1.

Avantajele homeopatiei

Este terapia inofensivă, lipsită de riscuri.

Manifestă spectrul larg de acţiune.
Manifestă eficacitate considerabilă.
Tratează omul ca un tot întreg.
Este activă prin "aducerea la echilibru", nu prin combaterea "contrarie" a simptomelor.
Tratamentul are un grad avansat de invidualitate.

2. Dezavantajele homeopatiei

Acţionează mai lent decât alopatia.

Este ineficientă în cancer, afecţiuni organice severe (ciroză, aterosclerozăetc.).
Este o metodă laborioasă, necesitând consultaţii lungi, repetate.
Nu poate suprima rapid durerea în cazul unor urgenţe medicale sau chirurgicale (infarct, colica renală,
abdomen acutetc.).
Experimentul de la animal nu se poate transpune la om.

3.Principiile de bază ale homeopatiei.

Legea similitudinii.
Similia similibus curantur
o substanţă care produce un set de simptome când este administrată unui om sănătos, poate vindeca simptome
asemănătoare la un bolnav dacă este folosită în doze foarte mici.

Când cele doua tablouri simptomatice se suprapun perfect, se spune ca remediul este simillimumpentru bolnav,

iar când tabloul simptomatic al remediului acopera numai parţial tabloul simptomatic al bolnavului, el este

Legeadovezilor(testărilor).

oricesubstantafarmacologic active provoaca, indozeponderale, laomulsanatossisensibil,

unansambludesimptome= opatogenezie

SimptomelecaracteristiceremediilorsuntconsemnateînMateriaMedica
experimentepevoluntari(proving-uri)
din cărţilede toxicologie.

Legea remediului unic.

administrarea unui singur remediu la un moment dat

Legeadozeiminimeşiteoriadinamizăriimedicamentului(potenţă).
"Dozele mari omoara, dozele medii paralizeaza, dozele mici stimuleaza".

Legeadirecţieivindicării(legealuiHering).

1. Din interior catre exterior, de la organele mai importante catre organele mai puţin
importante(pentru supravietuirea individului).

2. De sus în jos.

3. În ordinea inversa aparitiei lor.
PrincipiulForţeiVitale.
Mecanismele de apărare ale organismului

Legeastricteiindividualizării.

4.Școli terapeutice în homeopatie.

Homeopatiaclasicăsau homeopatiaunicistă.

Homeopatia pluralistă

Homeopatia complexistă.

1) Unicismul, care susține utilizarea unui singur medicament la un moment dat;

2) Pluralismul, care susține utilizarea în același timp a mai multor medicamente, cu condiția ca acestea să fie
administrate la momente diferite, chiar și în aceeași zi;

3) Complexismul, care susține utilizarea de remedii multiple, chiar conținute în același produs sau multiple
remedii individuale administrate în același timp;
4) Homotoxicologia, care este o formă de complexism bazată pe concepte extrase din biochimie și toxicologie
moderne. În același produs sunt administrate produse intermediare ale ciclului Krebs (ciclul fundamental al
transformărilor metabolice ale corpului), catalizatori (în special oligoelemente cum ar fi seleniu și cupru),
nosode, organoterapii și produse homeopatice în mod natural, dar adesea cu mai multe puteri exemplu, Arnica
D 5 și Arnica D 30);

5) Eclectismul, care nu este o adresă de sine stătător, ci este, practic, modalitatea de a prescrie trei sferturi de
medici homeopați, care se proclamă de asemenea unicisti, dar, oricum, după caz, ei dau remedii complexe; mai
rar se întâmplă inversul pentru practicienii pluraliști și complexe, care rareori folosesc remedii unice.

Homeopatie complexistă

Advertising
Mai multe remedii homeopatice sunt unite într-un singur produs: pentru homeopatii homeopați aceasta este o
erezie reală. Ei au dreptate atunci când pretind că soluția complexă nu este echivalentă cu suma simplă a
addendelor; dar tocmai din acest motiv se formează un produs nou, care este echivalent, în scopul unei acțiuni
eficiente, celui mai mic multiplu comun al componentelor sau acțiunii terapeutice pe care toate componentele o
au în comun. În plus, chiar și produsele homeopatiei uniciste, în realitate - în afară de unele componente unice,
cum ar fi produsele derivate din metale grele - sunt, de fapt, mai multe componente.

