FORME FARMACEUTICE HOMEOPATE

ARGUMENT
In toate farmaciile din lume exista remedii homeopate insa putina lume stie ce sunt si cum sa
le foloseasca. Homeopatia ofera o alternativa si o sansa de vindecare acelora care fie ca nu vor sa
foloseasca medicamente clasice, fie ca le-au folosit fara rezultate sau cu efecte secundare nedorite.
Homeopatia este o metoda de tratament veche de peste doua sute de ani, care urmareste
idealul cel mai inalt al terapiei si anume refacerea rapida, blanda si permanenta a sanatatii in
totalitatea sa. Medicul nu poate sa trateze un singur organ, un singur tesut sau o singura articulatie
care doare. Intreaga persoana necesita atentie de vreme ce toate partile vii ale corpului sau sunt intr-
o relatie atat de stransa. Deci telul suprem al homeopatiei este sa vindece omul in totalitatea sa:
mental, emotional si fizic.
Homeopatia este o metoda terapeutica ce utilizeaza substante naturale din cele trei regnuri,
animal, mineral si vegetal, pentru a stimula mecanismele proprii de auto-aparare si regenerare a
organismului. Ea identifica si indeparteaza cauzele fundamentale ale bolilor vindecand din interior.
Medicina clasica prin substantele chimice pe care le foloseste inhiba atat boala cat si reactia de
aparare. Se stie ca febra este semnul luptei contra unei infectii iar administrarea unui antibiotic va
scadea nu numai febra ci si capacitatea de lupta impotriva germenilor care au cauzat-o.
Homeopatia trateaza pacientul ca un intreg si i-a in considerare atat fizicul si psihicul precum
si predispozitia ereditara, mediul si modul de viata, alimentatia, stresul persoanei respective. Acolo
unde medicina clasica suprima simptomele, homeopatia stimuleaza sistemul imun al pacientului si
trateaza mai complet si mai eficace decat metodele care trateaza separat suferinta fizica.
Homeopatia trateaza persoana nu boala, cauza nu simptomele. Termenul de homeopatie vine
din greceste “homeos” = similar, identic si “pathos” = boala, suferinta. Principiul de baza al
homeopatiei, tratarea bolii cu substanta capabila sa o produca la omul sanatos, este cunoscut ca
Legea Similitudinii.
Exemple:
cafeaua produce insomnie, insa in doze homeopate induce somnul.
ceapa produce lacrimare si secretie nazala abundenta insa in doze
homeopate opreste aceste simptome.
vaccinarea : injectarea unei doze mici de germeni creste imunitatea
impotriva aceluiasi germene.
Homeopatia vede simptomele ca semne ale luptei organismului impotriva bolii. Aceste
simptome il ghideaza pe homeopat in alegerea substantei naturale pe care o prescrie ca tratament si
care este lipsita de toxicitatea si efectele secundare daunatoare ale medicamentelor clasice. Pentru a
stimula organismul sa vindece boala, medicul homeopat trebuie sa gaseasca remediul corect care sa
corespunda in totalitate simptomelor fizice si psihice ale pacientului.
Este o metoda terapeutică ce se alătură organismului în încercarea sa de a îsi restabili
echilibrul si deci sănătatea. Nu actionează împotriva dezechilibrului, precum Alopatia (Alos = altă,
Patos = patologie) ci alături de organism în lupta sa (Homoios = aceiasi, Patos = patologie).
Homeopatia ajută organismul si îl îndrumă. În final, organismul îsi rezolva singur dezechilibrul care
a dus la aparitia bolii. Astfel organismul a si “invatat”, pentru viitor, cum să isi refacă echilibrul. 
Uzual se utilizeză, abuziv, medicamente ANTI-inflamatorii, ANTI-tusive, ANTI-virale....
Homeopatia ghidează sistemul imunitar al organismului astfel încât acesta să învingă agresiunea
virala prin propriile forte. În final, organismul învinge, dar si învată cum să învingă. Deci capătă
IMUNITATE. ANTI-bioticul,  abuziv utilizat, nu determină aparitia imunitătii. El scade abilitatea
organismului de a lupta, scade capacitatea imunitară. 
Homeopatia este deci o metodă naturală, prietenoasă cu organismul, pe care îl ajută nu
numai să se echilibreze, să lupte cu boala dar si să capete experientă proprie pentru viitor. 
Fiind terapie functională, Homeopatia este aplicabilă la orice vârstă (nou născuti, sugari,
vârstnici), femeilor însărcinate sau care alăptează dar si oamenilor care suferă de mai multe afectiuni
care contraindică utilizarea medicamentelor ANTI.
Medicul homeopat este cel care va personaliza tratamentul deoarece, în Homeopatie, nu
există BOLI ci doar BOLNAVI. Homeopatia trateaza OMUL si nu BOALA.
Experienta milenară si studiile medicale actuale dovedesc viabilitatea si eficienta metodei
Homeopatice. 
Practica homeopatică se bazează pe înţelegerea a o serie de noţiuni fundamentale
(similitudine, individualizare, diateze, constituţii, modalităţi, etc.) şi pe cunoaşterea subtilităţilor pe
care le implică studiul comparativ al simptomelor, care cer un discernământ clinic aparte, a cărui
realizare necesită un timp mai îndelungat şi o bună pregătire medicală de bază.
Homeopatia e o forma de terapie complementara, care ia in considerare tot omul si nu doar
simptome in parte. Aceasta terapie se bazeasa pe principiul corp, spirit si suflet ca unitate si
problemele fizice nu pot fi considerate fara a se lua in considerare si constitutia si semnele personale
individuale daca se doreste ca tratamentul sa aiba succes.
 In contradictie cu medicina clasica (medicina alopatica), unde pacientii cu aceasi boala
primesc acelas medicament, in homeopatie medicatia depinde de multi factori, ca de exemplu ,de
natrua omului, starea de spirit si stilul de trai al fiecaruia.
Aici importanta consta in a avea capacitatea de a intelege si interpreta simptomele dinainte
de a lua substanta, ca disarmonie interioara. Sa se tina aceasta intr-un echilibru curgator in relatia
existenta ii da posibilitatea homeopatului sa gaseasca cauzele provocarii tulburarilor, mai ales cand
acestea se tot repeta.
Aplicarea terapiei homeopatice corespunde cu legea interventiei medicale: Ea nu produce
nici o dauna. Multe tulburari de toate zilele se lasa autotratate cu aceasta terapie, cu succes si fara
pericol, insa la o inrautatire a simptomelor ar trebui totusi consultat un medic specialist. Cateva
inbolnaviri cronice se pot ameliora homeopatic, dar aici ar trebui de la inceput sa fie consultat un
homeopat.
HIPOCRATE a pus bazele teoretice si a explicat, conform cunostintelor vremii, modul de
actiune al HOMEOPATIEI. A practicat metoda HOMEOPATA in acelasi timp cu metoda
ALOPATA, combinand frecvent sau alternand aceste doua metode. Deci HIPOCRATE a intuit si a
demonstrat posibilitatea coexistentei, benefice pentru pacient, a terapiei combinate HOMEOPATE
si ALOPATE. Astfel, inca de la inceputul istoriei terapiei medicale se alaturau HOMEOPATIA si
ALOPATIA ca fiind doua metode ce pot alina suferinta bolnavilor, fie ca sunt utilzate separat,
combinate sau in succesiune, intre cele doua metode neexistand incompatibilitate.
In concluzie, ideea ca: "HOMEOPATIA exclude ALOPATIA" si invers, este total gresita si
contrazice chiar principiile de baza ale terapiei in general. Dezvoltarea si imbogatirea metodelor
terapeutice a fost preluata si perpetuata, dupa HIPOCRATE , de invatacelul sau GALEN , care a
preferat sa practice cu deosebire metoda ALOPATA. Astfel se face ca HOMEOPATIA, ca metoda
terapeutica, a intrat intr-un con de umbra din punct de vedere istoric. Meritul major al
REDESCOPERIRII acestei metode terapeutice ii revine al lui HAHNEMANN.
Medicul german Christian Samuel Friedrich Hahnemann (1755-1843) are meritul de a o fi
redescoperit, fiind astfel intemeietorul homeopatiei moderne. Anul de nastere al acestui sistem
medical este 1796.
 CAPITOLUL I – INTRODUCERE ÎN HOMEOPATIE
Hahnemann nu se socotea pe sine descoperitorul legii similitudinii deoarece inca din timpul
lui Hipocrate se cunosteau si se aplicau doua metode terapeutice principale:
alopatia - metoda care trata folosind contrariile. Cele mai multe dintre
medicamentele pe care ea le foloseste au prefixul ‘anti-‘ (de exemplu durerea cu antialgice, febra cu
antipiretice, tusea cu antitusive etc.). Substantele utilizate de alopatie sunt capabile sa provoace in
organismul bolnav o stare diferita de simptomele bolii sale, adica o alta manifestare biologica,
deviind boala intr-un alt sector organic.
homeopatia - metoda de tratare a bolnavului cu remedii similare sau
identice, capabile sa produca intr-un organism sanatos o stare asemanatoare simptomelor bolii sale.
1.1. Legile homeopatiei
Contrar opiniei populare homeopatia nu este acelaşi lucru cu fitoterapia. Homeopatia este
bazată pe trei reguli centrale, reguli rămase neschimbate din 1796, când au fost inventate de Samuel
Hahnemann.
Legea similitudinii, lege care poate fi enunţată astfel: orice substanţă care, în doze mari,
provoacă anumite simptome la un subiect sănătos, poate vindeca aceleaşi simptome la un subiect
bolnav, când este administrată în doze mici (doze infinitezimale sub forma remediilor 
homeopatice).
Homeopatia este în prezent recunoscută de Organizaţia Mondială a Sănătăţii ca fiind al II-lea
sistem terapeutic din lume după alopatie (medicina convenţională). Este un sistem terapeutic
ştiinţific şi foarte eficient care mobilizează resursele naturale de auto-vindecare ale organismului.
Homeopatia consideră toate simptomele de boală ca fiind expresia dezechilibrului la nivelul întregii
persoane şi de aceea tratează persoana bolnavă şi nu boala.
Aceasta lege: ,,Similia Simillibus Curantur" înseamna ca remediile care produc anumite
simptome vindeca bolile cu simptome similare[astfel spus boala artificiala produsa de remediu
trebuie sa semene cat mai mult posibil cu bola naturala a pacientului.
Legea dozei minime
Continuând ideea, Hahnemann propunea că poate îmbunătăţi efectele tratamentelor sale „cui
pe cui se scoate” diluându-le de mai multe ori în apă. Cu cât e mai diluat remediul cu atât va deveni
mai puternic, a decis Hahnemann. Astfel s-a născut „Legea dozei minime”.
Dacă iei o picătură de cafea şi o diluezi în 99 de picături de apă creezi ceea ce homeopaţii
numesc o diluţie centezimală. O picătură din această diluţie adăugată la încă 99 de picături de apă va
crea o diluţie bi-centezimală, notată 2C. Această poţiune de cafeină 2C este 99.99% apă şi doar
0.01% cafea. La 3C diluţia este 0.0001% cafea, la 4C este 0.000001% cafea şi aşa mai departe.
Când aceste numere sunt scrise, este uşor de observat cât de absurde sunt. La 12C se depăşeşte
Limita lui Avogadro, momentul din care poţi fi sigur că nu a mai rămas nimic din substanţa
originală. Când ajungi la 30C, sunt șanse mai mari de a câştiga la loterie timp de cinci săptămâni
