CONIUM MACULATUM

DENUMIREA POPULARA :CUCUTA FAMILIA :APIACEAE (UMBELIFERAE). PARTEA UTILIZATA : Se intrebuinteaza partea aeriana si semintele. Drogurile provin de la CONII HERBA-partea aeriana si CONII FRUCTUS- fructele de cucuta iar partea toxica o gasim in toata planta. Conium maculatum este o planta ierboasa, bienala, mare, autohtona, cu radacina pivotanta , tulpina inalta de pana la 2,5 m, puternic ramificata, cilindrica, fistuloasa, striata, cu pete rosietice sau violacee ,mai ales spre baza. Frunzele sunt lung petiolate, bipenat sectate, paroase iar cele tulpinale scurt petiolate, devenind sesile spre varful tulpinii.Frunzele invaluie lujerul ca o teaca, sunt divizate in 3-5 lobi, ei insisi decupati. Florile sunt grupate in umbele terminale dispuse cate 100-150,au culoarea alba si prezinta involucru si involucel. Fructele sunt diachene ovate,glabre,costate,de culoare brun-verzuie(se confunda cu cele de anason sau frunzele de patrunjel).Planta emana un miros caracteristic, dezagreabil,nu prea intens, de urina de soarece. RASPANDIRE: Creste in toata tara de la ses pana in regiunea montana in locuri ruderale, umbroase,la marginea drumurilor,padurilor,santurilor ,pe langa garduri. Este larg raspandita in Europa,Asia,America si Africa.
1

OBTINEREA DROGULUI: Se recolteaza fructele in perioada august-septembrie.Se usuca timp mai indelungat,se cern si se stocheaza in ambalaje inchise ermetic. Recoltarea cat si manipularea ulterioara se vor executa cu deosebita prudenta,se va evita contactul cu alte plante medicinale. COMPOZITIE CHIMICA: Toata planta contine 0,05-0,3% alcaloizi piperidinici foarte toxici:coniina,metilconiina,coniceina si conhidrina-dar se gasesc in cea mai mare proportie in fructe. Se pot identifica prin tratare cu KOH ,cand emana miros de urina de soarici.Mai contine uleiuri esentiale,acizi organici,flavonoizi,cumarine. Alcaloizii din cucuta sunt substante volatile si continutul lor in planta scade prin uscare. Fructele proaspete contin 1-3 % alcaloizi,cele proaspat uscate aproximativ 0.75%. Partea aeriana proaspata contine intre 0,1-1,5% iar dupa uscare 0,01%.Doza mortala de coniina pentru om este de 0,5-1g ,prin paralizia progresiva a muschilor . Coniina,cu formula chimica C8H17N,este primul alcaloid care a fost sintetizat. CONIINA

Prima sinteza a coniinei a fost facuta de Landenburg in 1886.Acesta a incalzit iodura de metil-piridina la 300 C pentru a obtine 2-metil piridina.La tratare cu acetaldehida cu o baza Lewis,2-propenil-piridina a fost obtinuta si apoi redusa la coniina prin reducere cu sodiu in alcool.Separarea enantiometrilor s-a facut prin cristalizarea fractionata a disastereoizomerilor sarii obtinute cu acidul tartric.

O alta sinteza a fost facuta in 1932 de Bergmann si colaboratorii.Ca materie prima a folosit 2-metil-piridina si a fost convertita la compusul corespunzator alchil-litiu folosind litiu-fenil.Substitutia nucleofila, folosind brom-etan urmata de reducere cu sodiu in etanol la fel se obtine sinteza Landenburg. Se mai poate sintetiza pornind de la -picolina,iar prin hidrogenare blanda cu acetate de argint se transforma in conirina.Prin oxidarea acesteia din urma se obtine acidul -picolinic. ACTIUNE SI UTILIZARI: Prin actiunea asupra pneumogastricului si a terminatiunilor nervoase sedative,cucuta are efect antispastic,antinevralgic si analgesic. Coniina are actiune curarizanta,adica paralizeaza terminatiile nervilor motori.Este eficace si in tratamentul astmului. Extern,sub forma de unguent sau supozitoare se poate utiliza ca analgezic in prostatita,tumori. In prezent este extrem de rar folosita,datorita potentialului toxic. In trecut preparatele de cucuta in doze bine calculate,erau utilizate ca sedative,antiseptice si analgezice. UTILIZARI IN HOMEOPATIE: Remediu indicat in afectiunile persoanelor in varsta,la fete batrane,personae cu pilozitate redusa care sunt usor iritabile. Benefic in induratiile glandulare, cand ganglionii sau glandele devin tari ca piatra; in special cand aceste induratii se datoreaza unor vatamari sau contuzii;de asemenea ,in tumori mamare sau congestia sanilor ce apare premenstrual;in efecte negative ale burlaciei si abstinentei sexuale;in ipohondrie,depresie nervoasa,timiditate,oroare fata de societate,teama de singuratate. In vertij este util cand pacientul este incapabil sa intoarca capul sau in vertijul ce apare in pat,la miscarea capului pe perna. Benefic in pareza si paralizie ce se extinde ascendant,incluzand treptat structuri noi.Este prezenta si ameteala,debilitatea si epuizarea, in special la nivelul membrelor. Are efect asupra nervilor si muschilor, este indicat in tulburari de coordonare motrica,instabilitate in deplasare,vorbire ingreunata ,senzatie de slabiciune,paralizie, indispozitie ,apatie,depresie,hipertrofie de prostata,spasme musculare si paralizii la varstnici,tuse spastica,ipotenta,afectiuni ale sanilor,mastopatie fibrochistica dureroasa si constipatie.
3

Remediile homeopate folosite se gasesc sub forma de granule sau picaturi (solutii) in urmatoarele dilutii(potente):CH- 5,7,9,15,30,200; MK1,10,50,100(laboratoarele-Boiron) D-6,10,15,30; CH-5,7,9,15,30,200; LM1,2,3 etc.(laboratoarele-Plantextrakt) In medicina veterinara se poate folosi in cazul unor procese maligne(leucoza aviara,tumori ale glandei mamare la catea)cu rezultate partiale,in afectiuni mamare(mamita parenchimatoasa,mamita cronica) si in pareza trenului posterior.Preparatele pe baza de conium maculatum se vor folosi numai sub control medical. EFECTE TOXICE: Coniina si derivatii ei se absorb usor prin mucoasa digestive dar si prin pielea intacta . Primele semne ale intoxicatiei sunt senzatie de arsura in cavitatea bucala si faringe,salivatie,tulburaride vedere,astazie,ataxie. In cazul unor doze foarte mari intoxicatia debuteaza cu nosee, voma, diaree,dupa care urmeaza semnele specifice de paralizie ale membrelor,trunchiului,fetei.Moartea se produce prin paralizia muschilor respiratorii. Toxicitatea cucutei este cunoscuta inca din antichitate si a fost folosita,singura sau in amestec cu opiu,in scopuri criminale,pentru suicid sau pentru executarea pedepsei cu moartea. Este foarte cunoscota inca din antichitate, la Atena fiind descrisa ca vinovata de moartea lui Socrate ,care in scopul de a studia actiunea cucutei,a consumat suc proaspat obtinut prin presarea fructelor imature.