Casa de origine eclectică

Contemplați utilizarea, în funcție de caz individual, a unui tip de homeopatie mai degrabă decât a celuilalt; la
începutul unui caz, când simptomele sunt complexe și dificil de interpretat prin interferența obiceiurilor proaste
și a medicamentelor chimice, se preferă utilizarea homotoxicologiei, apoi a homeopatiei pluraliste franceze, a
homeopatiei germane uniciste și, în final, kentian homeopatia unicistă.

Homeopatia pluralistă franceză

Diferitele remedii homeopatice sunt administrate la ore diferite în timpul zilei sau săptămânii și sunt însoțite de
utilizarea așa-numitelor produse bioterapeutice: gemoterapeutice, organoterapii, litoterapii, fitoterapeutice.

Kenian homeopatia homicidală

James T. Kent (1849-1916), american, a scris un repertoriu de simptome celebre pentru a facilita recuperarea
similimului homeopat și a fost mai purist decât Hahnemann însuși. De asemenea, din acest motiv, homeopatia a
pierdut atât de mult în acele vremuri în Statele Unite, care nu se mai recuperează. Pe de altă parte, fiecare
homeopat datorează recunoștință Kent pentru munca produsă, atât de prețioasă pentru generațiile de iubitori de
homeopatie.

Germană homeopatică unicistă

Gândirea lui Hahnemann a avut printre contemporanii săi un iubit entuziast în baronul von Boenninghause
(1785-1864), care sa convertit la homeopatie după ce a fost tratat de către medicul său Weihe, homeopat, de o
boală gravă. El este autorul unui repertoriu important, mai puțin răspândit decât cel al lui Kent. De asemenea,
mulțumită lui, homeopatia germană unicistă presupune un caracter mai pragmatic și organic decât cel Kentian.
Reprezentanții moderni ai acestei adrese sunt Horst și Michael Barthel, CM Boger, G. Kshier.

Homotossicology

Este homeopatia bazată pe toxicologie și biochimie modernă; este istoric fiica homeopatiei biochimice a
familiei Schùssier și a homeopatiei complexe germane și a fost născută în Germania de Hans Heinrich
Reckeweg (1905-1985), cu publicarea Homotoxine a Homotoxicose, Grundiagen einer Synthese der Medizin
(Homotoxine și Homotoxicosis, fundamente ale unei sinteze a medicamentelor). Scopul declarat al Reckeweg a
fost acela de a permite abordarea și fuziunea dintre homeopatie și medicina academică. În Italia, programul
homotoxicologic a fost preluat de Dr. De Santis, fondatorul OTI (homotoxicologia italiană). Homotoxicologia
folosește produse homeopate derivate din produsele intermediare ale ciclului Krebs și chinonele lanțului
respirator, în compoziție cu organopreparate și nosode, pentru a scoate din organism toxinele care se
acumulează, constând din bacterii, viruși, substanțe de poluare, deșeuri nedistribuite ale metabolismului
intermediar, care nu sunt suficient de etanșate de organele excretoare (rinichi, ficat, intestin, piele, transpirație).
În concepția homotoxicologică, acumularea treptată a toxinelor în organism, și anume eliminarea lor, conduce
la o fază tot mai gravă de boli: Reckeweg distinge șase faze, care corespund nivelurilor succesive de intoxicație;
merge din faza de iritare sau expulzare, în care toxinele nu rămân în organism, dar sunt eliminate permanent, în
faza inflamatorie, în care toxinele tind să persiste în spațiile extracelulare, creând o reacție de respingere
(inflamație) de către corp; o fază de depunere sau acumulare, în care toxinele se acumulează sub forma tuturor
sărurilor de calciu din tractul biliar, în tractul urinar, în ganglionii limfatici, în prostată, uter și artere; o fază de
impregnare sau de imbibire, în care toxinele încep să se acumuleze chiar și în interiorul celulei, prevenind
activitatea lanțului respirator mitocondronal, care furnizează energie celulei și predispune la cele două faze
succesive constituite, respectiv, de faza degenerativă și de faza neoplastică . Administrarea homeopaticului
homotoxicologic neutralizează toxinele, care sunt într-un anumit sens chelate sau capsate unde sunt, neutralizate
și în cele din urmă îndepărtate prin căile normale de eliminare, regresând - datorită purificării homotoxicologice
- de la o fază la cea anterioară, într-o proces invers la cel al bolii; în mod natural, atunci când treceți de la o fază
de depunere (sau de acumulare), de exemplu, la faza anterioară, care poate fi o colică inflamatorie, biliară sau
renală sau intestinală, urmată de inflamarea organelor afectate. Acesta este de fapt semnul unei ameliorări, însă
în medicina oficială se confundă cu o boală în sine și se tratează simptomatic cu medicamente antiinflamatorii,
care provoacă o regresie a simptomelor, dar cu prețul revenirii la faza de depunere.

