Cinetica medicamentelor in organism

Mișcarea med in organism este definita in evoluția concentrației in plasma in funcție de timp.
Cinetica de ordinul 1 are un ritm dependent de doza medicamentului iar cea de ordinul 0 are
un ritm constant independent de cantitatea de med.
In condițiile administrării unei doze unice după realizarea unei concentrării plasmatice unice
se produce o scădere progresiva amacesteia intr-o prima etapa mai repede datorită Distribuției
in țesuturi, iar in a doua etapa mai lent datorită epurării.
In cazul administrării repetat dacă intervalul între doze e mai mic decât cel care sa permita
epurarea totala medicamentul se acumulează progresiv.
In fond epurării proporțională cantitatea epurată pe unitatea de timp va fi din ce in ce mai
mare pana va ajunge sa corespundă dozei pentru o data. Continuarea administrării in aceasta
situație nu mai determina creșterea cantității de medicament in organism iar concentrația
plasmatica rămâne Constanta in platou.

Schema de dozaj urmărește realizarea prin acumulare a,concentrației eficace de medicament

și menținerea acesteia in concentrații optime pentru bolnavi.
Pentru a menține concentrația plasmatica in doze eficace semsdministreaza doze de întreținere
care corespund cantității epurate in unitatea de timp. Atunci când se dorește obținerea rapida a
concentrației eficace pentru anumite med cu timp de înjumătățire lung se adm la început
cantități mai mari după care se continua cu doza de întreținere.

Intervalul intredoze se stabilește in funcție de timp de înjumătățire. In cazul t prea scurt,

situație când toxicitatea e mica intervalul între doze poate fi prelungit cu condiția adm de cant
mari care sa mențină timp suficient concentrație activa.
In cazul T1/2 lung se recomanda doze mai mici la intervale mai scurtele a evita vârfurile
plasmatice și efectele toxice.

Farmacodinamia
Este ramura farmacologiei responsabila cu studiul efectele medicamentelor pe care le simțim
in organism.
In urma contactului dintre o substanța activa și organism se pot declanșa fenomene fizice sau
biochimice a căror intensitate depinde de numeroși parametri: sensul, intensitatea,
selectivitate, potenta, latenta, durata, tipul și locul de acțiune.
O acțiune farmacologica poate fi manifestata in sensul amplificării sau deprimați unui proces
fiziologic sau fiziopatologic deoarece medicamentul nu crează funcțiuni in organism.
Prin stimularea unei funcții dar și prin deprimarea unei alte funcții un medicament poate
acționa asupra . Ex adrenalina este stimulator al SNV simpatic și produce tahicardie și
midriaza la fel ca atrofina care este blocant al SNV parasimpatic.
Sensul inhibitor apare prin inhibiția unei funcții sau prin stimularea exesiva a funcției
respective pana la epuizarea ei. Cafeina in doza mica potențează dar in doza mare inhiba.
Unele medicamente pot produce stimularea unor funcții și inhibarea altora. Ex morfina inhiba
centrul tusei dar stimulează centrul vomei.

Selectivitate este proprietatea unei substanțe de a influența un teritoriu cât mai limitat din
organism și de a avea un nr cât mai redus de acțiuni farmacodinamice.
Potenta este capacitatea unei substanțe de a avea activitate biologica. Se exprima prin doza
eficace DE. Cu cât DE e mai mica cu atât potenta e mai mare.

Durata acțiunii se obține prin calcularea timpului de înjumătățire in sânge T1/2. Acest timp
poate varia de la câteva minute pana la câțiva ani. Cum sunt substanțele radioactive sau
citostatice.

Intensitatea acțiunii depinde in primul rând de doza administrata. Fundat doza este mai mare
cu atât efectul este mai intens pana se obține un efect maximal care nu poate fi depășit.

Tipul de acțiune al medicamentelor cuprinde mai multe aspecte:

 Acțiune principala care are o anumită intensitate și pentru care medicamentul este
utilizat in terapeutica.
 Secundara de obicei de intensitate mai mica care poate fi benefică sau adversa.
 Locală
 Generală sau sistemica
 Acțiune reversibilă ce durează pana la eliminarea sau inactivarea substanței
 Ireversibila ex cele care acționează la nivelul ADN ului.