CE ESTE HOMEOPATIA?

Homeopatia este arta vindecarii care incearca sa inlature o boala deja existenta (boala naturala), prin
inducerea de catre medic a unei boli (boala artificiala), având o natura similara cu cea naturala. Homeopatia a fost
initiata acum 200 de ani de catre un doctor de origine germana, Samuel Christian Hahnemann. Acesta, dezgustat de
metodele de tratament practicat in timpul sau stabileste principiul homeopatiei bazându-se pe studiile sale asupra
textelor atribuite lui Hipocrate. Din aceste texte reiese ca o substanta intr-o anumita concentratie ar putea vindeca o
serie de simptome la un individ, in timp ce aceeasi substanta dar in alta concentratie induce aceleasi simptome unui
individ sanatos. Astfel el a inceput demersurile de verificare a acestei asertiuni prin folosirea unei anumite
substante – chinina – sau China, extrasa din coaja unui copac din America de Sud, care a devenit apoi tratament
pentru malarie. Primele sale investigatii au implicat experimente pe sine insusi, apoi a facut teste pe partenerii sai
apropiati, experimentele pe individul uman fiind o parte importanta a homeopatiei. Pentru a obtine un acelasi efect
a mai incercat si alte substante.
Homeopatia functioneaza pe baza legii similaritatii care, dupa cum a fost mentionat mai devreme, implica
in principiu faptul ca o substanta care poate produce vindecarea unei persoane bolnave, poate induce boala unei
persoane sanatoase. Acest lucru este realizat de catre medicamentul homeopatic sau remediu, asa cum il numesc
homeopatii. Aceste remedii pot fi de origine vegetala sau animala, pot fi substante aparent inofensive sau pot fi
otravuri. Remediile sunt descrise in Materia medica a homeopatiei, carti care descriu caracteristicile sau
simptomele remediilor. Homeopatul incearca apoi sa combine simptomele pacientului cu cele ale remediului din
Materia medica homeopatica.
In homeopatie, simptomele sunt clasificate ca mentale, fizice si generale. Simptomele mentale apartin
planului mental / emotional si cuprind lucruri cum ar fi dorinta de companie sau aversiunea fata de aceasta,
temerile (fobiile) de diverse tipuri, tendinta spre iritabilitate si cauza acesteia, maniile (pentru timp, curatenie,
ordine); simptomele fizice sunt reprezentate de diverse manifestari ale pacientului, precum modul in care acesta
doarme (pe o parte, la ce ora, cât timp doarme), prezenta sau absenta setei, desi nici o trasatura patologica nu poate
fi de folos in separarea a doua remedii care par a fi identice; simptomele generale sunt acele simptome care
afecteaza organismul in intregul sau, astfel incât o generalitate poate fi considerata caldura sau efectul marii.
Aceste simptome sunt revelate de catre homeopat in timpul anamnezei.
S-a mentionat deja faptul ca remediile homeopatice provin din surse diferite. La inceput, Hahnemann a
obtinut majoritatea informatiilor asupra multora dintre remedii prin studierea urmarilor otravirilor observate de
catre alti medici. In zilele noastre, simptomele tip ale remediilor sunt dobândite prin folosirea unui proces care se
numeste “prooving” (demonstratie). Pe scurt, testarea se face prin aplicarea remediului studiat, in anumite doze,
unui grup de indivizi aparent sanatosi si notarea simptomelor. Acest lucru se desfasoara folosind placebo, numai
coordonatorul testului stiind cine primeste placebo si cine primeste remediul. Procesul unei testari cuprinde câteva
stadii si dureaza timp indelungat. La sfârsitul testarii se aduna simptomele de la cei desemnati sa supravegheze
subiectii (nici ei nu stiu cine primeste placebo si cine primeste remediul si, de asemenea, nu au voie sa faca schimb
de informatii).
 Procesul combinarii tabloului clinic al unui pacient cu cea a remediului din Materia medica implica o
consultare a pacientului prin care simptomele obtinute de homeopat de la pacient sunt clasificate in mentale, fizice
si generale, si asezate pe o scara de valori in functie de importanta data de intensitatea lor. Acestea sunt apoi
inregistrate astfel incât se ajunge la gasirea remediului care acopera cel mai bine toate simptomele pacientului.
Acesta este remediul care seamana cel mai mult cu pacientul sau, cu alte cuvinte, este remediul care corespunde
bolii artificiale care va elimina boala naturala, in conditiile administrarii unei cantitati suficiente.
Acestea fiind spuse, cum functioneaza homeopatia? Raspunsul poate veni din faptul ca originea bolii,
contrar parerii larg raspandite, nu este in corpul fizic. Fiinta omeneasca este in primul rând spirit si, pe pamânt, isi
manifesta de obicei corpul prin straturile extreme. Corpul este sub influenta spiritului si este animat de catre acesta.