Prin urmare, medicul homotoxicologic cunoaște simptomele care pot interveni în fiecare fază și în fiecare organ
al corpului și le interpretează în mod corect, ajutând organismul să se purifice treptat de sarcina toxinei.

5. Medicamentul homeopatic: sursele remediilor homeopatice.

Medicamentul homeopatic clasic - unitar (o singura componenta) este obtinut prin diluarea si dinamizarea
(potentarea) unei materii prime (vegetale, minerale, animale, etc.) si este prescris pacientului conform
principiului similitudinii si in doze infinitezimale. nu prezinta prospect, se stabileste medicamentul
homeopatic individualizat fiecarei persoane.
Medicamentul homeopathic complex (mai multe componente), la care actiunea este declarata pentru o anumita
afectiune. Aceasta abordare se incadreaza in conceptul de homeopatie clinica. Aceste medicamente
homeopatice prezinta prospect, ca orice medicament, iar formele farmaceutice de prezentare sunt comune cu
cele ale medicamentului alopat (solutii, comprimate, fiole, unguente,etc). Acest tip de medicament homeopatic
contine, in general, combinatii de remedii homeopatice cu tropisme bine definite si care sunt foarte utile in
cazurile acute si/sau care nu permit o individualizare a medicatiei. Ele sunt medicamente homeopatice ce pot fi
prescrise atât de catre medicul homeopat cât si de catre medicul alopat (datorita prezentei prospectului)

Medicamentul homeopatic Originea medicamentului homeopatic

vegetale,
 minerale,
 animale,
 biologice

Substanțe vegetale- Ignatia amara ,Pulsatilla pratensis ,Nux vomica ,Belladonna ,Gelsemium sempervirens
Substanțe minerale- Natrium muriaticum, Kalium carbonicum, Sulphur ,Ferrum phosphoricum.Silicea
Remedii de origine animal- Lachesis mutus, Naja tripudians, Tarentula hispanica, Sepia officinalis

6. Forme farmaceutice ale remediilor homeopatice. Principiile de administrare.

Forme medicamnetoase
granule/globule
 tinctură/picături
 comprimate
 unguente/creme
 supozitoare
 forme injectabile
Sursa medicamentului homeopatic tinctura mamă, pulberea.
Prescripțiile remediilor Rp.: Natrium muriaticum 200K D.t.d. 5 gr. S.: Sublingval ..... Rp.: Calcarea carbonica
200CH Rp.: Arnica montana 10D

Mod de administrare. granulele nu se ating cu mâna, se administreaza din capacelul flaconului direct pe limba
sau sublingual; solutia se dilueaza in putina apa si se bea cu inghitituri mici care se tin in gura cateva
momente, apoi se inghit; cantitatea de medicament homeopatic pentru o administrare se specifica de catre
medicul homeopat (in general 3 granule sau 10 picaturi); medicamentele homeopatice se administreaza pe
nemâncate sau la distanta de momentul mesei (cu o jumatate de ora inainte sau dupa masa). Nu se bea, nu se
manânca si nu se fumeaza timp de o jumatate de ora dupa administrare.

în timpul administrării remediului homeopatic se va evita menta (inclusiv pasta de dinți mentolată), uleiurile
volatile, deoarece pot inactiva remediul. Igiena cavității bucale în timpul tratamentului cu medicamente
homeopatice se va face cu o pasta de dinți nementolată. Nu se consumă: Coca cola, pepsi, fanta, sprite.
Ceai de tei, muşeţel, mentă, verde, negru, alb, roşu rusesc. Mentă: gumă de mestecat, pastă de dinţi,
bomboane, ciocolată. Cafea, tutun, ciocolată neagră, cacao. Oţet. Camfor: gumă de mestecat, bomboane,
pastă de dinţi.

Antoditare Tratamentele stomatologice Anticoncepţionalele Tratamentele hormonale Tratamentele cu

antibiotice Vaccinarea Tratamente cu cortizon

7. Reguli de administrare și păstrare a remediilor homeopatice.

Mod de administrare. granulele nu se ating cu mâna, se administreaza din capacelul flaconului direct pe limba
sau sublingual; solutia se dilueaza in putina apa si se bea cu inghitituri mici care se tin in gura cateva
momente, apoi se inghit; cantitatea de medicament homeopatic pentru o administrare se specifica de catre
medicul homeopat (in general 3 granule sau 10 picaturi); medicamentele homeopatice se administreaza pe
nemâncate sau la distanta de momentul mesei (cu o jumatate de ora inainte sau dupa masa). Nu se bea, nu se
manânca si nu se fumeaza timp de o jumatate de ora dupa administrare.