consecutiv, decât să găseşti o singură moleculă de cafeină în leacul homeopat de adormit.
Legea Dinamizării
În timp ce îşi transporta remediile într-o căruţă, Hahnemann a făcut o altă „descoperire
epocală”. A decis că scuturarea viguroasă a unui remediu homeopatic i-ar putea creşte potenţa.
Acest proces de scuturare l-a numit dinamizare. În timpul preparării ritualice a unui remediu,
homeopatul va scutura sau lovi substanţa la fiecare pas al diluţiei pentru a o dinamiza.
Homeopaţii contemporani cred că aceast proces de potentizare permite apei să reţină
memoria sau vibaţiile substanţei originale, mult după ce a fost diluată dincolo de limite. Desigur, nu
există nici o dovadă ştiinţifică care să sugereze că apa are vreo abilitate de acest gen, sau vreo
metoda prin care această memorie ar putea fi folosită pentru a vindeca un pacient bolnav.
1.2. Principiile homeopatiei
Asa-zisele “principii ale homeopatiei" reprezinta niste concepte fundamentale pe care se
bazeaza doctrina homeopatica. Termenul principiu, care include notiunea de puna de plecare
prilegiat, ar putea da nastere unor critici si ar putea face in asa fel incat continuturile exprimate sa nu
fie acceptate a priori. Fapt e ca aceste principii ar putea fi interpretate drept niste legi empirice care
se sustrag controlului experientei si care trebuie sa fie considerate drept adevarate. In legatura cu
acest lucru pentru a se indica in mod mai corect aceste concepte fundamentale ar trebui sa fie folositi
termenii lege, observatie, asertiune sau teorie".
Puterea terapeutica a naturii este considerata drept primul principiu-calauza al
homeopatiei si acest principiu a fost exprimat pentru prima oara de catre Hipocrat prin formularea
natura “morborum medicatrix\". Potrivit acestui principiu fiecare organism este inzestrat cu o
capacitate de reactie cu totul deosebita precum si cu o capacitate de aparare naturala, insusiri care -
stimulate fiind de o noxa patogena - isi fac simtita prezenta prin intermediul unor simptome si pot fi
identificate drept niste boli care daca nu sunt blocate si daca imprejurarile le sunt favorabile, permit
sa se ajunga la o vindecare pe cale naturala. La polul opus, eliminarea drastica a simptotnefor
blocheaza procesul natural de aparare.
 Cercetarile efectuate in domeniul imunologiei au scos in evidenta faptul ca reactia
organismului - a fiecarui organism in parte - fata de agentii infectiosi este controlata de niste gene si
este influentata de niste factori neuroendocrini si de mediu.
Recunoasterea antigenelor de catre celulele sistemului imunitar este urmata de producerea
unor anticorpi specifici si de niste fenomene de imunitate remediata celular la fel de specifice. Atat
anticorpii cat si fenomenele sunt in masura sa arate faptul ca organismul are, la nivel general,
capacitatea de a activa mecanismele de aparare impotriva tuturor antige-nelor externe.
Aceasta legatura dintre reactitatea organismului si capacitatea de a ajunge la vindecare - confirmata
de actualele cunostinte in domeniul imunologiei - poate fi considerata drept o forma de prognostic si
in consecinta drept o lege naturala.
Principiul similitudinilor, definit prin cunoscuta sintagma ”Similia simitibus curantur"
(Asemanarile sunt prin procedee asemanatoare sau Cui pe cui se scoate) este considerat drept cel de
al doilea principiu calauzitor al homeopatiei si a fost si acesta exprimat pentru prima oara de catre
Hipocrat. intr-adevar, Hipocrat a fost primul care a observat faptul ca natura se conduce dupa
principiul similitudinilor si ca vindecarea bolnavilor trebuie sa se realizeze intr-o forma
asemanatoare celei din natura.
Organon Hahnemann afirma cele ce urmeaza:” Intr-un organism viu, o afectiune dinamica
mai usoara este indepartata de o afectiune mai puternica, daca aceasta din urma (de natura diferita)
se aseamana mult cu prima din punct de vedere al manifestarii ei." In conformitate cu acest
principiu, vindecarea - din punctul de vedere al medicinei homeopate - poate fi obtinuta prin
administrarea de doze foarte mici din acea substanta care, in cazul unor subiecte sanatoase, provoaca
niste efecte asemanatoare celor prezentate de bolnavul aflat in tratament.
Experimentarea pura: este considerata cel de-al treilea principiu calauzitor al
homeopatiei. Potrivit acestui principiu, daca se administreaza, in mod experimental, niste substante
dinamizate (30 CH) unor subiecti care se afla, in aparenta, in stare de sanatate este cu putinta sa se
observe la acesti subiecti toate senzatiile si simptomele pe care substanta respectiva le poate provoca
subiectului pe care se experimenteaza. Hahnemann a experimentat pe el insusi, pe copii si pe elevi
sai cam o suta de substante. Mai tarziu si alti medici au continuat sa experimenteze numeroase alte
remedii dupa regulile codificate de Hahnemann in lucrarea Organon.
Procedura de experimentare pura pe omul sanatos prevede administrarea remediuiui 30CH
pana ce se constata aparitia unor simptome care sunt catalogate in mod corespunzator. Odata ce s-a
incheiat operatiunea de administrare a substantei, acele simptome dispar si se poate observa o
revenire la starea de sanatate de la inceput. Aceasta procedura permite observarea pana si a celei mai
mici schimbari in starea unor indivizi care par a fi sanatosi si nu provoaca niciun fel de tulburare.
Cunoasterea exacta a efectelor pure ale fiecarui medicament in parte cere ca aceste remedii
sa fie administrate unor organisme sanatoase intr-o forma simpla, adica sa nu fie insotite si de alte
produse. Numai aceasta procedura permite observarea efectelor specifice ale substantei asupra starii
fiziologice si prin aceasta se evita eventualele interactiuni intre simptomele bolii naturale ce se
manifesta in individ si simptomele provocate in mod artificial. In paragraful 141 Hahnemann
subliniaza faptul ca cele mai bune experimentari sunt cele efectuate de catre un medic care trebuie sa
se afle intr-o stare de sanatate deplina, care sa nu aiba niciun fel de prejudecati si care sa fie foarte
atent in analizarea propriilor sale senzatii si simptome.
La ora actuala experimentarea se face dupa metoda asa-zisa dublul orb\". Experimentatorii
sunt impartiti in doua grupuri din care unul primeste medicamentul iar celalalt placebo-ul; iar cei
care coordoneaza actiunea nu stiu nici ei care din cele doua grupuri experimenteaza medicamentul si
care placebo-ul.
Experimentarea remediilor homeopatice garanteaza integritatea, ne-vatamarea fiecarui
subiect de studiu, elimina efectele toxice, nu presupune niciun fel de incercari facute pe bolnav si nu
necesita folosirea unor cobai-animale.
Procedeul lui Hahnemann se foloseste de observarea controlata, de rationament si de
mijloacele metodei experimentale si permite depistarea simptomelor bolii artificiale provocate de
substanta. De aceea acest procedeu poate fi considerat drept o observatie metodica si programata si
poate fi definit drept o observatie stiintifica.
Individualitatea morbida este considerata cel de-al patrulea principiu calauzitor al
homeopatiei. Potrivit acestui principiu, orice bolnav ii imprima bolii niste caracteristici personale si
manifesta prin niste simptome deosebite starea sa de indispozitie fizica, mentala si sociala.
Fiecare individ aflat in stare de sanatate deplina prezinta niste trasaturi caracteristice ale
personalitatii sale, ale modului sau de viata care-l fac sa fie unic. Dupa cum fiecare individ care a
contractat o boaia ii transmite acesteia trasaturile sale caracteristice si manifesta prin niste simptome
- si acestea caracteristice ndispozitia sa.
Homeopatia il considera intotdeauna pe bolnav ca fiind o unitate fizi-co-psihica invizibila si
interpreteaza boala ca pe o expresie a reactitatii individuale la niste imprejurari potrivnice (agenti
microbieni, substante toxice, stres, emotii etc.) aceasta in functie de constitutia individului si de
predispozitia sa pentru anumite boli.
Termenul individualitate indica modul de a fi al individului si ce anume il caracterizeaza pe acesta
in fiecare stare a sa, atat cea de sanatate cat si cea de boala; indica singularitatea, unicitatea.
Iar faptul de a afirma ca individualitatea reprezinta modul de a fi al individului si ca acesta este
caracterizat de singularitate, de unicitate exprima o lege a naturii.
1.3. Opinii care sustin homeopatia:
Teoria homeopatiei a fost dezvoltată de medicul saxon Samuel Hahnemann (1755–1843) şi
enunţată în 1796 şi extinsa în lucrarea "Organon-ul artei de a vindeca" (1810), in urma
experimentelor pe oameni sănătoşi cu substanţe diferite, care au indus simptomen asemănătoare cu
simptomele prezentate de bolnavi.
Nici observaţiile, nici fundamentarea nu îndeplinesc condiţiile minime pentru a fi
considerate ştiinţifice. Aşa-numitele experimente patogenetice (provinguri) făcute de homeopaţi nu
au nicio legătură cu afecţiunile care ar trebui tratate, se realizează cu o altă diluţie, şi sunt oricum
extrem de subiective. Testele ştiinţifice (folosind metoda dublului orb, binecunoscută pentru
probitatea ei) au arătat că tratamentele homeopatice au acelaşi efect cu placebo.
Doctrina homeopată - legea similitudinii - recomandă un remediu care, ca substanţă
administrată în doză subponderală unui subiect sănătos, ar produce un set similar de simptome cu
cele care se regăsesc la pacientul bolnav. Acest remediu este administrat uzual într-o concentraţie
extrem de scăzută, preparată printr-o procedură numită potenţare, care se presupune că ar imprima
diluţiei mai multă putere terapeutică.
Pentru acest „proces” nu există o explicaţie satisfăcătoare, fiind doar o rămăşiţă
pseudoştiinţifică din epoca alchimiei, când noţiunile de germeni sau molecule nu erau cunoscute sau
înţelese. Descoperirile ulterioare teoriei lui Hahnemann, cum ar fi dimensiunea atomilor
(Loschmidt, 1865) sau sinteza ureei (Friedrich Wöhler, 1828) au adus lămuriri mai clare.
O soluţie atât de diluată cum e o doză homeopatică, nu mai conţine nici măcar o moleculă
din substanţa iniţială dincolo de diluţia 11 centesimală, deci nu mai poate avea efecte terapeutice.
Actualmente proponenţii homeopatiei au emis ipoteza existenţei unei „memorii” a apei, deşi nici
acest fenomen nu se bucură nici de suport teoretic, nici de confirmare practică. Organizaţia
Mondială a Sănătăţii a publicat un document prin care declară că nu susţine homeopatia în tratarea
următoarelor boli: HIV, TBC, malaria, gripa şi diareea la copiii mici.
 CAPITOLUL II. ALOPATIE SI HOMEOPATIE

