FACTORII CARE INFLUENTEAZA ACTIUNEA MEDICAMENTELOR IN ORGANISM

Medicamentul ajuns in organism isi exercita efectul therapeutic sau toxic in functie de mai
multi factori, dupa cum urmeaza:

Doza - este cantitatea de agent farmacologic care produce un anumit raspuns din parte
aorganismului. Doza se poate exprima global, iar cand se administreaza la copii mici se
raporteaza la greutatea (doza/kilogram corp) sau la suprafata corporala. In general, pentru
exprimarea dozelor se utilizeaza unitatile de masura ale sistemului C.G.S. Se mai utilizeaza
pentru unele medicamente netoxice masuri aproximative ca lingurita, paharul etc. In situatia
in care medicamentele nu sunt complet purificate, stabilirea cantitatii se face prin
standardizare biologica (de ex., antibioticele si unii hormoni sunt masurati in unitatile
internationale, determinate prin metode biologice de apreciere). In urma studiului
farmacologic al relatiilor dintre doza si efect se pot stabili o serie de tipuri de doze cu
importanta experimentala, si anume:

Doza medie eficace sau DE50, care este cantitatea de medicament care, la o specie
animala, provoaca efectul farmacologic urmarit la 50% din animale;

Doza letala medie - DL50 este doza de medicament care, administrate unei specii animale,
omoara 50% din animalele de experienta;

Doza letala absoluta - DL100 este doza care omoara toate animalele de experienta din lotul
luat in lucru.

Este deosebit de important raportul dintre DL50 si DE50 numit indice terapeutic. Pentru ca
un medicament sa poata fi utilizat, valoarea indicelui sau therapeutic trebuie sa fie peste 10.

Trebuie de remarcat ca in ultimii ani s-a precizat ca DL50 nu este o valoare absoluta, ea
variind foarte mult in functie de momentul injectarii (effect cronobiologic).

De aceea se prefera ritmul palierelor de tip:

v Toxicitate foarte mare

v Toxicitate mare

v Toxicitate medie

v Toxicitate mica

v Lipsit de toxicitate
Atunci cand din motive obiective nu se poate determina doza letala se utilizeaza DMT - doza
maxima tolerate, adica doza cea mai mare ce poate fi administrate la un animal fara a
determina efect letal.

In utilizarea clinica a medicamentelor se intalneste doza partiala (doza administrate o data

individului),doza pentru 24 de ore - pro die - ( este suma dozelor partiale din 24 de ore) si
doza totala care cuprinde suma dozelor partiale de pe durata unui intreg tratament.

Doza minima terapeutica este constituita de cea mai mica cantitate de medicament care
provoaca un effect therapeutic, in timp ce doza maxima terapeutica este cantitatea maxima
de agent farmacologic ce poate da efecte terapeutice, fara a provoca efecte tozice. Diferenta
dintre aceste doua doze este numita latitudine terapeutica.

Doza care depaseste efectul terapeutic si la care apar fenomene secundare ce primejduiesc
functiile diverselor organe sau chiar organismul intreg este doza toxica.

Doza pentru copil. Particularitatile fiziologice ale organismului copilului, continutul diferit in
apa si volumul de distributie diferit fac deosebit fac deosebit de dificila alegerea corecta a
dozei pentru copil. Se recomanda ca dozarea medicamentelor in pediatrie sa se faca, nu in
functie de greutatea corporala , ci in functie de suprafata corporala, calcul care se face
folosind nomograme special concepute in acest scop.

Aceste formule se intrebuinteaza, in general, pentru calcularea dozei terapeutice a

medicamentelor noi introduse in pediatrie. Totusi, experienta a aratat ca se poate produce
abateri nespecifice legate de insuficienta enzimatica pentru anumite reactii de metabolizare
din partea copilului mic (de ex., accidentele observate la cloramfenicol, cand a fost
administrate la noi nascuti).

Greutatea corporala. Substantele liposolubile, care se vor acumula in tesutul adipos, trebuie
administrate, de regula, in cantitati mai mari.