în timpul administrării remediului homeopatic se va evita menta (inclusiv pasta de dinți mentolată), uleiurile
volatile, deoarece pot inactiva remediul. Igiena cavității bucale în timpul tratamentului cu medicamente
homeopatice se va face cu o pasta de dinți nementolată. Nu se consumă: Coca cola, pepsi, fanta, sprite.
Ceai de tei, muşeţel, mentă, verde, negru, alb, roşu rusesc. Mentă: gumă de mestecat, pastă de dinţi,
bomboane, ciocolată. Cafea, tutun, ciocolată neagră, cacao. Oţet. Camfor: gumă de mestecat, bomboane,
pastă de dinţi.

Mod de păstrare Remediile homeopate se vor păstra la loc uscat și răcoros, evitând razele de soare, căldura
excesivă, substanțele aromate, tutunul. Se păstrează la distanţă de orice fel de sursă de iradiere: TV,
calculator, telefon celular. Se păstrează la distanţă de mirosuri puternice: parfum, medicamente, specii etc.

8. Prepararea remediilor homeopatice. Diluare și triturare. Metode de diluare.

Spaţii şi aparatură utilizate Se utilizează spaţii de producţie special destinate preparării de diluţii homeopate,
trituraţii, amestecuri etc. Pentru ameliorarea eficienţei şi fiabilităţii medicamentului homeopat, se cere
asigurarea condiţiilor specifice sectorului injectabile. Toate operaţiunile de preparare, cu plecare de la tinctura
mamă, se realizează: • în atmosferă controlată, flux de aer laminar. Există un dispozitiv de supraveghere care
permite detecţia imediată a unor poluări accidentale; • utilizând vase de sticlă şi inox, dezinfectate şi sterilizate;
• de persoane în echipament de protecţie necesar (mănuşi, mască de faţă, bonetă); • apa distilată şi alcoolul
(diluat în prealabil) se filtrează prin membrană de 0,22 microni, înainte de introducerea în spaţiul cu aer
controlat.

Metoda Korsakowiană a fost propusă în anul 1832 de către un contemporan al lui Hahnemann, fiind
consierată o metodă mai rapidă, mai ieftină; astăzi însă este foarte puţin utilizată, iar farmacopeele homeopate
franceză şi germană o exclud categoric. Se notează cu K, Kl, K2,..., Kn şi se consideră echivalare cu diluţiile
centesimale.
Expunerea succintă a tehnicii de diluare.

Metoda ia în discuţie diluarea numai a substanţelor lichide ; tehnica de diluare comportă utilizarea unui singur
flacon, şi anume a flaconului iniţial care conţine suşa. Acesta se goleşte, iar în flacon, peste urmele de substanţă
activă se adaugă solventul; din nou, se apelează la golirea conţinutului din flacon, iar peste urmele de soluţie
rămasă pe pereţii interiori ai flaconului, se adaugă din nou solventul, acest lucru urmând să se realizeze în
funcţie de gradul de diluţie dorit.

Remedii lichide Dinamizarea se realizează printr-o agitare, scuturare puternică a flaconului bine închis, operaţie
executată de minim 100 de ori. Se recomandă un conţinut de maxim 2/3 (două treimi) lichid/flacon pentru a
rămâne în interiorul flaconului un spaţiu optim suficient. • Manual, HAHNEMANN recomandă ţinerea
flaconului în mâna dreaptă şi, cu mişcare fermă din cot, se loveşte baza flaconului de un suport tapetat cu un
material moale (piele, burete). • Este o operaţiune care se execută succesiv fiecărei trepte de diluare. • Acest
lucru se poate realiza manual şi/sau automatizat, cu agitătoare speciale.

