Sunteți pe pagina 1din 55

CAPITOLUL I

INTRODUCERE IN HOMEOPATIE
1.1Homeopatia: In toate farmaciile din lume exista remedii homeopate insa putina lume stie ce sunt si cum sa le foloseasca. Homeopatia ofera o alternativa si o sansa de vindecare acelora care fie ca nu vor sa foloseasca medicamente clasice, fie ca le-au folosit fara rezultate sau cu efecte secundare nedorite. Homeopatia este o metoda de tratament veche de peste doua sute de ani, care urmareste idealul cel mai inalt al terapiei si anume refacerea rapida, blanda si permanenta a sanatatii in totalitatea sa. Medicul nu poate sa trateze un singur organ, un singur tesut sau o singura articulatie care doare. Intreaga persoana necesita atentie de vreme ce toate partile vii ale corpului sau sunt intr-o relatie atat de stransa. Deci telul suprem al homeopatiei este sa vindece omul in totalitatea sa: mental, emotional si fizic. Homeopatia este o metoda terapeutica ce utilizeaza substante naturale din cele trei regnuri, animal, mineral si vegetal, pentru a stimula mecanismele proprii de auto-aparare si regenerare a organismului. Ea identifica si indeparteaza cauzele fundamentale ale bolilor vindecand din interior. Medicina clasica prin substantele chimice pe care le foloseste inhiba atat boala cat si reactia de aparare. Se stie ca febra este semnul luptei contra unei infectii iar administrarea unui antibiotic va scadea nu numai febra ci si capacitatea de lupta impotriva germenilor care au cauzat-o. Homeopatia trateaza pacientul ca un intreg si i-a in considerare atat fizicul si psihicul precum si predispozitia ereditara, mediul si modul de viata, alimentatia, stresul persoanei respective. Acolo unde medicina clasica suprima simptomele, homeopatia stimuleaza sistemul imun al pacientului si trateaza mai complet si mai eficace decat metodele care trateaza separat suferinta fizica. Homeopatia trateaza persoana nu boala, cauza nu simptomele. Termenul de homeopatie vine din greceste homeos = similar, identic si pathos = boala, suferinta. Principiul de baza al homeopatiei, tratarea bolii cu substanta capabila sa o produca la omul sanatos, este cunoscut ca Legea Similitudinii. 1

Exemple: cafeaua produce insomnie, insa in doze homeopate induce somnul. ceapa produce lacrimare si secretie nazala abundenta insa in doze homeopate opreste aceste simptome. vaccinarea : injectarea unei doze mici de germeni creste imunitatea impotriva aceluiasi germene. Homeopatia vede simptomele ca semne ale luptei organismului impotriva bolii. Aceste simptome il ghideaza pe homeopat in alegerea substantei naturale pe care o prescrie ca tratament si care este lipsita de toxicitatea si efectele secundare daunatoare ale medicamentelor clasice. Pentru a stimula organismul sa vindece boala, medicul homeopat trebuie sa gaseasca remediul corect care sa corespunda in totalitate simptomelor fizice si psihice ale pacientului. Este o metoda terapeutic ce se altur organismului n ncercarea sa de a si restabili echilibrul si deci sntatea. Nu actioneaz mpotriva dezechilibrului, precum Alopatia (Alos = alt, Patos = patologie) ci alturi de organism n lupta sa (Homoios = aceiasi, Patos = patologie). Homeopatia ajut organismul si l ndrum. n final, organismul si rezolva singur dezechilibrul care a dus la aparitia bolii. Astfel organismul a si invatat, pentru viitor, cum s isi refac echilibrul. Uzual se utilizez, abuziv, medicamente ANTI-inflamatorii, ANTItusive, ANTI-virale.... Homeopatia ghideaz sistemul imunitar al organismului astfel nct acesta s nving agresiunea virala prin propriile forte. n final, organismul nvinge, dar si nvat cum s nving. Deci capt IMUNITATE. ANTI-bioticul, abuziv utilizat, nu determin aparitia imunittii. El scade abilitatea organismului de a lupta, scade capacitatea imunitar. Homeopatia este deci o metod natural, prietenoas cu organismul, pe care l ajut nu numai s se echilibreze, s lupte cu boala dar si s capete experient proprie pentru viitor. Fiind terapie functional, Homeopatia este aplicabil la orice vrst (nou nscuti, sugari, vrstnici), femeilor nsrcinate sau care alpteaz dar si oamenilor care sufer de mai multe afectiuni care contraindic utilizarea medicamentelor ANTI. Medicul homeopat este cel care va personaliza tratamentul deoarece, n Homeopatie, nu exist BOLI ci doar BOLNAVI. Homeopatia trateaza OMUL si nu BOALA. Experienta milenar si studiile medicale actuale dovedesc viabilitatea si eficienta metodei Homeopatice.
2

Practica homeopatic se bazeaz pe nelegerea a o serie de noiuni fundamentale (similitudine, individualizare, diateze, constituii, modaliti, etc.) i pe cunoaterea subtilitilor pe care le implic studiul comparativ al simptomelor, care cer un discernmnt clinic aparte, a crui realizare necesit un timp mai ndelungat i o bun pregtire medical de baz. 1.2 Scurt istoric al homeopatiei: Homeopatia e o forma de terapie complementara, care ia in considerare tot omul si nu doar simptome in parte. Aceasta terapie se bazeasa pe principiul corp, spirit si suflet ca unitate si problemele fizice nu pot fi considerate fara a se lua in considerare si constitutia si semnele personale individuale daca se doreste ca tratamentul sa aiba succes. In contradictie cu medicina clasica (medicina alopatica), unde pacientii cu aceasi boala primesc acelas medicament, in homeopatie medicatia depinde de multi factori, ca de exemplu ,de natrua omului, starea de spirit si stilul de trai al fiecaruia. Aici importanta consta in a avea capacitatea de a intelege si interpreta simptomele dinainte de a lua substanta, ca disarmonie interioara. Sa se tina aceasta intr-un echilibru curgator in relatia existenta ii da posibilitatea homeopatului sa gaseasca cauzele provocarii tulburarilor, mai ales cand acestea se tot repeta. Aplicarea terapiei homeopatice corespunde cu legea interventiei medicale: Ea nu produce nici o dauna. Multe tulburari de toate zilele se lasa autotratate cu aceasta terapie, cu succes si fara pericol, insa la o inrautatire a simptomelor ar trebui totusi consultat un medic specialist. Cateva inbolnaviri cronice se pot ameliora homeopatic, dar aici ar trebui de la inceput sa fie consultat un homeopat.

Fig.1 Hippocrate din Cos , parintele medicinei

HIPOCRATE a pus bazele teoretice si a explicat, conform cunostintelor vremii, modul de actiune al HOMEOPATIEI. A practicat metoda HOMEOPATA in acelasi timp cu metoda ALOPATA, combinand frecvent sau alternand aceste doua metode. Deci HIPOCRATE a intuit si a demonstrat posibilitatea coexistentei, benefice pentru pacient, a terapiei combinate HOMEOPATE si ALOPATE. Astfel, inca de la inceputul istoriei terapiei medicale se alaturau HOMEOPATIA si ALOPATIA ca fiind doua metode ce pot alina suferinta bolnavilor, fie ca sunt utilzate separat, combinate sau in succesiune, intre cele doua metode neexistand incompatibilitate. In concluzie, ideea ca: "HOMEOPATIA exclude ALOPATIA" si invers, este total gresita si contrazice chiar principiile de baza ale terapiei in general. Dezvoltarea si imbogatirea metodelor terapeutice a fost preluata si perpetuata, dupa HIPOCRATE , de invatacelul sau GALEN , care a preferat sa practice cu deosebire metoda ALOPATA. Astfel se face ca HOMEOPATIA, ca metoda terapeutica, a intrat intr-un con de umbra din punct de vedere istoric. Meritul major al REDESCOPERIRII acestei metode terapeutice ii revine al lui HAHNEMANN.

Fig.2 Christian Samuel Friedrich Hahnemann

Medicul german Christian Samuel Friedrich Hahnemann (1755-1843) are meritul de a o fi redescoperit, fiind astfel intemeietorul homeopatiei moderne. Anul de nastere al acestui sistem medical este 1796. Hahnemann nu se socotea pe sine descoperitorul legii similitudinii deoarece inca din timpul lui Hipocrate se cunosteau si se aplicau doua metode terapeutice principale:
4

alopatia - metoda care trata folosind contrariile. Cele mai multe dintre medicamentele pe care ea le foloseste au prefixul anti- (de exemplu durerea cu antialgice, febra cu antipiretice, tusea cu antitusive etc.). Substantele utilizate de alopatie sunt capabile sa provoace in organismul bolnav o stare diferita de simptomele bolii sale, adica o alta manifestare biologica, deviind boala intr-un alt sector organic. homeopatia - metoda de tratare a bolnavului cu remedii similare sau identice, capabile sa produca intr-un organism sanatos o stare asemanatoare simptomelor bolii sale. Ea porneste de la ideea ca simptomele reprezinta o reactie de aparare a organismului, care astfel incearca sa evite un rau mai mare. Folosind remedii similare homeopatia intareste forta vitala care actioneaza permanent pentru mentinerea organismului in echilibru. Exemple gasim adesea in medicina populara: picioarele inghetate se frictioneaza cu zapada, cel care seara face abuz de alcool, dimineata se drege tot cu alcool (dar in doza mult mai mica!), iar dragostea nefericita se vindeca cu o noua iubire etc. Cum spune intelepciunea populara: cui pe cui se scoate! Hipocrate, parintele medicinei, a scris ca natura organismului omenesc poate fi inteleasa numai ca un intreg. Insa acest lucru a fost ignorat o lunga perioada de timp, caci incepand de pe vremea lui Galien (131201 d.Ch.), lumea medicala a aderat la afirmatia acestuia, conform careia contrariile trebuie tratate cu contrarii. Hahnemann este cel care a descoperit legile terapeutice ale homeopatiei si experimentarea substantelor pe oameni sanatosi, tinandu-se astfel seama de emotiile omului, mintea si trupul sau ca o unitate in interactiune. Aceasta poate fi considerata cea mai importanta contributie a sa la dezvoltarea medicinei, caci prin metoda sa unica, a experimentarii pe oameni (autoexperimentare), el a facut posibila aplicarea in intregime a principiului similitudinii. Acest lucru a fost intuit si de unii dintre inaintasii sai: Hipocrate, Paracelsus, Avicenna, dar el este cel care a redescoperit homeopatia si a elaborat un sistem stiintific, ridicand-o la rangul unei adevarate arte a vindecarii. Lui Paracelsus, de exemplu, o mare personalitate a medicinei care a trait in secolul al XVI-lea, ii apartine celebra fraza orice substanta este si otrava si medicament si numai doza face deosebirea dintre otrava si medicament. Fiu al unui modest pictor de portelanuri, Samuel Hahnemann s-a nascut la 10 aprilie 1755 in Germania, la Meissen. A absolvit facultatea de medicina in 1779. Dar profund dezamagit de metodele chimice si fizice grosolane utilizate in acele timpuri (emetice, purgative, laxative, diuretice si mai ales sangerarile), care doar debilitau pacientul si ii mareau suferinta, el abandoneaza curand practica medicala.
5

Fiind un foarte bun cunoscator al mai multor limbi, tanarul medic recurge la munca de traduce a diferitelor lucrari de medicina si chimie pentru a-si intetine familia. Traducand Materia Medica a lui William Cullen, intr-una dintre adnotarile sale caracteristice, Hahnemann critica parerea lui Cullen potrivit careia scoarta arborelui de China ar trata malaria datorita gustului sau amar. Hahnemann a avut ideea geniala de a incerca pe sine efectele scoartei de China. Astfel, el a inghitit aceasta substanta de doua ori pe zi si treptat au inceput sa ii apara simptomele caracteristice malariei! Crizele se repetau de fiecare data cand lua praf de scoarta de China si dispareau daca oprea administrarea. Aceste constatari l-au frapat pe Hahnemann. In medicina alopata se recomanda ca la aparitia unui simptom sa se administreze un medicament care sa atenueze, sa inabuse, sa suprime acel simptom. Aceasta relatie simptom - medicament era (si este inca) bine intiparita in mintea medicilor si pacientilor. Dar Hahnemann, din experienta personala, a descoperit ca medicamentul care ajuta la tratamentul malariei produce la un om sanatos simptome similare malariei. Experimentele care au urmat au demonstrat una dintre legile naturale: substanta care produce anumite simptome la un om sanatos, le trateaza la un om bolnav. Aceasta lege a fost numita de Hahnemann legea similitudinii. Enuntarea si demonstrarea ei practica a fost prima dintre multele contributii ale lui Hahnemann la progresul medicinei. Iar noul sistem medical pe care l-a elaborat l-a numit homeopatie. Astfel el este intemeietorul homeopatiei moderne, o medicina noua, revolutionara, opusa medicinei acelor timpuri. Cum munca lui Hahnemann a creat un cu totul nou concept medical. El la numit "homeopatie" din greaca homeo (asemanarea) si pathos (suferinta). In 1810 el a publicat lucrarea lui principala "Organon a artei de vindecare", si doi ani mai tirziu el a predat homeopatia la universitatea din Leipzig. In timpul vietii lui el a executat 100 de examinari de medicamente si a dezvoltat continuu teoria si practica sistemului. Institutiile medicale l-au atacat pe Hahnemann si teoriile sale, iar el sa revansat pentru asta fata de medicina academica cu critici stralucite. Pe langa asta el ii mai supara si pe farmacisti ca prescria intodeauna doar o substanta si nici o mixtura (ce era mai lucrativa). Insa cortegiul triumfal pe care incepuse sa faca homeopatia in al 19 secol in Europa, Asia si in America de nord si sud nu mai putea fi stopat. In SUA sunt considerat de a fi precusori a homeopatiei Dr. Constantin Hering (1800 - 1880) si Dr.James Tyler Kent (1849 - 1916).
6