Intre stratul extrem si spirit sunt multe alte straturi. In legatura cu homeopatia, stratul care ne preocupa in mod
deosebit este cel care este cel mai apropiat de corpul fizic, cunoscut si sub denumirea de imbracaminte astrala.
Corpul fizic este slefuit dupa acest prototip astral. Când se produce o deteriorare a acestui prototip astral, corpul
fizic are de suferit. Prototipul astral poate fi deteriorat ca rezultat al unor atitudini si deprinderi gresite in viata,
astfel incât corpul astral nu mai este capabil sa asigure energia corpului fizic asa cum ar trebui, forta vitala este
diminuata, iar rezultatul acestui dezechilibru este suferinta corpului fizic. Corpul astral este nivelul la care se
realizeaza manevrarea energiei prin acupunctura, cu scop curativ. Exista, de asemenea, si alte explicatii pentru
actiunea homeopatiei, iar cea de mai sus este una personala care poate sa nu fie luata ca adevar adevarat.
Scopul tratamentului homeopatic este obtinerea vindecarii ca urmare a echilibrarii vietii psihice a
indivizilor. Legea vindecarii afirma ca o boala este vindecata din interior spre exterior si ca atare, urmând un
tratament homeopatic, pacientul simte de multe ori o ameliorare a simptomelor sale mentale (emotionale) in timp
ce trece print-o agravare a simptomelor fizice. De exemplu, pacientul poate avea un somn mai bun sau o ameliorare
a starii de iritabilitate sau a anumitor fobii sau anxietati, in timp ce trece printr-o exacerbare initiala a simptomelor
astmului sau eczemei. Aceasta stare este urmata de o ameliorare a simptomelor fizice demonstrând practic ca
vindecarea vine din interior spre exterior. Explicatia pentru aceasta agravare pare sa reiasa din faptul ca boala
naturala a fost substituita cu una similara, dar mult mai intensa – boala artificiala; si totusi, nu avem o explicatie
satisfacatoare pentru ameliorarea, fara agravare, a simptomelor mentale. Toate aceste lucruri impun ca terapia
ideala sa fie reprezentata de un singur remediu, si anume acela care se suprapune cel mai bine peste simptomele
prezentate, remediul putând fi schimbat in functie de modificarile simptomelor si nevoile aparute. Astfel,
homeopatul este capabil sa monitorizeze modificarile aparute si sa distinga intre schimbarile care sunt si cele care
nu sunt rezultatul actiunii remediului.
In general, actiunea remediului nu inceteaza odata cu oprirea administrarii lui, pacientul fiind urmarit
pentru a observa efectele acestuia asupra sa. Durata tratamentului poate fi foarte lunga si uneori tratarea unei
afectiuni poate scoate la iveala boli mai vechi. Acest lucru se datoreaza suprimarii acestor boli prin tratamente
anterioare sau prin aparitia unor boli noi si disimilare de cea tratata (bolile disimilare determina suprimarea, dar nu
si eliminarea din organism). Aceste boli vechi, in urma tratamentului homeopat apar in ordinea inversa a instalarii
lor. Ele vor avea bineinteles nevoie de tratament. Asa ca, de exemplu, pacientul poate veni pentru tratament de
astm si dupa ameliorarea sa sa manifeste reaparitia unei eczeme (suprimarea bolilor de piele duce la boli
pulmonare, printre altele, si interesant, medicina traditionala chinezeasca sustine ca plamânii si intestinul gros
controleaza pielea), de aici pericolul ce urmeaza tratamentelor supresive ale bolilor de piele cu unele medicamente
de pe piata.
De asemenea, homeopatul poate fi uneori nevoit sa sfatuiasca pacientul sa-si schimbe stilul de viata
precum si atitudinea fata de viata. Acest lucru plaseaza homeopatul in situatia de a-si influenta pacientul in bine,
precum preotii isi indruma enoriasii. Aceasta responsabilitate enorma nu trebuie privita cu usurinta si cere
medicului sa duca o viata exemplara si il situeaza pe o pozitie din care va putea, in virtutea experientei personale,
sa-si conduca pacientul pe calea cea buna.
S-a spus ca la originea bolii sta pacatul. Pacatul, in acest caz, consta in atitudinea gresita fata de viata,
respectiv inclinarea spre iritabilitate, sefie, invidie, indulgenta excesiva fata de pasiunile fizice si alte greseli care
conduc la epuizarea fortei vitale sau la blocarea fluxului acesteia in asa fel incât ia nastere o boala. Având aceste
cunostinte medicul din zilele noastre ajunge sa-si dea seama ca pozitia lui, ca doctor, nu este numai o meserie ci si
o responsabilitate adânc spirituala fata de vietile pacientilor. Ne intoarcem la medicina asa cum era ea practicata in
vechime, respectiv la vraci (România), dibia (Nigeria de Est) si shaman (indienii americani).
S-a spus ca avantajul homeopatiei este ca nu are efecte secundare. Aceasta este dupa parerea mea, fals.