Particularităţi • La partea de specialităţi, se va indica posibilitatea de a utiliza ca soluţie de diluare şi potenţare

alt produs, în afara amestecului alcool - apă. • în cazuri particulare, diluarea şi potenţarea se poate realiza şi cu
vin de lichior; se tratează ultimele două trepte cu vin, astfel: • în cazul preparatelor din plante proaspete,
diluarea se va începe de la diluţia D2. • în cazul preparatelor din plante uscate, diluarea se va începe de la
tinctura mamă = D1. • în cazul trituraţiilor, diluarea se va începe de la D6, D7. • Aceste preparate vor purta
inscripţionarea „vinos" şi sunt preparate finite, nu se mai pot prelucra în continuare

1. Metoda Hahnemanniană a fost introdusă şi descrisă de HAHNEMANN şi este cea mai frecvent utilizată
metodă la nivel internaţional. în funcţie de raportul în care se realizează diluarea, se conturează seria Decimală,
Centesimală şi LM de diluţie.
Decimală - se referă la faptul că diluarea se realizează în raport de 1/10 • se mai notează cu 1:10, sau D, DH sau X. •
cu indicele 1, 2, 3,..., 30 se notează treptele de diluare Centesimală - se referă la faptul că diluarea se realizează în
raport de 1/100 • se mai notează cu 1 :100 sau C, CH • cu indicele 1, 2,..., 30,..., 200 se notează treptele de diluare

Vehiculul cu care se realizează diluarea este : • în cazul substanţelor lichide, alcool de diferite concentraţii sau
amestec alcool + glicerină + apă, în funcţie de natura suşei; aceste informaţii sunt prevăzute clar în farmacopeea
homeopată, la fiecare monografie de remediu în parte. • în cazul substanţelor solide, diluarea se realizează cu un
produs solid inert, şi anume lactoză de puritate farmaceutică. • Tehnica de diluare lichidă de tip Hahnemannian se
poate reda schematic astfel (fig.1):

Este nevoie de un număr mare de flacoane (atâtea flacoane, câte trepte de diluare se doresc executate), de o
cantitate relativ mare de solvent, dar permite realizarea şi urmărirea precisă a modului de execuţie a procesului de
diluare, în ordine liniar crescătoare. • Un avantaj îl constituie faptul că permite realizarea unei Diluteci - adică a unei
colecţii întregi de diluţii intermediare (biblioteci), real utilizabile ori de câte ori este nevoie.

Tehnica de diluare solidă de tip Hahnemannian se realizează la nivel de mojar în cazul cantităţilor de până la 1 Kg şi
în aparate de omogenizare specială, pentru cantităţi mai mari de 1 Kg. Acest procedeu se aplică, de regulă, la
substanţele greu solubile şi chiar insolubile în apă sau în alcool. Se realizează astfel o formă de dispersare fină a
materiei de bază în lactoză, iar de la atingerea diluţiei C4 şi D4 se poate efectua trecerea în soluţie, cu preparare de
diluţii succesive.

LM - se referă la faptul că diluarea se realizează în raport de 1/50.000 • iniţială L = 50, iar M = 1000 • se mai notează
şi cu „Q" (în limba latină - quinquaginta miile); • fiind vorba de o diluţie la un grad foarte mare, metodă de preparare
diferă faţă de cele prezentate până acum.

Prepararea medicamentului homeopatic Metoda Hahnemann Diluții decimale 1:10 Diluții centezimale 1:100
Metoda Korsakov 1:100

Remedii solide - Trituraţii • Trituraţiile sunt forme farmaceutice homeopate solide, amestecuri omogene cu
un înalt grad de dispersie. • Sunt trei factori care se impun respectaţi, pentru reuşita procesului de trituraţie: •
modul cum trebuie să se efectueze; • raclarea materialului de pe pereţii mojarului; • timpul.
Pentru ca triturarea să se poată considera încheiată, eficientă, este nevoie ca: • 80% din diametrul particulelor
substanţei active din diluţia D1 decimal şi C1 centesimal să fie sub 10 micrometri; • nici o particulă a substanţei
active nu trebuie să depăşească 50 micrometri. • în cazul trituraţiilor, dinamizarea se realizează concomitent cu
operaţiunea de diluare şi durează minim o oră.

Cantitatea de lactoză utilizată ca „solvent", necesară diluării, se calculează în funcţie de diluţia care se prepară;
se împarte în trei fracţii egale: F1 = F2 = F3 ; prima parte F1 se introduce într-un mojar de porţelan şi se
amestecă de câteva ori cu putere pentru a colmata eventualii pori ai mojarului. Se adaugă substanţă
medicamentoasă solidă şi se triturează timp de 6 minute; apoi, timp de 4 minute, se raclează amestecul de pe
pereţii mojarului. Se triturează amestecul timp de alte 6 minute şi se răzuieşte cu o spatulă încă 4 minute. Se
adaugă a doua parte de lactoză F2, se triturează 6 minute, se răzuieşte din nou încă 4 minute şi se repetă încă o
dată cele două operaţiuni, în final, se adaugă a treia parte de lactoză F3 şi se repetă operaţiile de mai sus. Astfel,
se obţine diluţia D1, respectiv C1.