Cand murise Hahnemann in anul 1843 homeopatia prinsese deja in mult tari ale lumi radacini, cu toata dusmania si neincrederea dintre reprezentantii a medicini academice si a homeopatiei. Intre ani 1860 si 1890 homeopatia era in floare, se deschideau multe clinici si scoli de homeopatie, se examinase multe substante care au exbandat puternic Materia Medicala. 7

Fig.3 Dr. Samuel Hahnemann (1755- 1843)

Printre discipoli lui Hahnemann erau multi medici academici care sau indepartat dupa experienta cu o terapie de medicina academica, ca de exemplu medicul englez Frederick Quin (1799 - 1878) care datorita lui Camphora se vindecasera de holera. Dupa ce el il visitasera pe Hahnemann in anul 1829 in Germania a deschis in anul 1849 primul spital homeopatic in Londra. Acolo in timpul epidemiei de colera din 1845 rata de mortalitate era la jumate decat in celalalte spitale. Aceasta informatie era tinuta sub cheie de Board o Health , deoarece exista teama ca s-ar fi putut inchide un cabinet care sa se exprima impotriva mentineri a adevarului si progres a stiintei. Asta dovedeste ce influenta a avut institutia medicinei academice de pe atunci. 1.3. Legile homeopatiei Contrar opiniei populare homeopatia nu este acelai lucru cu fitoterapia. Homeopatia este bazat pe trei reguli centrale, reguli rmase neschimbate din 1796, cnd au fost inventate de Samuel Hahnemann. Legea similitudinii, lege care poate fi enunat astfel: orice substan care, n doze mari, provoac anumite simptome la un subiect sntos, poate vindeca aceleai simptome la un subiect bolnav, cnd este administrat n doze mici (doze infinitezimale sub forma remediilor homeopatice).
7

Homeopatia este n prezent recunoscut de Organizaia Mondial a Sntii ca fiind al II-lea sistem terapeutic din lume dup alopatie (medicina convenional). Este un sistem terapeutic tiinific i foarte eficient care mobilizeaz resursele naturale de auto-vindecare ale organismului. Homeopatia consider toate simptomele de boal ca fiind expresia dezechilibrului la nivelul ntregii persoane i de aceea trateaz persoana bolnav i nu boala. Aceasta lege: ,,Similia Simillibus Curantur" nseamna ca remediile care produc anumite simptome vindeca bolile cu simptome similare[astfel spus boala artificiala produsa de remediu trebuie sa semene cat mai mult posibil cu bola naturala a pacientului. Legea dozei minime Continund ideea, Hahnemann propunea c poate mbunti efectele tratamentelor sale cui pe cui se scoate dilundu-le de mai multe ori n ap. Cu ct e mai diluat remediul cu att va deveni mai puternic, a decis Hahnemann. Astfel s-a nscut Legea dozei minime. Dac iei o pictur de cafea i o diluezi n 99 de picturi de ap creezi ceea ce homeopaii numesc o diluie centezimal. O pictur din aceast diluie adugat la nc 99 de picturi de ap va crea o diluie bicentezimal, notat 2C. Aceast poiune de cafein 2C este 99.99% ap i doar 0.01% cafea. La 3C diluia este 0.0001% cafea, la 4C este 0.000001% cafea i aa mai departe. Cnd aceste numere sunt scrise, este uor de observat ct de absurde sunt. La 12C se depete Limita lui Avogadro, momentul din care poi fi sigur c nu a mai rmas nimic din substana original. Cnd ajungi la 30C, sunt anse mai mari de a ctiga la loterie timp de cinci sptmni consecutiv, dect s gseti o singur molecul de cafein n leacul homeopat de adormit. Legea Dinamizrii n timp ce i transporta remediile ntr-o cru, Hahnemann a fcut o alt descoperire epocal. A decis c scuturarea viguroas a unui remediu homeopatic i-ar putea crete potena. Acest proces de scuturare l-a numit dinamizare. n timpul preparrii ritualice a unui remediu, homeopatul va scutura sau lovi substana la fiecare pas al diluiei pentru a o dinamiza. Homeopaii contemporani cred c aceast proces de potentizare permite apei s rein memoria sau vibaiile substanei originale, mult dup ce a fost diluat dincolo de limite. Desigur, nu exist nici o dovad tiinific care s sugereze c apa are vreo abilitate de acest gen, sau vreo metoda prin care aceast memorie ar putea fi folosit pentru a vindeca un pacient bolnav.
8

1.4 Principiile homeopatiei Asa-zisele principii ale homeopatiei" reprezinta niste concepte fundamentale pe care se bazeaza doctrina homeopatica. Termenul principiu, care include notiunea de puna de plecare prilegiat, ar putea da nastere unor critici si ar putea face in asa fel incat continuturile exprimate sa nu fie acceptate a priori. Fapt e ca aceste principii ar putea fi interpretate drept niste legi empirice care se sustrag controlului experientei si care trebuie sa fie considerate drept adevarate. In legatura cu acest lucru pentru a se indica in mod mai corect aceste concepte fundamentale ar trebui sa fie folositi termenii lege, observatie, asertiune sau teorie". Puterea terapeutica a naturii este considerata drept primul principiu-calauza al homeopatiei si acest principiu a fost exprimat pentru prima oara de catre Hipocrat prin formularea natura morborum medicatrix\". Potrivit acestui principiu fiecare organism este inzestrat cu o capacitate de reactie cu totul deosebita precum si cu o capacitate de aparare naturala, insusiri care - stimulate fiind de o noxa patogena - isi fac simtita prezenta prin intermediul unor simptome si pot fi identificate drept niste boli care daca nu sunt blocate si daca imprejurarile le sunt favorabile, permit sa se ajunga la o vindecare pe cale naturala. La polul opus, eliminarea drastica a simptotnefor blocheaza procesul natural de aparare. Cercetarile efectuate in domeniul imunologiei au scos in evidenta faptul ca reactia organismului - a fiecarui organism in parte - fata de agentii infectiosi este controlata de niste gene si este influentata de niste factori neuroendocrini si de mediu. Recunoasterea antigenelor de catre celulele sistemului imunitar este urmata de producerea unor anticorpi specifici si de niste fenomene de imunitate remediata celular la fel de specifice. Atat anticorpii cat si fenomenele sunt in masura sa arate faptul ca organismul are, la nivel general, capacitatea de a activa mecanismele de aparare impotriva tuturor antige-nelor externe. Aceasta legatura dintre reactitatea organismului si capacitatea de a ajunge la vindecare - confirmata de actualele cunostinte in domeniul imunologiei - poate fi considerata drept o forma de prognostic si in consecinta drept o lege naturala. 11
9

Principiul similitudinilor, definit prin cunoscuta sintagma Similia simitibus curantur" (Asemanarile sunt prin procedee asemanatoare sau Cui pe cui se scoate) este considerat drept cel de al doilea principiu calauzitor al homeopatiei si a fost si acesta exprimat pentru prima oara de catre Hipocrat. intr-adevar, Hipocrat a fost primul care a observat faptul ca natura se conduce dupa principiul similitudinilor si ca vindecarea bolnavilor trebuie sa se realizeze intr-o forma asemanatoare celei din natura. In paragraful 26 din Organon Hahnemann afirma cele ce urmeaza: Intr-un organism viu, o afectiune dinamica mai usoara este indepartata de o afectiune mai puternica, daca aceasta din urma (de natura diferita) se aseamana mult cu prima din punct de vedere al manifestarii ei.\" In conformitate cu acest principiu, vindecarea - din punctul de vedere al medicinei homeopate - poate fi obtinuta prin administrarea de doze foarte mici din acea substanta care, in cazul unor subiecte sanatoase, provoaca niste efecte asemanatoare celor prezentate de bolnavul aflat in tratament.

Fig.4 Dr. Samuel Hahnemann

Experimentarea pura: este considerata cel de-al treilea principiu calauzitor al homeopatiei. Potrivit acestui principiu, daca se administreaza, in mod experimental, niste substante dinamizate (30 CH) unor subiecti care se afla, in aparenta, in stare de sanatate este cu putinta sa se observe la acesti subiecti toate senzatiile si simptomele pe care substanta respectiva le poate provoca subiectului pe care se experimenteaza. Hahnemann a experimentat pe el insusi, pe copii si pe elevi sai cam o suta de substante. Mai tarziu si alti medici au continuat sa experimenteze numeroase alte remedii dupa regulile codificate de Hahnemann in lucrarea Organon. Procedura de experimentare pura pe omul sanatos prevede administrarea remediuiui 30CH pana ce se constata aparitia unor simptome care sunt catalogate in mod corespunzator. Odata ce s-a incheiat operatiunea de
10

administrare a substantei, acele simptome dispar si se poate observa o revenire la starea de sanatate de la inceput. Aceasta procedura permite observarea pana si a celei mai mici schimbari in starea unor indivizi care par a fi sanatosi si nu provoaca niciun fel de tulburare. Cunoasterea exacta a efectelor pure ale fiecarui medicament in parte cere ca aceste remedii sa fie administrate unor organisme sanatoase intr-o forma simpla, adica sa nu fie insotite si de alte produse. Numai aceasta procedura permite observarea efectelor specifice ale substantei asupra starii fiziologice si prin aceasta se evita eventualele interactiuni intre simptomele bolii naturale ce se manifesta in individ si simptomele provocate in mod artificial. In paragraful 141 Hahnemann subliniaza faptul ca cele mai bune experimentari sunt cele efectuate de catre un medic care trebuie sa se afle intr-o stare de sanatate deplina, care sa nu aiba niciun fel de prejudecati si care sa fie foarte atent in analizarea propriilor sale senzatii si simptome. La ora actuala experimentarea se face dupa metoda asa-zisa dublul orb\". Experimentatorii sunt impartiti in doua grupuri din care unul primeste medicamentul iar celalalt placebo-ul; iar cei care coordoneaza actiunea nu stiu nici ei care din cele doua grupuri experimenteaza medicamentul si care placebo-ul. Experimentarea remediilor homeopatice garanteaza integritatea, nevatamarea fiecarui subiect de studiu, elimina efectele toxice, nu presupune niciun fel de incercari facute pe bolnav si nu necesita folosirea unor cobaianimale. Procedeul lui Hahnemann se foloseste de observarea controlata, de rationament si de mijloacele metodei experimentale si permite depistarea simptomelor bolii artificiale provocate de substanta. De aceea acest procedeu poate fi considerat drept o observatie metodica si programata si poate fi definit drept o observatie stiintifica. Indidualitatea morbida este considerata cel de-al patrulea principiu calauzitor al homeopatiei. Potrivit acestui principiu, orice bolnav ii imprima bolii niste caracteristici personale si manifesta prin niste simptome deosebite starea sa de indispozitie fizica, mentala si sociala. Fiecare individ aflat in stare de sanatate deplina prezinta niste trasaturi caracteristice ale personalitatii sale, ale modului sau de viata care-l fac sa fie unic. Dupa cum fiecare individ care a contractat o boaia ii transmite acesteia trasaturile sale caracteristice si manifesta prin niste simptome - si acestea caracteristice ndispozitia sa. Homeopatia il considera intotdeauna pe bolnav ca fiind o unitate fizico-psihica invizibila si interpreteaza boala ca pe o expresie a reactitatii individuale la niste imprejurari potrivnice (agenti microbieni, substante
11

