Ingrijirea Pacientului Cu Chist Hidatic Pulmonar

INTRODUCERE
Echinococoza chistică face parte din bolile parazitare cele mai neglijate.Dezvoltarea de
noi medicamente si modalităţi de tratament sunt relativ lente si sunt privite cu puţină atenţie.
Modalitătile de management ale bolii au evoluat în timp însă fără o evaluare adecvată a
eficacităţii, a eficienţei, a ratei reacţiilor adverse, a recurenţei si a costurilor.
Dacă ficatul este cel mai frecvent sediu al localizării bolii, celelalte organe
intraabdominale sunt afectate în procente mult mai mici, deşi teoretic chistul se poate localiza
în absolut orice ţesut. Este deci o asociere interesantă care prezintă particularităţi de
diagnostic, de luarea unei decizii terapeutice si de tratament efectiv.
Există numeroase studii in literatura de specialitate despre localizarea hepatică însă cu

mult mai rar se întâlnesc lucrări şi prezentări de caz despre aşa-numitele localizări necomune:
splina, rinichi, retroperitoneu, pancreas, glande suprarenale, structurile peritoneale. Cu atât mai
mult sunt valabile aceste afirmaţii în cazul pacienţilor pediatrici.
Evoluţia metodelor imagistice a permis o mai bună înţelegere si a acestei boli apărând
clasificări ce corelează aspectul ecografic de exemplu cu tipul evolutiv al chistului si cu
viabilitatea acestuia însă aceste progrese sunt limitate de necunoaşterea în totalitate a evoluţiei
naturale a chistului hidatic.
Tratamentul chirurgical reprezintă încă principalul mijloc terapeutic în ultimii 20 de ani

înregistrându-se în clinicile de chirurgie pediatrică din România o conduită cvasicomună. Cu
toate acestea deşi pe ansamblu evoluţia bolii este favorabilă se înregistreaza încă o rată
crescută de morbiditate. O evoluţie este reprezentată de introducerea tehnicilor miniminvazive
care deşi la început tind să le înlocuiască pe cele clasice.
Deşi în ceea ce priveşte tratamentul medical doar în 1984 -1986 Organizaţia Mondială a
Sănătaţii a realizat primele studii comparative între efectele albendazolului si mebendazolului,
totuşi pe măsură ce s-au dezvoltat si tehnicile imagistice s-a reuşit o mai buna înţelegere a
rolului acestor substanţe care au început sa fie folosite din ce in ce mai mult atât ca unic
tratament cât si ca tratament adjuvant.
CAPITOLUL I
ANATOMIA APARATULUI RESPIRATOR
Este format din caile respiratorii si plamâni. Caile respiratorii sunt împartite topografic în
doua grupe:
- caile respiratorii superioare reprezentate de cavitatea nazala, faringe, lannge si trahee;
- caile respiratorii inferioare reprezentate de ramificatiile bronsice.
CAVITATEA NAZALĂ
Este divizata în doua parti printr-un perete median, dispus antero-posterior, numit sept
nazal. Acesta are o parte anterioara, cartilaginoasa si o parte posterioara, osoasa.
Anterior, se patrunde în cavitatea nazala prin doua orificii numite narine, care se continua
cu vestibulul nazal (o zona dilatata al carei tegument contine fire de par). Posterior de vestibul
este cavitatea nazala propriu-zisa (fosele nazale captusita cu mucoasa nazala. Mucoasa are doua
regiuni:
- regiunea olfactiva asezata superior. Aici se gaseste segmentul periferic al analizatorului
olfactiv;
- regiunea respiratorie ocupa restul cavitatii, este foarte bine vascularizata, are un epiteliu
ciliat si contine glande mucoase.
Pe peretele lateral al foselor nazale se gasesc trei lame osoase asezate cu axul lung antero-
posterior, numite cornete nazale (cornetul superior, mijlociu si inferior). Aceste lame sunt
concave inferior si limiteaza în concavitate trei spatii numite meaturi r.azale: superior, mijlociu
si inferior.
Cavitatea nazala se deschide posterior în nazofaringe prin doua orificii numite coarne.
Sinusurile paranazale sunt cavitati în oasele din vecinatatea cavitatii nazale. Sunt captusite
cu o mucoasa de tip respirator si comunica cu cavitatea nazala.
Sinusul maxilar este cel mai mare. Se gaseste în grosimea osului maxilar. Se deschide în
meatul nazal mijlociu.
Sinusul frontal se gaseste în grosimea osului frontal. Se deschide în meatul nazal mijlociu.
Sinusul etmoidal din grosimea corpului osului etmoid este format din mai multe cavitati numite
celule etmoidale. Acestea se deschid în meaturile superior si mijlociu.
Sinusul sfenoidal se gaseste în corpul osului sfenoid, inferior de saua turceasca. Se