Diluţia D2 se obţine triturând 1 parte D1 cu 9 părţi lactoză. Diluţia C2 se obţine triturând 1 parte C1 cu 99 părţi
lactoză. • Manual • Cantităţile de până la 1 Kg se lucrează manual, iar tehnica este următoarea: se calculează
cantitatea de lactoză necesară unei trepte de diluare şi potenţare, conform regulii de calcul (1 :9 p. lactoză în caz
decimal şi 1: 99 p. lactoză în caz centezimal). • Este importantă realizarea unui timp necesar şi o intensitate
eficientă de amestecare, încât diluţia finală executată să aibă particule cu mărime de până la 100 microni.

Prepararea medicamentului homeopatic Metoda Hahnemann Diluții decimale 1:10 Diluții centezimale
1:100 Metoda Korsakov 1:100
Vehiculele medicamentului homeopatic alcool, apă distilată, glicerină, lactoză, zaharoză
9. Prepararea remediilor homeopatice. Metoda de diluare tip Hahnemannian.
Spaţii şi aparatură utilizate Se utilizează spaţii de producţie special destinate preparării de diluţii homeopate, trituraţii,
amestecuri etc. Pentru ameliorarea eficienţei şi fiabilităţii medicamentului homeopat, se cere asigurarea condiţiilor
specifice sectorului injectabile. Toate operaţiunile de preparare, cu plecare de la tinctura mamă, se realizează: • în
atmosferă controlată, flux de aer laminar. Există un dispozitiv de supraveghere care permite detecţia imediată a unor
poluări accidentale; • utilizând vase de sticlă şi inox, dezinfectate şi sterilizate; • de persoane în echipament de
protecţie necesar (mănuşi, mască de faţă, bonetă); • apa distilată şi alcoolul (diluat în prealabil) se filtrează prin
membrană de 0,22 microni, înainte de introducerea în spaţiul cu aer controlat.

1. Metoda Hahnemanniană a fost introdusă şi descrisă de HAHNEMANN şi este cea mai frecvent utilizată metodă la
nivel internaţional. în funcţie de raportul în care se realizează diluarea, se conturează seria Decimală, Centesimală şi
LM de diluţie.
Decimală - se referă la faptul că diluarea se realizează în raport de 1/10 • se mai notează cu 1:10, sau D, DH sau X. •
cu indicele 1, 2, 3,..., 30 se notează treptele de diluare Centesimală - se referă la faptul că diluarea se realizează în
raport de 1/100 • se mai notează cu 1 :100 sau C, CH • cu indicele 1, 2,..., 30,..., 200 se notează treptele de diluare

Vehiculul cu care se realizează diluarea este : • în cazul substanţelor lichide, alcool de diferite concentraţii sau
amestec alcool + glicerină + apă, în funcţie de natura suşei; aceste informaţii sunt prevăzute clar în farmacopeea
homeopată, la fiecare monografie de remediu în parte. • în cazul substanţelor solide, diluarea se realizează cu un
produs solid inert, şi anume lactoză de puritate farmaceutică. • Tehnica de diluare lichidă de tip Hahnemannian se
poate reda schematic astfel (fig.1):

Este nevoie de un număr mare de flacoane (atâtea flacoane, câte trepte de diluare se doresc executate), de o
cantitate relativ mare de solvent, dar permite realizarea şi urmărirea precisă a modului de execuţie a procesului de
diluare, în ordine liniar crescătoare. • Un avantaj îl constituie faptul că permite realizarea unei Diluteci - adică a unei
colecţii întregi de diluţii intermediare (biblioteci), real utilizabile ori de câte ori este nevoie.

Tehnica de diluare solidă de tip Hahnemannian se realizează la nivel de mojar în cazul cantităţilor de până la 1 Kg şi
în aparate de omogenizare specială, pentru cantităţi mai mari de 1 Kg. Acest procedeu se aplică, de regulă, la
substanţele greu solubile şi chiar insolubile în apă sau în alcool. Se realizează astfel o formă de dispersare fină a
materiei de bază în lactoză, iar de la atingerea diluţiei C4 şi D4 se poate efectua trecerea în soluţie, cu preparare de
diluţii succesive.

LM - se referă la faptul că diluarea se realizează în raport de 1/50.000 • iniţială L = 50, iar M = 1000 • se mai notează
şi cu „Q" (în limba latină - quinquaginta miile); • fiind vorba de o diluţie la un grad foarte mare, metodă de preparare
diferă faţă de cele prezentate până acum.

