CUPRINS

CAPITOLUL I
INTRODUCERE
NOIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A APARATULUI RESPIRATOR
CAPITOLUL II
BOLILE APARATULUI RESPIRATOR
BRONITA, AMIGDALITA, FARINGITA, LARINGITA, RINITA
CAPITOLUL III
MEDICAIA FITOTERAPEUTICA A APARATULUI RESPIRATOR
CAPITOLUL IV
EDUCAIA PENTRU SNTATE
CONCLUZII
CAPITOLUL V
BIBLIOGRAFIE

Motto : Medicul trateaza, insa natura vindeca.

Hippocrate

CAPITOLUL I

INTRODUCERE
Din cele mai vechi timpuri omul a folosit produsele vegetale din natura
spre propriul sau folos. La unele a observat diversele aciuni asupra organismului.
Aceste observaii s-au nmulit in decursul mileniilor si astfel, omul si-a creat
mijloace de a-si vindeca suferinele fizice. Prin urmare, plantele au fost primele
medicamente pe care omul le-a folosit ca atare, iar mai trziu le-a prelucrat dup
obiceiurile timpului.
In 1948, cnd s-a nfiinat Organizaia Mondiala a Sntii (O.M.S.), se
raporta ca 80% din populaia globului recurge la metode naturale ca prim
ajutor sau tratament in caz de mbolnviri. Si situaia nu s-a schimbat prea mult
nici astzi.
In urma cu un secol, practica empirica de utilizare a plantelor in scop
terapeutic era transmisa fie prin viu grai, din generaie in generaie. In prezent
fitoterapia a devenit o tiina moderna, o ramura a tiinelor medicale.
Fr a subestima rolul chimioterapiei ( tratamentul bolilor cu ajutorul
medicamentelor de sinteza), fitoterapia, in special si terapia naturala, in general,
vin sa completeze ansamblul de metode prevenite si curative practicate in prezent.

Dar nu numai sa le completeze, deoarece numeroase substane active din plante,

tocmai cele cu aciune puternica, sunt considerate tratamente de baza si nu
adjuvante in terapia moderna.
Se considera ca multe dintre medicamentele chimice sunt nocive, fie prin
efectele secundare nedorite de cauza toxica, de multe ori imprevizibila, fie de natura
alergica pentru ca substanele de sinteza se comporta ca un corp strin introdus in
organism, in timp ce plantele medicinale si substanele de biosinteza sunt apreciate
ca inofensive.

APARATUL RESPIRATOR

NOIUNI DE ANATOMIE
Aparatul respirator este alctuit din totalitatea organelor care asigura mecanismul
respiraiei: al ventilaiei pulmonare, ca si al schimburilor de gaze de la nivelul
alveolelor pulmonare hematoza. Acestea snt: cile respiratorii superioare (cavitile
nazale i faringele), cele inferioare (laringe, trahee i bronhii) i plmnii, ca organe
principale ale actului respirator.Organele aparatului respirator au o origine comuna cu
cele ale aparatului digestiv. Cile respiratorii superioare iau natere din extremitatea
cefalic o intestinului primitiv, iar cile respiratorii inferioare i plmnii, din
endodermul intestinului anterior, prin mugurele laringotraheal . Acest mugure da
natere laringelui, traheei i celor dou bronhii primitive din extremitatea crora se
vor dezvolta cei doi plmni n sens lateral. Acolo iau natere i cavitile pleurale, n
care plmnii, n dezvoltarea lor, se acoper de mezoteliul celomic, ce va da natere
seroaselor respective.
CILE RESPIRATORII EXTRAPULMONARE snt reprezentate de fosele nazale,
faringe, laringe, trahee i bronhiile primare.
Nasul i cavitatea nazal formeaz primul segment al acestui aparat. Nasul,
formaiunea mediofacral cu caracteristici specifice fiecrui individ i cu dublu rol
funcional (respirator i olfactiv) mbrac forma unei piramide cu baza n jos. Este
alctuit dintr-un schelet osteocartilaginos compus din oasele nazale, cartilajele
laterale, cartilajele aripii nasului (alare mari i mici), ca i altele accesorii, mai mici.
La exterior este acoperit de un strat de muchi superficiali pieloi i tegumente,
iar la interior, cptuit de mucoasa nazal, cu excepia vestibulului cptuit de
tegument. Nasul prezint o cavitate nazal care este mprit de un perete median
5

(sept nazal) n dou caviti, numite fose nazale. Septul nazal este format din lama
perpendiculara a etmoidului i osul vomer (sept osos), care se continu anterior cu
septul cartilaginos, pn la vrful nasului (apex nasi), unde se termin cu septul
fibros, mobil.
Fosele nazale comunic cu exteriorul prin dou orificii, numite narine, iar cu
faringele, prin dou orificii largi, meaturi nazofaringiene, choane pe schelet. Fiecare
fos nazal prezint anterior, in dreptul aripii nazale, un vestibul nazal, prevzut cu un
prag denumit limen nasi peri (vibrise) i glande, i fosa nazal propriu-zis, ce
purific i umecteaz aerul inspirat, Fosa nazal are patru perei, dintre care cei lateral
este mai complicat i prezint trei lame osoase : cornetele (concile) nazale, superior i
mijlociu, prelungiri ale osului etmoid, i cel inferior ataat maxilarului ca os
independent.
Dedesubtul lor se formeaz nite spaii numite meaturi nazale in care se deschid
sinusurile paranazale, caviti accesorii ale foselor nazale. Acestea snt sinusurile
frontale, etmoidale, ale maxilarului i ale sfenoidului. Cavitile nazale snt cptuite
de o mucoas foarte bogat vascularizat i mprit funcional n dou regiuni: una n
treimea superioar, mucoasa olfactiv, i una n partea inferioar, mucoasa
respiratorie.
Faringele (Pharynx greac) este un organ musculos cptuit cu o mucoas care se
continu n cavitatea bucal i nazal. Faringele fiind o ncruciare a cilor digestive
prin esofag i respiratorii prin laringe.
Faringele este delimitat de cavitatea bucal prin baza limbii, amigdale, arcul palatin
(Arcus palatoglossus), spre cavitatea nazal delimitarea este realizat de coanele
nazale. Ieirea postero-ventral din faringe se realizeaz pe de o parte prin laringe
continuat cu trahea, iar pe de alt parte prin esofag.
6

Faringele este submprit n :

* zona nazal sau epifaringe (Pars nasalis pharyngis)
*zona oral sau mezofaringe (Pars oralis pharyngis)
*zona laringian sau hipofaringe (Pars laryngea pharyngis)
*zona esofagian (Pars esophagea pharyngis)
Faringele comunic cu cavitatea nazal i cu urechea medie prin Ostium pharyngeum
tubae auditivae sau trompa lui Eustache. Faringele oral de cel nazal este desprit
prin vlul palatin (Palatum molle sau Velum palatinum).
Faringele este compus din mai multe straturi, cel superficial fiind o mucoas care are
o serie de celule specializate ca celule flagelate, limfatice (amigdalele) i glandulare.
Sub statul mucos se afl un strat musculos (Tunica muscularis) alctuit din mu chi
striai care se pot submpri n (Musculi constrictores pharyngis) i (Musculus
stylopharyngeus caudalis).
Irigarea cu snge este asigurat de artera carotid extern
Inervarea fiind realizat de nervii cranieni 9 i 10 (nervul vag i glosofaringian)
Laringele, alctuit dintr-un schelet cartilaginos, ndeplinete funcional rolul de a
proteja calea respiratorie, ca i rolul unui organ al fonaiei. Este format din unirea a
trei cartilaje neperechi: tiroid, cricoid i epiglot, i trei cartilaje perechi: aritenoide,
corniculate i cuneiforme, articulate ntre ele i prezentnd ca mijloace de unire,
ligamente i membrane. Laringele posed doua categorii de muchi: extrinseci
(sternotiroidianul, tirohioidianul i constrictorul inferior al faringelui) i intrinseci,
care dup aciunea lor snt: dilatatori ai glotei ( cricoaritenoidian posterior), sau
constrictori ai glotei (cricoaritenoidian lateral, aritenoidian transvers i oblic i
tiroarite-noidian) i tensori al corzilor vocale (cricotiroidian i vocal). Laringele este
un organ cavitar, cptuit de o mucoas i prezint n interior dou perechi de plici
dispuse anteroposterior. Plicile superioare se numesc ventriculare sau falsele coarde
7

vocale, iar cele inferioare, plicile vocale coardele vocale propriu-zise. Cavitatea
laringian se submparte, n raport cu plicile, n trei etaje: spaiul dintre plcile vocale
formeaz glota sau etajul mijlociu; deasupra se afl etajul supraglotic sau vestibulul
laringian, iar dedesubt, etajul infraglotic, care comunic direct cu traheea. La
formarea vocii ia parte contracia ritmic o muchiului vocal care produce vibraiile
coloanei de aer. Calitile sunetului: intensitate, nlime, timbru, snt n raport de
amplitudinea i numrul vibraiilor ca i de integritatea aparatului de rezonan,
format de cavitile din jur: vestibul laringian, faringele, cavitatea bucal, cavitatea
nazal, ca i sinusurile paranazale.
Traheea este un tub fibrocartilaginos care continu n jos laringele i se ntinde pin
la nivelul vertebrei a IV-a, a V-a toracal, cu o lungime de 11-13 cm i cu un diametru
de circa 2 cm. Ca structur, traheea este alctuit dintr-o tunic fibro-musculocartilaginoas, n grosimea creia se gsesc 6-20 semiinele cartilaginoase, legate ntre
ele prin ligamente inelare. Posterior, unind cele dou capete ale potcoavei
cartilaginoase, se afl membrana traheala , n grosimea creia se afl muchiul
traheal. Contracia acestuia micoreaz calibrul traheei. Tunica intern este format
din mucoasa ciliat, cu numeroase glande, specific mucoaselor respiratorii. Topografic, traheea prezint un segment cervical de la c6-7 pana la T1 i un segment
toracic care se termin la nivelul T4_5, unde apare bifurcaia traheei n cele dou
bronhii principale sau primare, care se termin i ele la nivelul hilului pulmonar
respectiv.
Bronhia primara (principal) dreapt este mai scurt dect cea sting, msoar 2-4
cm, are 4-7 inele cartilaginoase i un calibru mai mare, Avnd un traiect direct i
aproape vertical spre baza pulmonului, plmnul drept este mai frecvent sediul unor
afeciuni (inflamatorii, chiste hidatice etc). De la nivelul hilului, bronhia primar se
8

ramific n trei bronhii secundare sau lobare pentru fiecare lob n parte, iar de aici, n
bronhii pentru fiecare segment, bronhii segmentare.
Bronhia primar (principal) stnga este mai lung, msoar 4-6 cm, are un calibru
mai subire i un traiect mai aproape de orizontal.De asemenea ea se divide n dou
bronhii secundare sau lobare pentru fiecare lob, iar acestea, la rndul lor, se distribuie
segmentelor pulmonare.
PLMNII reprezint organele principale ale actului respirator. Ei ocup aproape
n ntregime cavitatea toracic, fiind situai fiecare n cte o cavitate pleural - dreapt
i sting, separate pe linia median de ctre mediastinul toracic.
Mediastinul toracic reprezint un spaiu conjunctiv delimitat anterior de stern,
posterior de coloana vertebral i lateral de feele mediale ale celor dou pleure
mediastinale. Topografic, mediastinul se mparte in mediastinul superior, n care se
afl situat timusul i napoia acestuia, vasele mari de la baza gtului, un mediastin
anterior cuprins ntre stern i cord, un mediastin mijlociu n care se afl cordul i un
mediastin posterior care adpostete esofagul, nervii vagi, canalul toracic, vena
azigos. Limita lui inferioar se afl la nivelul diafragmei abdominale.
CONFIGURAIA EXTERNA A PLMNULUI. Unui plmn i se descriu
anumite aspecte morfologice: o baz n raport cu diafragma abdominal, un vrf, fee
i margini.
Vidul plmnului (apex), rotunjit, acoperit de pleura apicol, ocup regiunea
superioar a cavitii pleurale (domul pteural - cupola pleural), depind cu puin
prima coast i clavicula.
Baza plmnului sau faa diafragmatic, uor boltit, acoperit de pleura bazal, vine
n contact cu faa superioar a diafragmei. Faa costal, convex, acoperit de pleura
lateral, se afl n raport cu coastele i spaiile intercostale. Fata medial, acoperit de
9

pleura omonim, adpostete n mijlocul ei hilul pulmonar i are raporturi cu organele

mediasti-nului pentru care prezint anuri sau impresiuni.
Faa medial a pulmonu-lui sting prezint in treimea inferioar o scobitur
important pentru cord, impresiunea cardiac, Marginea anterioar, moi accentuat,
prezint la pulmonul stng n treimea inferioar o scobitur, numit incizura
cardiaca. Marginea posterioar este mai puin accentuat, iar marginea inferioar
(conturul bazei pulmonare), n raport cu anul sau sinusul costodiafragmatic.
Pe feele costale pulmonare se observ nite fisuri adnci, numite fisuri pulmonare.
Plmnul drept prezint o fisur oblic i una orizontal, care l mparte n trei lobi:
superior, mijlociu i inferior, iar la stngul, numai fisura oblic, aceasta mprindu-l
n cei doi lobi, superior i inferior. La rndul lor. fiecare lob pulmonar este divizat in
uniti anatomice i funcionale mai mici, numite segmente. Plmnul drept prezint
zece segmente, i anume: lobul superior, trei segmente (apical, anterior i posterior),
lobul mijlociu, dou segmente (medial i lateral sau axial), iar lobul inferior, cinci
segmente: unul apical inferior -Nelson Fowler-i patru segmente baza le: anterobazal,
laterobazal, posterobazal i mediobazal - (segment paracardiac). Plmnul sting este
format, de asemenea, din zece segmente (uneori numai nou, lipsind segmentul
paracardiac). Lobul superior are cinci segmente: apical superior, apical posterior,
anterior, lingular superior si lingular inferior, ultimele dou (lingula) fiind similare
lobului mijlociu:drept, iar lobul inferior, cu aceeai dispoziie segmentar ca i la
lobul inferior drept.
Segmentul pulmonar, la rndul su, este format din uniti i mai mici: lobulii
pulmonari. In bronhiola lobulului se deschid bronhiolele terminale ale acinilor
pulmonari, formai n totalitate din canalele alveolare i alveolele pulmonare, ultima
unitate structural a plmnului. Suprafaa total a alveolelor pulmonare nsumeaz o
suprafa de aproximativ 80-120 m2 .

