Mureșan Ramona Ioana FARMACOLOGIE Anul IA AMG

TRATAMENTUL PLACEBO

Efectul placebo este o îmbunătățire a stării de sănătate măsurabilă și observabilă, ce nu este atribuită
unui tratament invaziv sau medicament administrat pentru boala in cauză.

Termenul este folosit pentru a caracteriza orice schimbare pozitiva resimtita la nivel fizic sau mental,
fara o interventie de specialitate.

Placebo este si termenul utilizat de cercetători pentru a denumi o substanță inactivă sau o procedură de
control folosite în cadrul unui experiment.

Tipuri de placebo

Efectul placebo apare atunci cand un pacient ia un medicament perceput ca un ajutor in conditia
medicala de care sufera, dar care nu are niciun efect terapeutic demonstrat pentru boala in cauza.
Medicamentul sau tratamentul este cunoscut sub numele de placebo, ce poate fi de mai multe tipuri.

Există tipul de placebo inert, care se referă la o substanță farmacologică fără ingrediente active (cu un
conținut neutru). Placebo activ este pastilă ce deține efecte farmacologice, însă care nu este considerată
eficientă în cazul unei anumite actiuni.

Tot placebo mai este numit si tratamentul sau terapia considerat initial eficace pentru o anumită
condiție medicală, dar care își dovedește ulterior lipsa de eficientă. Persoana care declară ca ar fi
experimentat un efect placebo este numită placebo reactiv. Există păreri care clasifică medicină
alternativa și complementară tot în categoria tratamentelor de tip placebo.

Controversele din jurul efectului placebo

Terapiile de tip placebo s-au dovedit eficiente în circa 30% din cazuri, fiind folosite de medici încă de
secole. Unii cercetători cred că efectul placebo este un simplu răspuns psihologic la boala acțiunea de
administrare a unui medicament placebo insuflă o stare de bine.

Studiile recente spun că medicamentele și terapiile placebo nu declanșează doar răspunsuri psihologice,
ci si fiziologice. Pe de altă parte, există și experți în medicina care consideră aceste căi terapeutice ca
fiind nocive, lipsite de etică, înșelătoare și, pe alocuri, chiar ilegale.

O teorie emisă pe baza autenticității efectului placebo este efectul așteptărilor pacientului. Când
oamenii știu deja ce rezultat ar trebui să obțină în urma administrării unui anumit medicament, fie își
schimbă în mod inconștient reacția biologică conform așteptărilor, fie raportează beneficiile în cauză,
chiar dacă ele nu survin în realitate.

Alți cercetători cred ca persoanele care experimentează efectul placebo devin condiționate să resimtă o
ameliorare în urma tratamentului, care acționează ca un simplu stimul in autodepășirea simptomelor.
Ambele teorii pot fi combătute, însă, de concluziile mai multor studii derulate in acest sens.

Intr-o cercetare condusă de Institutul de Neuropsihiatrie din SUA in anul 2002, două grupe de pacienți
au fost supuse unui tratament cu antidepresive, iar un grup unui tratament de tip placebo. După câteva
Mureșan Ramona Ioana FARMACOLOGIE Anul IA AMG

săptămâni de administrare a pilulelor, s-a măsurat activitatea cerebrală a participanților din fiecare grup,
folosindu-se electroencefalografia.

Pacienții supusi experimentului placebo nu doar că au declarat o îmbunătaățire a starii de spirit, insa au
prezentat si o crestere observabila a activitatii cerebrale, mai mare decat a pacientilor care au urmat
tratamentul real cu antidepresive.

Mai mult, activitatea sporita a putut fi observata in alta parte a creierului in cazul pacientilor cu efect
placebo, in cortexul prefrontal. Studiul sugereaza ca medicamentele placebo nu doar ca pacalesc
creierul, ci il determina sa reactioneze diferit, fata de modul in care ar face-o sub efectul unui
medicament obisnuit.

Alte studii au aratat ca terapiile placebo nu produc transformari masurabile doar la nivel cerebral, ci
ajuta si la relaxarea musculara si la ameliorarea durerilor. Asadar, efectul placebo nu se limiteaza
exclusiv la partea psihologica.

Administrarea tratamentelor placebo

Chiar daca medicii au prescris tratamente placebo de sute de ani, prefera sa nu utilizeze aceasta masura
terapeutica decat in scop stiintific, preponderent in studii farmacologice. De regula, acestia pot apela la
terapiile placebo atunci cand nu gasesc o alta forma de ameliorare a simptomelor acuzate de pacienti.

De exemplu, cand un pacient se plange in mod constant de starile de oboseala care ii afecteaza ritmul de
viata normal, iar medicul nu poate identifica in urma analizelor cauza acestui simptom, va recomanda
suplimentarea aportului de vitamine.

Un alt motiv care determina medicii sa recomande un tratament de tip placebo este insistenta
pacientului de a lua un anumit medicament.

Un exemplu comun este prescrierea unui tratament cu antibiotice pentru tratarea unei raceli obisnuite.
Chiar daca aceste medicamente sunt eficiente doar in cazul infectiilor bacteriene, medicul poate
considera ca varianta aceasta este mai buna pentru pacient, decat interzicerea tratamentului daca
sistemul imunitar al bolnavului scade, pot sa apara mai multe complicatii, decat efecte secundare ale
antibioticelor.

In ultimul timp, aceasta practica este tot mai rar intalnita, de cand pericolul bacteriilor rezistente la
antibiotice a devenit intens popularizat.

