la
obţinerea solutiilor hidroglicerinate, alcoolice si hidroalcoolice. In
solventi organici polari cu oxigen in molecula, solutiile de iod sunt
colorate in brun, iar in cazul dizolvarii in solventi nepolari, fara
oxigen in molecula, soluţiile de iod se coloreaza in violet.
Identificarea iodului
• la incalzire degaja vapori violeti (sublimează)
• reactioneaza cu amidonul (amiloza din
amidon) formand un produs de incluziune –
colorat în albastru, la încalzire la 60 - 70 oC
coloratia dispare si apare la incalzire, iar la
incalzire peste 80 oC, reactia este ireversibila.
• reactia cu tiosulfatul de Na
• 2Na2S2O3 + I2 = 2NaI + Na2S4O6
• Reactia se valorifică în determinarea
cantitativă a iodului.
Preparare
1. Ca materii prime se utilizeaza apele reziduale rezultate la
prepararea salpetrului de Chile (nitrat de sodiuacand se valorifica
iodatii;
2. din apele de sonda ce contin ioduri;
3. din cenusa algelor (Fucus şi Laminaria) ce contin ioduri;
Din iodati, iodul se obtine din reacţia de reducere cu NaHSO3, in
timp ce din ioduri se obtine prin reactia de oxidare in prezenta
clorului, MnO2.
 
• 2NaIO3 + 5NaHSO3 → I2 + 3NaHSO4 + 2Na2SO3 + H2O
• 2NaI + Cl2 → I2 + 2NaCl
• 2NaI + MnO2 + 2H2SO4 →I2 + Na2SO4 + MnSO4 + 2H2O

Are loc şi o reacţie secundara intre I2 şi Cl2 in prezenţa H2O cand rezulta
acidul iodic HIO3.
• I2 + 5Cl2 + 6H2O → 2 HIO3 + 10 HCl
Dupa obţinerea din materii prime are loc extragerea lui prin:
• suflare cu aer;
• extractie cu solventi organici;
• adsorbtia în prezenta carbunelui (pe carbune activ) urmata de
eluarea cu tiosulfit de Na sau NaOH şi acidifiere cu H2SO4.
Purificarea iodului se face prin sublimare.
Incompatibilitati
In mediu bazic, in prezenta sarurilor de amoniu rezulta un amestec de
compusi explozivi
• NH4Cl + NaOH = NH3 + NaCl + H2O
• 4NH3 + 3I2 = 3NH4I + NI3
• 8NH3 + 3I2 = 6NH4I + N2
- cu reducatori (tiosulfati, sulfuri, sulfiti, arseniti, hipofosfiti)
- iodul reactioneaza cu metalele (Ag, Hg, Fe) si rezulta ioduri, de aceea
la clorurarea iodului nu se utilizeaza instrumente medicale.
- este incompatibil cu antisepticele pe baza de Hg, oxid galben de
mercur, cloramidura de mercur, compusi organo-mercurici.
Acţiunea iodului – antibacteriana şi antimicotica,
demonstrata prin 4 mecanisme:
1. iodura actioneaza cu grupele NH ale aminoacizilor
(arginina, lizina, histidina) şi nucleotidelor (A,G, T)
formsnd N-iodo-derivaţi
2. oxidează grupele SH ale cisteinei şi astfel dispare
abilitatea conectarii lanturilor la proteine sub forma de
disulfuri -S-S- afectand sinteza proteica
3. cu restul de fenil al tirozinei, iodul formeaza mono-
iodo-derivati sau di-iodo-derivati, respectiv
monoiodtirozina si di-iodo- tirozina-hormoni tiroidieni
cu rol in functionarea glandei tiroide
4. cu dublele legaturi ale acizilor graşi nesaturaţi -C=C-
iodul actioneaza prin aditie modificand astfel
proprietatile chimice ale lipidelor.
Utilizari
• extern, fiind antiseptic pe piele, mucoase, maini, inaintea
injectiilor, etc, sub forma de tinctura de iod 1%;
• la dezinfectarea campului operator, sub forma de solutii 1,2-5%
sau soluţii non-alcoolice
• în FRX este oficinalizata “ Solutio iodi spirituosa “ –Solutie alcoolica
de iod iodurat continand
Iodum...................................2g
Kalii iodatum........................3g
Alcoholum 50° q.s.ad......100g
Rolul iodurii de potasiu este acela de a creste solubilitatea
iodului si de a impiedica formarea acidului hipoiodos care poate
oxida alcoolul la aldehida.
Precautii
• transport: in sticle incolore, ajutand la mentinerea iodului in solutii,
• nu se utilizeaza la gravide, pe perioada alaptarii, la nou-nascuţi mai
mici de o luna deoarece se poate produce hipertiroidie si gusa la
nou-nascuti.
Utilizari
Soluţii nonalcoolice:
- soluţii hidroglicerinate 1-2% pentru badijonarea mucoasei
bucale;
- soluţii glicerinate 2% (soluţie Mandl)
- soluţii apoase 5% (soluţia Lugol), soluţia 1-2% (sol.Tarnier)
- soluţia iodată 1% in benzen – pentru dezlipirea
pansamentelor ocluzive;
• în infecţii tiroidiene
• Soluţiile 10-20% din dimetil sulfoxid, apă şi dimetilsulfoxid-
alcool se utilizează în micozele unghiilor.
• Intern se utilizează ca soluţii Lugol în reumatism,
ateroscleroză, disfuncţii tiroidiene şi ca soluţii apoase
diluate în cazul intoxicării cu alcaloizi.
• Dezavantaje ale soluţiei clasice de iod
• stabilitate scăzută – pentru creşterea stabilităţii se combină cu
ioduri alcaline sau cu solvenţi nepolari în proporţie de 10%
• iritabilitate crescută la aplicarea pe piele şi mucoase, de aceea se
utilizează coloizi protectori în concentraţie de 1% când rezultă
compuşi nevolatili şi mai puţin iritanţi
• insuficienţa penetrării prin ţesuturi lezate.