Efectele secundare ale homeopatiei sunt de obicei nesemnificative si daca homeopatii sunt atenti si au multa grija,
ele practic nu exista. Unele efecte secundare presupun, de exemplu, administrarea remediului unui pacient foarte
sensibil, ceea ce poate duce la o alterare a imaginii remediului sau la o agravare aparuta in urma unui remediu care
nu este insotit de o vindecare din interior, ca si un exitus la pacientii muribunzi care au primit intaritoare prea
puternice pentru nivelul lor de toleranta.
Este gresit, de asemenea, sa se afirme ca homeopatia inseamna oprirea cu necesitate a altor terapii. Scopul
homeopatiei este de a face posibil ca pacientul sa functioneze normal, fara a fi nevoie de orice terapie, dar in
anumite cazuri o suprapunere a celor doua tipuri de terapii se poate realiza; in cazuri pacientilor cu doze inalte de
steroizi, tratamentul poate fi oprit treptat. Homeopatia nu este un panaceu si in unele cazuri chiar nu este
nevoie de ea. Astfel, ignorarea altor posibilitati puse la dispozitia noastra de catre alti practicanti nu duce
decât la rezultate mediocre. Unele tratamente necesita numai o schimbare a dietei, alteori interventia chirurgicala
este solutia cea mai buna sau sunt necesare alte tratamente, cum ar fi masajul sau acupuntura. Homeopatia este de
asemenea nefolositoare in cazul bolilor genetice. Homeopatia poate fi de mare folos in tratamentul alergiilor,
psoriazisul, fobiile, durerile cronice de cap si migrena, impotenta, ulcerele duodenale, hipertensiunea arteriala,
astmul bronsic si insomnie. Poate ameliora anumite cazuri de cancer si de diabet zaharat (ducind uneori la scaderea
dozei de insulinei).
Ca medic cu pregatire in asa zisa medicina traditionala mai pot spune, din experienta, ca ceea ce ne invata
medicina traditionala este de o valoare incontestabila. Aceste cunostinte sunt valoroase in evaluarea evolutiei unei
boli din punct de vedere fizic functionând si ca o baza pentru intelegerea fiziologiei corpului omenesc in starea sa
normala, facându-ne cunoscut când sa nu intervenim. Asa zisa medicina ortodoxa porneste de la premiza ca boala
este doar de natura fizica. In tot cazul aceasta este o perspectiva precara având in vedere ca medicii care practica
aceasta forma de medicina sunt si oamenii care practica cu devotiune diverse religii. Totusi, atunci când se roaga
pentru sufletele lor si ale celor dragi nu par sa se gândeasca prea mult la influenta pe care sufletul o are asupra
corpului fizic. Ar putea fi o mare usurare si pentru sustinatorii drepturilor animalelor, ca si pentru bietele animale
folosite drept cobai in multe experimente animale, faptul ca este posibila gasirea unei terapii prin experimentarea
pe indivizii umani care sunt in acelasi timp sursa bolii lor. Terapia homeopatica a fost uneori denumita “medicina
alternativa” sau “medicina complementara”. Este preferata denumirea de “medicina complementara” de vreme ce,
contrar opiniilor sustinute in anumite cercuri si dupa cum s-a demonstrat pe parcursul acestui eseu, nu este un
panaceu pentru toate bolile sau inlocuire completa a asa zisei medicine traditionale. Tendinta de a considera
metoda pe care o practica cineva ca unica metoda este ca in povestea cu cei sapte orbi, care au mers sa studieze un
elefant; fiecare descria elefantul dupa partea pe care o examina el respectiv, pentru unul elefantul era trunchiul,
pentru altul era urechile, pentru al treilea era trompa, samd. Nici unul nu a fost capabil sa perceapa intregul si
fiecare era tributar perceptiei sale (limitate) asupra intregului, pe care o credea cea corecta. Aceasta ar trebui sa ne
indemne pe noi, medicii, sa avem intotdeauna mintea deschisa. Pacientii nostri depind de noi si asteapta acest lucru
de la noi.
Homeopatia, ca urmare a accentului pe care-l pune pe suflet ca origine a bolii, are posibilitatea de a ajuta
inlaturarea multor boli. Aceasta depinde de modul in care noi, practicantii, ne jucam rolul. Nu este chiar nici o
nevoie sa polemizam cu adversarii homeopatiei deoarece, dupa cum spune o zicala englezeasca veche, “pâna nu
manânci nu simti gustul budincii”. Ca atare, terapia homeopatica vorbeste prin rezultatele sale si adversarii ei vor fi
nevoiti sa isi struneasca criticile.

Dr. Lawrence Chukwudi NWABUDIKE

Cabinet Medical Indivicual – 0752304536, 0311057266
BD. DECEBAL NR 1, BL H2, SC 2, ET. 3, APT. 45, INTERFON 45
www.dibia.ro