Prepararea medicamentului homeopatic Metoda Hahnemann Diluții decimale 1:10 Diluții centezimale 1:100
Metoda Korsakov 1:100
10. Indicații generale pentru tratamentul homeopat.

Indicaţiile generale ale homeopatiei

Tulburări funcţionale.
Diferite forme de nevroze.
Nevralgiile.
Bolile cronice cu evoluţie lentă, periodică (astm bronşic, boala ulceroasă, hipertensiune arterială etc.).
Afecţiuni alergice.
Afecţiunile acute (infecţii respiratorii virale, bronşita acută, diaree etc.).

Indicaţiile
raceli frecvente, sinuzite, otite, amigdalite, vegetatii adenoide -polipi, bronsite, astm bronsic;
eruptii ale pielii, urticarii, eczeme, psoriazis;
tulburari digestive -constipatie, diaree, hemoroizi, probleme hepatice, deficitul de asimilare si anumite
probleme legate de metabolism;
artrite, sciatica;
anumite probleme endocrine (tulburari de crestere, tiroidiene, pancreatice);
tulburari menstruale sau postmenopauza, probleme legate de sarcina, tulburari de dinamica sexuala;
socuri emotionale, depresii, anxietate, frici, fobii.

11. Consultația homeopatică. Analiza simptomelor în homeopatie.

-Discuţiahomeopatică

Extragerea simptomelor

Analiza simptomelor

Repertorizarea simptomelor
Selecţiaremediului

Selecţiapotenţei

Mod de administrarea remediului homeopatic

specifică, diferită

Identificarea remediului constituțional, similimum

Istoric

Interogarea

Observație, palpație, auscultație

Diagnostic laborator, instrumental etc.

Analiza simptomelor
Ierarhizarea simptomelor
Simptome ciudate, neobișnuite

Factori etiologici

Simptome mentale

Simptome emoționale

Simptome fizice

Modalități
Periodicitate

za simptomelor

Prescripția etiologică

Expunerealafrig,iarna
•dureri,nevralgii,febră,dupăexpunerealafrig–Aconitum
•degerăturidupăexpunerelafrig–Agaricus
•tusedupăexpunerelafrig–Arsenicumalbum
•coriză,dispneedupăexpunerelafrig–Natriummuriaticum
•congestiepelvinădupăexpunerelafrig–Bellisperennis
•nevralgiidupăexpunerelafrig–Magnesiaphosphorica

Expunerealacăldură,vara,lasoare:
•cefalee,bruscapărutădupăexpunerealasoare–Belladonna
•obosealăaccentuatădupăexpunerealacăldură–Antimoniumcrudum
•tusedupăexpunerealacăldură–Bryonia
•luciteestivale(erupţiepepielelacald)–Muriaticumacidum

Prescripția etiologică

Expunerelaumezeală:
•rinitădupăexpunerelafrigumed–Alliumcepa
•nevralgiidupăexpunerelafrigumed–Araneadiadema
•bronşitădupăexpunerelafrigumed–Calcareaiodata
•răguşealădupăexpunerelaumezeală–Manganummet.

Variaţiidepresiuneatmosferică:
•insomnie,agravarelaaltitudine–Coca
•cefalee,accentuatăînaintedefurtună–Rhododendron
•astmbronşic,agravatînaintedefurtună–Natriumcarbonicum

Modalitate
Agravare

Ameliorare

Concometențe șialternanțe

Periodicitate

12. Tratamentul homeopatic în traumatisme. Principiile alegerii remediului.

Arnica montana
acest medicament este utilizat pentru a trata leziunile, traumatisme închise (non hemoragice).
Este indicat pentru muşchi dureroşi, compresiunea ţesuturilor, întindere, în care zona afectată doare ca o
ruptură, mai ales atunci când atingem ţesutul,echimoze cutanate de origine traumatică.
Hypericum perforatum
este folosit pentru tratamentul leziunilor ţesuturilor nervoase sau acele părți ale corpului, unde terminatiunile
nervoase se gasesc din abundenţa, aici se referă degetele de la mâini şi picioare (deget prins in uşă). Acest
medicament este utilizat pentru leziuni spinale, cădere pe coccis.
Ruta graveolens
are afinitate pentru țesutul fibros, mușchii flexori , tendoane, articulatii, in deosebi gleznele, încheietura mâinii,
entorse, leziuni de cartilaj, periost, oboseala muşchilor oculari.