10

PLEURA :Cavitatea pleural este cptuit pe faa sa interna de o se-roas, numit

pleur. Aceasta acoper n ntregime peretele cavitii, formnd pleura parietala.
Ajuns la hilul pulmonar, se rsfrnge pe hil, nvelind n ntregime feele pulmonului,
ca i feele lui intrafisurale i formeaz pleura visceral. Pleura parietal, dup
regiunea de perete pe care l acoper, ia denumirea de pleur sternocostalo, pleur
diafragmatic, pleur mediastinal, i n regiunea superioar, unde nchide cavitatea
toracic, formeaz domul pleural (cupola pleural). La baza cavitii pleurale, acolo
unde pleura trece n unghi dup un perete lateral pe diafragm, se formeaz aanumitele sinusuri: costodiafrogmatic-lateral i costomediastinal-medial. Cavitatea
pleural este de fapt o cavitate virtual, n care se afl o lam fin de lichid pleural,
care ajut la alunecarea pleurelor ntre ele i un vid, care ajut pulmonul s urmeze
peretele toracic.
n cazuri patologice, n aceast cavitate poate ptrunde aer (pneumo-torax), puroi
(piotorax sau pleurezie purulent), snge (hemotorax) sau s se formeze o serozitate
abundent, realiznd pleurezia obinuit, devenind atunci o cavitate real.
NOIUNI DE FIZIOLOGIE
Respiraia este un fenomen vital. Daca organismul poate rezista mai mult de 30 de
zile fara hrana, 3 - 4 zile fara apa, nu poate fi lipsit de oxigen mai mult de cteva
minute. Respiraia este o funcie care asigura eliminarea CO 2 si aportul de O2 ctre
celulele organismului. Aceasta funcie cuprinde trei timpi: pulmonar, sanguin si
tisular.
- Timpul pulmonar realizeaz primul moment al schimburilor gazoase. La nivelul
membranei alveolo-capilare, O2 trece din aerul alveolar n snge, iar CO 2 n sens
invers
- Timpul sanguin realizeaz transportul gazelor ntre plmn - organ de aport si
eliminare si esuturi, care consuma O2 si elibereaz CO2 .
11

- Timpul tisular reprezint al treilea moment al schimburilor gazoase - respiraia

interna. La nivelul esuturilor, oxigenul ptrunde n celule, iar CO 2, produsul rezidual
al catabolismului, este eliminat.
Realizarea timpului pulmonar presupune mai multe procese, care reprezint etape ale
respiratiei pulmonare (ventilaia, difuziunea si circulaia).
Ventilaia este o succesiune de muscari alternative de inspiratie si expiratie, care
reprezint deplasarea unor volume de aer. In timpul inspiratiei se aduce pna la
nivelul alveolei aer atmosferic, bogat n O 2 si practic aproape lipsit de CO 2, iar n
timpul expiraiei se elimina aerul pulmonar, srac n O2 si bogat n CO2. Inspiraia este
un act activ, expiraia un act pasiv. Impulsurile acestei activiti ritmice pornesc din
centrul respirator bulbar, care sufer influenta CO2 din snge, dar si influenta scoarei
cerebrale.
Inspiraia - ptrunderea aerului n plmni - se realizeaz prin mrirea diametrelor
cavitaii toracice (anteroposterior, transversal si sagital), datorita interveniei
muchilor respiratori (intercostalii, sternocleidomastoidianul, scalenii si diafragmul).
n cursul inspiratiei, plmnii urmeaz micrile cutiei toracice, datorita contactului
intim realizat prin pleura, si ca urmare se destind. Presiunea intrapulmonara scade sub
cea atmosferica si aerul intra n plmni. ncetarea contraciei muchilor respiratori,
face ca diametrele cutiei toracice sa revin la dimensiunile anterioare si aerul sa
prseasc plmnii. Deci, expiraia e un act pasiv.
Cu fiecare inspiratie obinuita, ptrunde n plmni un volum de aer de aproximativ
500 ml. Acelai volum de aer prsete plmnul prin expiratie. Acesta e aerul
respirator curent.
In condiii bazale - individul n repaus muscular si alimentar si n echilibru termic volumul de aer care intra si iese ntr-un minut din plmn este de 6 - 8 1. Aceasta
valoare, care corespunde unui volum curent de 500 ml si unor frecvente medii de 12 16 respiraii/minut, se numete minut-volum respirator sau debitul respirator de
12

repaus, si depinde de doi parametri: de amplitudine si de frecventa micrilor

respiratorii n timpul unui efort muscular intens, minut-volumul respirator poate creste
de 10 ori. Pentru fiecare individ, ventilaia poate creste pna la o anumita limita,
numita ventilaie maxima. Creterea se realizeaz prin mrirea amplitudinii, dar mai
ales prin sporirea frecventei micrilor respiratoare. Deci, ventilaia maxima depinde
de capacitatea vitala si de frecventa optima.
Capacitatea vitala este volumul de aer care poate fi expulzat din plmni n cursul
unei expiratii fortate, care urmeaz unei inspiraii, de asemenea forata. Valoarea sa
normala este de 3 - 5 1, dar poate varia n circumstane fiziologice si mai ales
patologice, n componenta sa intra: volumul curent (500 ml); volumul inspirator de
rezerva (V.I.R.), adic volumul de aer care mai poate fi inspirat n plmn la sfritul
unei inspiraii de repaus, printr-o inspiratie forata (2 000 ml) si volumul expirator de
rezerva (V.E.R.), care este volumul de aer, ce poate fi expulzat din plmn, la
sfritul unei expiratii de repaus, daca individul face o expiratie forata (1 500 ml).
Dar ventilaia creste si cu frecventa micrilor respiratorii, pna la o anumita limita,
cnd chiar daca, creste frecventa, ventilaia scade. Aceasta este frecventa optima - de
80 -90 cicluri ventilatorii/min. la individul normal.
Volumele de aer care ptrund n plmn, nu se rspndesc uniform. Ele se distribuie
neuniform n volumele de aer existente n plmni si n funcie de condiiile
patologice bronhopulmonare. Astfel, la sfritul unei expiratii fortate, mai rmn n
plmn aproximativ 1 500 ml aer, care poarta denumirea de volum rezidual si care
este repartizat n cile aeriene si n alveole. Compoziia aerului alveolar trebuie sa
aib nsa o valoare aproape constanta, aceasta realizndu-se prin inspiratie, care face
sa ptrund aer atmosferic bogat n O2, aer care se distribuie si se amesteca cu aerul
alveolar. Nu tot aerul inspirator ajunge la alveole, o parte (circa 30%) rmnnd n
cile aeriene superioare. Acesta este spaiul mort anatomic. Pe de alta parte, nu toate
alveolele sunt ventilate uniform, aproape 20% fiind hipoventilate (poriunile centrale
13

si paravertebrale) - spaiul mort fiziologic. Spaiul mort nclzete si satureaz cu

vapori de apa aerul atmosferic si asigura o compoziie constanta aerului alveolar.
n situaii patologice, cum sunt reducerea calibruhii bronsic (astm, bronita,
compresiuni etc.) sau colabarea parenchimului (atelectazie, pleurezii etc.), distribuia
aerului n plmni este neuniforma, ea determina creterea zonelor de alveole
hiperventilate.
Difuziunea reprezint schimburile gazoase din membrana alveolo-capilara. Acest
proces depinde de:
- diferena dintre presiunile pariale ale O 2 si CO2 de o parte si de alta a membranei
alveolo-capilare, deci din alveola si din capilare;
- structura membranei alveolo-capilare si procesele patologice care ngroasa
membrana, ngreuiaz trecerea libera a gazelor;
- suprafaa activa a membranei alveolo-capilare, care poate varia n limite mari (20
-200 m2).
Circulaia pulmonara. Pentru asigurarea respiratiei pulmonare, este obligatorie si o
circulaie corespunztoare, care sa permit trecerea unei cantiti normale de snge.
Debitul sanguin pulmonar este egal cu debitul circulaiei generale, dar presiunile si
rezistentele din arterele pulmonare sunt mult mai mici. Aceasta caracteristica,
eseniala pentru respiraie, tine de marea distensibilitate si capacitate a circulaiei
pulmonare. Datorita acestor proprieti, circulaia pulmonara tolereaz mari creteri
de debit fr modificri de presiune, fenomene care nu se ntmpla n circulatia
generala.
NOIUNI DE SEMIOLOGIE
SIMPTOME FUNCIONALE
Principalele tulburri funcionale provocate de o afeciune pulmonara sunt: dispneea,
durerea toracica, tusea, expectoraia, hemoptizia, sughiul si tulburrile vocii.
14

Dispneea este dificultatea de a respira. Spre deosebire de respiraia normala, care este
involuntara, respiraia dispneica este contienta, voluntara, penibila. Bolnavul resimte
o "sete de aer". Cu alte cuvinte, bolnavul dispneic simte pe de o parte necesitatea de a
respira, iar pe de alta ca efortul respirator pe care-l face este insuficient.
Se tie ca, n stare normala, micrile respiratorii au o frecventa constanta, o
amplitudine egala si un ritm regulat, n timp ce n stri patologice aceste caracteristici
se modifica si apare dispneea.
Dup circumstanele de apariie se deosebesc: dispneea permanenta (insuficienta
cardiaca avansata, pneumotorax), dispneea de efort (procese pleuropulmonare care
scad ventilaia pulmonara, insuficienta cardiaca), dispneea de decubit (bolnavul nu
poate sta culcat, fiind obligat sa sada) si dispneea paroxistica, ntlnita n astmul
bronsic si n insuficienta ventriculului stng (astmul cardiac si edemul pulmonar
acut).
Dup ritmul respirator, se deosebesc bradipneea sau dispneea cu ritm rar (procese
obstructive ale cailor respiratoare, astm bronsic ) si polipneea sau tahipneea (dispnee cu creterea frecventei muscarilor respiratorii, depind 40/min.)
(majoritatea bolilor pleuropulmonare si cardiovasculare).
Dup timpul respiratiei care e tulburat, se ntlnesc dispneea inspiratorie (edem al
glo-tei, corp strin n laringe), dispneea expira-torie (astmul bronsic si emfizemul
pulmonar) si dispneea mixta, n care dificultatea intereseaz att inspiraia ct si
expiraia si care se ntlnete att n pleureziile cu lichid mult, ct si n pneumonia
masiva. n unele stri patologice pot aprea tulburri ale ritmului respirator, ntlnind
n acest sens mai multe tipuri de respiraii
Respiraia de tip Cheyne-Stokes este o respiraie periodica, caracterizata prin
alternante de polipnee si apnee. Respiraiile cresc progresiv n amplitudine si
frecventa, ating un apogeu, apoi descresc pna ce nceteaz. Perioada de apnee
dureaz 10 pna la 20 de secunde, dup care ciclul rencepe. Acest tip de respiraie se
15