toxice, stres, emotii etc.) aceasta in functie de constitutia individului si de predispozitia sa pentru anumite boli. Termenul individualitate indica modul de a fi al individului si ce anume il caracterizeaza pe acesta in fiecare stare a sa, atat cea de sanatate cat si cea de boala; indica singularitatea, unicitatea. Iar faptul de a afirma ca individualitatea reprezinta modul de a fi al individului si ca acesta este caracterizat de singularitate, de unicitate exprima o lege a naturii. 1.5 Opinii care sustin homeopatia : Teoria homeopatiei a fost dezvoltat de medicul saxon Samuel Hahnemann (17551843) i enunat n 1796 i extinsa n lucrarea "Organon-ul artei de a vindeca" (1810), in urma experimentelor pe oameni sntoi cu substane diferite, care au indus simptomen asemntoare cu simptomele prezentate de bolnavi. Nici observaiile, nici fundamentarea nu ndeplinesc condiiile minime pentru a fi considerate tiinifice. Aa-numitele experimente patogenetice (provinguri) fcute de homeopai nu au nicio legtur cu afeciunile care ar trebui tratate, se realizeaz cu o alt diluie, i sunt oricum extrem de subiective. Testele tiinifice (folosind metoda dublului orb, binecunoscut pentru probitatea ei) au artat c tratamentele homeopatice au acelai efect cu placebo. Doctrina homeopat - legea similitudinii - recomand un remediu care, ca substan administrat n doz subponderal unui subiect sntos, ar produce un set similar de simptome cu cele care se regsesc la pacientul bolnav. Acest remediu este administrat uzual ntr-o concentraie extrem de sczut, preparat printr-o procedur numit potenare, care se presupune c ar imprima diluiei mai mult putere terapeutic. Pentru acest proces nu exist o explicaie satisfctoare, fiind doar o rmi pseudotiinific din epoca alchimiei, cnd noiunile de germeni sau molecule nu erau cunoscute sau nelese. Descoperirile ulterioare teoriei lui Hahnemann, cum ar fi dimensiunea atomilor (Loschmidt, 1865) sau sinteza ureei (Friedrich Whler, 1828) au adus lmuriri mai clare. O soluie att de diluat cum e o doz homeopatic, nu mai conine nici mcar o molecul din substana iniial dincolo de diluia 11 centesimal, deci nu mai poate avea efecte terapeutice. Actualmente proponenii homeopatiei au emis ipoteza existenei unei memorii a apei, dei nici acest fenomen nu se bucur nici de suport teoretic, nici de confirmare practic.
12

Organizaia Mondial a Sntii a publicat un document prin care declar c nu susine homeopatia n tratarea urmtoarelor boli: HIV, TBC, malaria, gripa i diareea la copiii mici.

13

CAPITOLUL II
ALOPATIE SI HOMEOPATIE
2.1 Medicamente alopate: Sistemul de practic medical care trateaz bolile prin utilizarea de remedii care produc efecte diferite de cele produse de boala sub tratament. Medicii practica medicina alopata. De asemenea, numit medicina conventionala . Termenul "alopatiei" a fost inventat n 1842 de Hahnemann pentru a desemna practica obinuit de medicin (alopatiei), spre deosebire de homeopatie, sistemul de terapie pe care a fondat bazat pe conceptul c boala poate fi tratata cu medicamente (n doze minut) gndit capabile s produc aceleai simptome la persoanele sntoase ca boala n sine. Termenul Alopat sau Medicin alopat este folosit n sens derogatoriu de practicanii homeopatiei n referirea la alte sisteme de medicin. Termenul este introdus de ntemeietorul homeopatiei, Samuel Hahnemann, pentru a se referi la sisteme de medicin folosind tratamente care produc efecte diferite de simptomele bolii tratate, cf. grec allo nsemnnd alt i pathos nsemnnd suferin. Desigur, medicina tiinific modern selecteaz tratamente n funcie de efectul avut asupra cauzei bolii i nu eventuale efecte avute asupra unei persoane sntoase.

Fig.5 Farmacia alopata Medicina alopata se refer adesea la "categoria mai larg a practicii medicale, care este numit uneori medicina occidental, biomedicin , bazate pe dovezi medicina , sau medicina moderna ", cu diferite grade de acceptare de ctre personal medical calificat. . n special, termenii, medicina alopata sau alopatie, poate fi utilizati pentru a desemna practica medicala
14

convenional de medicii de medicina tradiional , precum i de ctre cei care practica medicina alternativa , cum ar fi homeopatia . Hahnemann a rezervat termenul de "alopatice" medicament la practica de a trata boli prin intermediul unor medicamente care induc simptome independente (de exemplu, nici similare i nici invers) cu cele ale bolii. El a numit n locul "enantiopathic" sau "opus" practica de a trata boli prin intermediul unor medicamente care produc simptome opuse cu cele ale pacientului. Dup moartea lui Hahnemann termenul de "enantiopathy" a czut n desuetudine i cele dou concepte de alopatie i enantiopathy au fost mai mult sau mai puin unificate. . Practicanii de medicina alternativa au folosit termenul de "medicina alopata" pentru a face referire la practica de medicina convenional, att n Europa i Statele Unite nc din secolul al 19-lea. n SUA, acest lucru a fost, de asemenea,o referire la regula medicament - care este, medicament care a fost practicat de obisnuitii. Practica de medicament "convenionale" att n Europa i America n timpul secolului 19 este uneori menionat ca la vrsta de "medicament eroic" (din cauza "eroice" de msuri, cum ar fi sngerarea i epurare).

Fig.6 Forme farmaceutice alopate

2.2 Medicamente homeopate: Termenul de homeopatie defineste o metoda terapeutica medicala stiintifica, ce se bazeaza pe niste principii si pe niste legi ale vindecarii foarte clar definite. Homeopatia nu reprezinta o concurenta pentru medicina alopata si nu trebuie sa o comparam cu medicina alopata. Trebuie sa avem in vedere ca tratamentul homeopatic este strict individualizat si tine cont de
15

aspectele

particulare

ale

omului.

In homeopatie nu exista boli, ci doar bolnavi. Valoarea stiintifica a homeopatiei reiese din faptul ca se bazeaza si respecta o serie de principii si legi clare, bine definite, si care au fost verificate in timp, fiind aceleasi de peste 200 de ani. Acesta este un mare avantaj, daca luam in considerare ca in ultimii 10 ani unele medicamente alopate si-au schimbat indicatiile, iar altele chiar au fost scoase de pe piata. Asa ceva nu s-a intamplat in domeniul homeopatiei. Materia medicala homeopata cuprinde peste 2000 de remedii verificate prin experimentare numai pe oameni. In ceea ce priveste efectul placebo sau autosugestia... el nu exista la animale, dar exista remedii homeopatice care s-au dovedit eficace si in cazul animalelor. Coincidenta vindecarii dupa un tratament homeopatic este mult prea mare ca sa poata fi pusa numai pe seama efectului placebo. Avantajele homeopatiei sunt multiple, incepand cu faptul ca medicamentele homeopatice, corect administrate, nu determina reactii adverse, pentru ca sunt realizate din substante naturale, dupa un procedeu bine pus la punct si nu au nici un grad de toxicitate, intrucat contin o cantitate foarte mica si diluata infinit enzimal din substanta de baza. Un alt avantaj este faptul ca remediile homeopatice se gasesc in farmacii la un pret accesibil si semnificativ mai redus decat majoritatea medicamentelor alopate. In plus, daca remediul este corect prescris, asigura o vindecare rapida si blanda, care se deosebeste de abordarea alopata, care poate fi uneori mai brusca sau mai brutala pentru organism, in sensul ca poate suprasolicita sau inhiba mecanismele fiziologice de aparare ale organismului.

Nu trebuie sa exageram virtutile homeopatiei, in cazul unor boli foarte avansate. Cu cat o boala este mai avansata, de durata mai lunga, cu atat capacitatea organismului de a raspunde la tratamentul homeopatic este mai scazuta, din cauza epuizarii acestuia. De asemenea, se tine cont si de varsta. Odata cu inaintarea in varsta se pot produce unele modificari ale capacitatii de raspuns la remediul terapeutic, in sensul ca cea mai buna reactivitate o au copii si cu cat organismul este mai in varsta si afectat de multiple boli cronice, acestea fac sa scada capacitatea de raspuns la remediu, dar nu
16

inseamna ca nu se poate incerca. Homeopatia este complementara alopatiei. Medicamentele homeopatice au primit denumirea de remedii. Ele sunt fabricate din substante naturale, care se gasesc in natura in cele trei regnuri: vegetal, mineral si animal. Practic, din orice substanta existenta in natura se poate prepara un remediu homeopatic printr-o diluare si o potentare corespunzatoare. Remediile se prezinta sub forma unor granule, care sunt in majoritatea lor granule de lactoza (o substanta neutra din punct de vedere biochimic, inactiva) si care sunt impregnate cu anumite substante si dilutii dinamizate si potentate de un anumit numar de ori. Potentarea si dinamizarea se realizeaza fie manual, fie cu aparate speciale. Remediile se mai pot prezenta si sub forma lichida, caz in care se administreaza sub forma de picaturi, in special pentru copii, dar si sub forma unor unguente sau geluri pentru administrare externa. Medicamentul homeopatic stimuleaza tendinta naturala de vindecare a organismului. Mecanismul de actiune al remediului homeopatic este energetic, nu este biochimic. Trebuie stiut ca, incepand de la o anumita dilutie, remediul in dilutiile superioare acesteia nu mai contine nici o molecula din substanta activa initiala, ci contine doar informatia energetica necesara organismului pentru a lupta impotriva bolii. Remediul tinde sa reechilibreze si sa ajute organismul in demersul sau catre vindecare. Acesta este, in linii mari, modul de actiune actualmente acceptat. Daca in alopatie am putea doza nivelul unor medicamente in sange, am putea masura nivelul de aspirina din sange, de exemplu, medicamentele homeopatice nu pot fi dozate in sange. Remediile se absorb in organism si influenteaza energetic mult mai subtil si mai profund uneori decat medicamentele alopatice. De altfel, homeopatia este o medicina care se adreseaza mai mult cauzei decat suprafetei simptomatologice. Preventia este o activitate medicala foarte importanta in general si trebuie efectuata la toate varstele. Exista medicamente homeopatice care se pot administra preventiv. De exemplu, inainte de vaccinarea copiilor se pot administra anumite remedii care pot preveni efectele secundare ale vaccinarii si care ar fi chiar de dorit sa fie folosite in loc de clasicul paracetamol. Exista remedii care pot preveni gripa, altele care pot fi administrate inainte de a pleca intr-o calatorie in zone care sunt endemice, pentru malarie de exemplu. Exista remedii preventive pentru raul de miscare, pentru diareea calatorilor, pentru trac inainte de a vorbi in public, pentru a preveni complicatiile nasterii sau pentru a preveni tulburarile de dilatatie in timpul travaliului. De
17

asemenea sunt remedii care stimuleaza secretia lactata la mamele care alapteaza. Remediile homeopatice se pot administra fara grija in timpul sarcinii si in timpul alaptarii, atat la copii cat si la adulti, la orice grupa de varsta, ele neavand efecte secundare si nici un efect nociv asupra fatului, ceea ce e un lucru foarte important. Homeopatia fiind o metoda terapeutica diferita necesita in consecinta o abordare diferita fata de alopatie. De aceea, consultatia in homeopatie difera mult fata de cea alopatica si necesita in primul rand mai mult timp. O consultatie homeopatica, pentru prima data, ar trebui sa dureze cel putin o ora, deoarece anamneza specifica este mult mai amanuntita, se tine cont de mult mai multe lucruri decat in cazul unei consultatii alopate, in care nu intereseaza anumite modalitati care ar putea parea curioase. In cazul unei asemenea consultatii pacientul ar trebui sa se astepte la intrebari despre personalitatea sa si despre modul de reactie in diverse circumstante, intrebari pe care nu le-ar pune un medic alopat sau care pentru un medic alopat nu au atat de mare importanta; in alopatie existand indicatii relativ stricte pentru anumite medicamente, pe baza constatarii ca aceste medicamente au un efect demonstrat statistic pe un lot semnificativ de pacienti, fara a mai fi necesara individualizarea, pe cand in homeopatie medicamentele homeopatice se administreaza in functie de caracteristicile strict personale si individuale ale pacientului. De exemplu, unui pacient cu un anumit tablou clinic i se poate recomanda un anumit remediu daca este mai friguros si altul daca este mai calduros. Homeopatia este o metoda de rezolvare a problemelor de sanatate foarte importanta, fiind naturala si orientata catre fiziologia organismului, o metoda stabila in timp si mult mai profunda pentru vindecarea organismului. Exista opinii care spun ca medicina alopata este de natura sa dezamageasca in anumite situatii. De fapt, trebuie acordat fiecarei metode creditul necesar, dar e important sa si recunoastem limitele fiecarei metode in parte, fara sa exageram nici intr-o parte, nici in cealalta. Trebuie apelat, atunci cand este nevoie, si la alopatie, si la homeopatie, fara a exagera nici posibilitatile, nici limitele fiecarei metode. Viata este o oscilatie permanenta intre miracol si dezamagire si medicina ramane, in cele din urma, o arta, desi, la ora actuala, exista diverse curente de opinii in sensul standardizarii excesive si riscam sa nu mai vedem omul din fata noastra, ci sa vedem numai standardul pe care trebuie sa-l aplicam indiferent de pacient. De mentionat ca in Romania homeopatia este recunoscuta oficial de Ministerul Sanatatii, alaturi de alte doua metode
18

terapeutice (fitoterapia si acupunctura), si este practicata numai de catre medici care au absolvit un curs postuniversitar de trei ani, efectuat in cadrul Centrului National de Perfectionare Postuniversitara a Medicilor, Farmacistilor. Precizez acest lucru deoarece in alte tari exista homeopati nemedici. Medicii romani sunt apreciati in Europa pentru ca in Romania legislatia permite practicarea homeopatiei numai de catre medici, deoarece medicina este una singura si o persoana trebuie sa aibe mult discernamant in folosirea unei metode terapeutice.