deschide pe peretele superior al cavitatii nazale.
FARINGELE
La nivelul bucofaringelui se intersecteaza calea digestiva si cea respiratorie.
LARINGELE
Este un organ cavitar cu schelet cartilaginos. Laringele are trei cartilaje pereche numite
aritenoide, corniculate si cuneiforme. Are si trei cartilaje nepereche numite tiroid, cricoid si
epiglota.
Cartilajul tiroid (marul lui Adam). Este cel mai voluminos. Are forma unei carti deschise
posterior si cuprinde între lamele sale (corespunzatoare copertilor cartii) cavitatea laringiana. Se
articuleaza inferior cu cartilajul cricoid. Acesta seamana cu un inel cu pecetea dispusa
posterior (pecetea se numeste lama cricoidului). Epiglota este un cartilaj ovalar. Este asezata
antero-superior de tiroid. Acopera cavitatea laringelui în timpul deglutitiei.
Cartilajele aritenoide se articuleaza cu partea superioara a lamei cricoidului. Au forma de

piramida triunghiulara pe care se prind corzile vocale. Capatul anterior al corzilor vocale se insera
în unghiul posterior dintre lamele tiroidului. Spatiul dintre corzile vocale se numeste glota.
Cartilajele corniculate si cuneiforme, de dimensiuni mici, se gasesc la vârful aritenoidelor.
Muschii laringelui:
- muschiul cricotiroidian cu originea pe cricoid si insertia în partea posterioara a tiroidului.

Este inervat de nervul laringeu superior.
Actiune: prin balansarea antero-posterioara a tiroidului si cricoidului, tensioneaza sau

relaxeaza corzile vocale.
- muschiul vocal, cu originea pe tiroid si aritenoid si insertia pe corzile vocale.
Produce vibratii ale corzilor vocale.
- muschi dilatatori ai glotei;
- muschi constrictori ai glotei.
Configuratie interna. La interior, cavitatea laringelui este captusita de mucoasa. Corzile vocale
ridica pe peretii laterali cele doua perechi de plici vocale (o pereche false si o pereche adevarate).
Astfel, cavitatea laringelui este împartita în trei etaje: vestibulul (superior), ventriculul (între plici)
si cavitatea infraglotica (inferior).
Inervatia senzitiva si motorie a laringelui provine din nervul vag prin nervii laringieni
superiori si inferiori: vascularizatia laringelui se face prin ramuri laringiene din arterele si venele
tiroidiene superioare si inferioare.
Limfa laringelui dreneaza în ganglionii limfatici cervicali profunzi din jurul venei jugulare
interne.
TRAHEEA
Este un organ tubular. începe la nivelul vertebrei C6 si se termina în torace, la nivelul vertebrei
T4, unde se bifurca în cele doua bronhii principale. Are o lungime de aproximativ 10-12 cm si un
diametru de aproximativ 1,5 cm. Topografic, are o parte cervicala si una toracica.
Configuratie si structura. Traheea are un schelet fibrocartilaginos, finul formata din
suprapunerea unor cartilaje cu aspect inelar, incomplete poslenor Cartilajele sunt unite între ele
prin ligamente inelare si sunt complclulc poslnmi de o membrana fibroasa (este posibila, astfel,
trecerea bolului alimentar prin i'soliigul asezat posterior).
La interior, traheea contine o mucoasa cu glande seromucoasc si cpileliu cilindric ciliat.
BRONHIILE
Inferior, traheea se împarte'în bronhia principala dreapta si cea stânga. AcCdten sunt
extrapulmonare. Ele intra în plamâni la nivelul hilului pulmonar si apoi le ramifica în bronhii
lobare si segmentare formând asa-numitul arbore bronsic.
Bronhiile principale pastreaza caracterele traheei, dar pe masura ramificarii lor inelele
cartilaginoase se raresc, devin incomplete, pentru a disparea în bronhiile mici, numite bronhiole,
în schimb, în bronhiole sunt bine reprezentate fibrele musculare netede dispuse circular.
PLĂMÂNII
Sunt organele centrale ale aparatului respirator. La nivelul lor se fac schimburile de
gaze. Plamânii au o forma aproximativ tronconica si prezinta o baza, un vârf, o fata
sternocostala, o fata diafragmatica si o fata mediastinala. (fetele sunt numite astfel dupa
principalele lor raporturi). Plamânii prezinta, de asemenea, o margine anterioara si o margine
inferioara. Suprafetele plamânilor sunt brazdate de santuri adânci numite fisuri. Plamânul drept
prezinta fisura oblica si fisura orizontala care îl împart în trei lobi (superior, mijlociu si inferior).
Plamânul stâng are o singura fisura, care îl împarte într-un lob superior si unul inferior, în
centrul fetelor mediastinale ale ambilor plamâni se gaseste o depresiune numita hilul pulmonar.
Pe aici intra si ies din plamân elementele pediculului pulmonar (doua vene pulmonare, o
bronhie principala, o artera pulmonara, vase limfatice si nervi). Lobii pulmonari sunt împartiti
pe criterii vasculare si de ramificatie bronsica în segmente pulmonare. Exista 10 segmente
pentru fiecare plamân. Un segment pulmonar este un teritoriu limitat cu autonomie
morfofunctionala si care are bronhie, iiitcra si vena proprii.
In interiorul segmentelor, bronhiile segmentare se mai ramifica de aproximativ 10 15 ori.
Ultima ramificatie nu mai are schelet cartilaginos si se numeste bronhiola. Aceasta asigura
ventilatia unui teritoriu numit lobul pulmonar, în lobul bronhiolele se mai ramifica de câteva
ori pâna la nivelul de canale alveolare în care se deschid sacii alveolari.
Alveolele pulmonare au aspectul unor saci umpluti cu aer, ai caror pereti sunt formati
dintr-un cpiteliu alveolar si o retea de fibre conjunctive numita stroma. Aceasta formeaza
septuri despartitoare interlveolare. Celulele epiteliului alveolar secreta o substanta
tcnsioactiva numita surfactant, datorita careia alveolele se mentin deschise, în stroma se
gaseste o importanta retea de capilare.
Vascularizatia plamânului este dubla: nutritiva si functionala.
Vascularizatia functionala se face astfel: din ventriculul drept pleaca trunchiul pulmonar
care se împarte în arterele pulmonare drpapta si stânga. Acestea patrund în plamâni si se
ramifica segmentar si subsegmentar, ultimele ramuri terminân-du-se într-o retea de capilare
în jurul alveolelor. Din aceasta retea se formeaza vene, care preiau sângele oxigenat,
conflueaza în ramuri din ce în ce mai mari si, în final, parasesc plamânul prin doua vene
pulmonare. Cele patru vene pulmonare (doua drepte si doua stângi) se varsa în atriul stâng,
închizând astfel-"mica circulatie" pulmonara.
Vascularizatia nutritiva se face prin arterele bronsice (doua stângi si una dreapta), care
pleaca din aorta toracica. Acestea transporta sânge oxigenat pentru nutritia elementelor
componente din structura plamânului (vase, bronhii, ganglioni limfatici, pleura viscerala), în
peretii acestor elemente componente arterele formeaza o retea de capilare din care se formeaza
venele bronsice.
Inervatia plamânilor este simpatica si parasimpatica.
Inervatia simpatica are originea în coarnele laterale ale maduvei toracice între T2-T5.
Inervatia parasimpatica se face prin nervul vag.
Efectele stimularii parasimpaticului sunt: vasodilatatie a plexurilor vasculare din peretii