ntlnete n insuficienta cardiaca stnga, n ateroscleroza cerebrala, n tumori si

accidente vasculare cerebrale, uremii etc.
Respiraia de tip Kussmaul este o respiraie n patru timpi: inspiratie-pauza-expiratiepauza. Micrile respiratorii sunt profunde si zgomotoase. Apare n coma diabetica.
Respiraia de tip Biot se caracterizeaz prin cicluri de respiraii ntrerupte de perioade
<le apnee de 5 pna la 20 de secunde. Este o respiraie agonica.
n practica curenta, dispneea este expresia unei afeciuni a aparatului respirator sau
cardiovascular.
Durerea poate sugera deseori diagnosticul, dar nu orice durere toracica exprima o
boala a aparatului respirator. Se disting dureri: pleurale (junghiul din pleurezie,
durerea atroce din pneumotoraxul spontan), parenchimatoase pulmonare (junghiul din
pneumonie, durerea violenta din embolia pulmonara, gangrena pulmonara), parietale
(fracturi si neoplasme costale, herpesul zoster, cancerul sau tuberculoza vertebrala,
boli reumatismale etc.), toracice, de origine cardiovasculara, abdominale iradiate la
nivelul toracelui (dureri veziculare, pancreatita acuta).
Unele caractere particulare ale durerilor pot da indicaii preioase. O durere vie,
atroce, care imobilizeaz toracele si oprete respiraia, nsoita de stare de colaps, se
ntlnete n pneumotoraxul spontan si n embolia pulmonara. Junghiul toracic este o
durere vie, localizata, acuta si superficiala, exagerata de tuse si de respiraie profunda.
Se ntlnete n pleurite, pleurezii, pneumonii, congestii pulmonare etc. Durerea n
umrul drept poate proveni de la o pleurita diafragmatica sau de la o afeciune a
veziculei biliare. Durerea care se amplifica cu micrile respiratorii, sugereaz o
fractura costala. Durerile accentuate prin compresiunea punctului dureros, sunt de
obicei parietale.
Tusea este un act reflex sau voluntar, care are drept rezultat expulzarea violenta a
aerului si n unele cazuri a corpurilor strine din cile respiratorii. Ca mecanism
general, actul tusei cuprinde o faza inspiratori, n care aerul ptrunde n plmni, o
16

faza de compresiune, prin nchiderea glotei, si o faza de brusca expulzie a aerului prin
contracia muchilor abdominali, ridicarea violenta a diafragmului si deschiderea
forata a glotei. In cursul celui de-al treilea timp, odat cu coloana de aer, sunt
proiectate n afara si expectoraia, mucozitile sau corpurile strine. Aceste trei faze
reprezint o secusa de tuse. Tusea poate fi: uscata, fr expectoraie (pleurite, faza
iniiala a bronitelor acute sau a tuberculozei pulmonare) sau umeda, urmata de
expectoraie. Acesta este semnul unui proces bronsic sau parenchimatos pulmonar
(bronita acuta sau cronica, supuraii bronsice sau pulmonare, pneumonie etc.).
Tusea seaca este vtmtoare, deoarece poate rspndi infecia, poate epuiza cordul
drept si tulbura somnul; de aceea trebuie combtuta.
Exista si alte tipuri de tuse: tusea cvintoasa, care se ntlnete n afeciunea denumita
tuse convulsiva si se caracterizeaz prin mai multe expiratii puternice si zgomotoase,
urmate de o inspiratie forata, numita repriza; tusea bitonal - n doua tonuri trdeaz o paralizie a nervului recurent stng; tusea latratoare, zgomotoasa, apare n
adenopatii traheobronsice si tumori mediastinale; tusea surda, ragusita, voalata,
survine n afeciuni laringiene; tusea emetizanta, urmata de vrsturi alimentare, este
ntlnita n tusea convulsiva. Uneori, tusea apare n anumite pozitii care, favorizeaza
eliminarea coninutului unor caviti (ca n tuberculoza pulmonara, dilataia bronsic)
sau n anumite momente ale zilei. Astfel, tusea poate surveni noaptea (de obicei n
afeciuni cardiace), poate fi matinala (supuraii bronhopulmonare cu secreie
abundenta), vesperala sau de seara (n special n tuberculoza).
Dup etiologie, tusea poate fi: faringiana (faringite acute si cronice), laringiana (laringite sau tumori laringiene), bronsica (bronite, dilataii bronsice, cancer bronsic),
pulmonara (pneumopatii acute sau cronice), pleurala (pleurite), mediastinala (tumori,
insuficienta cardiaca, pericardite).
Asistenta medicala trebuie sa urmreasc si sa tie sa interpreteze tusea. Trebuie sa
liniteasc tusea de iritaie (laringita, bronita), obinuind bolnavul sa-si stpneasca
17

tusea si recomandndu-i sa evite fumatul, discuiile, deschiderea gurii n inspiratie,

aerul uscat sau temperatura prea ridicata, sa tueasc cu batista la gura etc. De
asemenea, trebuie sa aeze bolnavul n poziia care permite expectoraia si, la nevoie,
sa utilizeze tusea artificiala, aspiraia bronsica etc.
Expectoraia este procesul prin care se elimina produsele formate n cile respiratorii,
n mod curent, prin expectoraie se neleg att actul de expulzie, ct si produsele
eliminate (sputa). Expectoraia reprezint, fr ndoiala, materialul patologic cel mai
periculos, fapt pentru care trebuie luate masuri de asepsie riguroasa. Este
contraindicat sa se fumeze sau sa se ia masa, fr dezinfectarea minilor care au venit
n contact cu scuiptoarea. Expectoraia are o valoare fundamentala din punct de
vedere diagnostic, mai ales daca este recenta. Trebuie precizate totdeauna cantitatea,
aspectul, culoare si mirosul. Expectoraia apare cnd exsudatul alveolar sau secreia
bronsica creste, declannd tusea.
Adeseori femeile si copiii nu tiu sa expectoreze, nghiind sputa eliminata prin tuse.
Dup cum am menionat, expectoraia are mai multe caractere, de care trebuie sa se
tina seama.
Cantitatea. n mod obinuit nu se elimina dup fiecare tuse mai mult de 50 ml. n
unele boli (dilataie bronsic, abces si gangrena pulmonara, tuberculoza pulmonara
avansata), cantitatea creste, uneori chiar pna la 300 - 400 ml/24 de ore. O varietate
speciala de expectoraie este vomica. Prin acest termen se nelege expulzarea brutala
a unei colecii purulente situate n parenchimul pulmonar sau n vecintate, prin
deschiderea n cile respiratorii. Apare n abcese pulmonare, pleurezii purulente,
abcese subfrenice.
Culoarea poate furniza de asemenea unele indicaii. Astfel, sputa din cancerul bronhopulmonar este roie-gelatinoas; n infarctul pulmonar, negricioasa; n pneumonie,
ruginie; n tuberculoza pulmonara si unele dilataii bronhice, hemoptoica.

18

Mirosul poate fi fetid n abcesul pulmonar si n dilataia bronic si putrid,

respingtor, n gangrena pulmonara.
Aspectul expectoraiei este uneori foarte revelator. Sputa mucoasa este vscoasa,
aderenta si aerata. Se ntlnete n bronita acuta si n astmul bronic. In aceasta
ultima afeciune, sputa poate fi perlata, numita aa din cauza dopurilor mici si
opalescente de muci-na din care este constituita.
Sputa purulenta este cremoasa, alctuita exclusiv din puroi. Sugereaz o supuraie
bronhopulmonara (dilataie bronic, abces pulmonar, tuberculoza pulmonara
cavitara, chist hidatic suprainfectat etc.), evacuata prin bronhie. Sputa mucopurulent
este netransparenta, galbena-verzuie, si o ntlnim n infecii ale cailor aeriene
(bronite, dilataii bronsice). Sputa seromucopurulenta se deosebete de precedenta
prin adaosul de sero-zitate. Recoltata ntr-un pahar de sticla, se dispune n patru
straturi: un strat purulent grunjos la baza, unul seros mai abundent deasupra, apoi un
strat mucos si, la suprafaa, un altul spumos. Se constata n dilataii bronsice si abcese
pulmonar. Sputa pseudomem-branoasa conine multa fibrina sub forma de membrane.
Se ntlnete n unele bronite.
Rolul asistentei medicale consta n a face educaia bolnavilor asupra modului cum
trebuie sa expectoreze si cum sa utilizeaz scuipturile; sa nvee femeile si copiii sa
expectoreze si sa lupte mpotriva rezistentei acestora fata de utilizarea scuiptorilor,
sa remarce si sa obinuiasc pe bolnav cu utilizarea poziiei n care sa expectoreze cu
mai multa facilitate si abundenta, sa tearg cu tampoane de vata montate pe pensa,
sputele adunate pe gura si dinii bolnavului. De asemenea, trebuie sa strng si sa
msoare - n eprubete sau pahare gradate - expectoraia abundenta. Dezinfectarea
scuiptorilor este o regula absoluta.
Pentru dezobstruarea cailor aeriene, se folosete uneori, provocarea tusei artificiale.
Se comprima brusc si sacadat, ventral, baza toracelui - bolnavul avndu-se n poziie
se-miseznd - dup o inspiratie forata, n timp ce bolnavul face un efort de tuse.
19

Exista trei contraindicaii speciale: traumatisme craniene, si fractura de coloana. n

acelai scop se efectueaz uneori bolnavului - n poziie seznd - compresiuni brute
si sacadate n baza toracelui, la sfritul unor inspiraii fortate, urmate de eforturi de
tuse.

20

CAPITOLUL II
BOLILE APARATULUI RESPIRATOR

RINITELE si LARINGITELE
Sunt afeciuni acute sau cronice, cauzate de microbi, virusuri, alergii, tumori etc.
RINITELE
Acest grup de afeciuni include numeroase infecii, de obicei virotice (rinovirusuri,
adenovirusuri, virusuri gripale etc.), ale cailor respiratorii superioare (nas, laringe,
trahee, bronhii), de obicei cu evoluie benigna. Dintre localizri, cea mai obinuita
este la nivelul mucoasei nazale, localizare ale crei simptome sunt comune tuturor
celorlalte afeciuni, de unde si denumirea generica.
Un rol favorizant l au frigul, umezeala, pulberile. Adeseori rinitele pot nsoi unele
boli infecioase (gripa, difteria, rujeola, scarlatina etc.).
Simptome: stare de ru, cu sau fr febra, cefalee, tulburri nazale (arsura prurit,
nfundare etc.), nsoite de secreie, nti apoasa apoi purulenta - cu strnuturi si
obstrucie nazala. Ulterior apar uscciune si jena la deglutiie (nghiire), rgueala,
uneori tuse cu expectoraie redusa. Ganglionii cervicali pot fi mariti si durerosi.
Herpesul labial este frecvent.
Complicaii: sinuzite, otite, amigdalite, pneumonii.
Tratament: repaus, lichide suficiente, regim echilibrat, antitermice (Aminofenazona,
Acid acetilsalicilic, 2-3 comprimate/zi), dezinfecie rinofaringiana (Rinofug,
Mentorin, solutie de colargol 2%, Sulfatiazol 5%), vitamine, n special C. Tusea poate

21

fi calma prin Codeina. Se instileaz cteva picturi de Efedrina sau Adrenalina pentru
permeabilizarea foselor nazale. Splaturile nazale cu ser fiziologic sunt eficace
ntotdeauna. Antibioticele sunt contraindicate.
O forma clinica speciala o constituie rinita alergica. Cnd rinita este provocata de
polen se numete febra de fn sau coriza spasmodica sezoniera (aprnd n special
primvara si vara), iar cnd este provocata de alte alergene se numete rinita alergica
sau rinita spasmodica nesezonier. Tratamentul consta n desensibilizare specifica,
antihistaminice de sinteza, la nevoie corticoterapie.

LARINGITELE

Laringita este o inflamaie acuta sau cronica, virotica sau bacteriana, a mucoasei
laringelui. Apare izolata sau asociata cu o rinita, faringita, traheita.
LARINGITA ACUT
Simptomul principal l reprezint rgueala, care poate merge pna la afonie, uneori
dispnee, asfixie si disfagie. Tratamentul consta n repaus vocal, interzicerea fumatului

22

si a alcoolului, repaus n casa, n atmosfera calda si umeda. Se combate tusea cu

Codeina; se face dezinfecie nazofaringiana; se administreaz Penicilina n infeciile
bacteriene. Priniele locale alcoolizate si vitamina C, pot fi de asemenea utile.
Alfachimotripsina si corticoizii pot fi uneori utili.
LARINGITA CRONIC
Poate urma unor puseuri repetate de laringite acute, inhalri cronice de substane
iritante, unor procese alergice. Simptomul principal este rgueala, care deseori se
nsoete de tuse cu expectoraie si senzaie de uscciune n gt. Tratamentul consta n
combaterea cauzei: antibiotice, n infeciile cronice; antihistaminice, n formele
alergice; repaus vocal, interzicerea fumatului, vitamino-terapie (C) etc.
BRONITA
BRONITA ACUT
Bronita acuta este o inflamaie acuta a mucoasei bronsice, interesnd de obicei
bronhiile mari si mijlocii si frecvent traheea (traheobronsita).
Etiopatogenie: Poate fi provocata de factori infecioi (virusuri, bacterii, pneumococi,
stafilococi, streptococi, Haemophilus influenzae); factori alergici; inhalarea unor
substane iritante (clor, amoniac, gaze de lupta, fum de tutun etc.). Cele mai
importante cauze favorizante sunt: frigul, fumul, praful, umiditatea, excesul de tutun,
eforturile vocale. Bronita acuta se ntlnete frecvent n numeroase boli: tuberculoza
pulmonara, dilataia bronhiilor, cancerul bronhopulmonar, gripa etc.
Anatomie patologica: edem si hiperemie a mucoasei (culoare roiatica), cu secreie
mucoasa sau mucopurulenta.