Sexul. Cercetarile au ilustrat deseori in metabolizarea si amplitudinea efectului

medicamentelor in functie de sex. Astfel, de exemplu, morfina are o actiune excitanta mai
puternica la sexul feminine. De asemenea, actiunea substantelor analgezice antipiretice de
tipul aspirinei este mai puternica la femei decat la barbat.

Varsta. Influenteaza sensibil actiunea medicamentelor la copii. Batranii pot prezenta, datorita
modificarilor degenerative ale organismului lor, reactii deosebite la medicamente.
Detoxifierea in ficat este mai redusa, numarul de neuroni este sensibil mai mic. De aceea,
barbituricele nu reusesc intotdeauna sa-I calmeze pe batrani care, insa, tolereaza mai bine
alcoolul si morfina.

Reactivitatea individuala la medicamente

Practica farmacoterapiei a demonstrate indubitabil faptul ca un medicament administrat in

doze egale la diferiti indivizi, chiar in conditii asemanatoare, nu provoaca intotdeauna efecte
similare. Acest fapt se datoreaza reactivitatii deosebite a organismului uman fata de actiunea
medicamentelor. Printre modificarile particulare care pot apare citam:

Toleranta este consecinta unei sensibilitati reduse sau a lipsei de sensibilitate a organismului
la unele actiuni ale medicamentelor. Ea poate fi o toleranta innascuta sau dobandita si, in
acest din urma caz, poarta numele de obisnuinta si consta in diminuarea treptata a efectelor
unei substante administrate in mod repetat. Obisnuinta este, in general, un fenomen
reversibil, care dispare daca se intrerupe administrarea medicamentelor pentru un timp;

Dependenta apare la unele medicamente si este de doua feluri: fizica si psihica.

Dependenta psihica consta in necesitatea psihica imperioasa de a-si administra drogul, iar
dependenta fizica este caracterizata de aparitia unor simptome de gravitate variabila, ce
constitue asa-numitul sindrom de abstinenta, care se instaleaza la suprimarea drogului. Se
deduce de aici ca drogul se integreaza in anumite procese celulare sau subcelulare,
constituind in mod obligatoriu o veriga necesara pentru asigurarea functiilor normale ale
organismului;

Tahifilaxia este fenomenul care consta in diminuarea pana la disparitie a efectului unui
medicament administrat repetat in intervale scurte de timp. Se cunoaste tahifilaxia provocata
de efedrina, care este explicate printr-un dublu mechanism: epuizarea rezervelor de
mediator chimic si actiunea directa la nivelul receptorului;

Idiosincrazia consta in declansarea unor reactii particulare ale organismului la medicamente

obtinute prin exagerarea unor rgecte cunoscute sau prin aparitia unor efecte deosebite.
Acest fenomen poate fi consecinta, fie a unei hipersensibilitati naturale, fie a sensibilizarii la
unele droguri. Uneori, cauza acestor poate fi de natura genetica.

Cumularea consta in amplificarea efectelor unui medicament chiar pana la fenomene toxice,
in urma fie a administrarii sale repetate, fie a acumularii medicamentului, fie a sumarii
efectului in timp. In multe cazuri este vorba de o deficienta a functionarii anumitor organe,
fapt care face ca biotransformarile si eliminarea medicamentului sa fie incetinita sau chiar
impiedicata.

Rolul factorilor psihici in farmacoterapie

Din cele mai vechi timpuri este cunoscuta importanta psihoterapiei in procesul vindecarii
bolnavului. La oameni, reactiile psihice care pot intervene pe parcursul evolutiei unei boli pot
modifica semnificativ efectele farmacologice. Din aceasta acauza, pentru a evalua efectul
real al medicamentelor, independent de factorii psihici, s-a imaginat asa numitul placebo.
Acesta este, de obicei, constituit de o substanta lipsita de actiune terapeutica, insa intr-o
forma de prezentare identical cu cea a medicamentului experimentat cu care este
administrat concomitant la loturi de bolnavi care nu sunt informati asupra diferentei dintre
preparate. Astfel, s-a stabilit ca peste 30% din efectele unor medicamente (tranchilizante, de
exemplu) se datoreaza efectului "placebo", adica autosugestiei bolnavului. Se cunosc atat
efecte placebopozitive, cat si efecte placebonegative.