2.1. Medicamente alopate:

Sistemul de practică medicală care tratează bolile prin utilizarea de remedii care produc
efecte diferite de cele produse de boala sub tratament. Medicii practica medicina alopata. De
asemenea, numit medicina conventionala .
Termenul "alopatiei" a fost inventat în 1842 de Hahnemann pentru a desemna practica
obişnuită de medicină (alopatiei), spre deosebire de homeopatie, sistemul de terapie pe care a fondat
bazat pe conceptul că boala poate fi tratata cu medicamente (în doze minut) gândit capabile să
producă aceleaşi simptome la persoanele sănătoase ca boala în sine.
Termenul Alopat sau Medicină alopată este folosit în sens derogatoriu de practicanţii
homeopatiei în referirea la alte sisteme de medicină. Termenul este introdus de întemeietorul
homeopatiei, Samuel Hahnemann, pentru a se referi la sisteme de medicină folosind tratamente care
produc efecte diferite de simptomele bolii tratate, cf. grec allo însemnând altă şi pathos însemnând
suferinţă.
Desigur, medicina ştiinţifică modernă selectează tratamente în funcţie de efectul avut asupra
cauzei bolii şi nu eventuale efecte avute asupra unei persoane sănătoase.

Fig.1 Farmacia alopata

Medicina alopata se referă adesea la "categoria mai largă a practicii medicale”, care este
numit uneori medicina occidentală, biomedicină, bazate pe dovezi medicina, sau medicina
moderna", cu diferite grade de acceptare de către personal medical calificat. În special, termenii,
medicina alopata sau alopatie, poate fi utilizati pentru a desemna practica medicala convenţională
de medicii de medicina tradiţională , precum şi de către cei care practica medicina alternativa, cum
ar fi homeopatia .
Hahnemann a rezervat termenul de "alopatice" medicament la practica de a trata boli prin
intermediul unor medicamente care induc simptome independente (de exemplu, nici similare şi nici
invers) cu cele ale bolii. El a numit în locul "enantiopathic" sau "opus" practica de a trata boli prin
intermediul unor medicamente care produc simptome opuse cu cele ale pacientului. După moartea
lui Hahnemann termenul de "enantiopathy" a căzut în desuetudine şi cele două concepte de alopatie
şi enantiopathy au fost mai mult sau mai puţin unificate.
Practicanţii de medicina alternativa au folosit termenul de "medicina alopata" pentru a face
referire la practica de medicina convenţională, atât în Europa şi Statele Unite încă din secolul al 19-
lea. În SUA, acest lucru a fost, de asemenea,o referire la regula medicament - care este, medicament
care a fost practicat de obisnuitii. Practica de medicament "convenţionale" atât în Europa şi America
în timpul secolului 19 este uneori menţionată ca la vârsta de "medicament eroic" (din cauza "eroice"
de măsuri, cum ar fi sângerarea şi epurare).

Fig.2 Forme farmaceutice alopate

2.2 Medicamente homeopate:
Termenul de homeopatie defineste o metoda terapeutica medicala stiintifica, ce se bazeaza
pe niste principii si pe niste legi ale vindecarii foarte clar definite. Homeopatia nu reprezinta o
concurenta pentru medicina alopata si nu trebuie sa o comparam cu medicina alopata. Trebuie sa
avem in vedere ca tratamentul homeopatic este strict individualizat si tine cont de aspectele
particulare ale omului.
In homeopatie nu exista boli, ci doar bolnavi. Valoarea stiintifica a homeopatiei reiese din
faptul ca se bazeaza si respecta o serie de principii si legi clare, bine definite, si care au fost
verificate in timp, fiind aceleasi de peste 200 de ani. Acesta este un mare avantaj, daca luam in
considerare ca in ultimii 10 ani unele medicamente alopate si-au schimbat indicatiile, iar altele chiar
au fost scoase de pe piata.
Asa ceva nu s-a intamplat in domeniul homeopatiei. Materia medicala homeopata cuprinde
peste 2000 de remedii verificate prin experimentare numai pe oameni. In ceea ce priveste efectul
placebo sau autosugestia... el nu exista la animale, dar exista remedii homeopatice care s-au dovedit
eficace si in cazul animalelor. Coincidenta vindecarii dupa un tratament homeopatic este mult prea
mare ca sa poata fi pusa numai pe seama efectului placebo.
Avantajele homeopatiei sunt multiple, incepand cu faptul ca medicamentele homeopatice,
corect administrate, nu determina reactii adverse, pentru ca sunt realizate din substante naturale,
dupa un procedeu bine pus la punct si nu au nici un grad de toxicitate, intrucat contin o cantitate
foarte mica si diluata infinit enzimal din substanta de baza.
Un alt avantaj este faptul ca remediile homeopatice se gasesc in farmacii la un pret accesibil si
semnificativ mai redus decat majoritatea medicamentelor alopate. In plus, daca remediul este corect
prescris, asigura o vindecare rapida si blanda, care se deosebeste de abordarea alopata, care poate fi
uneori mai brusca sau mai brutala pentru organism, in sensul ca poate suprasolicita sau inhiba
mecanismele fiziologice de aparare ale organismului.
Nu trebuie sa exageram virtutile homeopatiei, in cazul unor boli foarte avansate. Cu cat o
boala este mai avansata, de durata mai lunga, cu atat capacitatea organismului de a raspunde la
tratamentul homeopatic este mai scazuta, din cauza epuizarii acestuia. De asemenea, se tine cont si
de varsta. Odata cu inaintarea in varsta se pot produce unele modificari ale capacitatii de raspuns la
remediul terapeutic, in sensul ca cea mai buna reactivitate o au copii si cu cat organismul este mai in
varsta si afectat de multiple boli cronice, acestea fac sa scada capacitatea de raspuns la remediu, dar
nu inseamna ca nu se poate incerca.
Homeopatia este complementara alopatiei. Medicamentele homeopatice au primit denumirea
de remedii. Ele sunt fabricate din substante naturale, care se gasesc in natura in cele trei regnuri:
vegetal, mineral si animal. Practic, din orice substanta existenta in natura se poate prepara un
remediu homeopatic printr-o diluare si o potentare corespunzatoare. Remediile se prezinta sub forma
unor granule, care sunt in majoritatea lor granule de lactoza (o substanta neutra din punct de vedere
biochimic, inactiva) si care sunt impregnate cu anumite substante si dilutii dinamizate si potentate de
un anumit numar de ori. Potentarea si dinamizarea se realizeaza fie manual, fie cu aparate speciale.
Remediile se mai pot prezenta si sub forma lichida, caz in care se administreaza sub forma de
picaturi, in special pentru copii, dar si sub forma unor unguente sau geluri pentru administrare
externa.
Medicamentul homeopatic stimuleaza tendinta naturala de vindecare a organismului.
Mecanismul de actiune al remediului homeopatic este energetic, nu este biochimic. Trebuie stiut ca,
incepand de la o anumita dilutie, remediul in dilutiile superioare acesteia nu mai contine nici o
molecula din substanta activa initiala, ci contine doar informatia energetica necesara organismului
pentru a lupta impotriva bolii. Remediul tinde sa reechilibreze si sa ajute organismul in demersul sau
catre vindecare.
Acesta este, in linii mari, modul de actiune actualmente acceptat. Daca in alopatie am putea
doza nivelul unor medicamente in sange, am putea masura nivelul de aspirina din sange, de
exemplu, medicamentele homeopatice nu pot fi dozate in sange. Remediile se absorb in organism si
influenteaza energetic mult mai subtil si mai profund uneori decat medicamentele alopatice. De
altfel, homeopatia este o medicina care se adreseaza mai mult cauzei decat suprafetei
simptomatologice.
Preventia este o activitate medicala foarte importanta in general si trebuie efectuata la toate
varstele. Exista medicamente homeopatice care se pot administra preventiv. De exemplu, inainte de
vaccinarea copiilor se pot administra anumite remedii care pot preveni efectele secundare ale
vaccinarii si care ar fi chiar de dorit sa fie folosite in loc de clasicul paracetamol. Exista remedii care
pot preveni gripa, altele care pot fi administrate inainte de a pleca intr-o calatorie in zone care sunt
endemice, pentru malarie de exemplu.
Exista remedii preventive pentru raul de miscare, pentru diareea calatorilor, pentru trac
inainte de a vorbi in public, pentru a preveni complicatiile nasterii sau pentru a preveni tulburarile de
dilatatie in timpul travaliului. De asemenea sunt remedii care stimuleaza secretia lactata la mamele
care alapteaza. Remediile homeopatice se pot administra fara grija in timpul sarcinii si in timpul
alaptarii, atat la copii cat si la adulti, la orice grupa de varsta, ele neavand efecte secundare si nici un
efect nociv asupra fatului, ceea ce e un lucru foarte important.
Homeopatia fiind o metoda terapeutica diferita necesita in consecinta o abordare diferita fata
de alopatie. De aceea, consultatia in homeopatie difera mult fata de cea alopatica si necesita in
primul rand mai mult timp. O consultatie homeopatica, pentru prima data, ar trebui sa dureze cel
putin o ora, deoarece anamneza specifica este mult mai amanuntita, se tine cont de mult mai multe
lucruri decat in cazul unei consultatii alopate, in care nu intereseaza anumite modalitati care ar putea
parea curioase.
In cazul unei asemenea consultatii pacientul ar trebui sa se astepte la intrebari despre
personalitatea sa si despre modul de reactie in diverse circumstante, intrebari pe care nu le-ar pune
un medic alopat sau care pentru un medic alopat nu au atat de mare importanta; in alopatie existand
indicatii relativ stricte pentru anumite medicamente, pe baza constatarii ca aceste medicamente au
un efect demonstrat statistic pe un lot semnificativ de pacienti, fara a mai fi necesara
individualizarea, pe cand in homeopatie medicamentele homeopatice se administreaza in functie de
caracteristicile strict personale si individuale ale pacientului. De exemplu, unui pacient cu un anumit
tablou clinic i se poate recomanda un anumit remediu daca este mai friguros si altul daca este mai
calduros.
Homeopatia este o metoda de rezolvare a problemelor de sanatate foarte importanta, fiind
naturala si orientata catre fiziologia organismului, o metoda stabila in timp si mult mai profunda
pentru vindecarea organismului. Exista opinii care spun ca medicina alopata este de natura sa
dezamageasca in anumite situatii. De fapt, trebuie acordat fiecarei metode creditul necesar, dar e
important sa si recunoastem limitele fiecarei metode in parte, fara sa exageram nici intr-o parte, nici
in cealalta. Trebuie apelat, atunci cand este nevoie, si la alopatie, si la homeopatie, fara a exagera
nici posibilitatile, nici limitele fiecarei metode.
Viata este o oscilatie permanenta intre miracol si dezamagire si medicina ramane, in cele din
urma, o arta, desi, la ora actuala, exista diverse curente de opinii in sensul standardizarii excesive si
riscam sa nu mai vedem omul din fata noastra, ci sa vedem numai standardul pe care trebuie sa-l
aplicam indiferent de pacient. De mentionat ca in Romania homeopatia este recunoscuta oficial de
Ministerul Sanatatii, alaturi de alte doua metode terapeutice (fitoterapia si acupunctura), si este
practicata numai de catre medici care au absolvit un curs postuniversitar de trei ani, efectuat in
cadrul Centrului National de Perfectionare Postuniversitara a Medicilor, Farmacistilor. Precizez
acest lucru deoarece in alte tari exista homeopati nemedici. Medicii romani sunt apreciati in Europa
pentru ca in Romania legislatia permite practicarea homeopatiei numai de catre medici, deoarece
medicina este una singura si o persoana trebuie sa aibe mult discernamant in folosirea unei metode
terapeutice.
 CAPITOLUL III. REMEDIILE HOMEOPATE