23

Simptome: aspectul clinic este de rinobronsita cu evoluie n trei faze: o faza de coriza
sau catar rinofaringian care dureaz 1-3 zile (uoara ascensiune termica, jena la deglutitie, arsura sau nfundare a nasului); o faza de cruditate sau uscata, care dureaz 2-3
zile, cu tuse uscata, spasmodica, durere vie retrosternala, uneori febra moderata si
voce rguita; o faza de cociune sau productiva, cu tuse nsoita de expectoraie
mucoasa sau mucopurulenta si raluri difuze. Boala dureasa 1-2 sptmni.
Forme clinice: bronsita acuta comuna (forma descrisa); bronita difuza (bronsiolita),
care intereseaz bronhiile mici, periferice si se nsoete de dispnee marcata si de
alterare a strii generale; bronita hemoragica, traheita, care se manifesta prin dureri si
arsura retrosternala continua.
Tratamentul: consta n combaterea focarelor septice, sinuzale si rinofaringiene,
combaterea componentei alergice (Nilfan, Feniramin - 1 - 3 tabelte/zi)
si antibiotice n formele servere si la bolnavii debilitai. Se administreaz de obicei
Tetraciclina (1-2 g/zi) si, dup caz, Penicilina. Simptomatic, se administreaz n faza
de cruditate calmante ale tusei (Calmotusin, Codenal, Tusomag, Tusan); antigiretice,
analgezice (Acalor, Acid acetilsalicilic sau Aminofenazona) si dezinfectante
nazofaringiene, iar n faza de coctiune: expectorante (sirop expectorant, tablete
expectorante, buturi calde, infuzie de tei sau de specii pectorale).
BRONITA CRONICA
Definiie: un sindrom clinic caracterizat prin tuse, nsoita de creterea secreiilor
bronsice, permanenta sau intermitenta (cel puin 3 luni pe an si minim 2 ani de la
apariie), necauzata de o boala sau leziune bronhopulmonara specifica. mpreuna cu
astmul bronsic si emfizemul pulmonar, afeciunea este cuprinsa n tabloul de
bronhopneu-mopatie cronica obstructiva nespecifica (B.P.O.C.) - cele trei afeciuni

24

avnd simptome si evoluie comuna. Boala este grava si frecventa. Apare la populaia
(n special barbari) de peste 40 de ani.
Conceptul de BPOC este pe cale de destrmare. Fiecare afeciune din componenta sa,
recaptndu-si individualitatea clinica.
Etiopatogenie: afecteaz bronhiile mici, unde leziunile inflamatorii si secreiile
produc stenoza, spasm, colaps expirator si disfuncie ventilatori obstructiva. Sunt
cunoscute trei cauze importante: factorii iritani, infecia si alergia, unele droguri
contribuind la precipitarea evolutiei spre decompensare. Dintre factorii iritani,
tabagismul si alcoolismul sunt eseniali. Mai contribuie poluanii aerieni, vaporii
iritani din industria chimica, vaporii de amoniac, condiiile atmosferice nefavorabile
(frig, umezeala, cureni de aer). Infecia microbiana (streptococul, stafilococul, uneori
de spital, enterococul, hemofilul si diferite enterobacterii) sau virala, primitiva sau
secundara, ocupa un loc primordial, grefndu-se de obicei pe o mucoasa bronsica
alterata de iritaia cronica, unele defecte genetice etc. Alergia este cea de-a treia
componenta etiologica, acionnd prin sensibilizare la pneumoalergeni sau alergeni
microbieni. Contribuie catarurile infecioase traheobronsice, rinofaringitele cronice si
terenul predispus. La precipitarea evoluiei, acioneaz si unele droguri si unele
vagolitice ca belladona, care usuc mucusul protector, simpaticomimeticele
(Bronhodilatin, Alupent) care, dup efectul salutar iniial, prin abuz, agraveaz boala
(astmul drogailor), expectorantele pe baza de terpina sau ioduri, barbituricele,
sedativele si tranchilizantele, care deprima centrul respirator, Penicilina (prin alergie),
oxigenoterapia masiva. Prin toate aceste mecanisme, tusea nu mai este eficace,
expectoraia creste, rezulta staza bronsica, stenoza, tulburri de ventilaie si infecie,
cercul devenind vicios.

25

Anatomia patologica arata fie atrofia, fie hipersecreia mucoasei, cu edem, hiperemie
si hipersecreie. Cu timpul apare rigiditatea arborelui bronsic, cu deformri, care
favorizeaz retenia continua a secreiilor.
Simptome: boala este neglijata mult timp. Simptomul principal este tusea, la nceput
dimineaa, ulterior permanenta, nsoita de expectoraie de obicei mucopurulenta,
fenomene accentuate n anotimpul rece. Bolnavul este de obicei afebril, dispneea
creste progresiv, iar cianoza apare tardiv. nainte de instalarea imfizemului, starea
generala este buna, iar toracele de aspect normal. Auscultaia deceleaz raluri
ronflante si sibilante. Explorarea funcionala evideniaz semne de disfuncie
ventilatori obstructiva (scderea debitului ventilator maxim pe minut, scaderea
V.E.M.S.). Dup o perioada mai mult sau mai puin lunga, apar emfizemul pulmonar
obstructiv, dilataia bronhiilor, insuficienta respiratorie, cordul pulmonar cronic. ntrun stadiu avansat, se evideniaz tabloul clinic de bronhopneumopatie cronica
obstructiva, care arata ca procesul este difuz, extins si la bronhiolele distale (dipnee,
eventual cianoza, disfuncie ventilatorie obstructiva). Primele semne care anuna
insuficienta respiratorie (hipoxemie si hipercapnie) sunt: agitaia, transpiraiile
profunde, anxietatea, tahicardia, creterea T.A. Fiecare puseu infecios accentueaz
fenomenele obstructive prin hipersecreie de mucus, spasm bronsic si decompensare
cardiorespiratorie. Decompensrile pot aprea si ca urmare a erorilor terapeutice
(droguri nocive sau aport excesiv de lichide).
Forme clinice: bronita cronica purulenta; bronita cronica hemoragica; bronita
cronica cu afectare a bronhiilor mari care este bine tolerata mult timp (tusea este
violenta, expectoraia mucopurulenta si abundenta, ralurile subcrepitante prezente);
bronita cronica cu afectarea bronhiolelor, este dominata de dispnee (expectoraia este
mai redusa, iar evoluia este mai rapida, cu apariia complicaiilor); bronita cronica
asmatiform are sa simptom dominant dispneea paroxistica (prin bronhospasm).
26

Trebuie deosebita de bronita astmatica, n care astmul bronsic preceda bronita

cronica, care apare ca o complicaie.
Prognosticul este rezervat, evoluia fiind tenace, progresiva, recidivanta. Gravitatea
bolii tine de complicaiile pe care le provoac. n stadiul de bronhopneumopatie
cronica obstructiva, cu intricarea celor trei boli componente (bronita cronica,
emfizemul obstructiv, astmul bronsic), evoluia nu mai este reversibila.
Tratament: In tratamentul bronitei cronice si a BPOC-ului ca si a altor afeciuni
bronhopulmonare, ntre care astmul bronsic ocupa un loc deosebit, afeciuni cu
afectarea funciei respiratorii, se utilizeaz diferite metode si proceduri cu scop
preventiv, curativ si recuperativ.
Ca masuri preventive, deoarece fumatul joaca un rol att de important n producerea
acestor boli, cea mai buna msura de prevenire este propaganda antitabagica. n ceea
ce privete bolnavul, acesta trebuie convins, sa ntrerup definitiv si total fumatul. O
alta msura este evitarea atmosferei poluate, inclusiv expunerea la noxe respiratorii.
Sensibilitatea particulara a broniticilor si a bolnavilor cu afeciuni pulmonare cronice
la infecii, impune evitarea persoanelor cu viroze respiratorii, precum si evitarea
aglomeraiei n timpul epidemiei. Vaccinarea antigripala este de recomandat dar,
variabilitatea virusurilor o face relativ inoperanta. Chimioprofilaxia recidivelor
bronitice sezoniere, cu Tetraciclina 1 g/zi, n lunile de iarna, influeneaz frecventa si
durata recidivelor bolilor pulmonare. S-au mai ncercat: Penicilina V, Eritromicina,
Ampicilina. Rezultate bune se pot obine cu Biseptol 0,5 g seara n lunile de iarna.
Inhaloterapia (aerosoloterapia) s-a dovedit indispensabila n anumite forme de BPOC
si astm bronsic. Se folosesc diferite tipuri de aerosol bronhodilatatori (nebulizatori).
Sunt necesare 3-4 inhalaii pe edina, repetate la 2-4 ore, uneori mai mult, dar fara a
abuza. Este posibil ca metoda sa duca si la inhalarea de diferii germeni (streptococi,
stafilococi, proteus, pseudomonas), ceea ce impune folosina strict personala si
27

pstrarea aparatului n stare de sterilitate. Subliniem ca preparatele folosite sub forma

de aerosoli, se administreaz frecvent si pe cale orala. Dintre substanele cele mai
folosite n tratamentul bolilor cronice pulmonare (bronite cronice BPOC, astm
bronsic cu sau fr insuficienta respiratorie, etc) sunt: Beta 2 adrenergicele,
Anticolinergicele si derivaii Metilxantinei.
Beta adrenergicele, sunt derivai ai adrenalinei. Att adrenalina ct si efedrina datorita
efectelor secundare pe care le provoaca, sunt practic neutilizabile. Dintre derivaii din
generaia a doua folosii si astzi, prezentam: Izoprenalina (Aludrin, Astmopent) si
Orciprenalma (Aiupent, Asmopent) care dei au reprezentat un progres n momentul
introducerii n practica clinica, au fost nlocuii cu preparate din generaia a treia
datorita reaciilor adverse provocate, (n special tahicardiile). Dintre preparatele din
generaia a treia enumerm: Terbutalinul (Bricanyl), Fenoterolul (Berotec),
Salbutamolul (Ventolin si Sultanol) si Clenbutarolul (Spiropent). Utilizati cu
precdere n aerosol dozai, sunt practic lipsii de efecte secundare cardiovasculare. Sa ncercat prepararea si de tablete de Orciprenalina (20 mg), de Salbutamol (4 mg),
Terbutalin (2,5 mg cu doza totala ntre 10 si 60 mg). Cele mai bune rezultate s-au
obinut cu Salbutamolul, spray si comprimate. Beta-adrenergicele inhiba eliberarea de
histamine, relaxeaz musculatura neteda bronhiolara, stimuleaz epurarea mucociliara
si inhiba degranularea masocitelor. Apar uneori n caz de supradozaj, unele reacii
adverse n special cardiovasculare, care dispar spontan sau prin reducerea dozei.
Anticolinergicele sunt bronhodilatatoare care au cap de serie Atropina. n pectica s-a
impus preparatul Atrovent (Bromura de ipotropium), care nu prezint efectele
secundare ale atropinei. Se foloseste ca aerosol dozat, cu rezultate inferioare betaadrenergicelor. Asocierea Atroventului cu un beta-adrenergic (Berotex sau
Salbutamol) reprezint o metoda superioara fiecrui preparat n parte.
Derivaii Xantinei, Teofilinei si n special Aminofilina, au slaba aciune pe cale orala
si superioara pe cale intravenoasa sau de aerosoli.
28

Alte metode si droguri folosite n tratamentul afeciunilor pulmonare cronice (bronita

cronica, BPOC, astmul bronsic, supuraiile bronsice etc), sunt urmtoarele:
1. Corticoterapia, n aerosoli sunt eficace dar numai preparatele insolubile, derivati
din prednisolon: Becoctid sau Sanasthmyl (dipropronionat de Beclomethason), 0,15
mg de inhalatie, 2 - 3/zi si Bextasol (Valerat de Betamethason). Corticoterapia este
mult mai frecvent utilizata pe cale orala. Acioneaz antiinflamator si antialergic. Nu
este bronho-dilatator.
2. Prostaglandina, bronhodilatatoare si blocanta alfa-adrenergic (Fentolamina), nu este
ntrebuinata n mod curent.
3. Cromoglicatul de sodiu (Intal, Lomudal) este ntrebuinat n astmul bronsic, cu
aciune preventiva fiind folosita naintea expunerii la alergenul cauzal. Zaditerul
(Ketotifen) acioneaz tot preventiv. Preparatele vor fi prezentate pe larg la
tratamentul astmului bronsic.
4. Dezobstruarea bronsica, este o metoda, care prin manevre bronholigice urmareste
nlturarea obstruciei bronsice.
5. Ventilatia mecanica, este utilizata n insuficienta respiratorie acuta sau cronica, n
puseul acut, cu mijloace speciale.
6. O metoda foarte utila pentru fluidificarea secreiilor bronsice, din bolile pulmonare
cronice supurative, este hidratarea bolnavului. Umidifierea mucoasei bronsice se
realizeaz n condiii bune, cu aerosoli calzi de apa distilata. Hidratarea este
recomandabila la broniticii cronici si n afeciunile pulmonare cronice n general.
Bolnavii trebuie sa consume multe lichide, n special seara, pentru a preveni uscarea
secreiei bronsice n timpul nopii. Metoda are importanta speciala, la bolnavii grav, n
astmul intricat si n alte cazuri, n care bronhiile mici se pot obstrua cu dopuri de
secretii vscoase. Se pot folosi si infuzii de plante medicinale.