Pericolele tratamentelor placebo

Contestatarii tratamentelor de tip placebo evidentiaza si cateva posibile pericole ale acestui tip de
terapie. Pe langa faptul ca efectul placebo apare la mai putin de jumatate din populatie, exista riscul ca
relatia medic-pacient sa aiba de suferit.

Daca medicul prescrie un tratament placebo si acesta nu functioneaza, eforturile de a identifica o solutie
terapeutica pleaca din nou de la zero. In cazul in care specialistul continua sa prescrie medicamente
placebo, poate sa isi piarda credibilitatea in fata pacientului si sa diminueze efectele terapeutice ale
medicamentelor pe care le prescrie in viitor.
Mureșan Ramona Ioana FARMACOLOGIE Anul IA AMG

Mai mult decat atat, efectul placebo este de regula de scurta durata si nu a fost observat in cazul bolilor
cronice.

Mai exista un pericol real in administrarea medicamentelor in scop placebo, de tipul sedativelor sau
antibioticelor. In timp ce vitaminele au un potential negativ foarte putin probabil, alte medicamente pot
avea efecte secundare grave, precum dependenta sau slabirea imunitatii.

În 1996, 56 de voluntari au participat într-un studiu pentru testarea unui nou analgezic numit
Trivaricaine. Fiecărui participant i s-a acoperit un deget arătător cu acest analgezic, dar nu și celălalt.
Apoi, ambele degete au fost strânse cu un clește. Participanții au spus că degetul tratat durea mai puțin
decât cel netratat. Nu ar trebui să fie surprinzător, doar că Trivaricaine nu era un analgezic, ci doar o
cremă fără proprietăți analgezice. Ce i-a făcut pe participanți să creadă că acest medicament a
funcționat? Răspunsul e efectul placebo, un fenomen neexplicat, în care medicamentele, tratamentele și
terapiile ce n-ar trebui să aibă efect și sunt adesea false, în mod miraculos, îi fac oamenii să se simtă mai
bine. Medicii folosesc termenul placebo din anii 1700, când au descoperit puterea pastilelor false în
ameliorarea simptomelor. Acestea erau administrate când nu se găseau medicamentele potrivite sau
dacă pacientul își imagina că e bolnav. Cuvântul placebo înseamnă „voi face pe plac” în latină, făcând
referire la istoria pacienților cu tulburări. Pentru a fi convingător, placebo trebuia să imite tratamentul
real, așa că a ajuns să ia forma pastilelor de zahăr, a injecțiilor cu apă, și chiar a operațiilor false. Curând,
doctorii au realizat că acest efect mai are o utilitate: în studiile clinice. Până în 1950, cercetătorii
foloseau un placebo pentru testarea noilor tratamente. Pentru evaluarea unui nou medicament,
jumătate din pacienții din studiu primeau pastila reală. Cealaltă jumătate primea un placebo care arată
identic. Deoarece pacienții nu știau dacă au primit tratamentul real sau fals, rezultatele nu puteau fi
influențate, credeau cercetătorii. Dar dacă medicamentul real avea rezultate superioare față de placebo,
însemna că era eficient. În prezent, nu se mai folosește un placebo din motive etice. Dacă e posibil, se
compară noul medicament cu versiunea sa anterioară, sau cu alt medicament existent, lucru ce e de
preferat, decât să nu dai niciun tratament, mai ales dacă pacienții suferă de boli grave. În aceste cazuri,
un placebo e folosit adesea pentru calibrarea studiului, astfel încât să poată fi comparate precis efectele
noului medicament în raport cu cel vechi. Bineînțeles, știm că folosirea unui placebo are un efect
propriu. Datorită efectului placebo, pacienților au raportat o ameliorare a simptomelor în numeroase
boli, precum cele cardiace, în astm și în durerile severe, deși au primit un medicament sau o operație
falsă. Încă încercăm să aflăm de ce se întâmplă asta. Unii cred că acest efect nu e real, ci e confundat cu
alți factori, cum ar fi că pacienții spun că se simt mai bine pentru a-i mulțumi pe doctori. Pe de altă
parte, cercetătorii consideră că dacă cineva crede că un pseudo-tratament e real, așteptările de a se
vindeca declanșează factori psihologici care le ameliorează simptomele. Efectul placebo pare să cauzeze
schimbări măsurabile ale tensiunii arteriale, ale ritmului cardiac, și în eliberarea de substanțe ce reduc
durerea, precum endorfinele. Asta explică de ce participanții din studiile despre durere spun adesea că
simt o ameliorare. Efectul placebo poate reduce nivelul hormonilor de stres, cum ar fi adrenalina, efect
ce încetinește efectele nocive ale unor boli. Nu ar trebui să ne bucurăm de beneficiile bizare ale efectului
placebo? Nu neapărat. Dacă cineva crede că un tratament fals l-a vindecat, ar putea să nu apeleze
medicamentele sau terapiile dovedite că funcționează. În plus, efectele pozitive pot dispărea după un
timp, și adesea dispar. Efectul placebo poate afecta rezultatele studiilor clinice, fapt care îi motivează și
mai mult pe cercetători să descopere de ce are o asemenea putere asupra noastră. În ciuda
cunoștințelor pe care le avem despre corpul uman, rămân unele mistere ciudate și dificile, cum ar fi
efectul placebo. Ce alte minunății nedescoperite am mai putea avea?