3.1. Care sunt remediile homeopate

Sanatatea este starea organismului datorita proceselor fizico-chimice ale vietii dasfasurate in
mod normal . Pentru mentinerea sanatatii sunt necesare alimentele care sunt substante care introduse
in organism contribuie la cresterea celulei la mentinerea ei in stare de functionare specifica si la
furnizarea energiei necesare activitatii zilnice ( proteinele au rol plastic, iar zaharurile si grasimile ,
rol energetic ). Cand mecanismul fizico-chimic al vietii se deregleaza, apare starea anormala-
patologica-sau boala. Aducerea organismului la starea fiziologica normala se face administrandu-se ,
dupa sfatul medicului, medicamente.
Pentru prevenirea si tratamentul bolilor se utilizeaza metode si mijloace variate , numite
remedii, farmacia fiind cunoscuta, in trecut, ca „stiinta remediilor”.
Remedii sunt considerate toate mijloacele capabile sa actioneze favorabil organismului ,
producand vindecarea sau prevenirea unei boli; ele pot fi grupate in:
Remedii fizice: diferiti agenti fizici utilizati pentru combaterea anumitor stari morbide, astfel
sunt razele solare , caldura , razele ultraviolete, ultrasunetele, razele X, curentul electric de diferite
tensiuni, tratamente balneoterapeutice.
Remedii psihice : sugestia, hipnotismul, „trainingul-autogen” (antrenament).
Remedii chimice: (cele mai utilizate) cunoscute sub denumirea de medicamente, forme
farmaceutice care se administreaza bolnavului pe diferite cai: generale (sau sistemica) si locala (sau
topica).
Utilizarea remediilor terapeutice ce provin din plante medicinale a cunoscut in ultimul
deceniu o crestere deosebita in cadrul populatiei de pe intreg globul in special datorita toxicitatii
minime a acestor produse asupra organismului.
Medicamentele sunt prezentate sub diferite forme farmaceutice:
- pulberile se absorb repede din tubul digestiv, datorită marii suprafeţe de contact. Prezintă
avantajul că bolnavul beneficiază de toţi factorii activi din plantă. Au dezavantajul că se conservă
mai greu, datorită descompunerii lor în contact cu aerul şi umiditatea;
- capsule sunt învelişuri folosite pentru acoperirea medicamentelor solide, moi sau lichide, cu
scopul de a le masca gustul sau mirosul neplăcut, cât şi pentru a dirija acţiunea medicamentului
(învelişul rezistă la sucurile gastrice şi se desface numai în intestin);
- pilule sunt forme farmaceutice solide sferice şi cu greutate între 0,10- 0,50g, obţinute din una sau
mai multe substanţe active şi cu diferiţi excipienţi. Se înghit fără a fi mestecate. Se conservă mai
bine, şi acţiunea lor poate fi dirijată;
- comprimatele sunt forme farmaceutice de consistenţă solidă, cu aspect de cilindru sau disc. Sunt
administrate oral sau dizolvate într-o anumită cantitate de apă. Sunt dozate cu precizie.
- drajeurile sunt forme farmaceutice solide, acoperite de un strat protector pentru a masca gustul si
mirosul neplăcute al substanţei active şi de a-i dirija acţiunea spre intestin;
- soluţiile sunt forme medicamentoase active repartizate uniform într-un lichid (de obicei apa).
Soluţiile pot fi simple sau compuse.
In general, remediile homeopatice se iau pe cale bucala in interval de cel putin o ora dupa
mese si se lasa sa se dizolve de preferinta sub limba. Atat globulele cat si comprimatele nu trebuie sa
fie atinse cu mainile si se iau cate doua sau trei odata, dupa prescriptiile medicului. Continutul
dozelor unice se turna in intregime direct in gura, doar daca nu exista o alta indicatie.In ceea ce
priveste remediul lichid, acesta se lua dupa ce fiola continand acest remediu se agita de sus in jos de
zece ori. Dupa ce se agita, fiola se toarna cate picaturi (de regula cinci) in putina apa oligo-minerala
(o cantitate cam de grosimea unui deget) si apoi se bea solutia respecti.In cazurile acute, medicul
recomanda uneori ca globulele sa fie dizolte in apa. in aceste cazuri se toarna de la cinci pana la zece
globule intr-un pahar cu apa oligominerala sau fiarta (circa 200 ce) se lasa sa se dizolve, apoi solutia
respecti se transzeaza in doua pahare, operatiune care se efectueaza de zece ori. Apoi solutia se
soarbe, la intervalele stabilite de medic.
Cei mai mari dusmani ai remediilor naturiste sunt în ordinea importantei lor:
1. Cofeina – cafea, cola, continuta si in antinevralnice si alte medicamente, ceai negru si verde
2. Camfora, menta, musetelul, eucaliptul (bomboane, pasta de dinti, ceauiri)
3. Medicamente chimice, conservanti, mai ales cortizonul pot anihila efectul remediilor
4. Hameiul -aflat in bere
5. Bauturi alcoolice (vin, tarii) si fumatul
6. Iutelile şi otetul: Mustar, chili, boia de ardei, piper, etc.
7. Carnea de porc (contine hormoni daunatori),sangele in general
8. Cartofii si vinetele, ardeii, ceapa cruda
9. Surogate de zahar: aspartam, acesulfam
10. Orice alimente sintetice, artificiale, cu adausuri contin substante care pot opri vindecarea.
3.2 Afectiuni ce pot fi tratate cu medicamente homeopate:
Homeopatia este un sistem complex de medicament ce poate trata o gamă largă de condiţii,
atât acute şi cronice . Boli sunt cele care apar brusc şi intens.
Una din intrebariile cel mai des folosite este “ ce poate trata homeopatia”.Raspunsul este totul.Dupa
un interviu in profunzime cu pacientul sarcina medicului este de a gasi o substanta care daca este
luata ar putea produce un simptom la un om sanatos.
Homeopatia recunoaşte corpul ca un tot unitar de fizică, precum şi componente psihologice
şi se confruntă cu problema adânc în interiorul. medicamente homeopate, spre deosebire de
antibiotice, anti-fungice, sau anti-viralelor nu ţintă organisme cauzali. Ele stimuleaza sistemul
imunitar al organismului pentru a lupta şi învinge în schimb, acesta este motivul pentru care
remediile homeopate sunt de mare ajutor în prevenirea bolilor .. de exemplu, Morbillinum şi
Variolinum au fost folosite pentru a preveni rujeola şi varicela.
Putere remarcabila de medicamente homeopatice este evident când aceste medicamente sunt
folosite pentru utilizarea în situaţii de accident şi de urgenţă, de exemplu:
- stomac deranjat, boliile copilariei
- bolii virale
- tuse , raceala
- anxietate , probleme emotionale
Homeopatia poate fi utilizata pentru a trata orice condiţie, chiar probleme care nu au nici
diagnostic clar, pentru că tratează individual, mai degrabă decât boala.
Avantajele medicamentelor homeopate
Medicamente homeopate încurajeaza propriul corp pentru a se vindeca natural.
Homeopatia trateaza toate simptomele: mental emotionale, general şi fizice.
Homeopatia poate trata condiţii dificile, fără un diagnostic definitiv.
Homeopatia poate fi folosit pentru întreţinerea sănătăţii, prin luarea de tratament constituţionale.
Medicamentele homeopate sunt sigure, blânde şi fără efecte secundare atunci când sunt luate
în conformitate cu direcţiile de un medic calificat. Ele sunt sigure şi blânde, fără riscul de reacţii
adverse în timpul sarcinii, la sugari, copii şi vârstnici atunci când sunt utilizate sub supravegherea
unui medic calificat.
Tratamentul homeopat în timpul sarcinii poate fi ideal, deoarece oferă avantajul de a fi blând
şi totuşi extrem de eficient.. Avantajul major fata de medicina conventionala ortodox este că
tratamentul este complet lipsit de efecte secundare când este utilizat sub supravegherea unui medic
calificat.. De stat în schimbare mentală şi fizică a mamei insarcinate poate da naştere la multe
probleme de sanatate minore, care poate provoca disconfort mult.
Homeopatia poate fi utilizata pentru a trata aproape orice boala. Remediile homeopate pot fi
luate în condiţii de siguranţă împreună cu medicina conventionala. Majoritatea oameniilor o pot
folosi ca o alternativă la tratamentele conventionale.
Homeopatia poate trata condiţii care nu intră neapărat în "categoria boala" . Mulţi oameni au
oboselii cronice sau tulburări aparent vagi, care sunt nediagnosticate cu medicina conventionala.
Homeopatia poate fi de asemenea folosita pentru a lucra alături de medicina convenţională şi a fost
cunoscută pentru a ajuta cu efectele secundare ale unor medicamente.
Dupa inceperea tratamentului este foarte probabil sa se observe anumite schimbari: energie
mai buna, somn linistit, optimism, ameliorarea problemelor fizice. Uneori simptomele se pot agrava
pentru scurt timp dupa inceperea tratamentului. Alteori organismul apeleaza la o metoda de
"curatire" manifestata printr-o secretie (nazala, vaginala, diaree, transpiratie, eruptie cutanata).
Alteori reapar simptomele din inainte.
Toate acestea arata ca remediul actioneaza. Nu trebuie sa se combata o astfel de reactie
folosind alte medicamente. Situatiile acute aparute pe parcursul tratamentului, aparent fara legatura
cu afectiunea de baza, trebuie semnalate medicului. Este bine sa nu se i-a medicamente fara a se
consulta medicul homeopat.
La copiii reactia la un remediu homeopatic ca si vindecarea este mai rapida. Acelasi lucru se
poate remarca si la persoanele care se hranesc simplu si nu fumeaza, beau, consuma cafea .. Cu cat
un pacient este mai batran sau traieste mai nenatural cu atat mai lent este procesul de vindecare ca si
efectul remediului.
 CAPITOLUL IV. PRESCRIEREA MEDICAMENTELOR HOMEOPATE
O reţetă este un program de îngrijire a sănătăţii pus în aplicare de către un medic sau alt
practician medical în formă de instrucţiuni pe care guvernează planul de îngrijire pentru un pacient
individual. Prescrise pot include comenzi pentru a fi efectuate de către un pacient , îngrijitor ,
asistenta , farmacist sau alte terapeut . Frecvent, termenul de prescripţie este folosit pentru a înţelege
un ordin să ia anumite medicamente .. Prescripţiilor au implicaţii legale, deoarece acestea pot indica
faptul că medicul îşi asumă responsabilitatea pentru îngrijirea clinică a pacientului şi, în special,
pentru monitorizarea eficacitatea şi siguranţa . Cu toate acestea, ca medicamente au devenit din ce în
ce pre-ambalate produsele fabricate şi practica medicală a devenit mai complex, domeniul de
aplicare al semnificaţia termenului "prescripţie" şi-a lărgit pentru a include, de asemenea, evaluările
clinice, teste de laborator, imagistică şi studii relevante pentru optimizarea de siguranţă sau
eficacitate.
Prescriptia medicala reprezinta mijlocul de legătură dintre medicul care prescrie
medicamentul si farmacistul care-l prepară si îl eliberează. Reţeta înmânată bolnavului va servi la
eliberarea medicamentelor din farmacie. Fiind un act oficial, reţeta angajează responsabilitatea
juridică, atât a medicului care a redactat-o, cât si a farmacistului care o execută, fiind considerat un
document medico-legal. Întocmirea ei se face cu grijă, atât în ceea ce priveste fondul cât si formatul.
Prin fond, în acest caz, se înţelege modul de alegere a substanţelor medicamentoase, corecta lor
îmbinare, evitarea incompatibilităţilor, dozarea judicioasă si prescrierea adecvată pentru
administrare.
Un obicei bun este acela de a pune reţeta după redactare câteva minute deoparte si de a o
reciti înainte de a fi semnată si parafată. Acest lucru este benefic deoarece, în cazul distragerii
atenţiei medicului în activitatea sa în cabinet, se pot strecura greseli care astfel pot fi corectate.
Ca formă, ordonanţa trebuie să îndeplinească unele condiţii care, în final, să permită
farmacistului o înţelegere perfectă a celor exprimate. Dupa ce a hotarat ce va recomanda bolnavului
medical ii da indicatiile de tratament , sub forma unei prescriptii , in care sunt cuprinse: date
referitoare la bolnav, ordonanta propriu- zisa, prescriptii dietetice, igienice, data eliberarii retetei,
semnatura si parafa medicului. Reteta se compune din patru parti, aceleasi ca la farmacoterapia
alopata: superscriptia, inscriptia, subscriptia , instructia.
Superscriptia: Este mereu aceeasi, se inseamna cu Rp (recipe = ia) .
Inscriptia: Cuprinde medicatia si se redacteaza intr-un mod propriu produselor homeopate.
Pentru prescrierea unui singur remediu, unitar, se scrie numele in limba Latina, urmat de indicarea
potentei. Pentru complexism simultan sic el succesiv se scriu, unul sub altul, numele remediilor
recomandate si potenta.
Subscriptia: Se indica forma medicamentoasa (granule, comprimate, capsule), numarul
dozelor recomandate (in cifre romane), eventual ambalajul.
Instructia: Se dau indicatii privind modul de administrare. Se incepe cu D.S. (detur signetur
= elibereaza si eticheteaza), apoi calea de administrare (sublingual, oral) cantitatea pentru o data,
intervalul dintre administrari, momentul administrarii.