29

7. Drenajul postural, i pstreaz indicaiile clasice n bronsiectazie, supuraii

bronsice secundare, bronite cronice, astm bronsic cu supuraie secundara etc. El
trebuie fcut n poziia care faciliteaz drenajul secreiilor.
8. Kineziterapia (cultura fizica terapeutica, gimnastica respiratorie). Are largi
ntrebuintari. Se urmareste dezvoltarea respiratiei abdominale sau diaftagmatice, care
este mai economicoasa dect cea toracica. Bolnavul trebuie sa execute expiratii
fortate prelungite, cu ajutorul presei abdominale puse n miscare constient si controlat
(cu palma proprie). Se umfla abdomenul (cu coborrea diafragmului) n inspiratie si
se retrage abdomenul (cu urcarea diafragmului) n expiratie). Se poate folosi si
metoda inspiratiei fortate cu un sac de nisip, de 2 - 2,5 kg, aplicat pe abdomen,
pornind de la cteva minute si mergnd pna Ia 30 minute.
9. Terapia ocupafionala, se bazeaza pe obtinerea unor efecte terapeutice, prin
exercitarea unor ocupaii sau profesii ct mai adecvate capacitaii funcionale si
dorinei bolnavului.
10. Cura balneara (Govora, Slanic etc)
11. Speleoterapia, practicata n saline, realizeaz efecte favorabile prin atmosfera
locala, saturata n vapori de apa, sraca n particule n suspensie, cu concentraie mai
mare de ioni de calciu. Speleoterapia acioneaz spasmolitic si expectorant.
12. Climatoterapia, la munte sau la mare, are efecte favorabile datorita numrului
redus de alergeni din atmosfera.
13. Hiposensibilizarea specifica (Imunoterapia), se practica n toate bolile pulmonare
n care acioneaz un alergen (n special n astmul bronsic). Se administreaz pe cale
subcutanata, doze subclinice, progresiv, crescnde din alergenul n cauza. Este
indicata cnd alergenul este bine dovedit si face parte din alergene imposibil de
nlturat (polenuri, praful de casa, fungi, unii alergeni profesionali ca: faina, praful de
cereale, peri de animale etc). Hiposensibilizarea este contraindicata n unele cazuri de

30

BPOC, de bronsiectazii, de tuberculoza pulmonara, emfizem si diferite boli generale

grave, care au la baza un mecanism autoimun.
14. Alturi de cele expuse anterior, se utilizeaz tratamentul de fluidificare a
secreiilor bronsice, fie prin hidratarea corecta, fie prin aerosol cu ser fiziologic,
lodura de potasiu, 1 g/zi, fie n diferite expectorante, enzime proteolitice ca Tripsina,
Alfachimotripsina, n aerosoli si mai puin intramuscular. Fluidificarea secreiilor
bronsice se obine si cu alcaloizi de tipul Bromhexinei, Bisolvon, Brofimen. Se
combate tusea cu Codenal 2 - 3 comprimate/zi, Tusan 3 comprimate/zi (10 mg
comprimatul). Corticoterapia si tratamentul antiinfecios sunt necesare si n cazurile
acute si n puseurile cronice.
Normal este ca tratamentul antiinfecios sa se bazeze pe izolarea germenului, aciune
de obicei imposibila. n practica, se ncepe tratamentul antiinfecios cu Tetraciclina (2
g/zi) sau Ampicilina (2-4 g/zi) si numai n cazuri de necesitate cu Cloramfenicol (2
g/zi). Septrinul (Biseptol) este uneori util (2 comprimate de 12 ore). Nu se recomanda
nici Penicilina, nici Streptomicina; prima este alergizanta, iar a doua selecioneaz
mutante rezistente si poate masca o tuberculoza. Tratamentul dureaza 7 zile (terapie
de atac) si se continua 2-3 sptmni cu Septrin (1 g/zi), Doxicilina (Vibramicin).
Bronhopneumonia de suprainfecie se trateaz 10 zile cu asocierea Penicilina G +
Kanamicina sulfat. Corticoterapia trebuie temporizata si recomandata numai n
cazurile cu componenta alergica si cu semne de bronsiolit. Fluidifiantele si
mucoliticele - Mucosolvin (Acetilcisteina), Bisolvon, Alfachimio-tripsina, Benzonat
de sodiu - pot fi utile n formele cu secreii aderente. Miofilinul, numai pe cale
venoasa, injectat lent (1 - 2 fiole) combate bronhospasmul. Simpaticomimeticele
(Alupent, Berotec, Ventolin, Bronhodilatin) trebuie administrate cu prudenta. n
cazuri deosebite se recomanda reeducarea respiratorie (kineziterapia), oxigen
umidificat, cu sonda nazala, n debit sczut, discontinuu, ventilatia asistata, vaccinarea
antigripala (indispensabila iarna), vaccinarea antimicrobiana, vaccinul polivalent,
31

stimulenti ai centrului respirator (Micoren), cure balneoclimaterice (Govora).

Eseniala este depistarea bolii ntr-un stadiu precoce, posibila numai prin explorri
funcionale si supraveghere regulata a bolnavului.

32

CAPITOLUL III
MEDICATIA FITOTERAPEUTICA A APARATULUI
RESPIRATOR

Fitoterapia
Procedee de preparare Fitoterapia face parte din categoria Terapii alternative
Pentru a obine efectul maxim al substanelor care se gsesc n plantele medicinale se
pot utiliza diferite procedee de preparare, cum ar fi infuzia, decoctul, maceratul.
Tehnica se bazeaz pe extracia principiului sau grupului de principii active
folosindu-se dizolvani ca apa, vinul, alcoolul, oetul sau uleiul. mpreun cu
principiul activ al plantei se extrag i unele substane secundare, care au proprietatea
de a mri efectul terapeutic al plantelor.
Infuzia (ceaiul) este forma cea mai simpl i mai utilizat de a extrage substanele
active din plantele medicinale. Infuzia se obine din meninerea plantei medicinale n
contact cu ap clocotit timp de 15 minute. ntr-un vas sml uit sau de por elan se
pun 1 - 2 lingurie din planta mrunit, peste care se toarn 250 ml de ap clocotit.
Vasul se acoper i se las 15 minute. Dup aceea ceaiul se strecoar i se ndulcete.
Unele plante se prepar numai prin infuzie, deoarece prin fierbere principiul lor activ
poate disprea. Este cazul florilor de mueel, de tei, al frunzelor de ment sau de
roini.

33

Decoctul este procedeul prin care planta se amestec cu cantitatea indicat de ap

rece, apoi produsul se fierbe un anumit timp. Decoctul se strecoar fierbinte i se
completeaz cu ap cald, ct este necesar. Frunzele, florile i planta ntreag se fierb
10 - 15 minute, iar cojile i rdcinile se fierb 30 - 40 de minute. Dup fierbere
decoctul se strecoar. Prin decoct se prepar plantele a cror consisten este
lemnoas. Maceratul se folosete la prepararea extractelor apoase, vinurilor,
tincturilor i oeturilor medicinale, pentru c unele principii active se extrag printrun contact mai ndelungat cu dizolvantul. Unele plante, ca rdcina de nalb sau
seminele de in, se prepar numai prin macerare cu ap rece, fr a se fierbe. Plantele
mrunite ce urmeaz a fi macerate cu ap se spal n prealabil. Maceratul se prepar
cu ap la temperatura camerei (15 - 25 de grade). n timpul extragerii, lichidul se agit
de cteva ori. Dup trecerea timpului indicat, maceratul se strecoar prin tifon.
Preparatul se consum n timp de 24 de ore i se pstreaz la rece, n sticle de culoare
nchis.
Cataplasma este un preparat de consisten moale, care se obine din plant
mcinat, amestecat cu ap pn se formeaz o past. Aceast past se pune ntre
dou buci de pnz i se aplic pe locul afectat. Cataplasmele se pot realiza cu ap
rece (cataplasma de mutar) sau cu ap fierbinte (cataplasma de in).
Tinctura se obine prin tratarea plantelor mrunite cu alcool de diferite concentra ii.
Tincturile sunt soluii extractive alcoolice, mai concentrate n principii active dect
infuziile. Se administreaz intern, n puin ap sau ceai sau pe zahr.
Siropurile sunt soluii extractive apoase la care se adaug zahr (640 g de zahr la
360 ml de lichid). n general siropurile se prepar dizolvnd zahrul ntr-o soluie ce
conine substanele active ale plantei. Apoi preparatul se fierbe n baie de abur sau
34

direct pe foc, conform timpului indicat n reet. Siropurile se prepar n vase

smluite. Se strecoar fierbini prin tifon, direct n sticle uscate, de capacitate mic.
Dopurile se fierb n prealabil i se fixeaz imediat ce sticlele au fost umplute. Apoi se
pstreaz la rece.
Vinurile se prepar prin macerarea plantelor mrunite, folosindu-se 30 - 40 g de
plant pentru un litru de vin vechi de bun calitate. Macerarea se face la temperatura
camerei. Dup 7 - 8 zile se strecoar. Se las 24 de ore, apoi se filtreaz printr-o pnz
deas sau printr-un filtru de hrtie. Se adaug zahr dup gust i se completeaz cu
vin pn la un litru.
Oeturile aromatice se prepar prin macerarea plantelor mrunite cu oet de vin, la
temperatura camerei, timp de 7 - 8 zile. Dup trecerea acestui timp ntregul con inut
se strecoar printr-o pnz deas, apoi se completeaz cu lichid. Pentru prepararea
oeturilor aromatice se folosesc plante n proporie de 5 - 10 g la 100 ml de o et. Se
ntrebuineaz numai extern.
Uleiurile medicinale se obin prin macerarea plantelor n ulei, timp de 4 - 6
sptmni. Peste plantele mrunite se adaug ulei la temperatura camerei (este mai
indicat cel de porumb sau de msline). Sticla se ine ntr-un loc rcoros i ntunecat,
astupat cu un dop de plut. O dat la 2 - 3 zile se agit preparatul, iar dup 3
sptmni se strecoar. Se pstreaz n sticle de culoare nchis, ferite de cldur sau
lumin.
Inhalaiile se obin din plante medicinale aromatice sau din uleiurile extrase din
plante. Peste planta mrunit sau uleiul volatil, puse ntr-un vas sml uit sau de

35

porelan, se toarn ap fierbinte. Vaporii de ap antreneaz uleiul volatil care este

inhalat odat cu acetia, acionnd la nivelul cilor respiratorii.
Bile din plante medicinale sunt utilizate n scop terapeutic. Se obin fie prin
turnarea unei infuzii concentrate n apa de baie, fie prin introducerea plantelor
mrunite, puse ntr-un scule de tifon, direct n ap.
Fitoterapie
Fitoterapia - utilizarea plantelor medicinale in scop terapeutic - are o vechime de mii
de ani si o eficienta deja dovedita. Ea folosete plantele sub forma de extracte totale,
spre deosebire de medicina alopat care recomanda doar substane extrase din plante.
Printre avantajele ei se numra accesibilitatea (plantele sunt uor de procurat si
ieftine), aciunea blnda si lipsa efectelor adverse (cnd se respecta dozele adecvate),
tratarea bolnavului ca intreg (plantele au efecte fizice si psiho-emotionale si
echilibreaz organismul la toate nivelele).
Plantele medicinale se pot folosi in paralel cu medicamentele alopate (cu cteva mici
excepii, la care trebuie sa se tin seama de antagonismul dintre unele medicamente de exemplu anticoagulantele - si unele plante). Fitoterapia moderna studiaza
compoziia chimica a plantelor in laboratoarele farmaceutice si argumenteaza stiintific
utilizrile tradiionale ale unor plante.
Tratamentul cu plante medicinale da rezultate foarte bune in afeciunile uoare,
funcionale sau in stadiile incipiente ale bolilor. In bolile cornice, in care a aprut deja
afectarea organica, fitoterapia are un rol adjuvant si poate contribui la o partiala
reversibilitate a simptomelor sau leziunilor.
Aceste afirmaii se aplica la modul general, deoarece se constata in practica medicala
ca important este pacientul si nu boala (diagnosticul), cci adeseori dorina bolnavului
de a se vindeca poate face adevrate minuni, in pofida statisticilor nefavorabile ale
bolii de care acesta sufer.
36

De asemenea, exista practicieni ai medicinei naturale care au demonstrat, prin studii

efectuate in clinici, ca bolile grave pot fi vindecate; a se consulta in aceasta direcie
cartea doctorului Dean Ornish - Revolutie in terapia bolilor de inima (apruta si la noi
in tara), in care acesta arata cum leziunile coronariene grave sau ateroscleroza sunt
fenomene reversibile daca se urmeaz un program de tratament naturist, sau lucrarea
doctorului Max Gerson Terapia cancerului.
Exist i practicieni naturopai nemedici care aduc numeroase mrturii ale unor cazuri
vindecate prin terapii naturale (ex. Rudolf Breuss Modaliti de tratare a
cancerului, leucemiei i a altor boli aparent incurabile .a.m.d.).
n general, rspund bine la tratamentul fitoterapeutic urmtoarele boli:
- alergiile, astmul bronic, reumatismul (unele forme), bolile de piele
- bolile psihosomatice, nevrozele, insomnia, tulburrile de memorie la vrstnici
- infeciile cronice microbiene, parazitozele, unele afeciuni virale
- strile de stres i epuizare, carenele n anumite vitamine i minerale
- intoxicaiile cronice, hipercolesterolemia
- ulcerul gastro-duodenal, dischinezia biliar, enterocolita, colonul iritabil
Atenie! Efectele plantelor se instaleaz n timp i necesit o administrare prelungit de la 2-3 sptmni la cteva luni, n funcie de gravitatea i vechimea bolii,
reactivitatea organismului i perseverena bolnavului n a urma tratamentul. n cazul
bolilor foarte grave, tratamentul poate dura i 2-3 ani, urmnd o schem terapeutic
indicat de medic.
Contraindicaiile fitoterapiei:
Nu vom apela la fitoterapie n situaiile urgenelor medicale (cu foarte mici excepii)
sau chirurgicale i nici n cazul bolilor infecioase grave (ex. septicemii, meningite
etc.).