19

Capitolul 3. Remediile homeopate:

3.1 Care sunt remediile homeopate Sanatatea este starea organismului datorita proceselor fizico-chimice ale vietii dasfasurate in mod normal . Pentru mentinerea sanatatii sunt necesare alimentele care sunt substante care introduse in organism contribuie la cresterea celulei la mentinerea ei in stare de functionare specifica si la furnizarea energiei necesare activitatii zilnice ( proteinele au rol plastic, iar zaharurile si grasimile , rol energetic ). Cand mecanismul fizico-chimic al vietii se deregleaza, apare starea anormala-patologica-sau boala. Aducerea organismului la starea fiziologica normala se face administrandu-se , dupa sfatul medicului, medicamente. Pentru prevenirea si tratamentul bolilor se utilizeaza metode si mijloace variate , numite remedii, farmacia fiind cunoscuta, in trecut, ca stiinta remediilor. Remedii sunt considerate toate mijloacele capabile sa actioneze favorabil organismului , producand vindecarea sau prevenirea unei boli; ele pot fi grupate in: Remedii fizice: diferiti agenti fizici utilizati pentru combaterea anumitor stari morbide, astfel sunt razele solare , caldura , razele ultraviolete, ultrasunetele, razele X, curentul electric de diferite tensiuni, tratamente balneoterapeutice. Remedii psihice : sugestia, hipnotismul, trainingul-autogen (antrenament). Remedii chimice: (cele mai utilizate) cunoscute sub denumirea de medicamente , forme farmaceutice care se administreaza bolnavului pe diferite cai: generale ( sau sistemica) si locala ( sau topica ). Utilizarea remediilor terapeutice ce provin din plante medicinale a cunoscut in ultimul deceniu o crestere deosebita in cadrul populatiei de pe intreg globul in special datorita toxicitatii minime a acestor produse asupra organismului. Medicamentele sunt prezentate sub diferite forme farmaceutice: pulberile se absorb repede din tubul digestiv, datorit marii suprafee de contact. Prezint avantajul c bolnavul beneficiaz de toi factorii activi din
20

plant. Au dezavantajul c se conserv mai greu, datorit descompunerii lor n contact cu aerul i umiditatea; capsule sunt nveliuri folosite pentru acoperirea medicamentelor solide, moi sau lichide, cu scopul de a le masca gustul sau mirosul neplcut, ct i pentru a dirija aciunea medicamentului (nveliul rezist la sucurile gastrice i se desface numai n intestin); pilule sunt forme farmaceutice solide sferice i cu greutate ntre 0,10- 0,50g, obinute din una sau mai multe substane active i cu diferii excipieni. Se nghit fr a fi mestecate. Se conserv mai bine, i aciunea lor poate fi dirijat; comprimatele sunt forme farmaceutice de consisten solid, cu aspect de cilindru sau disc. Sunt administrate oral sau dizolvate ntr-o anumit cantitate de ap. Sunt dozate cu precizie. drajeurile sunt forme farmaceutice solide, acoperite de un strat protector pentru a masca gustul si mirosul neplcute al substanei active i de a-i dirija aciunea spre intestin; soluiile sunt forme medicamentoase active repartizate uniform ntrun lichid (de obicei apa).Soluiile pot fi simple sau compuse In general, remediile homeopatice se iau pe cale bucala in interval de cel putin o ora dupa mese si se lasa sa se dizolve de preferinta sub limba. Atat globulele cat si comprimatele nu trebuie sa fie atinse cu mainile si se iau cate doua sau trei odata, dupa prescriptiile medicului. Continutul dozelor unice se turna in intregime direct in gura, doar daca nu exista o alta indicatie.In ceea ce priveste remediul lichid, acesta se lua dupa ce fiola continand acest remediu se agita de sus in jos de zece ori. Dupa ce se agita, fiola se toarna cate picaturi (de regula cinci) in putina apa oligominerala (o cantitate cam de grosimea unui deget) si apoi se bea solutia respecti.In cazurile acute, medicul recomanda uneori ca globulele sa fie dizolte in apa. in aceste cazuri se toarna de la cinci pana la zece globule intrun pahar cu apa oligominerala sau fiarta (circa 200 ce) se lasa sa se dizolve, apoi solutia respecti se transzeaza in doua pahare, operatiune care se efectueaza de zece ori. Apoi solutia se soarbe, la intervalele stabilite de medic. Cei mai mari dusmani ai remediilor naturiste sunt n ordinea importantei lor : 1.Cofeina cafea, cola, continuta si in antinevralnice si alte medicamente, ceai negru si verde 2.Camfora, menta, musetelul, eucaliptul (bomboane, pasta de dinti, ceauiri)
21

3.Medicamente chimice, conservanti, mai ales cortizonul pot anihila efectul remediilor 4.Hameiul -aflat in bere 5. Bauturi alcoolice (vin, tarii) si fumatul 6.Iutelile i otetul: Mustar, chili, boia de ardei, piper, etc. 7.Carnea de porc (contine hormoni daunatori),sangele in general 8. Cartofii si vinetele, ardeii, ceapa cruda 9. Surogate de zahar: aspartam, acesulfam 10. Orice alimente sintetice, artificiale, cu adausuri contin substante care pot opri vindecarea.

3.2 Afectiuni ce pot fi tratate cu medicamente homeopate: Homeopatia este un sistem complex de medicament ce poate trata o gam larg de condiii, att acute i cronice . Boli sunt cele care apar brusc i intens. Una din intrebariile cel mai des folosite este ce poate trata homeopatia.Raspunsul este totul.Dupa un interviu in profunzime cu
22

pacientul sarcina medicului este de a gasi o substanta care daca este luata ar putea produce un simptom la un om sanatos. Homeopatia recunoate corpul ca un tot unitar de fizic, precum i componente psihologice i se confrunt cu problema adnc n interiorul. medicamente homeopate, spre deosebire de antibiotice, anti-fungice, sau anti-viralelor nu int organisme cauzali. Ele stimuleaza sistemul imunitar al organismului pentru a lupta i nvinge n schimb, acesta este motivul pentru care remediile homeopate sunt de mare ajutor n prevenirea bolilor .. de exemplu, Morbillinum i Variolinum au fost folosite pentru a preveni rujeola i varicela. Putere remarcabila de medicamente homeopatice este evident cnd aceste medicamente sunt folosite pentru utilizarea n situaii de accident i de urgen, de exemplu: stomac deranjat , boliile copilariei bolii virale tuse , raceala anxietate , probleme emotionale Homeopatia poate fi utilizata pentru a trata orice condiie, chiar probleme care nu au nici diagnostic clar, pentru c trateaz individual, mai degrab dect boala. Avantajele medicamentelor homeopate Medicamente homeopate ncurajeaza propriul corp pentru a se vindeca natural. Homeopatia trateaza toate simptomele: mental emotionale, general i fizice. Homeopatia poate trata condiii dificile, fr un diagnostic definitiv. Homeopatia poate fi folosit pentru ntreinerea sntii, prin luarea de tratament constituionale. Medicamentele homeopate sunt sigure, blnde i fr efecte secundare atunci cnd sunt luate n conformitate cu direciile de un medic calificat. Ele sunt sigure i blnde, fr riscul de reacii adverse n timpul sarcinii, la sugari, copii i vrstnici atunci cnd sunt utilizate sub supravegherea unui medic calificat. Tratamentul homeopat n timpul sarcinii poate fi ideal, deoarece ofer avantajul de a fi blnd i totui extrem de eficient.. Avantajul major fata de medicina conventionala ortodox este c tratamentul este complet lipsit de efecte secundare cnd este utilizat sub supravegherea unui medic calificat.. De stat n schimbare mental i fizic a mamei insarcinate poate da natere la multe probleme de sanatate minore, care poate provoca disconfort mult.

23

Homeopatia poate fi utilizata pentru a trata aproape orice boala. Remediile homeopate pot fi luate n condiii de siguran mpreun cu medicina conventionala. Majoritatea oameniilor o pot folosi ca o alternativ la tratamentele conventionale. Homeopatia poate trata condiii care nu intr neaprat n "categoria boala" . Muli oameni au oboselii cronice sau tulburri aparent vagi, care sunt nediagnosticate cu medicina conventionala. Homeopatia poate fi de asemenea folosita pentru a lucra alturi de medicina convenional i a fost cunoscut pentru a ajuta cu efectele secundare ale unor medicamente. Dupa inceperea tratamentului este foarte probabil sa se observe anumite schimbari: energie mai buna, somn linistit, optimism, ameliorarea problemelor fizice. Uneori simptomele se pot agrava pentru scurt timp dupa inceperea tratamentului. Alteori organismul apeleaza la o metoda de "curatire" manifestata printr-o secretie (nazala, vaginala, diaree, transpiratie, eruptie cutanata). Alteori reapar simptomele din inainte. Toate acestea arata ca remediul actioneaza. Nu trebuie sa se combata o astfel de reactie folosind alte medicamente. Situatiile acute aparute pe parcursul tratamentului, aparent fara legatura cu afectiunea de baza, trebuie semnalate medicului. Este bine sa nu se i-a medicamente fara a se consulta medicul homeopat. La copiii reactia la un remediu homeopatic ca si vindecarea este mai rapida. Acelasi lucru se poate remarca si la persoanele care se hranesc simplu si nu fumeaza, beau, consuma cafea .. Cu cat un pacient este mai batran sau traieste mai nenatural cu atat mai lent este procesul de vindecare ca si efectul remediului.

24

Capitolul 4. Homeopatia si tratamentul boliilor pediatrice:


4.1 Consultatia homeopata la copii: De multe ori parintii sufera din cauza unor "obiceiuri" ale copiilor cu care nu sunt de acord. Putini stiu insa ca in fiecare dintre noi se afla inscrise caractere pe care nu le putem schimba prin vorba si ca educatia poate indrepta aparent dar nu schimba lucrurile din fagasul lor. Homeopatia nu trateaza doar fizicul, ci si psihicul si sufletul copilului. Diferiti copii raspund diferit la modul in care parintii ii educa, la disciplina si rigoarea din casa. A intelege copilul cu ajutorul homeopatiei, asa cum este el cu partile lui bune si mai putin bune, poate ajuta la cresterea apropierii si realizarea armoniei in care copilul sa infloreasca si sa se poata realiza. Cunoasterea tipului constitutional al copilului poate fi de folos in cresterea increderii acestuia in fortele proprii, prin eliminarea frecusului zilnic pe teme fierbinti cum ar fi: orele de masa sau de culcare, introducerea sau reducerea unor alimente care nu sunt sau dimpotriva sunt prea dorite, timpul afectat invatatului, etc. Anamneza (alcatuirea foii de observatie cu datele pacientului) este mult diferita in pediatrie. Reusita medicului homeopat depinde pe de o parte de cat de obiectiva este mama si pe de alta parte de cat de bun observator este el. Exista avantaje care fac munca homeopatului mai usoara ( nu mai avem o istorie lunga a bolnavului, de ex.) dar si dezavantaje caci simptomele nu mai sunt descrise de catre bolnav. De mare importanta sunt antecedentele personale de boala ale copilului, predispozitia acestuia de a face de exemplu otite, amigdalite sau eczema, precum si cele familiale (tbc, afectiuni hepatice, boli renale, cancer, etc.). Mama trebuie sa ne furnizeze date despre evolutia sarcinii, nasterea copilului, evolutia si dezvoltarea post-natala, vaccinari si efectele produse, existenta unei intolerante medicamentoase sau posibilitatea unei alergii. Trebuie sa aflam: daca copilul este friguros si cere sa fie infofolit sau dimpotriva, refuza hainele calduroase; care este aspectul pielii, daca este uscata, umeda, cu tendinta la eczema sau eritem fesier;
25