Fig .3 Prescrierea medicamentului

 CAPITOLUL V. PREPARAREA FARMACEUTICA A MEDICAMENTELOR
HOMEOPATICE
5.1 Procesul de fabricatie:
Preparatele homeopatice sunt obţinute din produse de origine vegetală sau animală
(veninuri...) şi din produse chimice minerale (cuprum = cupru) sau organice (glande).
a) Suşele de origine vegetala: tincturile-mama (TM) de origine vegetală sunt obţinute prin
macerarea în alcool a plantelor (sau a părţilor din plante) proaspete sau, mai rar, uscate. Macerarea
are loc în recipiente din sticlă sau din oţel inoxidabil, timp de cel puţin trei săptămâni.
După macerare, tincturile-mamă sunt decantate, filtrate, păstrate în condiţii deosebite (temperatură,
luminozitate redusă, aerare...) şi controlate în mod riguros. Masa de tinctură-mamă astfel obţinută
este egală cu de zece ori cea a materiei prime tratate (calculată în raport cu masa acestei materii
prime deshidratate).
b) Suşele de origine animală: sunt constituite printr-o macerare în alcool în proporţie de 1/20:
- a animalelor întregi vii
Apis mellifica = albina întreagă
Formica rufa = furnica roşie
- sau a anumitor părţi sau organe ale animalelor, sau a anumitor secreţii
Sepia = cerneala sepiei
- sau a veninurilor
Lachesis = veninul de Bothrops surucucu
Vipera Redi = veninul de Vipera aspis
c) Suşele de origine chimica, de origine minerală sau organică, ele conţin:
- corpuri simple sau compuse: metale, metaloizi, hormoni, vitamine;
-complecşi chimici de origine naturală sau sintetică (Natrum muriaticum, Calcarea ostreica).
Bioterapeuticele
Sunt medicamente obţinute din:
- produse nedefinite chimic (seruri, vaccinuri, toxine, anatoxine, virusuri...); Astfel, Tuberculinum
este obţinut din culturi de Mycobacterinum tuber-culosis;
- secreţii sau excreţii patologice; Psorinum, obţinut din lizatele serozi-tâfilor leziunilor de scabie;
- culturi microbiene pure. Colibacillinum, lizate obţinute din culturile de Escherichia coli.
Izoterapeuticele
Sunt preparate extemporanee; prima diluţie trebuie să fie sterilizată.
Se disting două categorii de izoterapeutice:
a) autoizoterapeuticele, obţinute din prelevatele biologice ale bolnavului şi destinate folosirii sale
exclusive (urină, puroi, expectoraţii...) cu condiţia ca aceste prelevări să nu conţină sânge, căci, din
motive de securitate (SIDA, BTS), sângele a fost exclus dintre preparatele izoterapeutice.
b) heteroizoterapeuticele, obţinute din alergene: polen, păr de pisică, praful de casă, acarieni, ţigări...
Toate izoterapeuticele se eliberează pe bază de prescripţie medicală.

Fig.8 Preparare
5.2. Dilutii, trituri, granule, globule
Ce este o dilutie homeopatica ? O dilutie reprezinta o forma diluata a unei substante obtinuta
din substante chimice, minerale, plante sau animale. In homeopatie exista mai multe tipuri de
dilutie. Dilutia decimala 1 :10 notata cu litera D, centizecimala 1 :100 notata cu litera C ( in
Romania noatata cuCH) sau chiar 1:50000, notata cuQ sauL M.
Dilutia se poate efectua insa de mai multe ori succesiv. Daca din extractul unei plante se ia o
picatura si se amesteca cu 9 de picaturi de apa sau de alcool obtinem dilutia D1. Daca din dilutia D1
amestecam o picatura cu 9 picaturi de apa sau alcool obtinem dilutia D2 si asa mai departe. Dilutia
D3 este ca urmare de 1: 1000.
Pe vremea lui Hahnemann nu exista dilutia D, ci numai dilutia C, aceasta din urma este o
dilutie relativ noua. Dilutiile C (in Romania CH) au un efect mai puternic si creeaza mai putine
simptome initiale decat cele D. (Agravarea initiala a simptomelor este un semn ca remediul a fost
ales bine dar ca dilutia este prea joasa.)
Dilutia D corespunde din din punct de vedere material cu jumatate din dilutia C ( CH) . De
exemplu C6 este echivalent cu D12, desi dilutia C6 are un efect un pic diferit de D12. Din substanta
initiala aflata in picatura initiala deja in dilutia D14 nu mai este continut mai aproape nimic. Cum
poate totusi sa functioneze remediile homeopate ?
Procesul de diluare nu este singurul proces care se efectueaza la fabricarea remediilor
homeopate. Dupa fiecare proces de diluare flaconul de sticla in care se afla remediul este batut
manual de 10 sau de 100 de ori, in general podul palmei. Acest proces se numeste “potentare”. sau
dinamizare (In limba germana un remediu homeopatic nu se numeste dilutia C10 ci “potenta C10”).
Fara procesul de dinamizare remediile homeopate ele nu mai isi fac efectul. Solutiile homeopate
care sunt supuse vibratiilor aleatoare, mecanice sau electroamagnetice (transport, unde radio, radiatii
X, etc) isi pierd efectul initial. Deja transportul face des ca solutiile sa-si piarda efectul.
In homeopatie un remediu are un efect cu atat mai mare cu cat el a fost diluat si “zdruncinat”
mai mult, deci potentat mai mult. Din acest lucru se poate vedea ca diluarea in sine luata singura nu
are efect asupra organismului ci numai combinatia de diluare a substantei originale impreuna cu
zdruncinarea manuala a solutiei creeaza efectul de potentare a remediului.
Alegerea dilutiei potrivite.
Alegerea dilutiei a fost si este inca o controversa mare in homeopatie. Unii folosesc dilutii
pana la D6, altii jura pe dilutiile medii in timp ce ultimii folosesc numai dilutile inalte de la D30 in
sus. Dr. Arthur Lutze de exemplu, a folosit numai dilutie D30. In USA au trait multi doctori care au
lucrat numai cu dilutii inalte D100, D200, D100000, printre care si Nash care le-a folosit aproape in
exclusivitate. In cartea lui Lutze « Simptome caracteristice in terapia homeopatica” se pot gasi multe
exemple si multe cazuri de vindecare de-a dreptul miraculoase. Samuel Hahneman insusi, cel care a
descoperit homeopatia, a folosit la inceput dilutii joase, insa a trecut mai tarziu la dilutii mai inalte
incepand cu C30.
Alegerea dilutiei depinde de caz si de pacient, fiecare medic homeopat le alege dupa
experienta si predilectia proprie. La alegerea dilutiei se poate folosi urmatoarea regula:
Este de ales dilutia care, fara sa creeze o dauna in organism are o influenta vizibila in mod
clar asupra corpului bolnav. Toate starile de boala pozitive necesita solutii slabe sau negative, deci
dilutii inalte. Toate starile de boala negative necesita solutii inalte sau pozitive, deci dilutii joase.
Bolile pozitive sunt acele boli cu forma activa, infamatorie, cu febra, cu stari nervose precum
si bolile cronice.
Bolile negative sunt acelea cu stare de slabiciune, de slabire, de slabiciune generale, organe
degenerate si slabite, slabiciunea nervilor.
Exista anumite reguli pentru alegerea dilutiei potrivite care pot fi studiate, insa alegerea
dilutiei potrivite este o arta pe care o poate stapani numai un maestru talentat in arta de vindecare
homeopatica.
Pe langa alegerea dilutiei potrivite mai joaca un rol si varsta si personalitatea pacientului,
in plus alimentatia, drogurile consummate (alcool, tutun, cafea, etc.), clima, altitudinea. In nord
sunt necesare dilutii mai inalte decat in sud, de asemenea la zone muntoase, inalte fata de zonale
joase, de mare.
Exista o posibilitate simpla de a nimeri cu certitudine dilutia adecvata: se amesteca trei
dilutii diferite ale aceluiasi remediu, de exemplu D6, D15 si D30. Atunci dilutia potrivita este cu
mare probabilitate continuta in acest amestec.
Dilutiile mai mari decat C30 sau D30 sunt rezervate medicilor homeopati deoarece efectul
lor este de lunga durata si mai adanc. Pentru uz propriu se folosesc in general dilutiile joase – D1
pana la D30 sau C1 pana la C30.
Remediile facute din substante otravitoare trebuie luate in dilutii de cel putin D4 sau D6,
depinzand de puterea otravii. In general dilutiile joase din substante nocive nu se pot obtine de la
farmacie decat cu reteta de la medic, deci un pacient nu se poate trata singur cu dilutii periculoase.
Remediile facute din plante vindecatoare folosite in fitoterapie (galbeneaua, paducel, etc.)
se iau in general in dilutii joase – tinctura (D0) sau D1 pana la D12 pentru ca la astfel de plante
vindecatoare este dorit ca tot spectrul de frecvente al plantei sa-i faca efectul.