37

Msuri orientative:
1 linguri=5 ml lichid sau 1-3 g plant uscat (cca. 1 g flori i frunze subiri, 2 g
frunze i ramuri, 3 g scoare i rizomi)
1 lingur=15 ml lichid sau 5-10 g plant uscat
1 vrf de cuit=0,5-1 g plant uscat
1 can =200-250 ml lichid.
20 picturi ap distilat=1 g
50-60 picturi tinctur (n funcie de concentraia de alcool)=1 g
afeciunile bronhopulmonare au, in general, o evoluie rapida, fiind nsoite adesea de
creteri mari ale temperaturii. Remediile fitoterapeutice au cel mai frecvent efecte
antiinflamatoare,

antiseptice,

antivirale,

emoliente

ale

secreiilor

bronsice,

expectorante, spasmolitice, sudorifice, diuretice si contribuie la scderea temperaturii.

Alimentaia in afeciunile bronhopulmonare
Afeciunile cailor respiratorii pot fi influenate pozitiv de o alimentaie
corespunztoare. In acest caz, am ales pentru dumneavoastr o serie de formule sau
reete cu legume si fructe prin care sa demonstram rolul benefic al acestora in
afeciunile bronhopulmonare:
Lmia sucul de lmie, prin vitaminele pe care le conine, si mai ales vitamina C
(care determina creterea rezistentei la infecii si nlturarea asteniei fizice), se
folosete amestecat cu zahar. Sucul este lsat sa se dizolve ncet pe limba si este
indicat in afeciunile rinofaringiene si ca revigorant dup viroze si eforturi fizice. O
alta reeta foarte eficienta este siropul de lmie: o lmie curata se ruleaz cu palma
pe o suprafaa plana ca sa fie zemoasa. Apoi se fierbe intr-un vas cu emailul intact,
timp de 10 minute, dup care se taie in doua si se stoarce intr-o cana de ceai in care sau pus 2 linguri de glicerina. Se amesteca cu 50 de grame de miere si se administreaz
38

de 3 ori pe zi (in total 4 8 lingurie, in funcie de vrsta). Siropul de lmie da

rezultate bune in cazurile de tuse.
Merele, ca atare sau consumate rase, contribuie la fluidizarea si eliminarea secretiilor
bronsice in bronite si astm.
Hreanul, care conine de 2 ori mai multa vitamina C dect lmia, ras si preparat cu
miere, este indicat in bronite si astm.
Ceapa conine fitocide (antibiotice de origine vegetala) si are, printre altele, aciune
antiseptica si emolienta in tuse, bronite si rgueli.
Usturoiul, dezinfectant, expectorant si antispasmodic, este indicat in rinite, astm si
bronite cronice;
Ridichea neagra, ca atare sau sub forma de suc sau sirop, este indicata in tuse si
bronite. Siropul de ridiche se poate prepara astfel: se curata o ridiche neagra de
dimensiuni mari, se scobete, si in lcaul rmas se pune zahar sau miere si o linguria
de hrean ras. Se coace in cuptor, cu atenie sa nu se verse lichidul rezultat, si din sucul
care se formeaz se iau 3-4 lingurie pe zi.
Alte remedii
Mai poate fi folosit in alimentaia celor bolnavi morcovul (astm bronsic si bronite),
foarte bogat in vitamine (A, B, C, D si K).
Salata verde (calmanta si antispasmodica) este indicata in tuse, sub forma de decoct:
se fierb 1-2 lingurie de salata intr-un litru de apa timp de 15 minute si se poate
ndulcite cu zahar sau miere. Se bea treptat in cursul zilei.
Varza roie (bronite, astm, laringite) este antiseptica, sedativa si vitaminizata.
elina este de asemenea un bun decongestionant al cailor respiratorii.
Prazul este indicat in afeciunile traheobronsice, folosit ca antitusiv si expectorant.
Afeciunile bronhopulmonare se pot suprapune peste boli preexistente, cum ar fi
astmul, alergiile, in special ale aparatului respirator, hipertensiunea arteriala,
cardiopatia ischemica etc., sau pot afecta grav organismul slbit de oboseala, boli
39

cronice sau de alte cauze. De aceea, consultul medical este mai mult decat necesar,
pentru stabilirea diagnosticului si a conduitei terapeutice.
Substanele chimice coninute de legume si fructe (vitamine, sruri, mucilagii etc.) pot
contribui alturi de celelalte remedii, la vindecarea aparatului respirator si a unor
afeciuni ale acestuia, prin nsumarea efectelor lor terapeutice.

ORIGANUM 30 capsule

-Comentariu:
-Numeroasele agresiuni toxice, alergice si infecioase ce acioneaz la nivelul tactului
respirator determina tot mai frecvent apariia de hiperactivitate bronsica
-Aceasta se manifesta la vrste tot mai fragede, determinnd apariia unor forme
variate de boala:
-bronsite spastice
-astm bronsic infecios sau infecto-alergic
-Acest preparat, prin efectele complexe la nivel respirator al plantelor coninute, vine
in sprijinul terapiei acestor suferine.

40

-Efecte:
-Profilaxia acutizrilor bronitei cronice, a crizelor de astm bronsic, a altor afeciuni
ale tractului respirator:
-traheite
-laringite
-amigdalite
-rinite
-Utilizarea acestui preparat poate fi un supliment preios ca adjuvant in tratarea:
-bronsitelor acute sau cronice
-astmului bronsic infecios sau astmului bronsic infecto-alergic
(in asociere cu preparatul BETTARAX)
-Compozitie:
-Thymus serpyllum - 30 mg
-Marrubium vulgare - 50 mg
-Hyssopus officinalis - 60 mg
-Origanum vulgare - 60 mg
-Tussilago farfara - 50 mg
-Mod de prezentare:
-Flacon cu 30 capsule
-Administrare:
-Adjuvant in bronite acute, cronice acutizate si astm bronsic 1-2 cps. de 3 ori/zi, timp
de 14 zile; profilactic
-Pentru prevenirea crizelor de astm bronsic si acutizarea bronitelor cronice, 1 cps. de
2 ori/zi, de preferina asociat cu preparatul BETTARAX.
-Informatii utile:

41

-Profilaxia acutizrilor bronitei cronice, a crizelor de astm bronsic, a altor afeciuni

ale tractului respirator: trahite, laringite, amigdalite, rinite. Utilizarea acestui preparat
100% natural poate fi un supliment preios pentru tratarea bronitelor acute sau
cronice, astmului bronsic infectios sau astmului bronsic infectoalergic, in asociere cu
preparatul BETTARAX.
Laringita este inflamaia laringelui, a corzilor vocale, nsoita de rgueala (uneori
dureri in gat, arsuri, uscciune, tuse, febra etc).
Faringita - este o infecie urmata de inflamaia mucoasei conductului care face
legtura intre fosele nazale si laringe. Febra poate sa lipseasc.
Ceai de: fenicul, lemn-dulce, stejar, caprifoi sau mana-Maicii-Domnului (infuzie cu
frunze si flori 20 g/l - se face si gargara), suntoare (si gargara), cimbru (si gargara);
decoct cu o mana de afine la 4 1 apa. Se fierbe pana scade la 1/2. Se folosete la
gargara si se nghite.
S-a constatat ca polenul si mierea ar slabi puterea de aprare a mucoasei faringelui la
ageni infecioi. De aceea ndulcii moderat ceaiurile. Evitai si zaharul care slbete
imunitatea prin reducerea numrului de globule albe.

In caz de laringita, faringita, sa se fac gargara cu apa srata (2 lingurite/100 ml

apa) fierbinte. Procedura se face de 2-3 ori/zi.

este bine sa se bea ou (glbenu crud, 1 linguria miere si 200 g lapte cald).

Gargara dimineaa si seara cu ceai (frunze si flori) de nalba. Se ndulcete ceaiul

cu miere.

Se mesteca fagure sau capaceala de miere.

Tinctura de ridiche neagra" ajuta la rgueala, tuse, faringita sau laringita. Este un

foarte bun reglator al fluxului biliar, putnd fi folosit si in litiaza biliara. Se ia cate o
linguria de 3-4 ori/zi.

Voseptol",.
42

Propolis Plus C, recomandat in laringita, faringita, infectii microbiene, fragilitate

vasculara, efort prelungit, fizic sau intelectual. Se iau 3-4 comprimate/zi timp de 14
zile.

Orosept" este produs de Laboratoarele Medica din Romnia. Ajuta in faringo-

amigdalite
Rinita alergica se caracterizeaz prin inflamaia cronica a mucoasei nazale, care
poate fi sezoniera sau nu, un rol important in producerea sa avndu-l numeroi factori:
tabagismul (activ sau pasiv), poluarea atmosferica, alergenii (polen, mucegai, par de
animale, unele medicamente ca aspirina si penicilina, praful, etc...). Un rol important
in apariia bolii l are factorul genetic.
Rinita se manifesta prin nas nfundat, scurgeri nazale, strnuturi rebele, mncrimi in
nas si la ochi, lacrimare, dureri de cap, oboseala, etc...
Masuri igienice (pentru bolnavii alergici):
- in lunile mai-iulie se va purta o masca speciala sau se va sta mai mult timp in casa,
cu fereastra nchisa.
- ndeprtarea florilor din locuina sau de la locul de munca.
Amigdalele funcioneaz ca nite paznici, care mpiedica ptrunderea bacteriilor si
viruilor in faringe. Daca acestea nu pot fi oprite, ele provoac o puternica inflamaie
att a amigdalelor cat si a faringelui, producnd durere in gat. in acest caz se poate
vorbi de apariia anginei.
Semnele de boala sunt comparabile cu cele ale gripei, ale unei rceli, prin evidenierea
febrei, a frisoanelor, a durerilor de cap, dar la care se aduga tulburri de deglutiie si
o limba ncrcata. in anumite cazuri pe amigdale se formeaz puncte glbui,
purulente, iar bacteriile ptrund in snge, provocnd o inflamaie a organelor interne

43

cum ar fi: miocardul, endocardul, rinichii, sau pot provoca afeciuni articulare.
Acestea apar in cazul amigdalitelor cronice.
Autoasistenta
La primele simptome trebuiesc luate masuri preventive pentru apariia anginei, in
primul rnd se sta la pat, ferit de frig, de cureni de aer.
Se aplica de 3 ori pe zi comprese calde la gat, cu oet, argila sau infuzie de salvie.
Se aplica pe piept comprese cu ulei de eucalipt si lavanda. Se fac bai progresive la
picioare.
Se coc cartofi in coaja, se aplica cu ajutorul unui prosop la gat sub forma de
compresa, pe toata durata nopii.
Se cltete gura sau se face gargara cu infuzie de mueel, salvie, menta sau cu apa
srata.
Se beau ceaiuri din salvie, nalba mare, coada calului, care sunt dezinfectante si
antiinflamatorii.
Se mesteca propolis sau se sug pastile cu miere sau salvie.
Se consuma alimente pasate din legume proaspete si lactate.
Se evita constipaia, se fac clisme.
Tratament naturist
Timp de 3 zile se face o cura cu sucuri de fructe si zarzavaturi.
Dimineaa se face clisma cu infuzie de mueel, timp de 3 zile.
Timp de 4 zile se tine o dieta crudivora depurativa.
Se face cura cu boabe de ienupr.
Se tine cura din preparat de aloe.