cat de repede oboseste si cum este somnul: foarte usor, cu transpiratii abundente la nivelul capului sau pe tot corpul, in prima parte a noptii sau spre dimineata;cu piciorusele scoase din plapuma si daca acestea sunt calde sau reci sau dimpotriva copilul nu doarme decat daca este bine invelit; adoarme tarziu, se scoala prea devreme sau adoarme tarziu si se scoala devreme; scrasneste din dinti sau tresare in timpul somnului; doarme numai cu lumina aprinsa si prefera pe burtica sau pe spate cu manutele deasupra capului. cum este apetitul (avand in vedere si ca uneori farfuriile pot fi prea pline sau ca desi in fata noastra se afla un copil vioi si bine dezvoltat, mama sau bunica afirma cu convingere ca "nu a mancat nimic de doua saptamani!"), daca copilul mananca putin si bea mult sau nu-i este nici foame nici sete; unii copii mananca putin insa nu sunt slabi in timp ce altii mananca foarte bine dar nu castiga in greutate. ce alimente ii plac si ce alimente refuza, ce nu poate suporta; daca exista tendinta la diaree, constipatie sau varsaturi. momentul agravarii: mai mult sau numai ziua sau noaptea, eventual ora. posibilii factorii declansatori: nasterea unei surori sau unui frate, o sperietura, schimbarea tipului de alimentatie, etc. Comportamentul copilului in timpul consultatiei este hotarator pentru alegerea remediului homeopat. Unii copii sunt extrem de cooperanti si curiosi, altii mai pasivi te lasa sa-i examinezi dar nu prezinta interes pentru ce li se intampla. Sunt copii zburdalnici care nu stau o clipa locului si care circula prin cabinet punand mana peste tot si lasand o furtuna in urma lor, dar si copii linistiti, calini care stau lipiti tandru de mama, fara sa dea drumul mainii acesteia. Copiii timizi stau lipiti de mama si plang fara sa faca zgomot iar cei fricosi tipa inca inainte de a intra in cabinet. La unii argumentele logice vor fi de folos si copilul se va linisti in timp ce altii vor continua sa se agite. Cei incapatanati se vor opune consultului, in timp ce altii nu vor dori ca mama sa-i dea nici o informatie medicului: "Nu era nevoie sa spui asta". Exista si copii care nu suporta sa fie atinsi, priviti sau sa li se vorbeasca, care vor sa fie lasati in pace.

4.2 Tratamentul boliilor pediatrice: Fiind un sistem de blnd i eficient de medicament pentru tratamentul a numeroase afectiuni frecvente la copii, medicamentul homeopatic faciliteaz tratamentul constituional al copiilor. Acest lucru nseamn c copilul este tratat holistic, tratare mentala simptome emotionale, generale i fizice, i
26

nu se ocup doar cu simptome ca n cazul n care acestea fac parte din diferite sisteme mecanice.. Tratamentul constituional al copiilor are avantajul de a reduce susceptibilitile copleitoare unui copil sau de tendinele bolii de climatizare sistemului imunitar,.. Evitarea acestor tensiuni si deformatii este ceea ce am de prevenire primar, n termen de sntate; aceasta este ceea ce ajut la meninerea sntoas a copilului. Copiii letargici, frigurosi Micutii incadrati in aceasta tipologie sunt apatici, inerti si fara energie. Remediile homeopate recomandate lor sunt: Calcarea Carbonica - de acest remediu pot beneficia uneori pana la 80% dintre sugari. Copiii sunt grasuti, aparent foarte sanatosi si bine hraniti, dar la examinare descoperim mult tesut adipos si prea putin tesut muscular. Abdomenul este mare, destins. Au tendinta catre rahitism, capul mare cu "bose frontale" si inchidere tarzie a fontanelelor. Acestia invata greu jocurile ce implica exercitiu fizic, sunt stangaci si neindemanatici. Au frica de intuneric si cosmaruri noaptea. Pot avea aversiune fata de carne si le plac mult ouale. Calcarea phosphorica este indicata daca, in locul aspectului prezentat mai sus, copilul incepe sa scada in greutate si sa aiba probleme de hipertrofie a vegetatiilor adenoidiene. Este un copil care invata ceva mai bine, dar prezinta dureri de cap cand studiaza prea mult. Se indica si spre varsta pubertatii, cand sunt prezente dureri musculare si osoase cauzate de o crestere rapida intr-un timp scurt; Silicea - indicata pentru copilul palid, slab, cu o textura foarte fina a pielii, foarte friguros, sensibil la rece. Tinde sa transpire la nivelul capului, dar, in plus, poate transpira abundent la maini si talpi. Prezinta o sensibilitate crescuta la ofense, e dificil, nu-i place sa fie deranjat si se retrage usor in "carapacea lui". Copiii nervosi Copiii sunt nelinistiti, agitati, impulsivi si agresivi, tratamentul indicat fiind: Arsenicum album - un simptom caracteristic copilului caruia i se recomanda acest remediu este ca dupa activitate si agitatie se simte foarte usor epuizat, devine palid si trebuie sa se intinda. Intotdeauna agitat, se sperie usor de orice lucru mai putin obisuit. Ii e frica sa stea singur in casa, dar si sa iasa singur afara; are frica de intuneric si vrea sa aiba pe cineva alaturi (nu poate adormi singur). Are o hiperestezie generala - mare sensibilitate fata de stimuli variati: miros,
27

atingere, zgomot, emotii. La frig racesc usor, raceala avand tendinta de a progresa rapid catre plamani. Este un remediu util si in diareile cu deshidratare acuta insotita de anxietate, neliniste si colaps; Chamomilla - prezinta unele simptome comune cu copilul Arsenicum album: agitatia motorie si hiperestezia generala. Cu toate acestea, sunt 2 tipuri complet diferite: micutul este calduros, are un fel de frenezie, durerea i se pare insuportabila si e furios pe medic pentru ca nu a actionat suficient de rapid. Durerea il face agresiv, se zbate si loveste. Nu gaseste consolare la nimeni si face crize de furie. Este ameliorat de miscarea pasiva (cand e purtat in brate). Remediul este foarte indicat pentru erupiile dentare (atunci cand exist simptomele specifice), pentru colicile cu scaune diareice de culoare verde si in otita acuta. Copiii cu intarzieri in dezvoltarea fizica si/ sau mentala Cel mai utilizat remediu pentru copilul cu retard este: Baryta Carbonica - copilul are o statura mica, atat fizicul, cat si mentalul fiind slab dezvoltate. O alta caracteristica evidenta este timiditatea excesiva: se sperie in fata strainilor, daca este lasat singur sau daca trebuie sa iasa din casa. A intarziat" in toate privintele: a vorbit si a mers tarziu, dentitia a aparut mai greu si a castigat mai incet in greutate. Are o memorie foarte slaba si nu poate fi atent prea mult timp, nu se poate concentra la lectii. O trasatura importanta este saliva care se prelinge si tendinta la eruptii cutanate. Natrium muriaticum - majoritatea copiilor Natrum muriaticum au inaltimea si greutatea sub valorile medii. {i acestia au aversiune pentru a intra in comunicare cu ceilalti, nu le place sa fie deranjati si plang. Incepe sa vorbeasca la o varsta mai inaintata si cu oarecare deficienta (ca dificultate de articulare, nu din cauza unui deficit mental). Au cefalee frontala la efortul de invatare, dar si la caldura soarelui. Preferinta importanta pentru sare (fura sarea asa cum ceilalti copii fura zaharul). Copiii cu erupii ale pielii Indicatiile terapeutice in cazul acestui grup sunt: Graphites - copii cu eruptii cutanate bine definite. Acestia sunt grasuti si greoi, palizi, frigurosi si constipati, cu abdomen marit. Au o mare lipsa de incredere in ei, ezita cand sunt intrebati si sunt lenesi. Pielea le este uscata si aspra care tinde sa se crape mai ales la frig. Pot avea eruptii in orice zona, dar mai ales la nivelul pliurilor. Eruptiile au tendinta la sangerare, fisurare dureroasa si secreta o materie galbena, lipicioasa, in final formand cruste. Psorinum - micutii un aspect nesanatos, par murdari si nespalati.
28

Tegumentele sunt foarte uscate si aspre si mai totdeauna prezinta macar o pustula undeva pe corp. La efort tind sa transpire si sa miroasa urat. Caracteristica erupiilor este iritatia intensa cu prurit (mancarime) accentuat si agravat la spalare. Majoritatea sunt slabi, cu un apetit crescut, iar daca nu mananca fac cefalee. Copiii foarte caldurosi se caracterizeaza prin deosebita lor dragalasenie. Sunt asa-numitii copii "lipiciosi", dornici de iubire, afectiune, cu care poti comunica usor. Se rusineaza repede si se inrosesc la fata. Vor multa atentie si au o relatie speciala cu mama. Copiii foarte caldurosi Cele mai cunoscute remedii pentru aceasta tipologie sunt: Pulsatilla, Sulphur, Kali sulphuricum, Iodum, Fluoric acid. Ne vom referi la cel mai frecvent indicat dintre ele: Pulsatilla - copiii sunt foarte sensibili la caldura (caldura soarelui, a unei camere, in aglomeratii) si in aceste cazuri isi pierd vitalitatea si stralucirea, devin plangaciosi si irascibili. Racelile sunt uneori insotite de varsaturi. Acestia tolereaza greu schimbarea brusca de la cald la rece (mai ales in sezonul cald), ocazie cu care fac un episod diareic, cistite sau otite. Nu suporta mancarurile grele si nu le e sete. Sunt foarte energici catre ora de culcare si se tem de intuneric. Plang foarte usor la suparari si adora sa fie consolati. 4.3Prescrierea medicamentelor homeopate: O reet este un program de ngrijire a sntii pus n aplicare de ctre un medic sau alt practician medical n form de instruciuni pe care guverneaz planul de ngrijire pentru un pacient individual. [1] prescrise pot include comenzi pentru a fi efectuate de ctre un pacient , ngrijitor , asistenta , farmacist sau alte terapeut . Frecvent, termenul de prescripie este folosit pentru a nelege un ordin s ia anumite medicamente .. Prescripiilor au implicaii legale, deoarece acestea pot indica faptul c medicul i asum responsabilitatea pentru ngrijirea clinic a pacientului i, n special, pentru monitorizarea eficacitatea i sigurana . Cu toate acestea, ca medicamente au devenit din ce n ce pre-ambalate produsele fabricate i practica medical a devenit mai complex, domeniul de aplicare al semnificaia termenului "prescripie" i-a lrgit pentru a include, de asemenea, evalurile clinice, teste de laborator, imagistic i studii relevante pentru optimizarea de siguran sau eficacitate.
29

Prescriptia medicala reprezinta mijlocul de legtur dintre medicul care prescrie medicamentul si farmacistul care-l prepar si l elibereaz. Reeta nmnat bolnavului va servi la eliberarea medicamentelor din farmacie . Fiind un act oficial, reeta angajeaz responsabilitatea juridic, att a medicului care a redactat-o, ct si a farmacistului care o execut, fiind considerat un document medico-legal. ntocmirea ei se face cu grij, att n ceea ce priveste fondul ct si formatul. Prin fond, n acest caz, se nelege modul de alegere a substanelor medicamentoase, corecta lor mbinare, evitarea incompatibilitilor, dozarea judicioas si prescrierea adecvat pentru administrare. Un obicei bun este acela de a pune reeta dup redactare cteva minute deoparte si de a o reciti nainte de a fi semnat si parafat. Acest lucru este benefic deoarece, n cazul distragerii ateniei medicului n activitatea sa n cabinet, se pot strecura greseli care astfel pot fi corectate. Ca form, ordonana trebuie s ndeplineasc unele condiii care, n final, s permit farmacistului o nelegere perfect a celor exprimate. Dupa ce a hotarat ce va recomanda bolnavului medical ii da indicatiile de tratament , sub forma unei prescriptii , in care sunt cuprinse: date referitoare la bolnav , ordonanta propriu- zisa , prescriptii dietetice , igienice, data eliberarii retetei , semnatura si parafa medicului . Reteta se compune din patru parti , aceleasi ca la farmacoterapia alopata: superscriptia , inscriptia , subscriptia , instructia. 33 Superscriptia: Este mereu aceeasi , se inseamna cu Rp( recipe = ia) . Inscriptia : Cuprinde medicatia si se redacteaza intr-un mod propriu produselor homeopate. Pentru prescrierea unui singur remediu , unitar, se scrie numele in limba Latina , urmat de indicarea potentei. Pentru complexism simultan sic el succesiv se scriu , unul sub altul , numele remediilor recomandate si potenta. Subscriptia: Se indica forma medicamentoasa ( granule , comprimate , capsule), numarul dozelor recomandate (in cifre romane), eventual ambalajul. Instructia:
30

Se dau indicatii privind modul de administrare . Se incepe cu D.S.( detur signetur = elibereaza si eticheteaza) , apoi calea de administrare ( sublingual , oral) cantitatea pentru o data, intervalul dintre administrari, momentul administrarii.