Fig.9 Mojar si pistil

5.3 Absorbtia si administrarea medicamentelor:
Absorbtia reprezintă fenomenul de pătrundere a substantelor in mediul intern al
organismului prin căi naturale sau artificiale de la locul administrării.
Viteza de absorbtie a unui medicament depinde de:
- dezintegrarea formei farmaceutice administrate
- solubilitatea farmaconului in fluidele oraganismului la locul administrării
- trecerea medicamentelor prin membranele biologice
 Procesul de absorbtie poate fi influentat de o serie de factori ce intervin in procesele
mennionate si care depind de medicament sau de organism :
Factorii care depind de medicament :
- forma farmaceutică
- dimensiunile particulelor
- proprietăti fizico-chimice
- concentratie/dozaj
Factorii care depind de organism :
- calea de administrare
- conditii fiziologice (irigarea sanguină bogată si permebilitatea bună a locului de
administrare) si patologice (inflamatia etc).
Administrarea medicamentelor pe cale digestivă
Mucoasele diferitelor segmente ale tubului digestiv prezintă o serie de particularităti
structurale ce influentează absorbtia.
Calea digestivă (orală) este mai folosită in medicina umană, dar este curentă si in medicina
veterinară unde, cel mai adesea, trebuie făcute administrări fortate. Această cale este utilă pentru
medicamentele fără gust sau cu un gust care poate fi mascat, in special pentru administrări in masă.
De obicei, administrările în hrană se adresează animalelor care-si păstrează apetitul
(tratamente preventive). La animalele bolnave se fac administrări mai ales in apa de băut, datorită
prezentei senzatiei de sete (in special in boli febrile; tratament curativ). Remediile pentru
administrările pe cale digestivă includ: solutii, suspensii, mixturi, pilule, capsule, comprimate,
pulberi, granule, boluri si premixuri.
Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie
Absorbtia prin mucoasa nazală. Absorbtia la acest nivel se face usor datorită vascularizatiei
bogate. Se administrează medicamente cu actiune locală (inhalatii, fumigatii, instilatii nazale) sau
generală (cocaină,hormonul antidiuretic, pulberea de hipofiză).
Absorbtia prin alveolele pulmonare. La nivelul epiteliului alveolelor pulmonare se asigură
schimburile gazoase intre aerul alveolar si singele capilarelor pulmonare. Moleculele cu
liposolubilitate mare traversează usor bariera alveolo – capilară.
Aerosolii administrati prin inhalatie prezintă particule ce se depun pe peretii căilor
respiratorii. Calea pulmonară este folosită pentru administrarea substantelor narcotice) sau pentru o
actiune locală (bronhodilatatoare, antibiotice).
Administrarea medicamentelor pe cale parenterală
Sunt căi artificiale, ce oferă o absorbtie rapidă si completă comparativ cu administrarea
locală. Se folosesc foarte bine in cazuri de urgentă. Medicamentele administrate parenteral se resorb
neselectiv, fiind depuse direct in tesuturi sau in patul vascular. Din această cauză nu există pierderi
de substantaă, iar dozele sunt mai mici decat administrările interne. Solutiile care se injectează
trebuie să fie sterile si lipsite de pirogenitate. Pentru o serie de tesuturi ele trebuie să fie neiritante,
cat mai apropiate de izotonicitate si de pH neutru. Administrarea parenterală evită dezavantajele
administrării digestive (contactul cu sucul gastric si bariera hepatică),insă necesită o tehnică de
injectare sterilă si personal calificat. Distribuirea cea mai rapidă a unui farmacon se obtine in cazul
injectării intravasculare. Toate căile parenterale elimină necesitatea ca substanta medicamentoasă să
traverseze o mucoasă, ca prim pas în procesul absorbtiei.
Calea intradermică. Injectiile intradermice sunt utilizate in scop de diagnostic (de ex.,
tuberculinarea la bovine) sau pentru testarea sensibilitătii la unii alergeni.
Calea subcutanată. Se aleg locurile bogate in tesut conjunctiv lax mai accesibile si putin
traversate de vase mari si filete nervoase. Absorbtia va fi lentă (efectul apare in 30 – 45 minute), iar
injectarea dureroasă (din cauza inervatiei senzitive).
5.4. Descrierea unor leacuri homeopatice:
ALLIUM CEPA ( ceapa de bucatarie)
Remediul homeopatic din ceapă, Allium cepa este principalul remediu homeopatic indicat în
catarul nazal la debut, cu scurgere nazală apoasă abundentă şi lăcrimare şi ochi roşii. În această
situaţie, principiul homeopatiei se recunoaşte cel mai uşor. Cine a tăiat o ceapă ştie senzaţia de
iritaţie la nivelul ochilor, cu lăcrimare şi secreţii nazale apoase abundente. Dacă este prezentă exact
aceeaşi senzaţie într-o răceală la debut sau la debutul unei boli infecto-contagioase, remediul
homeopatic Allium cepa CH9 sau CH15 (in funcţie de intensitatea simptomelor) administrat de 3-4
ori pe zi, timp de câteva zile poate să soluţioneze rapid episodul respectiv sau să uşureze
semnificativ simptomele.
Ceapa este un aliment apreciat din antichitate pentru virtuţile sale terapeutice, tonice şi anti-
infecţioase, fiind considerat un factor de sănătate şi longevitate. De la ceapă se utilizează cel mai des
bulbul şi sucul acestuia, care conţine vitaminele A, B şi C, zaharuri şi multe săruri minerale – de
sodiu, potasiu, fosfat şi nitrat de calciu, fier, sulf, iod şi siliciu, precum şi uleiuri volatile, oxidaze,
acizi, principii antibiotice.
 Ca acţiune terapeutică, se ştie că ceapa este un stimulent puternic al sistemului nervos,
hepatic şi renal, fiind în acelaşi timp un diuretic puternic, dizolvant şi eliminator al ureei şi
clorurilor.
Ceapa se utilizează şi extern, sub forma de cataplasme şi comprese, având acţiune
decongestionantă importantă. De aceea, în situaţii de gât roşu, de amigdale mărite de volum sau de
laringită, cataplasma cu ceapă crudă (ceapă tăiată mărunt, pusă pe o comprese curată şi aplicată 1-2
ore pe gât) are rezultate foarte bune. De asemenea, este principalul leac contra înţepăturilor de
insecte (se freacă locul 1-2 minute cu o bucată de ceapă) şi împotriva vânătăilor (se poate pune o
felie de ceapă cu un leucoplast peste locul loviturii). Este indicată şi în durerile de cap (tot pentru
efectul decongestionant) sau în tratamentul panariţiilor.

Fig. 10 Allium cepa

Arnica montana (arnica)
Arnica montana reprezinta la momentul actual unul dintre cele mai cunoscute remedii
homeopate, putand fi regasita in kituri pentru primul ajutor, remedii analgezice sau alifii
antiinflamatorii.Arnica montana este o planta perena ce creste in Europa Centrala. Floarea acestei
plante, de culoare galben aprins poate fi extrem de toxica pentru organism daca este administrata
intern, motiv pentru care extractele acesteia sunt regasite doar sub forma de tincture, crema, gel, ulei
sau spray.
Efectele benefice
Remediile herbale pe baza de arnica sunt mult mai puternice decat tratamentele homeopate,
fiind alcatuite din extracte concentrate ale acestei plante, fapt ce face acest tip de tratament mult mai
puternic si implicit mai toxic. Administrate extern, remediile herbale s-au dovedit extrem de
eficiente pentru tratamentul intinderilor musculare sau artritei, precum si manifestari asociate
herpesului, asa cum sunt aftoasele. Deasemenea arnica intra in alcatuirea cremelor recomandate
pentru tratarea cicatricilor, precum si a uleiurilor pentru masaj.Pentru uzul intern arnica este
recomandata numai ca remediu homeopat in cazul ameliorarii durerilor si inflamatiilor
postoperatorii, sau al vanatailor. Totodata, aceasta planta poate fi utilizata pentru ameliorarea
durerilor din timpul si dupa travaliu, precum si pentru a diminua traumele.
Dozaj:
Nu exista un dozaj standard care sa va impuna sa luati o anumita cantitate de arnica montana,
acest lucru depinzand in totalitate de organismul dumneavoastra si de natura conditiei medicale pe
care incercati sa o tratati (atentie insa pentru a nu opta pentru acest remediu decat dupa consultarea
unui medic specialist).In prepararea remediilor homeopate pe baza de arnica montana dozele pot fi
insa, X, L, sau C, corespunzand dozelor sau numarului de parti de apa (sau alt diluant) in care o
parte de arnica montana este diluata. Astfel X, L si C sunt echivalentul a 10, 50 si respectiv 100 de
parti de substanta diluanta.
Astfel, daca pe o sticluta de tinctura de arnica montana veti gasi inscriptia 6X, acest lucru
inseamna ca solutia este alcatuita dintr-o parte de arnica si 10 parti de solutie diluanta, diluata de 6
ori. Ceea ce mai trebuie sa stiti este faptul ca incrisptia M este o exceptie, insemnand 1000C solutie
diluanta si 1000 de parti de arnica.
Ca regula generala in cazul afectiunilor cronice medicii specialisti decid administrarea unei
solutii mai concentrate de arnica montana (30X-200C), in vreme ce afectiunile acute si cele
dezvoltate relativ recent sunt tratate cu solutii avand o concentratie mai mica. Totodata, exista
situatii in care concentratia de arnica trebuie variata. Acesta este cazul accidentelor, cand pacientii
vor primi la inceput o solutie cu o concentratie mai mare urmand ca ulterior aceasta sa scada pe
masura ce tratamentul se apropie de final.
Efectele secundare ale plantei arnica Montana. Cu toate ca aceasta planta este folosita pentru
ameliorarea durerilor in timpul travaliului, specialistii contraindica utilizarea acestui remediu in
timpul sarcinii. Deasemenea, gelurile si cremele nu trebuie utilizate direct pe leziunile cutanate.