Preparate:
• Biodine soluţie 1%
• Biogam pic.
• Iodex ung. 4,7% şi 5%
• Iodosan sol.5%
• Iod-DAK sol.2,5%
• Iodisol sol.0,45%
• Prepodyne sol.1%
• Sol-Iod sol.6%
Analogi ai iodului
 
1. Iodoform - CHI3
Proprietăţi:
• cristale/pulbere cristalină de culoare galben-
portocalie, miros caracteristic şi persistent
• insolubil în apă, solubil în eter, cloroform, glicerol
• sensibil sub acţiunea oxigenului, CO2 şi a luminii
• sublimeaza la incalzire descompunandu-se cu
formare de I2, CO2 si formiat.
Preparare:
- chimic: obţinerea iodoformului (reactii ce servesc si pentru
identificarea alcoolului etilic)
1. I2 + 2NaOH = NaIO + NaI + H2O reactia de
disproportionalitate (in mediu bazic)
Hipoiodit de sodiu
2. C2H5-OH + NaIO = CH3CHO + NaI + H2O reacţia haloformă
acetaldehida
CH3CHO + 3 NaIO = CI3CHO + 3NaOH
triodacetaldehida
CI3CHO + NaOH = CHI3 + HCOONa
iodoform
- electrochimic: prin electroliza unei solutii diluate de KI in
prezenta etanolului sau acetonei
Actiuni si utilizari
• nu se aplica pe suprafete extinse deoarece elibereaza
iod mult care se absoarbe în organism
• antiseptic pe piele şi mucoase
• in practica veterinara se utilizează ca solutii eterice 3%
• in practica stomatologica se utilizeaza pasta iodata
pentru antisepsia canalelor radiculare, cangrenelor, în
asociere cu corectori de gust (mentol, vanilina)
prezentand avantajul unei bune penetrabilitati prin
tesutul osos, precum si actiune anestezica locala.
• mascarea gustului neplacut se poate face cu amestec
de cumarină 1:50, ulei de eucalipt, geraniu 1-2%.
2. Iodazona (4,3 diiod propanol 2)
Antiseptic utilizat ca solutie alcoolica,
hidroglicerinata sau uleioasa în concentratie de
10%. Are avantajul ca nu pateaza lenjeria.
3. Iodoforii – precursori ai iodului rezultati din
acţiunea iodului asupra unor macromolecule
a) Polividon-iod complex
  