44

Se beau ceaiuri din urmtoarele plante: 30 gr. salvie, 30 gr. podbal, 30 gr. ptlagina,
40 gr. coada calului, 20 gr. suntoare, 30 gr. coada oricelului, 30 gr. mueel sub
forma de infuzie.
Se beau cteva picturi de tinctura suedeza.
Se fac doua bai vitale pe zi, timp de 25 de minute.
Se face o baie de trunchi, timp de 25 de minute.
Se aplica o cataplasma cu lut si ceapa rasa pe regiunea anterioara a gatului, timp de 2
ore pe zi.
Timp de 30 de minute se face o baie calda la picioare.
Se face o baie da aburi a capului si pieptului cu mueel si ulei de menta sau
levnica.
O data pe zi, timp de 4-5 zile, apoi de 2 ori pe sptmna timp de 4-5 sptmni, se
face baie rece a jumtii inferioare a corpului.
Se aplica comprese la gat cu terci de ttneasa, schinduf sau frunze de varza cruda.
De 2 ori pe zi se face gargara cu usturoi, ceapa, lmie, ulei, timp de 3-4 minute.
Se face gargara cu ceai sub forma de infuzie din: 20 gr. nalba mare, 20 gr. mueel, 30
gr. galbenele, 40 gr. snziene, 40 gr. coada calului, 30 gr. salvie, 40 gr. cimbrior.
Se aplica o compresa calda pe timpul nopii din infuzie cu coaja de stejar la 300 ml.
de apa fiarta.
Se maseaz corpul cu soluie alcoolica de menta si levnica.

45

Propolis C, comprimate masticabile

Recomandari
Avantaje

efect imunostimulator potentat

efect antimicrobian

aciune antioxidanta

Beneficii
Pluralitatea compozitiei chimico+biologice a propolisului si asocierea cu vitaminele C
si B2 motiveaz utilitatea acestui produs farmaceutic in profilaxia infeciilor acute si
cronice.

46

Grupa farmaceutica
Imunostimulatoare naturale
Compoziie
100 mg acid ascorbic (vitamina C), 1 mg riboflavina (vitamina B2), 11,5 mg tinctura
propolis - reziduu uscat.
Indicaii terapeutice
Stimuleaz capacitatea de aprare crescnd rezistenta organismului uman fata de
infeciile bacteriene (stafilococ, streptococ), fungice (candida) si virale (virusul gripal,
virusul herpetic);
Adjuvant in tratamentul corizei, rinitelor, in polipi nazali, in rinofaringite, amigdalite,
faringite, laringite, infecii fungice bucale, halena.
Contraindicaii
Nu se recomanda persoanelor cu hipersensibilitate la componentele active
VOSEPTOL

47

Indicaii terapeutice: Afte si leziuni bucale , faringite, laringite, traheobronsite,

halena.
Forma de prezentare: Produs natural obinut dintr-un amestec de uleiuri eseniale si
tinctura de propolis, condiionat sub forma de comprimate de supt. Flacon cu 30
comprimate.
Compoziie: Tinctura de propolis, Aetheroleum, Lavandulae, Aethero-leum Eucalipti,
Aetheroleum Menthae, Aetheroleum Pini, Aetheroleum Thymi.
Aciune terapeutica : Asocierea de uleiuri volatile si tinctura de propolis din
compoziia produsului aduce in organism un complex de principii active vegetale cu
aciune sinergica, cu rol deosebit de favorabil in afeciunile mucoasei bucale si ale

48

cailor respiratorii superioare. Produsul are aciune cicatrizanta, antimicrobiana,

corectoare de miros si uor anestezica in afeciunile cavitaii bucale . Stimuleaz
circulaia periferica la nivelul capilarelor sanguine din mucoasa bucala . La nivelul
cailor respiratorii superioare stimuleaz respiraia, favorizeaz expectoraia si produce
efect antiseptic la nivelul mucoasei traheobronsice. Imbuntteste ventilaia
pulmonara.
Contraindicaii: Nu se cunosc.
Mod de administrare: Aduli: 1-2 comprimate de 3 ori pe zi, se sug dup mese, dup
care 2 ore nu se consuma alimente sau lichide, timp de 4-5 zile. Copii peste 3 ani:
jumtate din doza adultului. Se administreaz cu prudenta la pacienii ce prezint
intoleranta la produsele apicole.

GARLIC CAPS, CALIVITA

49

Usturoiul este o plant aromat, cunoscut de mult vreme pentru efectele sale
benefice la adresa sntii. Conine mai mult de 200 de substane biologic-active:
vitamine, minerale, aminoacizi i enzime. Intervine favorabil n numeroase funcii ale
organismului. Scade nivelul colesterolului "ru" din snge (LDL) i, n acelai timp,
crete nivelul colesterolului "bun" (HDL), reducnd riscul aterosclerozei. Datorit
efectului su vasodilatator, poate aciona benefic n anumite tipuri de dureri de cap.
Este un antihipertensiv natural. Datorit proprietilor sale de tip antibiotic, ajut la
tratarea mai rapid a infeciilor de la nivelul cilor respiratorii i a altor infecii. Se
poate utiliza cu succes n mbolnviri provocate de microorganisme (ciuperci,
bacterii, virusuri).
Recomandari Galic Caps:
Amigdalita,Antibacterian, Antipiretic,Antiseptic pulmonar,Aparat respirator ,Apetit
(cretere)Bronita, ,Laringita,Rgueala,Sinuzita,
Mod de administrare Garlic Caps:
2 caps./zi

SMOKERADE, CALIVITA

50

Vitaminele C, E, coenzima Q 10, zincul (activator al superoxid-dismutazei) i

seleniul (stimulator al glutationperoxidazei) sunt antioxidani extrem de eficieni, care
protejeaz organismul, prin aciunea lor sinergic. mpreun, aceste substane reduc
efectele nocive ale fumatului asupra vaselor sanguine, plmnilor, inimii, stomacului,
vezicii urinare i asupra schimburilor de oxigen din snge. Extractul de ardei rou
ajut la desfurarea normal a proceselor sistemului respirator; acidul elagic (care se
afl n anumite fructe, dar mai ales n zmeur) are un efect detoxifiant i protector
asupra celulelor, stimulnd activitatea anticarcinogen a celulelor hepatice, n timp ce
seleniul i zincul protejeaz rinichii de efectul nefrotoxic al cadrniului.
Toate aceste substane bioactive sunt benefice att n afeciunile acute, ct i n
afeciunile cronice ale cilor respiratorii superioare. Suplimentul alimentar cu coninut
de acid elagic accelereaz vindecarea, att n cazul unei rceli banale, ct i n
cazurile mai grave, nsoite de tuse, deoarece mpiedic iritarea mucoasei cilor
respiratorii. Din toamn pn primvara, constituie o parte important a "farmaciei"
familiei.
Datorit aciunilor benefice ale produsului Smokerade, recomandm consumarea sa
pe parcursul ntregului an, nu numai fumtorilor activi, ci, n egal msur, i
fumtorilor pasivi.
Antioxidant,Aparat respirator,bronita, expectorant
51

Compoziie:
Ardei rou

300,0 mg

Acid elagic

5,0 mg

Vitamina C

60,0 m

Vitamina E

10,0 mg

Zinc
Seleniu
CoenzimaQIO

5,0 mg
20 mcg
2,5 mg

Extract de ceai verde (cu 20% polifenoli)

5,0 mg

Chimenul este foarte apreciat in terapeutica naturist datorit proprietilor lui de a

regla funciile stomacului, fiind si un antiinflamator intestinal. Cu mult timp nainte,
chimenul era utilizat la vindecarea rcelilor si durerilor de stomac, astzi el are
ntrebuintari multiple: trateaz anorexia, hemoroizii (pulbere de semine de chimen),
dismenoreea, bronita, colicile intestinale, regleaz menstruaia si elimina viermii
intestinali.
Ceaiul de semine de chimen se recomanda pentru tratarea afeciunilor menionate
anterior. Cataplasmele cu semine de chimen fierte ajuta la tratarea snilor inflamai si
umflai.
TUSOMAG

52

Prezentare farmaceutica: Flacon a 20 ml soluie pentru uz intern coninnd:

codeina 1 g, benzoat de sodiu 1 g, tinctura de cimbru 19 g, tinctura de aconit 10 g,
tinctura de beladona 15 g, bromoform 10 g, apa de migdale amare 15 g, alcool pana la
100 g.
Aciune terapeutica : Sedativ al tusei, fluidizant al expectoraiei si aseptizant al
cailor respiratorii.
Mod de administrare: Aduli: 10-20 de picturi de 3 ori/zi; copii : 2-15 ani: 5-15
picturi de 2-3 ori/zi (in lapte sau ceai ).
Reacii adverse: Depirea dozelor provoac iritarea mucoaselor si a pielii ,
ncetinirea pulsului si a respiratiei, somnolenta.
Contraindicaii: Afeciuni cardiace si renale grave; afeciuni pulmonare acute;
intoleranta la bromoform sau aconitina. Nu se administreaz copiilor sub 2 ani.

TUSIMUN

53

Indicaii Faringite , laringite , traheite , bronite acute si cronice, afectiuni

pulmonare nsoite de tuse de diferite etiologii ( tuse convulsiva, tuse iritativa etc.).
Produsul poate fi folosit si de bolnavii de diabet deoarece nu conine zahar .
Prezentare
30 g extract de ptlagina ; 39 g extract de liquiritiae ; 30 g tinctura de valeriana la
100ml. soluie.
Contraindicaii: Nu are, ntruct produsul este o asociere de extracte vegetale
binecunoscute si caracterizate de literatura de specialitate.
Precauii: se administreaz cu prudenta la bolnavii cu emfizem pulmonar.
Aciuni: Antiinflamatoare, sedativa a sistemului nervos, emolienta, expectoranta,
cicatrizanta, calmeaz tusea , fluidifica secreia bronsica.
Stimularea mijloacelor antiinfecioase de aprare a organismului prin creterea
activitii sistemului imunitar .
Condiii de pstrare
Mod de pstrare: la temperatura camerei (20C +/- 5C) cu capacul bine nchis.
Termen de valabilitate: 2 ani in ambalajul original.

54

MOD DE ADMINISTRARE:
- Aduli si copii peste 10 ani: cate o linguria de 3 - 4 ori pe zi.
- Copiii intre 3 - 10 ani: cate o jumtate de linguria (sau o linguria in funcie de
vrsta) de 2 - 3 ori pe zi.
- Copiii intre 1 - 3 ani cate 15 - 20 de picturi de 3 ori pe zi.
Produsul se dilueaz in 50 - 100 ml apa si se bea cu nghiituri mici in 3 - 4 minute.
SIROGAL

Prezentare farmaceutica: Sirop aromatizat coninnd kaliu sulfogaiacolic 2,30 g,

benzoat de sodiu 2,30 g, tinctura de aconit 0,80 g/100 g (flac. cu 125 ml).
Aciune terapeutica: Expectorant si antitusiv cu aciune blnda.
Indicaii: Bronite acute si cronice.
Mod de administrare: Aduli: 3-4 linguri/zi; copii (peste 2 ani): 1-3 lingurie/zi.
Contraindicaii: Atenie la diabetici (conine zahar)

55

SINUPRET

Compoziie:
Un drajeu Sinupret conine: pulbere de Radix Gentianae 6 mg, Flores Primulae cum
Calycibus 18 mg, Herba Rumicis 18 mg, Flores Sambuci 18 mg, Herba Verbenae 18
mg.
Indicaii:Sinuzite acute si cronice, rinosinuzite, bronite; profilaxia contra infeciilor
in sindroamele bronitice; cefalee, dureri de cap de cauza sinuzala.
Contraindicaii:Nu se cunosc pana in prezent.
Reacii adverse:Au fost raportate cazuri foarte rare de tulburri gastrice sau reacii de
hipersensibilitate (exantem si dispnee).
Mod de administrare:
Daca nu exista alte indicaii:
aduli: 2 tablete de 3 ori pe zi
copii de coala: 1 tableta de 3 ori pe zi
56

SINUPRET soluie

Indicaii:
Sinupret soluie este un medicament naturist indicat in sinuzite acute si cronice,
rinosinuzite, bronite.
Compoziie:
Radix gentianae - 0,2 gr;
Flores primulae cum calycibus - 6 mg;
Herba rumicis - 0,6 gr;
Sambuci flores - 0,6 gr;
Herba verbenae - 0,6 gr.
Mod de administrare:
Aduli: 50 picturi de 3 ori pe zi.
Copii de vrsta colara: 25 picturi de 3 ori pe zi.
Copii mici: 15 picturi de 3 ori pe zi

57

Sirop de muguri de pin (250ml)

Ingrediente: Extract natural din muguri de pin (Pini sylvestri gemma) si brad, zahar
invertit, este bogat in ulei esenial si substane biologic active.
Aciune terapeutica: Componentul principal al mugurilor de pin este uleiul volatil,
vitamina C si alte principii active. Prin coninutul lor, mugurii de pin se recomanda in
bronite, afeciuni ale cailor respiratorii superioare, fluidifica secreiile bronsice fiind
astfel un bun expectorant si calmant al tusei. Se administreaz sub forma de infuzie si
sirop fiind recomandat si in combaterea infeciilor urinare, ca antiseptic al cailor
urinare. Bune rezultate au dat mugurii de pin in tratamentul scorbutului (lipsa severa
de vitamina C) ca si faina din cetina de pin, in general, prin coninutul ridicat in
vitamina C. Datorita proprietarilor de calmant, fluidificator si expectorant al
secreiilor bronsice, siropul este un adjuvant in tratamentul afeciunilor cailor