Fig .7 Prescrierea medicamentului

31

Capitolul 5. Prepararea farmaceutica a medicamentelor homeopatice


5.1 Procesul de fabricatie: Preparatele homeopatice sunt obinute din produse de origine vegetal sau animal (veninuri...) i din produse chimice minerale (cuprum = cupru) sau organice (glande). a) Suele de origine vegetala: tincturile-mama (TM) de origine vegetal sunt obinute prin macerarea n alcool a plantelor (sau a prilor din plante) proaspete sau, mai rar, uscate. Macerarea are loc n recipiente din sticl sau din oel inoxidabil, timp de cel puin trei sptmni. Dup macerare, tincturile-mam sunt decantate, filtrate, pstrate n condiii deosebite (temperatur, luminozitate redus, aerare...) i controlate n mod riguros. Masa de tinctur-mam astfel obinut este egal cu de zece ori cea a materiei prime tratate (calculat n raport cu masa acestei materii prime deshidratate). b) Suele de origine animal: sunt constituite printr-o macerare n alcool n proporie de 1 /20: - a animalelor ntregi vii Apis mellifica = albina ntreag Formica rufa = furnica roie - sau a anumitor pri sau organe ale animalelor, sau a anumitor secreii Sepia = cerneala sepiei - sau a veninurilor Lachesis = veninul de Bothrops surucucu Vipera Redi = veninul de Vipera aspis c) Suele de origine chimica, de origine mineral sau organic, ele conin: - corpuri simple sau compuse: metale, metaloizi, hormoni, vitamine; - compleci chimici de origine natural sau sintetic (Natrum muriaticum, Calcarea ostreica). Bioterapeuticele Sunt medicamente obinute din:
32

- produse nedefinite chimic (seruri, vaccinuri, toxine, anatoxine, virusuri...); Astfel, Tuberculinum este obinut din culturi de Mycobacterinum tuberculosis; - secreii sau excreii patologice; Psorinum, obinut din lizatele serozi-tfilor leziunilor de scabie; - culturi microbiene pure. Colibacillinum, lizate obinute din culturile de Escherichia coli. Izoterapeuticele Sunt preparate extemporanee; prima diluie trebuie s fie sterilizat. 35 Se disting dou categorii de izoterapeutice: a) autoizoterapeuticele, obinute din prelevatele biologice ale bolnavului i destinate folosirii sale exclusive (urin, puroi, expectoraii...) cu condiia ca aceste prelevri s nu conin snge, cci, din motive de securitate (SIDA, BTS), sngele a fost exclus dintre preparatele izoterapeutice. b) heteroizoterapeuticele, obinute din alergene: polen, pr de pisic, praful de cas, acarieni, igri... Toate izoterapeuticele se elibereaz pe baz de prescripie medical.

Fig.8 Prepararea

33

5.2 Dilutii , trituri , granule , globule Ce este o dilutie homeopatica ? O dilutie reprezinta o forma diluata a unei substante obtinuta din substante chimice, minerale, plante sau animale. In homeopatie exista mai multe tipuri de dilutie. Dilutia decimala 1 :10 notata cu litera D, centizecimala 1 :100 notata cu litera C ( in Romania noatata cuCH) sau chiar 1:50000, notata cuQ sauL M. Dilutia se poate efectua insa de mai multe ori succesiv. Daca din extractul unei plante se ia o picatura si se amesteca cu 9 de picaturi de apa sau de alcool obtinem dilutia D1. Daca din dilutia D1 amestecam o picatura cu 9 picaturi de apa sau alcool obtinem dilutia D2 si asa mai departe. Dilutia D3 este ca urmare de 1: 1000. Pe vremea lui Hahnemann nu exista dilutia D, ci numai dilutia C, aceasta din urma este o dilutie relativ noua. Dilutiile C (in Romania CH) au un efect mai puternic si creeaza mai putine simptome initiale decat cele D. (Agravarea initiala a simptomelor este un semn ca remediul a fost ales bine dar ca dilutia este prea joasa.) Dilutia D corespunde din din punct de vedere material cu jumatate din dilutia C ( CH) . De exemplu C6 este echivalent cu D12, desi dilutia C6 are un efect un pic diferit de D12. Din substanta initiala aflata in picatura initiala deja in dilutia D14 nu mai este continut mai aproape nimic. Cum poate totusi sa functioneze remediile homeopate ? Procesul de diluare nu este singurul proces care se efectueaza la fabricarea remediilor homeopate. Dupa fiecare proces de diluare flaconul de sticla in care se afla remediul este batut manual de 10 sau de 100 de ori, in general podul palmei. Acest proces se numeste potentare. sau dinamizare (In limba germana un remediu homeopatic nu se numeste dilutia C10 ci potenta C10). Fara procesul de dinamizare remediile homeopate ele nu mai isi fac efectul. Solutiile homeopate care sunt supuse vibratiilor aleatoare, mecanice sau electroamagnetice (transport, unde radio, radiatii X, etc) isi pierd efectul initial. Deja transportul face des ca solutiile sa-si piarda efectul.
34

In homeopatie un remediu are un efect cu atat mai mare cu cat el a fost diluat si zdruncinat mai mult, deci potentat mai mult. Din acest lucru se poate vedea ca diluarea in sine luata singura nu are efect asupra organismului ci numai combinatia de diluare a substantei originale impreuna cu zdruncinarea manuala a solutiei creeaza efectul de potentare a remediului. Alegerea dilutiei potrivite. Alegerea dilutiei a fost si este inca o controversa mare in homeopatie. Unii folosesc dilutii pana la D6, altii jura pe dilutiile medii in timp ce ultimii folosesc numai dilutile inalte de la D30 in sus. Dr. Arthur Lutze de exemplu, a folosit numai dilutie D30. In USA au trait multi doctori care au lucrat numai cu dilutii inalte D100, D200, D100000, printre care si Nash care le-a folosit aproape in exclusivitate. In cartea lui Lutze Simptome caracteristice in terapia homeopatica se pot gasi multe exemple si multe cazuri de vindecare de-a dreptul miraculoase. Samuel Hahneman insusi, cel care a descoperit homeopatia, a folosit la inceput dilutii joase, insa a trecut mai tarziu la dilutii mai inalte incepand cu C30. Alegerea dilutiei depinde de caz si de pacient, fiecare medic homeopat le alege dupa experienta si predilectia proprie. La alegerea dilutiei se poate folosi urmatoarea regula : Este de ales dilutia care, fara sa creeze o dauna in organism are o influenta vizibila in mod clar asupra corpului bolnav. Toate starile de boala pozitive necesita solutii slabe sau negative, deci dilutii inalte. Toate starile de boala negative necesita solutii inalte sau pozitive, deci dilutii joase. Bolile pozitive sunt acele boli cu forma activa, infamatorie, cu febra, cu stari nervose precum si bolile cronice. Bolile negative sunt acelea cu stare de slabiciune, de slabire, de slabiciune generale, organe degenerate si slabite, slabiciunea nervilor. Exista anumite reguli pentru alegerea dilutiei potrivite care pot fi studiate, insa alegerea dilutiei potrivite este o arta pe care o poate stapani numai un maestru talentat in arta de vindecare homeopatica. Pe langa alegerea dilutiei potrivite mai joaca un rol si varsta si personalitatea pacientului, in plus alimentatia, drogurile consumate (alcool, tutun, cafea, etc.), clima, altitudinea. In nord sunt necesare dilutii mai inalte decat in sud, de asemenea la zone muntoase, inalte fata de zonale joase, de mare.
35

Exista o posibilitate simpla de a nimeri cu certitudine dilutia adecvata: se amesteca trei dilutii diferite ale aceluiasi remediu, de exemplu D6, D15 si D30. Atunci dilutia potrivita este cu mare probabilitate continuta in acest amestec. Dilutiile mai mari decat C30 sau D30 sunt rezervate medicilor homeopati deoarece efectul lor este de lunga durata si mai adanc. Pentru uz propriu se folosesc in general dilutiile joase D1 pana la D30 sau C1 pana la C30. Remediile facute din substante otravitoare trebuie luate in dilutii de cel putin D4 sau D6, depinzand de puterea otravii. In general dilutiile joase din substante nocive nu se pot obtine de la farmacie decat cu reteta de la medic, deci un pacient nu se poate trata singur cu dilutii periculoase. Remediile facute din plante vindecatoare folosite in fitoterapie (galbeneaua, paducel, etc.) se iau in general in dilutii joase tinctura (D0) sau D1 pana la D12 pentru ca la astfel de plante vindecatoare este dorit ca tot spectrul de frecvente al plantei sa-i faca efectul.

Fig.9 Mojar si pistil 5.3 Absorbtia si administrarea medicamentelor: Absorbtia reprezint fenomenul de ptrundere a substantelor in mediul intern al organismului prin ci naturale sau artificiale de la locul administrrii. Viteza de absorbtie a unui medicament depinde de: - dezintegrarea formei farmaceutice administrate - solubilitatea farmaconului in fluidele oraganismului la locul administrrii
36

- trecerea medicamentelor prin membranele biologice Procesul de absorbtie poate fi influentat de o serie de factori ce intervin in procesele mennionate si care depind de medicament sau de organism : Factorii care depind de medicament : - forma farmaceutic - dimensiunile particulelor - proprietti fizico-chimice - concentratie/dozaj Factorii care depind de organism : - calea de administrare - conditii fiziologice (irigarea sanguin bogat si permebilitatea bun a locului de administrare) si patologice (inflamatia etc). Administrarea medicamentelor pe cale digestiv Mucoasele diferitelor segmente ale tubului digestiv prezint o serie de particularitti structurale ce influenteaz absorbtia. Calea digestiv (oral) este mai folosit in medicina uman, dar este curent si in medicina veterinar unde, cel mai adesea, trebuie fcute administrri fortate. Aceast cale este util pentru medicamentele fr gust sau cu un gust care poate fi mascat, in special pentru administrri in mas . De obicei, administrrile n hran se adreseaz animalelor care-si pstreaz apetitul (tratamente preventive). La animalele bolnave se fac administrri mai ales in apa de but, datorit prezentei senzatiei de sete (in special in boli febrile; tratament curativ). Remediile pentru administrrile pe cale digestiv includ: solutii, suspensii, mixturi, pilule, capsule, comprimate, pulberi, granule, boluri si premixuri. Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie Absorbtia prin mucoasa nazal. Absorbtia la acest nivel se face usor datorit vascularizatiei bogate. Se administreaz medicamente cu actiune local (inhalatii, fumigatii, instilatii nazale) sau general (cocain,hormonul antidiuretic, pulberea de hipofiz). Absorbtia prin alveolele pulmonare. La nivelul epiteliului alveolelor pulmonare se asigur schimburile gazoase intre aerul alveolar si singele capilarelor pulmonare. Moleculele cu liposolubilitate mare traverseaz usor bariera alveolo capilar.
37