Denumiri
IUPAC: 2-pirolidinona, 1-etil-(n)polimer
• Polivinilpirolidona-iod (PVP-Iod))
• Poli(1-(2-oxo-1-pirolidinil)etilen)iod-complex
Descriere
• aduct de tip ligand al polivinilpirolidonei cu acidul
hidrotriiodic a carui structura a fost dovedita cu ajutorul
razelor X. S-a putut astfel stabili ca acest aduct este format
din doua molecule de vinil-vinilpirolidona care stabilesc
legaturi de hidrogen cu un proton, formand un cation
complex, care stabileste o legatura ionica cu ionul de
triiodura
• se obtine prin incalzirea unui sortiment de polivinil
pirolidona cu iodul
Proprietati
• pulbere roşie-bruna, amorfa, solubila in apa si etanol
• incompatibila cu solutia de peroxid de oxigen 3% când se
produce explozia
• dezinfectant si antiseptic cu actiune antimicrobiana
persistand 4 ore.
Utilizari
• profilactic (dezinfectia punctului operator, antisepsia pielii, mucoaselor (inclusiv
mucoasa buco-faringiana), plagi, arsuri)
• curativ (dermatoze bacteriene, micotice, escare de decubit, piodermite, ulceratii
varicoase, vaginite acute si/sau cronice, leucoree).
Indicatii
Episomatic: sub forma de solutie 10% in:
• - chirurgie: rani arsuri, ulcere varicoase, pregatire preoperatorie, tratament
postoperator.
• - dermatologie: infectii cutanate, eczeme,
• - ginecologie: antiseptic si antimicotic vaginal
Extrasomatic: sub forma de solutie 7,5% pentru dezinfectia salilor de operatie.
Condiţionare:
• sub forma de solutii apoase 7,5-10%
• unguente
• geluri vaginale
• spray-uri
• ovule, supozitoare vaginale cu 200 mg polividonă-iod
Preparate:
• BETADINE - sol uz ext. 10%, unguent, ovule, sapun chirurgical.
Septozol
 Formula chimica: H19C9-C6H4-O-(CH2CH2O)nH*I2
Este o solutie pentru uz extern ce contine ca principiu activ un iodofor obţinut prin
complexarea iodului cu un tensid neionic biodegradabil numit marlofen. Contine
iod disponibil in proportie de 1,6% care este responsabil de actiunea antiseptica.
Avantaj: curata mecanic plagile datorită detergentilor din compozitie.
Spectru de acţiune:
• antibacterian actionand pe germeni gram (+) (stafilococi), germeni gram (-) (E. coli,
Salmonella), anaerobi (Clostridium tetani, Clostridium perfringens)
• antimicotic – Candida albicans.
• antiviral (virusul hepatitic, virusul poliomelitei).
Utilizari:
• chirurgie, in blocul operator, instrumentar medical nemetalic
• ginecologie, obstetrica, i n antisepsia ante şi post-partum
• stomatologie
• dermatologie.
Preparate:
SEPTOZOL- sol uz ext.
Diluat 1/10: antiseptic pentru piele si mucoase, in aplicatii locale.
Diluat 1/20: dezinfectant pentru instrumentar nemetalic (sonde, catetere etc.)