Fig 11. Arnica montana

Chelidonium majus (Rostopasca)
Este considerată un remediu natural în tratarea şi vindecarea următoarelor afecţiuni: afectiuni
renale, reumatism, hemoroizi, cancer de piele, negi, bătături, hepatită cronică, tuse. Rostopasca este
cunoscută şi pentru proprietatea ei de a echilibra metabolismul. Sucul de rostopască se recomandă în
tratarea mătreţii, constipaţiei, abceselor pe pleoape, iar vinul de rostopască în vindecarea afecţiunilor
hepatice.
Uz intern:
- partea aeriana a plantei - boli hepatice, afectiuni biliare, boli intestinale, tulburari gastrice si
duodenale, angina, sifilis, paraziti intestinali, guta, boli reumatice, constipatie, insomnie, enterite,
febra – sub forma de infuzie, decoct, tinctura.
Uz extern:
- ulcere cutanate, dermatomicoze, piodermite, pitiriazis, inflamatii oculare, veruci fulgare, negi,
pecingine, papiloame, bataturi – sub forma de bai locale, compresa, cataplasma.
Contraindicatii:
- Planta nu se utilizeaza in timpul sarcinii, lactatiei sau copiilor. Ca reactii adverse pot sa apara stari
de voma, colici, diaree sanguinolenta, arsuri, leziuni sau vezicule pe mucoasa bucala, prurit, 
hematurie, cefalee, ameteli, delir, halucinatii, asfixie, edem pulmonar si chiar deces datorita
paraliziei centrilor nervosi.pectorala, hipertensiun, astm bronsic, 

Fig 12. Chelidonium majus

Berberis vulgaris (Dracila):
Medicina stiintifica a constatat o stimulare a aparatului circulator si a respiratiei atunci cand
se foloseste aceasta. Astfel, in starile de epuizare acuta sau cronica, circulatia sangelui se
imbunatateste, pulsul devenind mai sanatos, iar respiratia mult mai usoara. Actiunea sa nu este
violenta, dar foarte pretioasa. Dr. Riperger, dr. Newton si dr. Lippe o pretuiesc indeosebi ca un mare
potrivnic al calculilor biliari. De asemenea, au actiune antiinflamatorie asupra ficatului, vezicii
biliare, rinichilor si a basicii udului. Diminueaza durerile menstruale.   
Medicina populara intrebuinteaza dracila ca o purificatoare a sangelui, contra febrelor, ca
apa de gura, pentru potolirea durerilor dentare etc. Practica zilelor noastre arata ca, asociata cu
Chaparal de California, trifoi rosu de balta, a dat bune rezultate in cancerul incipient al ficatului.
     Decoctul de dracila – se obtine dintr-o lingurita de scoarta ce se pune intr-o cana cu apa si
se fierbe 10-15 minute. Se administreaza de 3 ori pe zi.
Tinctura de dracila – se obtine din 100 grame de planta la 1 litru de alcool de 40 de grade.
Se administreaza 10-15 lingurite amestecate cu apa de 3 ori pe zi.
Indicatii terapeutice: Dracila este unul dintre cele mai bune remedii pentru corectarea
functiei ficatului si stimularea secretiei biliare. Planta este indicata in inflamatia vezicii biliare sau in
calculi biliari; de asemeni pentru icterul cauzat de congestia ficatului. Ca tonic amar, cu efecte
laxative usoare, dracila este indicat in cazul persoanelor slabite, pentru a le curata si inzdraveni
sistemul. O actiune interesanta a plantei este capacitatea de a reduce dimensiunile splinei marite.
Actioneaza impotriva malariei si este eficienta si in tratarea infectiilor cu protozoare.
Contraindicatii: A nu se consuma in timpul sarcinii.

Fig 13 . Berberis vulgaris

5.5. Eliberarea medicamentelor homeopate in farmacie:
Prospecte ale medicamentelor homeopate eliberate in farmacie:
Forme farmaceutice homeopate pentru raceala:
Stodal (sirop):
Siropul STODAL este destinat tuturao bolnaviilor indifferent de varsta , având o formulă concepută
special pentru a vindeca toate tipurile de tuse, ajutând sistemul respirator să-şi exercite funcţia sa
esenţială.
Stodal comportă o asociere de compuşi homeopatici care sunt utilizaţi în tratamentul simptomatic al
tusei productive şi / sau neproductive. Nu conţine codeină, nu dă stare de somnolenţă sau de
oboseală, putând fi utilizat şi de persoanele care conduc autovehicule sau operează maşini-unelte.
Poate fi administrat tuturor: adulţi, copii, sugari, femei însărcinate, vârstnici.Nu are efecte secundare
sau contraindicaţii. Nu are interacţiuni medicamentoase.
Indicaţii terapeutice:
Este indicat în toate tipurile de tuse care apare în afecţiunile acute şi cronice ale sistemului
respirator: tuse seacă sau productivă, nocturnă sau diurnă, iritantă sau durero asă, laringite, traheite,
bronşite.
Mod de administrare:
Adulţi: 1 lingură de sirop de 3-5 ori pe zi.
Copii: 1 linguriţă de sirop de 3-5 ori pe zi. Produsul nu are reacţii secundare, contraindicaţii, nu
interacţionează cu alte medicamente, fiind bine tolerat şi recomandat fără restricţii femeilor
însărcinate, care alăptează, copiilor mici.

Fig .14 Stodal sirop

Oscillococcinum.
Oscillococcinum este un medicament homeopatic. Doza intreaga de aproximativ 1g. Flacon de 3 si 6
tuburi-doza.
Indicatii
Tratament preventiv: se ia o doza pe saptamana in perioada de expunere gripala. Stare gripala
incipienta: se ia o doza cat mai devreme posibil eventual repetati tratamentul de 2 sau 3 ori din 6 in
6 ore. Stare gripala declarata: se ia cate o doza dimineata si seara timp de 1 pana la 3 zile. Daca
simptomele persista si dupa 3 zile, consultati medicul.
Doze si mod de administrare: Se tine sub limba pana la topire continutul unui tub-doza. Pentru
sugari se lasa continutul unui tub-doza sa se topeasca in putina apa si se administreaza cu lingurita
sau biberonul. Se ia Oscillococcinum cu un sfert de ora inaintea mesei sau la ora dupa aceasta.
Oscillococcinum va fi cu atat mai eficace cu cat este luat mai devreme, odata cu primele simptome
de stare gripala, actionand astfel mai rapid. Posologia variaza in functie de momentul la care se
intervine in evolutia bolii.

Fig. 15 Oscillococcinum
Homeogene 9:
Indicatii : Dureri de gat, laringite, raguseli.
Compozitie Mercurius solubilis 3 CH, Pulsatilla 3 CH, Spongia tosta 3 CH, Bryonia 3 CH, Bromum
3 CH, Belladonna 3 CH, Phytolacca decandra 3 CH, Arum triphyllum 3 CH, Arnica montana 3 CH,
aa 0,667 mg. Excipienti q.s.p. 1 comprimat de 0,20 g.
Mod de administrare. Se suge lent 1 comprimat la fiecare ora, intre mese, insa nu imediat inainte sau
dupa mese. In caz de ameliorare, se rareste administrarea.

Fig.16 Homeogene 9
Influcid:
Mod de administrare: Doza de atac 1 cp/ora , fiind ajustata in functie de varsta, se continua cu 1 cp
de 3 ori/zi, pana la remisia simptomelor. copii 1-6 ani max. 6 cp. / zi copii 6-12 ani max. 8 cp. / zi
peste 12 ani, adulti max. 12 cp. / zi Tabletele se administreaza cu o jumatate de ora inainte sau dupa
masa; se recomanda mentinera comprimatului in cavitatea bucala cat mai mult timp posibil. Grupa
farmaceutica Produs homeopat. Actioneaza conform principiilor homeopatiei Indicatii terapeutice
Stari febrile, raceala si gripa.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la oricare dintre componentii produsului. Precautii: nu sunt necesare. Atentionari
speciale Nu exista suficienta experienta pentru administrarea de Influcid la sugari. Nu este
recomandata folosirea de Influcid sub un an. Interactiuni cu alte medicamente, alte interactiuni: nu
sunt cunoscute. Efectul unui medicament homeopat poate fi influentat nefavorabil de factori generali
ce tin de stilul de viata: consum de alcool, cafea, dieta bogata, stres. Sarcina si alaptarea Influcid se
va utiliza cu avizul prealabil al medicului. Capacitatea de a conduce autovehicule sau de a folosi
utilaje Influcid nu influenteaza capacitatea de a conduce autovehicule sau de a folosi utilaje.
Reactii adverse. Nu se cunosc.pana in prezent. Administrarea unui medicament homeopat poate
determina acutizarea temporara a simptomatologiei. Supradozaj Ingestia accidentala a intregii cutii
poate provoca la persoanele cu intoleranta la lactoza, tulburari la nivelul tubului digestiv sau poate
avea efect purgativ.

Fig 17. Influcid

Coryzalia:
Forma de prezentare: Drajeuri care contin: Allium cepa 3 CH, Belladonna 3 CH, Sabadilla 3 CH,
Kalium bichromicum 3 CH, Gelsemium sempervirens 3 CH, Pulsatilla 3 CH, -aa 0,333 mg; cutie x
2 blist. x 20 dj.
Indicatii:
Afectiuni rinofaringiene, guturai, febra fanului, raceli, rinite in diferite stadii, rinite acute, rinite
cronice, rinite alergice (in aceste cazuri se recomanda asocierea unui tratament de fond cu polen,
histamina, psorinum etc.).
Doze si mod de administrare: Se administraza un drajeu la fiecare ora. Dupa ameliorarea
simptomatologiei se mareste intervalul dintre administrari. Drajeurile nu se inghit (se sug).
Contraindicatii:
Hipersensibilitate la oricare din componentele produsului.