Aerosolii administrati prin inhalatie prezint particule ce se depun pe peretii cilor respiratorii. Calea pulmonar este folosit pentru administrarea substantelor narcotice) sau pentru o actiune local (bronhodilatatoare, antibiotice). Administrarea medicamentelor pe cale parenteral Sunt ci artificiale, ce ofer o absorbtie rapid si complet comparativ cu administrarea local. Se folosesc foarte bine in cazuri de urgent. Medicamentele administrate parenteral se resorb neselectiv, fiind depuse direct in tesuturi sau in patul vascular. Din aceast cauz nu exist pierderi de substanta, iar dozele sunt mai mici decat administrrile interne. Solutiile care se injecteaz trebuie s fie sterile si lipsite de pirogenitate. Pentru o serie de tesuturi ele trebuie s fie neiritante, cat mai apropiate de izotonicitate si de pH neutru. Administrarea parenteral evit dezavantajele administrrii digestive (contactul cu sucul gastric si bariera hepatic),ins necesit o tehnic de injectare steril si personal calificat. Distribuirea cea mai rapid a unui farmacon se obtine in cazul injectrii intravasculare . Toate cile parenterale elimin necesitatea ca substanta medicamentoas s traverseze o mucoas, ca prim pas n procesul absorbtiei. Calea intradermic. Injectiile intradermice sunt utilizate in scop de diagnostic (de ex., tuberculinarea la bovine) sau pentru testarea sensibilittii la unii alergeni. Calea subcutanat. Se aleg locurile bogate in tesut conjunctiv lax mai accesibile si putin traversate de vase mari si filete nervoase. Absorbtia va fi lent (efectul apare in 30 45 minute), iar injectarea dureroas (din cauza inervatiei senzitive). 5.4 Descrierea unor leacuri homeopatice: ALLIUM CEPA ( ceapa de bucatarie) Remediul homeopatic din ceap, Allium cepa este principalul remediu homeopatic indicat n catarul nazal la debut, cu scurgere nazal apoas abundent i lcrimare i ochi roii. n aceast situaie, principiul homeopatiei se recunoate cel mai uor. Cine a tiat o ceap tie senzaia de iritaie la nivelul ochilor, cu lcrimare i secreii nazale apoase abundente. Dac este prezent exact aceeai senzaie ntr-o rceal la debut sau la debutul unei boli infecto-contagioase, remediul homeopatic Allium cepa CH9 sau CH15 (in funcie de intensitatea simptomelor) administrat de 3-4
38

ori pe zi, timp de cteva zile poate s soluioneze rapid episodul respectiv sau s uureze semnificativ simptomele. Ceapa este un aliment apreciat din antichitate pentru virtuile sale terapeutice, tonice i anti-infecioase, fiind considerat un factor de sntate i longevitate. De la ceap se utilizeaz cel mai des bulbul i sucul acestuia, care conine vitaminele A, B i C, zaharuri i multe sruri minerale de sodiu, potasiu, fosfat i nitrat de calciu, fier, sulf, iod i siliciu, precum i uleiuri volatile, oxidaze, acizi, principii antibiotice. Ca aciune terapeutic, se tie c ceapa este un stimulent puternic al sistemului nervos, hepatic i renal, fiind n acelai timp un diuretic puternic, dizolvant i eliminator al ureei i clorurilor. Ceapa se utilizeaz i extern, sub forma de cataplasme i comprese, avnd aciune decongestionant important. De aceea, n situaii de gt rou, de amigdale mrite de volum sau de laringit, cataplasma cu ceap crud (ceap tiat mrunt, pus pe o comprese curat i aplicat 1-2 ore pe gt) are rezultate foarte bune. De asemenea, este principalul leac contra nepturilor de insecte (se freac locul 1-2 minute cu o bucat de ceap) i mpotriva vntilor (se poate pune o felie de ceap cu un leucoplast peste locul loviturii). Este indicat i n durerile de cap (tot pentru efectul decongestionant) sau n tratamentul panariiilor.

Fig. 10 Allium cepa Arnica montana (arnica) Arnica montana reprezinta la momentul actual unul dintre cele mai cunoscute remedii homeopate, putand fi regasita in kituri pentru primul ajutor, remedii analgezice sau alifii antiinflamatorii.Arnica montana este o planta perena ce creste in Europa Centrala. Floarea acestei plante, de culoare galben aprins poate fi extrem de toxica pentru organism daca este administrata intern, motiv pentru care extractele acesteia sunt regasite doar sub forma de tincture, crema, gel, ulei sau spray. Efectele benefice Remediile herbale pe baza de arnica sunt mult mai puternice decat tratamentele homeopate, fiind alcatuite din extracte concentrate ale acestei
39

plante, fapt ce face acest tip de tratament mult mai puternic si implicit mai toxic. Administrate extern, remediile herbale s-au dovedit extrem de eficiente pentru tratamentul intinderilor musculare sau artritei, precum si manifestari asociate herpesului, asa cum sunt aftoasele. Deasemenea arnica intra in alcatuirea cremelor recomandate pentru tratarea cicatricilor, precum si a uleiurilor pentru masaj.Pentru uzul intern arnica este recomandata numai ca remediu homeopat in cazul ameliorarii durerilor si inflamatiilor postoperatorii, sau al vanatailor. Totodata, aceasta planta poate fi utilizata pentru ameliorarea durerilor din timpul si dupa travaliu, precum si pentru a diminua traumele. Dozaj: Nu exista un dozaj standard care sa va impuna sa luati o anumita cantitate de arnica montana, acest lucru depinzand in totalitate de organismul dumneavoastra si de natura conditiei medicale pe care incercati sa o tratati (atentie insa pentru a nu opta pentru acest remediu decat dupa consultarea unui medic specialist).In prepararea remediilor homeopate pe baza de arnica montana dozele pot fi insa, X, L, sau C, corespunzand dozelor sau numarului de parti de apa (sau alt diluant) in care o parte de arnica montana este diluata. Astfel X, L si C sunt echivalentul a 10, 50 si respectiv 100 de parti de substanta diluanta. Astfel, daca pe o sticluta de tinctura de arnica montana veti gasi inscriptia 6X, acest lucru inseamna ca solutia este alcatuita dintr-o parte de arnica si 10 parti de solutie diluanta, diluata de 6 ori. Ceea ce mai trebuie sa stiti este faptul ca incrisptia M este o exceptie, insemnand 1000C solutie diluanta si 1000 de parti de arnica. Ca regula generala in cazul afectiunilor cronice medicii specialisti decid administrarea unei solutii mai concentrate de arnica montana (30X-200C), in vreme ce afectiunile acute si cele dezvoltate relativ recent sunt tratate cu solutii avand o concentratie mai mica. Totodata, exista situatii in care concentratia de arnica trebuie variata. Acesta este cazul accidentelor, cand pacientii vor primi la inceput o solutie cu o concentratie mai mare urmand ca ulterior aceasta sa scada pe masura ce tratamentul se apropie de final. Efectele secundare ale plantei arnica montana Cu toate ca aceasta planta este folosita pentru ameliorarea durerilor in timpul travaliului, specialistii contraindica utilizarea acestui remediu in timpul sarcinii. Deasemenea, gelurile si cremele nu trebuie utilizate direct pe leziunile cutanate.
40

Fig 11. Arnica montana

Chelidonium majus (Rostopasca) Este considerat un remediu natural n tratarea i vindecarea urmtoarelor afeciuni: afectiuni renale, reumatism, hemoroizi, cancer de piele, negi, btturi, hepatit cronic, tuse. Rostopasca este cunoscut i pentru proprietatea ei de a echilibra metabolismul. Sucul de rostopasc se recomand n tratarea mtreii, constipaiei, abceselor pe pleoape, iar vinul de rostopasc n vindecarea afeciunilor hepatice. Uz intern: - partea aeriana a plantei - boli hepatice, afectiuni biliare, boli intestinale, tulburari gastrice si duodenale, angina, sifilis, paraziti intestinali, guta, boli reumatice, constipatie, insomnie, enterite, febra sub forma de infuzie, decoct, tinctura. Uz extern: - ulcere cutanate, dermatomicoze, piodermite, pitiriazis, inflamatii oculare, veruci fulgare, negi, pecingine, papiloame, bataturi sub forma de bai locale, compresa, cataplasma. Contraindicatii: - Planta nu se utilizeaza in timpul sarcinii, lactatiei sau copiilor. Ca reactii adverse pot sa apara stari de voma, colici, diaree sanguinolenta, arsuri, leziuni sau vezicule pe mucoasa bucala, prurit, hematurie, cefalee, ameteli,

41

delir, halucinatii, asfixie, edem pulmonar si chiar deces datorita paraliziei centrilor nervosi.pectorala, hipertensiun, astm bronsic,

Fig 12. Chelidonium majus Berberis vulgaris (Dracila): Medicina stiintifica a constatat o stimulare a aparatului circulator si a respiratiei atunci cand se foloseste aceasta. Astfel, in starile de epuizare acuta sau cronica, circulatia sangelui se imbunatateste, pulsul devenind mai sanatos, iar respiratia mult mai usoara. Actiunea sa nu este violenta, dar foarte pretioasa. Dr. Riperger, dr. Newton si dr. Lippe o pretuiesc indeosebi ca un mare potrivnic al calculilor biliari. De asemenea, au actiune antiinflamatorie asupra ficatului, vezicii biliare, rinichilor si a basicii udului. Diminueaza durerile menstruale. Medicina populara intrebuinteaza dracila ca o purificatoare a sangelui, contra febrelor, ca apa de gura, pentru potolirea durerilor dentare etc. Practica zilelor noastre arata ca, asociata cu Chaparal de California, trifoi rosu de balta, a dat bune rezultate in cancerul incipient al ficatului. Decoctul de dracila se obtine dintr-o lingurita de scoarta ce se pune intro cana cu apa si se fierbe 10-15 minute. Se administreaza de 3 ori pe zi. Tinctura de dracila se obtine din 100 grame de planta la 1 litru de alcool de 40 de grade. Se administreaza 10-15 lingurite amestecate cu apa de 3 ori pe zi. Indicatii terapeutice: Dracila este unul dintre cele mai bune remedii pentru corectarea functiei ficatului si stimularea secretiei biliare. Planta este indicata in inflamatia vezicii biliare sau in calculi biliari; de asemeni pentru icterul cauzat de congestia ficatului. Ca tonic amar, cu efecte laxative usoare, dracila este indicat in cazul persoanelor slabite, pentru a le curata si inzdraveni sistemul. O actiune interesanta a plantei este capacitatea de a reduce dimensiunile splinei marite. Actioneaza impotriva malariei si este eficienta si in tratarea infectiilor cu protozoare.
42

Contraindicatii: A nu se consuma in timpul sarcinii.

Fig 13 . Berberis vulgaris

Capitolul 6. Eliberarea medicamentelor homeopate in farmacie :


6.1 Prospecte ale medicamentelor homeopate eliberate in farmacie: Forme farmaceutice homeopate pentru raceala : Stodal (sirop): Siropul STODAL este destinat tuturao bolnaviilor indifferent de varsta , avnd o formul conceput special pentru a vindeca toate tipurile de tuse, ajutnd sistemul respirator s-i exercite funcia sa esenial. Stodal comport o asociere de compui homeopatici care sunt utilizai n tratamentul simptomatic al tusei productive i / sau neproductive. Nu conine codein, nu d stare de somnolen sau de oboseal, putnd fi utilizat i de persoanele care conduc autovehicule sau opereaz mainiunelte. Poate fi administrat tuturor: aduli, copii, sugari, femei nsrcinate, vrstnici. Nu are efecte secundare sau contraindicaii. Nu are interaciuni medicamentoase. Indicaii terapeutice: Este indicat n toate tipurile de tuse care apare n afeciunile acute i cronice ale sistemului respirator: tuse seac sau productiv, nocturn sau diurn, iritant sau durero as, laringite, traheite, bronite. Mod de administrare: Aduli: 1 lingur de sirop de 3-5 ori pe zi. Copii: 1 linguri de sirop de 3-5 ori pe zi. Produsul nu are reacii secundare, contraindicaii, nu interacioneaz cu alte medicamente, fiind bine tolerat i recomandat fr restricii femeilor nsrcinate, care alpteaz, copiilor mici.

Fig .14 Stodal sirop


43

Oscillococcinum. Oscillococcinum este un medicament homeopatic. Doza intreaga de aproximativ 1g. Flacon de 3 si 6 tuburi-doza. Indicatii Tratament preventiv: se ia o doza pe saptamana in perioada de expunere gripala. Stare gripala incipienta: se ia o doza cat mai devreme posibil eventual repetati tratamentul de 2 sau 3 ori din 6 in 6 ore. Stare gripala declarata: se ia cate o doza dimineata si seara timp de 1 pana la 3 zile. Daca simptomele persista si dupa 3 zile, consultati medicul. Doze si mod de administrare Se tine sub limba pana la topire continutul unui tub-doza. Pentru sugari se lasa continutul unui tub-doza sa se topeasca in putina apa si se administreaza cu lingurita sau biberonul. Se ia Oscillococcinum cu un sfert de ora inaintea mesei sau la ora dupa aceasta. Oscillococcinum va fi cu atat mai eficace cu cat este luat mai devreme, odata cu primele simptome de stare gripala, actionand astfel mai rapid. Posologia variaza in functie de momentul la care se intervine in evolutia bolii.

Fig. 15 Oscillococcinum

Homeogene 9: Indicatii : Dureri de gat, laringite, raguseli. Compozitie Mercurius solubilis 3 CH, Pulsatilla 3 CH, Spongia tosta 3 CH, Bryonia 3 CH, Bromum 3 CH, Belladonna 3 CH, Phytolacca decandra 3 CH, Arum triphyllum 3 CH, Arnica montana 3 CH, aa 0,667 mg. Excipienti q.s.p. 1 comprimat de 0,20 g. Mod de
44

administrare

Se suge lent 1 comprimat la fiecare ora, intre mese, insa nu imediat inainte sau dupa mese. In caz de ameliorare, se rareste administrarea.