58

respiratorii, calmant al tusei, recomandat ca supliment alimentar de protecie

imunostimulator. Se administreaz in special la copii si btrni care sunt mai expui
mbolnvirilor. Mugurii de pin au si aciune diuretica.
Utilizare:
Aduli: 3 linguri de 3-4 ori / zi;
Copii: 1 linguria de 2-3 ori / zi;
Folosit sub forma de cure intre 50-100 ml timp de 2-3 saptamani stimuleaza sistemul
imunitar inlaturand astenia si oboseala. Diluat in proporie de 1:6 cu sifon sau apa
minerala se obine o butura reconfortanta aromata , balsamica si antiseptica.
Sirop ptlagina

Ingrediente: Extract de Ptlagina (Plantaginis folium), Echinacea (Echinacea

angustifolia) si Lumnrica (Verbascum thapsus), sirop de zahar invert, CMC, acid
citric, benzoat de sodiu, apa purificata.
Aciune terapeutica: Se utilizeaz ca adjuvant in afeciuni ale cailor respiratorii,
tuse, laringite, traheobronsite nsoite de expectoraie. De la ptlagina se folosesc doar

59

frunzele pentru tratarea diferitelor afeciuni, acestea fiind bogate in vitamina K,

mucilagii si tanin. Extractul de echinaceea susine si dezvolta rezistenta organismului
la mbolnviri. Adaosul de Lumnrica, datorita coninutului de saponine si mucilagii,
are proprietatea emoliente si expectorante in afeciunile bronhice.
La ndulcirea preparatului s-a folosit zaharul invertit pentru a evita efectele nedorite
ale zaharului rafinat. Zaharul invertit se obine din zaharul alb rafinat prin fierbere
mpreuna cu acidul citric. Astfel zaharoza din zaharul alb se transforma intr-un
amestec de glucoza si fructoza, cu o putere de ndulcire mult mai mare si care nu
prezinta efectele adverse ale zaharului alb rafinat.
Utilizare: Copii - 3 lingurite( 5 ml )/zi;
Aduli - 4-5 lingurie( 5 ml )/zi;.
Depozitare: in locuri ferite de cldura, umiditate si lumina excesiva (15o - 25oC)
Sirop din Muguri de Pin, Ptlagina si Propolis (Pinus sylvestris
Indicatii :afeciuni respiratorii,tuse,rceala,astm bronsic,alergii,gripa,
amigdalita,traheita,laringita,faringita.
Rol terapeutic: expectorant, antiseptic, antiinflamator, antispastic, dezinfectant,
modificator al secreiilor bronhice.
Mod de ntrebuinare: 3 linguri mari pe zi dimineaa, la prnz si seara nainte de
masa iar pentru copii 3-5 lingurie pe zi. Se poate consuma mpreuna cu ceaiul pentru
afeciuni respiratorii.
Atenie: a se agita produsul nainte de utilizare.

60

PINOSOL

Indicatii terapeutice : Rinite acute si cronice, rinofaringite.

Dupa interventii chirurgicale la nivelul cavitatii nazale si tamponamentul foselor
nazale. Administrat n inhalatii este un adjuvant n tratamentul simptomatic al
afectiunilor inflamatorii ale cailor respiratorii (laringite, traheite, bronsite).
Solutie nazala
COMPOZITIE
10 g solutie contin ulei de pin 0,3752 g, ulei de menta 0,1000 g, ulei de eucalipt
0,0500 g, timol 0,0032 g, guaiazulena 0,0020 g, acetat de a-tocoferol 0,1700 g si
excipienti: butilhidroxianisol, peglicoli si ulei vegetal.
Grupa farmacoterapeutica
Preparate nazale, combinatii
Contraindicatii
Hipersensibilitate la oricare din componentii produsului.
Rinita alergica.
Copii sub 1 an.

61

Precautii
Consultati medicul n cazul administrarii concomitente si a altor medicamente.
Trebuie evitat contactul cu mucoasa oculara.
Daca simptomele persista sau se agraveaza, adresati-va medicului.
Interactiuni
Nu se cunosc.
Atentionari speciale
Copii
La copii ntre 1-2 ani nu se introduc picaturi direct n cavitatea nazala datorita riscului
aspirarii solutiei n caile aeriene inferioare. Se recomanda aplicarea solutiei pe
mucoasa nazala cu ajutorul unui tampon de vata mbibat n solutie.
Sarcina si alaptare
Nu exista date care sa evidentieze siguranta administrarii produsului n timpul sarcinii
si alaptarii.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Nu influenteaza capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Doze si mod de administrare

Adulti:
2-3 picaturi n ambele narine la interval de o ora la nceput, apoi la intervale mai mari.
Copii peste 2 ani:
62

1-2 picaturi de 3-4 ori pe zi.

La copii ntre 1-2 ani solutia se aplica pe mucoasa nazala cu ajutorul unui tampon de
vata mbibat n solutie apasnd usor pe ambele narine.
Pentru inhalatii:
se introduc 2 ml solutie ntr-un litru de apa fierbinte; se fac inhalatii de doua ori pe zi.
Efecte adverse
n cazul aparitiei unor efecte adverse sau a altor reactii neobisnuite adresati-va
medicului.
Rareori pot apare:
prurit, senzatie de arsura, eritem si edem al mucoasei nazale.
Supradozaj
Nu au fost raportate cazuri de supradozaj.
n cazul unei supradozari sau ingestiei solutiei adresati-va medicului.
Pastrare
A nu se utiliza dupa data de expirare nscrisa pe ambalaj.
A se pastra la temperatura camerei (15C-25C), ferit de lumina, n ambalajul
original.
A nu se lasa la ndemna copiilor.
Ambalaj
Cutie cu un flacon de sticla a 10 ml prevazut cu dop picator.

CAPITOLUL IV
CONCLUZII

63

Apariia bronitei acute poate fi prevenit prin:

-

evitarea fumatului, a aerului poluat i a substanelor iritante, a ceii, frigului i

umezelii;
-

evitarea situaiilor ce pot declana un episod alergic, la persoanele cu alergii

cunoscute;
-

evitarea contactului cu persoanele care au infecii acute ale tractului respirator

superior, mai ales de ctre cei cu un sistem imunitar deficitar sau alte boli cronice;
-

splarea frecvent a minilor n timpul sezonului rece, cnd sunt epidemii de

grip;
-

alimentaie sntoas i echilibrat, bogat n vitamine;

odihn;

vaccinarea antigripal;

imunostimulente nespecifice (echinaceea, septilin, oscilococcinum, vitamina C)

purtarea unei mti de protecie n cazul lucrului n mediu cu substane iritante,

chiar i praf.
OMS a dat o definiie oficiala a sntii formulata astfel : sntatea este acea
stare de complet bine fizic, mintal si social si nu consta numai in absenta bolii sau a
infirmitii.
Obiectivul de baza al educaiei pentru sntate consta in formarea si
dezvoltarea in rndul populaiei, ncepnd de la vrstele cele mai fragede, a unei
concepii si a unui comportament igienic, sanogenic, in scopul aparerii sntii,

64

dezvoltrii armonioase si fortificrii organismului, adaptrii lui la condiiile mediului

ambiental natural si social, cat si al participrii active a acesteia la opera de ocrotire a
sntii populaionale. In acest sens, este necesara formarea unei opinii de masa,
fundamentata tiinifica, fata de igiena individuala si colectiva, fata de alimentaie,
mbrcminte, munca si odihna, fata de utilizarea raionala a timpului liber si a
factorilor naturali de clire a organismului, fata de evitarea factorilor de risc, precum
si a modului de solicitare a asistentei medicale si a diferitelor mijloace de investigaie
si tratament.
Educaia pentru sntate a populaiei trebuie sa reprezinte un obiectiv major al
politicii sanitare naionale, stabilindu-se ca sarcini de baza, in domeniul asigurrii
sntii populaiei, dezvoltarea activitilor medicale preventive si ridicarea nivelului
de cultura sanitara a ntregii populaii, ceea ce implica desfurarea unor ample
aciuni educative in domeniul sntii populaionale.
Organizaia Mondiala a Sntii definete educaie pentru sntate drept
arma cea mai eficace a sntii populaionale, ceea ce impune sa fie asigurata
educaia pentru sntate a populaiei si sa fie determinate castele sectoare in care
aceasta sa participe la aplicarea tuturor programelor de sntate publica, pentru a
marca astfel rspunderea personala si colectiva a tuturor membrilor societarii in
ocrotirea sntii umane.
Sublimez importanta celor trei principii de baza ale educaie pentru sntate.
Primul este cel al priritatii : cu cat intervenia in cariera sntii este mai timpurie,
cu att educaia pentru sntate va fi mai eficace. Al doilea principiu, al specificitii
si autoritarii, considera ca opinia celor cu autoritate legitima este mai credibila, mai
cu seama daca acetia constituie un exemplu gritor de comportament sanogenic. Al
treilea se refera la integrarea educaie pentru sntate in obiectivele politicii social65

sanitare a statului ; educaia pentru sntate trebuie sa fie strns legata de condiiile
concrete ale societarii si sa fie compatibila cu statutul social-economic si cultural al
acesteia, precum si cu progresele nregistrate in domeniul tiinelor medicale.
Intercondiionarea dintre educaie si sntate este fundamentata prin funciile
majore ale educaiei pentru sntate

: funcia sanogenica si funcia preventionala.

Funcia sanogenica are ca scop optimizarea sntii individuale si

comunitare, pentru atingerea idealului de sntate. Ea se adreseaz populaiei
sntoase, educaia sanogenica constituind o parte integranta a medicinii omului
sntos.
Funcia preventionala vizeaz atingerea obiectivelor preveniei primare,
secundare si teriare.
Potenialul de sntate individuala imbrica o arie larga de manifestri,
cuprinse intre cei 2 poli : sntatea optima si exitusul. Indiferent de configuraia strii
de sntate, oscilnd intre cele limite, actul educaional interfereaz toate treptele
strii de sntate sau de boala. Din acest punct de vedere, sntatea este privita ca o
calitate a vieii, rezultanta a unui mod de viata sanogen, care reprezint, in esena sa,
un fapt de educatie.
In practica activitii educativ-sanitare pot fi utilizate o multitudine de forme
si mijloace. Chiar pentru aceeai aciune medicala pot fi utilizate mai multe forme de
metode(conferine, convorbiri, lecii, proiecii de filme, etc.).
Nu mai ncape nici o ndoiala ca medicina moderna va devenii din ce in ce
mai mult preventiva, ndreptndu-se spre o medicina a omului sntos. Astfel :

66

 In medicina copilului orientarea spre prevenire se va amplifica si mai mult, ncepnd

mult mai devreme, prin sfaturi pt. o procreare normala. Vom contientiza mama de
consultaia genetica prenatala si de importanta alptrii la sn pentru a avea un copil
sntos. Laptele de mama este alimentaia ideala pentru nou nscut si sugarul pana la
5 luni, deoarece este alimentul cel mai complet lipsit de microbi, se poate digera bine
deoarece conine fermeni sau enzime, ferindu-l astfel de apariia unor tulburri
digestive si asigurnd dezolarea armonioasa si starea de sntate a sugarului.

CAPITOLUL V

67

BIBLIOGRAFIE

1.

Fitoterapie traditionala si moderna -

OVIDIU BOJOR,

OCTAVIAN

POPESCU, Editura Fiat Lux 2001.

2. Tehnologie farmaceutica POPOVICI IULIANA, LUPULEASA DUMITRU,vol.
I, Editura Polirom.
3. Farmacoterapie DUMITRU DOBRESCU, Editura Medicala Bucuresti,1989,
vol. I, II.
4. Extracte farmaceutice vegetale ST.IONESCU STOIAN, EMIL SAVAPOL,
Editura Medicala Bucuresti, 1977.
5. Tehnica farmaceutica CORNELIA FICA, Editura Medicala Bucuresti, 1977.
6. Agenda Medicala, Editura Medicala Bucuresti, 1998.
7. Tehnologie farmaceutica, Iasi, 1993, vol. II.
Universitatea de Medicina si Farmacie Iasi
PROF.DR. ELIZA GAFITIANU
CONF.DR. IULIANA POPOVICI
SEF LUCR. DR. STERIANA BRAHA
SEF LUCR. DR. IOANA MATEI

68

ASIST. DRD. ILEANA COJOCARU

PREP. ELENA DRAGANOIU
8. Farmacopeea Romana, Editia a X a,Editura Medicala Bucuresti, 1993
9.Bazele farmaceutice,farmacologice si clinice ale fitoterapiei, Editura Gr. T. Popa
UMF Iasi 2002 vol. I, II - U. STANESCU, A. MIRON, HANCIANU.
10.Plante medicinale si aromatice de la A la Z ,Editura Bucuresti
11. Medicina omului sanatos , IVAN AUREL ,Ed. Medicala, Bucuresti,
1993
12 PAPILIAN V. Atlas de anatomia omului. Editura medical, Bucureti, 1992.
13 SARAGEA M. Tratat de fiziopatologie. Editura Academiei Romne, Bucureti,
1994

69