Fig 18 . Coryzalia
Tonsilotren:
Indicatii
Afectiuni ale cailor respiratorii superioare, ca: amigdalita acuta, faringita catarala, faringita cronica,
faringita cronica si recurenta, hipertrofia amigdaliana la copii, tratamentul postoperator dupa
amigdalectomie.
Contraindicatii
A nu se administra persoanelor cu hipersensibilitate cunoscuta la crom. Nu se recomanda utilizarea
Tonsilotren de catre pacientii cu hiperfunctie tiroidiana fara consultarea prealabila a medicului.
La fel ca orice medicament, Tonsilotren va fi administrat in timpul sarcinii si alaptarii numai la
recomandarea medicului.
Mod de Administrare
Copii 2-12 ani Doza de atac 1-2 zile 1 cp./2 ore, se continua cu 1 cp.de 3 ori/ zi 1 cp. de 3 ori/zi, 6-8
saptamani Repetare de cateva ori/an
Copii peste 12 ani, adulti Doza de atac 2 zile ,1-2 cp./ora se continua 1-2 cp. de 3 ori /zi 1-2 cp. de 3
ori/ zi, 6-8 saptamani Repetare de cateva ori/an
Pentru copiii cu hiperplazie amigdaliana, doza recomandata este de 1 cp. de 3 ori/ zi, durata
tratamentului fiind de 6-8 saptamani. Se recomanda mentinerea comprimatelor in cavitatea bucala
cat mai mult timp.
Compozitie
1 comprimat (250,5 mg) contine: Atropinum sulfuricum trit. D5 12,5 mg; Hepar sulfuris trit. D3
10,0 mg; Kalium bichromicum trit. D4 50,0 mg; Mercurius bijodatus trit. D8 25,0 mg; Silicea trit.
D2 5,0 mg si excipienti: monohidrat de lactoza, sucroza, stearat de magneziu.

Fig 19 . Tonsilotren
Paragrippe:
Descriere: Produsul poate fi administrat in timpul sarcinii si alaptarii. Paragrippe nu influenteaza
capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi
Indicatii: Stari gripale, incepand de la primele semne si simptome : frisoane, curbatura, febra,
cefalee.
Contraindicatii: Hipersensibilitate la oricare dintre componentii produsului.
Administrare: Cale orala.
Doza uzuala este de 2 comprimate Paragrippe administrate la intervale de 1 – 2 ore, cu pauza in
timpul meselor. Dupa ameliorarea simptomatologiei, se rareste administrarea. Comprimatele se sug,
sau pot fi administrate oral sfaramate si dizolvate in putina apa.

Fig .20 Paragrippe

Homeovox:
Forma de prezentare: Un drajeu contine: Aconitum napellus 3 CH, Arum triphyllum 3 CH, Ferrum
phosphoricum 6 CH, Calendula officinalis 6 CH, Spongia tosa 6 CH, Belladonna 6 CH, Mercurius
solubilis 6 CH, Hepar sulfur 6 CH, Kalium bichromicum 6 CH, Populus candicans 6 CH, Bryonia
disica 3 CH, in parti egale a 0,091 mg; cutie x 3 blist. x 20 dj.
Indicatii:
Afectarea corzilor vocale manifestata in special prin raguseala, oboseala corzilor vocale, afonie,
laringita.
Doze si mod de administrare:
Profilaxie: 2 dj. de 5 ori/zi. Tratament: 2 dj. la fiecare ora, intre mese. Dupa ameliorarea
simptomatologiei se creste intervalul dintre doze. Drajeurile se sug.
Contraindicatii:
Hipersensibilitate la oricare din componentele produsului.

Fig 21 . Homeovox
Forme farmaceutice pentru rinite alergice:
Rhinallergy:
Forma de prezentare
Comprimate cu Allium cepa 5CH, Ambrosia artemisiaefolia 5CH, Euphrasia officinalis 5CH,
Histaminum muriaticum 9CH, Sabadilla officinarum 5CH, Solidago vigra aurea 5CH in parti egale
de 0,5 mg
Indicatii:
Rinite alergice tranzitorii, febra fanului.
Doze si mod de administrare:
Adulti si copii peste 6 ani: 1 cpr. de supt la fiecare 1-2 ore (maxim 6 cpr. pe zi). Durata maxima a
tratamentului: o saptamana.
Contraindicatii:
Hipersensibilitate.

Fig.22 Rhinallergy
Forme farmaceutice utilizate pentru tulburari menstruale:
Klimaktoplant:
Compozitie:
Cimicifuga racemosa D2 25mg
Sepia officinalis D2 25mg
Strycnos ignatii D3 25mg
Sanguinaria canadensis D2 25mg
excipienti: lactoza monohidrat, amidon de grau, stearat de magneziu
Indicatii terapeutice:
tulburari ale instalarii menopauzei, cum ar fi:
bufeuri ,transpiratii ,palpitatii ,neliniste
tulburari ale somnului
tulburari emotionale
iritabilitate emotionala (DEPRESIE)
Interactiuni cu alte medicamente sau alimente:
In general: un mod de viata necorespunzator (dieta bogata, consumul de lacool, tutun si stimuante)
pot influenta negativ efectul unui medicament homeopat
KLIMAKTOPLANT nu influenteaza sarcina , alaptarea, capacitatea de a conduce autovehicule
sau de a folosi utilaje
Doze, mod de administrare;
Doza uzuala este de 2 comprimate (cp) x 3/zi, la inceputul tratamentului-Pentru manifestarile
minore sau de intensitatea medie, doza uzuala este de 2 cp x2/zi comprimatele vot fi administrate cu
1/2 - 1 ora inainte de masa si preferabil, vor fi lasate sa se dizolve incet in gura
Reactii adverse;
-NU se cunosc
-administrarea unui medicament homeopat poate determina acutizarea temporara a simptomatologiei
Mastodynon:
Compozitie
Agnus castus D1 – 20g , Culophylium thalictroides D4 – 10g Culophylium thalictroides D4 –
10g ,Cyclamen D4 – 10g, Ignatia D6 – 10g , Iris D2 – 20g ,Lilium tigrium D3 – 10g.
Indicatii
Tulburari menstruale bazate pe o insufucienta luteala permanenta sau temporara;
Infertlitate datorata insuficientei luteale;
Indispozitii care pot aparea inaintea perioadei menstruale (Sindrom Premenstrual – PMS), ca de
exemplu: mastodinii, labilitate psihica, edeme ale mainilor si picioarelor, constipatie, precum si
dureri de cap (cefalee), migrene;
Afectiuni dureroase benigne ale sanilor (Mastopatie Fibrochistica).
Doze si mod de administrare
Daca nu exista alte indicatii, se pot administra 30 picaturi (pic) cu putin lichid dimineata si seara.
Tratamentul trebuie sa dureze cel putin 3 luni, chiar si in timpul perioadei menstruale.
In mod normal, se poate simti o ameliorare dupa 6 saptamani. Daca apar indispozitii la intreruperea
tratamentului, terapia trebuie continuata dupa consultarea medicului curant.
Contraindicatii
Intoleranta la unul dintre componentele produsului;
Alcoolicii;
Bolnavi cu afectiuni hepatice grave, trebuie sa consulte medicul inainte de administrarea produsului.
Nu se recomanda ca produsul sa nu fie administrat in timpul sarcinii sau a alaptarii.
Reactii adverse
Foarte rar pot aparea tulburari digestive (dureri de stomac, greata, voma) care dispar la intreruperea
tratamentului;
Agnus Castus poate determina agitatie psihomotorie, halucinatii; La aparitia acestor semne si
simptome este necesara prezentarea la medic.
Specificatii
MASTODYNON nu este indicat in timpul afectiunilor maligne ale sanilor. Datorita continutului in
etanol sticlele (flacoanele) deja desfacute se pot mentine mult timp. Pentru siguranta produsului, se
recomanda totusi ca flacoanele desfacute, sa fie consumate in 12 luni. Pentru a picura solutia, sticla
picuratoare trebuie tinuta vertical. In anumite conditii poate parea o usoara tulburare sau floconare in
solutie, care nu afecteaza in nici un fel eficacitatea produsului.

Fig 23. Mastodynon

 CONCLUZII

Homeopatia se bazeaza pe o suma de principii bine stabilite, derivate din studiul si

intelegerea fiintei umane ca un intreg compus din trei planuri fundamentale: mental, emotional si
fizic.
Principiul individualizarii consta in tratarea fiecarui individ conform particularitatilor sale
(predispozitia ereditara sau dobandita, cauzalitatea particulara, caracteristicile mentale, emotionale si
fizice).
Principiul fortei vitale afirma ca functionarea organismului uman este guvernata de un plan
subtil de natura energetica care coordoneaza toate celelalte planuri si care a fost denumit de
Hahnemann forta vitala. La acest nivel apare intai boala si tot la acest nivel organismul in mod
natural initiaza procesul de vindecare.
Remediul homeopatic al carui principiu activ este de natura energetica similara cu cea a
fortei vitale actioneaza la nivelul acesteia, in acelasi sens cu ea, determinind procesul de vindecare
conform legilor naturale ale vindecarii.
Medicina alopata intelege prin boala simptomul sau totalitatea simptomelor pentru care
pacientul solicita consultatia, incadrate intr-un diagnostic. Homeopatia le considera pe acestea doar
manifestarile exterioare ale bolii, si le ia in considerare numai ca pe niste indicatori.
Astfel, diagnosticul alopatic de boala in cazul oricarui pacient este important pentru
abordarea homeopatica numai pentru identificarea caii patologice parcurse de forta vitala, dar
tratamentul in sine se adreseaza acesteia din urma. Tratand dezechilibrul fortei vitale manifestat prin
anumite simptome, aceste simptome vor disparea.
Concluziile privind pozitia celor doua tipuri de medicamente reies ca o necessitate obiectiva,
din treceea in revista a etapelor principale din istoria medicinii si a medicamentului.

BIBLIOGRAFIE:

1. Memomed 2010 , editia a saisprezecea , Editura Universitara

2. Ghid farmacoterapic alopat si homeopat , 2010 Editura Universitara
3. http://www.homeopathicmd.ca/Romanian.html
4. http://www.medicultau.com/boli-si-tratamente/homeopatie/index.php
5. http://www.scribd.com/doc/21663194/forme-farmaceutice
6. http://www.homeopatie.ro/principiile-homeopatiei-15.htm
7.www.homeopatie.ro
8. http://www.homeopathinlondon.co.uk
9. http://www.scribd.com/doc/33401350/Remedii-homeopate
10. http://www.ghidterapii.ro/component/content/article/36-homeopatie/93-despre-homeopatie.html
11.http://www.postamedicala.ro/ceapa---allium-cepa---aliment-medicament.html