Fig.16 Homeogene 9

Influcid: Mod de administrare : Doza de atac 1 cp/ora , fiind ajustata in functie de varsta, se continua cu 1 cp de 3 ori/zi, pana la remisia simptomelor. copii 1-6 ani max. 6 cp. / zi copii 6-12 ani max. 8 cp. / zi peste 12 ani, adulti max. 12 cp. / zi Tabletele se administreaza cu o jumatate de ora inainte sau dupa masa; se recomanda mentinera comprimatului in cavitatea bucala cat mai mult timp posibil. Grupa farmaceutica Produs homeopat. Actioneaza conform principiilor homeopatiei Indicatii terapeutice Stari febrile, raceala si gripa. Contraindicatii Hipersensibilitate la oricare dintre componentii produsului. Precautii: nu sunt necesare. Atentionari speciale Nu exista suficienta experienta pentru administrarea de Influcid la sugari. Nu este recomandata folosirea de Influcid sub un an. Interactiuni cu alte medicamente, alte interactiuni: nu sunt cunoscute. Efectul unui medicament homeopat poate fi influentat nefavorabil de factori generali ce tin de stilul de viata: consum de alcool, cafea, dieta bogata, stres. Sarcina si alaptarea Influcid se va utiliza cu avizul prealabil al medicului. Capacitatea de a conduce autovehicule sau de a folosi utilaje Influcid nu influenteaza capacitatea de a conduce autovehicule sau de a folosi utilaje. Reactii adverse Nu se cunosc.pana in prezent. Administrarea unui medicament homeopat poate determina acutizarea temporara a simptomatologiei. Supradozaj
45

Ingestia accidentala a intregii cutii poate provoca la persoanele cu intoleranta la lactoza, tulburari la nivelul tubului digestiv sau poate avea efect purgativ.

Fig 17. Influcid 51 Coryzalia: Forma de prezentare: Drajeuri care contin: Allium cepa 3 CH, Belladonna 3 CH, Sabadilla 3 CH, Kalium bichromicum 3 CH, Gelsemium sempervirens 3 CH, Pulsatilla 3 CH, -aa 0,333 mg; cutie x 2 blist. x 20 dj. Indicatii: Afectiuni rinofaringiene, guturai, febra fanului, raceli, rinite in diferite stadii, rinite acute, rinite cronice, rinite alergice (in aceste cazuri se recomanda asocierea unui tratament de fond cu polen, histamina, psorinum etc.). Doze si mod de administrare: Se administraza un drajeu la fiecare ora. Dupa ameliorarea simptomatologiei se mareste intervalul dintre administrari. Drajeurile nu se inghit (se sug). Contraindicatii: Hipersensibilitate la oricare din componentele produsului.

46

Fig 18 . Coryzalia Tonsilotren: Indicatii Afectiuni ale cailor respiratorii superioare, ca: amigdalita acuta, faringita catarala, faringita cronica, faringita cronica si recurenta, hipertrofia amigdaliana la copii, tratamentul postoperator dupa amigdalectomie. Contraindicatii A nu se administra persoanelor cu hipersensibilitate cunoscuta la crom. Nu se recomanda utilizarea Tonsilotren de catre pacientii cu hiperfunctie tiroidiana fara consultarea prealabila a medicului. La fel ca orice medicament, Tonsilotren va fi administrat in timpul sarcinii si alaptarii numai la recomandarea medicului. Mod de Administrare Copii 2-12 ani Doza de atac 1-2 zile 1 cp./2 ore, se continua cu 1 cp.de 3 ori/ zi 1 cp. de 3 ori/zi, 6-8 saptamani Repetare de cateva ori/an Copii peste 12 ani, adulti Doza de atac 2 zile ,1-2 cp./ora se continua 1-2 cp. de 3 ori /zi 1-2 cp. de 3 ori/ zi, 6-8 saptamani Repetare de cateva ori/an Pentru copiii cu hiperplazie amigdaliana, doza recomandata este de 1 cp. de 3 ori/ zi, durata tratamentului fiind de 6-8 saptamani. Se recomanda mentinerea comprimatelor in cavitatea bucala cat mai mult timp. Compozitie 1 comprimat (250,5 mg) contine: Atropinum sulfuricum trit. D5 12,5 mg; Hepar sulfuris trit. D3 10,0 mg; Kalium bichromicum trit. D4 50,0 mg;
47

Mercurius bijodatus trit. D8 25,0 mg; Silicea trit. D2 5,0 mg si excipienti: monohidrat de lactoza, sucroza, stearat de magneziu.

Fig 19 . Tonsilotren Paragrippe: Descriere: Produsul poate fi administrat in timpul sarcinii si alaptarii. Paragrippe nu influenteaza capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi Indicatii: Stari gripale, incepand de la primele semne si simptome : frisoane, curbatura, febra, cefalee. Contraindicatii: Hipersensibilitate la oricare dintre componentii produsului. Administrare: Cale orala. Doza uzuala este de 2 comprimate Paragrippe administrate la intervale de 1 2 ore, cu pauza in timpul meselor. Dupa ameliorarea simptomatologiei, se rareste administrarea. Comprimatele se sug, sau pot fi administrate oral sfaramate si dizolvate in putina apa.

Fig .20 Paragrippe

48

Homeovox: Forma de prezentare: Un drajeu contine: Aconitum napellus 3 CH, Arum triphyllum 3 CH, Ferrum phosphoricum 6 CH, Calendula officinalis 6 CH, Spongia tosa 6 CH, Belladonna 6 CH, Mercurius solubilis 6 CH, Hepar sulfur 6 CH, Kalium bichromicum 6 CH, Populus candicans 6 CH, Bryonia disica 3 CH, in parti egale a 0,091 mg; cutie x 3 blist. x 20 dj. Indicatii: Afectarea corzilor vocale manifestata in special prin raguseala, oboseala corzilor vocale, afonie, laringita. Doze si mod de administrare: Profilaxie: 2 dj. de 5 ori/zi. Tratament: 2 dj. la fiecare ora, intre mese. Dupa ameliorarea simptomatologiei se creste intervalul dintre doze. Drajeurile se sug. Contraindicatii: Hipersensibilitate la oricare din componentele produsului.

Fig 21 . Homeovox

49

55 Forme farmaceutice pentru rinite alergice: Rhinallergy: Forma de prezentare Comprimate cu Allium cepa 5CH, Ambrosia artemisiaefolia 5CH, Euphrasia officinalis 5CH, Histaminum muriaticum 9CH, Sabadilla officinarum 5CH, Solidago vigra aurea 5CH in parti egale de 0,5 mg Indicatii: Rinite alergice tranzitorii, febra fanului. Doze si mod de administrare: Adulti si copii peste 6 ani: 1 cpr. de supt la fiecare 1-2 ore (maxim 6 cpr. pe zi). Durata maxima a tratamentului: o saptamana. Contraindicatii: Hipersensibilitate.

Fig.22 Rhinallergy

Forme farmaceutice utilizate pentru tulburari menstruale: Klimaktoplant: Compozitie: Cimicifuga racemosa D2 25mg
50

Sepia officinalis D2 25mg Strycnos ignatii D3 25mg Sanguinaria canadensis D2 25mg excipienti: lactoza monohidrat, amidon de grau, stearat de magneziu Indicatii terapeutice: tulburari ale instalarii menopauzei, cum ar fi: bufeuri ,transpiratii ,palpitatii ,neliniste tulburari ale somnului tulburari emotionale iritabilitate emotionala (DEPRESIE) Interactiuni cu alte medicamente sau alimente: In general: un mod de viata necorespunzator (dieta bogata, consumul de lacool, tutun si stimuante) pot influenta negativ efectul unui medicament homeopat KLIMAKTOPLANT nu influenteaza sarcina , alaptarea, capacitatea de a conduce autovehicule sau de a folosi utilaje Doze, mod de administrare; Doza uzuala este de 2 comprimate (cp) x 3/zi, la inceputul tratamentuluiPentru manifestarile minore sau de intensitatea medie, doza uzuala este de 2 cp x2/zi comprimatele vot fi administrate cu 1/2 - 1 ora inainte de masa si preferabil, vor fi lasate sa se dizolve incet in gura Reactii adverse; -NU se cunosc -administrarea unui medicament homeopat poate determina acutizarea temporara a simptomatologiei Mastodynon: Compozitie Agnus castus D1 20g , Culophylium thalictroides D4 10g Culophylium thalictroides D4 10g ,Cyclamen D4 10g, Ignatia D6 10g , Iris D2 20g ,Lilium tigrium D3 10g. Indicatii Tulburari menstruale bazate pe o insufucienta luteala permanenta sau temporara; Infertlitate datorata insuficientei luteale;
51

Indispozitii care pot aparea inaintea perioadei menstruale (Sindrom Premenstrual PMS), ca de exemplu : mastodinii, labilitate psihica, edeme ale mainilor si picioarelor, constipatie, precum si dureri de cap (cefalee), migrene; Afectiuni dureroase benigne ale sanilor (Mastopatie Fibrochistica). Doze si mod de administrare Daca nu exista alte indicatii, se pot administra 30 picaturi (pic) cu putin lichid dimineata si seara. Tratamentul trebuie sa dureze cel putin 3 luni, chiar si in timpul perioadei menstruale. In mod normal, se poate simti o ameliorare dupa 6 saptamani. Daca apar indispozitii la intreruperea tratamentului, terapia trebuie continuata dupa consultarea medicului curant. Contraindicatii Intoleranta la unul dintre componentele produsului; Alcoolicii; Bolnavi cu afectiuni hepatice grave, trebuie sa consulte medicul inainte de administrarea produsului. Nu se recomanda ca produsul sa nu fie administrat in timpul sarcinii sau a alaptarii. Reactii adverse Foarte rar pot aparea tulburari digestive (dureri de stomac, greata, voma) care dispar la intreruperea tratamentului; Agnus Castus poate determina agitatie psihomotorie, halucinatii; La aparitia acestor semne si simptome este necesara prezentarea la medic. Specificatii MASTODYNON nu este indicat in timpul afectiunilor maligne ale sanilor. Datorita continutului in etanol sticlele (flacoanele) deja desfacute se pot mentine mult timp. Pentru siguranta produsului, se recomanda totusi ca flacoanele desfacute, sa fie consumate in 12 luni. Pentru a picura solutia, sticla picuratoare trebuie tinuta vertical. In anumite conditii poate parea o usoara tulburare sau floconare in solutie, care nu afecteaza in nici un fel eficacitatea produsului.

52

Fig 23. Mastodynon

53

CONCLUZII: Homeopatia se bazeaza pe o suma de principii bine stabilite, derivate din studiul si intelegerea fiintei umane ca un intreg compus din trei planuri fundamentale: mental, emotional si fizic. Principiul individualizarii consta in tratarea fiecarui individ conform particularitatilor sale (predispozitia ereditara sau dobandita, cauzalitatea particulara, caracteristicile mentale, emotionale si fizice). Principiul fortei vitale afirma ca functionarea organismului uman este guvernata de un plan subtil de natura energetica care coordoneaza toate celelalte planuri si care a fost denumit de Hahnemann forta vitala. La acest nivel apare intai boala si tot la acest nivel organismul in mod natural initiaza procesul de vindecare. Remediul homeopatic al carui principiu activ este de natura energetica similara cu cea a fortei vitale actioneaza la nivelul acesteia, in acelasi sens cu ea, determinind procesul de vindecare conform legilor naturale ale vindecarii. Medicina alopata intelege prin boala simptomul sau totalitatea simptomelor pentru care pacientul solicita consultatia, incadrate intr-un diagnostic. Homeopatia le considera pe acestea doar manifestarile exterioare ale bolii, si le ia in considerare numai ca pe niste indicatori. Astfel, diagnosticul alopatic de boala in cazul oricarui pacient este important pentru abordarea homeopatica numai pentru identificarea caii patologice parcurse de forta vitala, dar tratamentul in sine se adreseaza acesteia din urma. Tratand dezechilibrul fortei vitale manifestat prin anumite simptome, aceste simptome vor disparea. Concluziile privind pozitia celor doua tipuri de medicamente reies ca o necessitate obiectiva, din treceea in revista a etapelor principale din istoria medicinii si a medicamentului.

54

BIBLIOGRAFIE:
1. Memomed 2010 , editia a saisprezecea , Editura Universitara 2. Ghid farmacoterapic alopat si homeopat , 2010 Editura Universitara 3. http://www.homeopathicmd.ca/Romanian.html 4. http://www.medicultau.com/boli-si-tratamente/homeopatie/index.php 5. http://www.scribd.com/doc/21663194/forme-farmaceutice 6. http://www.homeopatie.ro/principiile-homeopatiei-15.htm 7.www.homeopatie.ro 8. http://www.homeopathinlondon.co.uk 9. http://www.scribd.com/doc/33401350/Remedii-homeopate 10. http://www.ghidterapii.ro/component/content/article/36-homeopatie/93despre-homeopatie.html 11.http://www.postamedicala.ro/ceapa---allium-cepa---alimentmedicament.html

55