Symphytum officinaleeste utilizat în traumatismele globilor oculari, cum ar fi cu un bulgăre de zăpada, este
recomandat in traumatisme ale oaselor, cu întîrziere în consolidarea fracturilor.
Rhus toxicodendronacest medicament este cel mai des utilizat pentru a trata entorse si leziuni musculare,
suprasolicitarilor articulațiilor, tendoanelor, ligamentelor. Se recomandă mai ales atunci când o persoană are
dureri, de îndată ce el începe să se miște, iar durerea este redusă, dacă persoana începe să facă mişcari.

Taieturi si rani

Calendula –poate ajuta în rănile sfâşiate sau tăiate cu lama sau cuţitul; are calitatea de a reduce şansele de a se
forma puroiul şi a ajuta la vindecarea rapidă a rănilor.
Ledum –util în rănile punctiforme de la un cui, pioneză sau aşchie de lemn; rana sângerează puţin; pielea din
jur este rece şi uşor inflamată, local senzaţia este de fierbinţeală, deşi la palpare zona este rece şi însoţită de
dureri surde.

13. Tratamentul homeopatic în mușcături de insecte. Principiile alegerii remediului.

Apismellifica
Este un remediu homeopatic facutdin intregulcorp al albinei femela.
estecelmaiutilizatremediu;
pieleade laloculînţepăturiise umflărapid, devenindroşie, pufoasăşifierbinte;
durerileau caracterde arsurăşise amelioreazăla aplicaţiireci

Ledumpalustre–pielea este umflată uşor, rece,cu senzaţia de amorţeală; util în înţepăturile de ţânţar, căpuşă,
păianjen

Urtica urens-dacă zona înţepată arată ca şi cum ar fi urzicată; după contactul pielii cu o meduză

Cantharis
Este un remediu in homeopatie facutdin gandaculLyttavesicatoria, care se gasestein Spania, Asia si Franta.
Atatinsecta cat si tratamentul homeopatic sunt cunoscute si cu numele de musca spaniola. Acest remediu este
indicat daca intepaturade insecta are ca rezultat o senzatiede arsura puternica, asociata cu o durere fierbinte.
Zona se inflameaza, devine rosiesi pot sa aparasi pustule.

14. Tratamentul homeopatic în kinetoze. Principiile alegerii remediului.

Borax–când problemele apar la datul în leagăn sau carusel; greaţă şi ameţeli, agravare la zgomote.
Cocculus–remediu excelent în toate tipurile de rău de mişcare, stare de leşin cu ameţeli la cea mai mică
mişcare sau dacă priveşti obiectele în mişcare; ameliorare la întindere.
Ipeca–greaţă la orice tip de mişcare, care nu se ameliorează după ce varsă; se simte bine la aer; limba este
curată în ciuda problemelor digestive.
Petroleum–indicat mai ales când se simte mirosul de benzină; ameţeli, greţuri, salivaţie în exces; ameliorat
nemişcat, cu ochii închişi, la căldură şi ferit de curenţi de aer.
Tabacum–paloare, transpiraţie, mâini şi picioare reci, greţuri cu stare de vomă cu agravare la mişcare;
ameliorat de aer proaspăt, cu geamul deschis

15. Tratamentul homeopatic al insomniei. Principiile alegerii remediului.

Argentum-Nitricumindicat persoanelor care au anxietate anticipatorie și insomnie.

Gelsemiumse administrează celor care au probleme de adormire (gânduri abundente, epuizare, fumat fie
excesiv, fie aversiune la tutun).
Coffea Crudatratează mai multe situații:insomnia dată de alcolism;somnul nu apare din cauza gândurilor
abundente, stare de extaz, complet treaz fără senzația de somn;abuz de cofeină cu tremurături și agitație.

Ignatia Amaravindecă insomnia aparută ca urmare a grijilor, necazurilor (deces, despărțire) și însoțită de
căscat frecvent și mâncărimi la nivelul brațelor.
Plantago Majorextrem de util dacă avem depresie și intoxicație cronică cu nicotină.
Salvia Officinalistratează insomnia simplă însoțită de transpirații nocturne abundente.
Secale Cornutumse dă când avem combinația de febră, neliniște și vise anxioase sau insomnia apare după
abuz de medicamente și/sau alcool.
Cocculustratează efectele insomniei cornice cu amețeala și greața, rău de mișcare, vărsături.
HyoscyamusNigerpentru copii care nu dorm pentru că sunt neliniștiti, agitați și speriați, cu tresăriri
musculare și spasme sau pentru adulți stresați la serviciu, care încep și înjură, deși nu au acest obicei, devin
iritabili și neliniștiți.
CimicifugaRacemosase administrează dacă alte remedii nu au rezolvat cazuri de insomnie cronică severă.