bronhiilor, hipersecretie glandulara a glandelor bronsice si contractia musculaturii bronsice
(toate aceste efecte duc la micsorarea lumenului bronsic).
Simpaticul are efecte inverse.
CAVITATEA TORACICĂ
Reprezinta segmentul superior al trunchiului si este delimitata astfel:
- fata anterioara, formata de stern si articulatiile sterno-costale;
-fataposterioara, formata de coloana vertebrala, coaste si articulatiile costo-vertebrale;
- fetele laterale, formate de catre arcurile costale si spatiile intercostale ocupate

de muschii intercostali;
- apertura toracica superioara sau orificiul superior prin care toracele

comunica cu gâtul este limitata de coloana vertebrala, arcul primei coaste si marginea
superioara a sternului;
- apertura toracica inferioara sau orificiul inferior este limitata anterior de arcurile costale
drept si stâng (rebordurile costale) formate prin reunirea cartilajelor coastelor 10,9, 8. Orificiul este
limitat posterior de coasta 12 si coloana vertebrala.
Arcurile costale formeaza unghiul infrasternal deschis inferior.
Apertura toracica inferioara este închisa de diafragma, care supiinl Ionicele de abdomen.
Diafragma este un muchi lat, dispus "în bolta" la limita dintre tonice si abdomen. Prezinta
un tendon central latit, numit centru tendinos. Se inscrie pe coloana vertebrala, ultimele coaste si
stern. Este strabatuta de esofag, aorta, cunalul toracic si nervii vagi. Insertia diafragmei în partea
anterioara este situata mai sus decât insertia în partea posterioara, astfel ca toracele este mai
adânc posterior, în plan frontal, diafragma este convexa superior, în fiecare hcmitoracc putând
fi descrisa o hemidiafragma dreapta si una stânga (cea dreapta situata putin mai sus din cauza
raportului cu ficatul).
PLEURA
Este o membrana care acopera plamânii si fata interna a fiecarui hemi-torace.Este o structura
unitara, dar topografic poate fi împartita în doua foite în continuare una cu alta. Acestea sunt
pleura viscerala, care acopera plamânii si pleura parietala care captuseste cutia toracica,
mediastinul si diafragma. Pleura parietala, când trece de pe un perete toracic pe altul (de
exemplu de pe coaste pe diafragm sau de pe diafragm pe mediastin), formeaza funduri de sac
numite sinusuri sau recesuri pleurale (de exemplu sinusul costodiafragmatic sau sinusul
costo-mediastinal). La vârful plamânului, pleura parietala formeaza asa-zisa cupola pleurala
acoperita de membrana pleurala care închide superior toracele.
Dispozitia pleurei
1. peretele toracic; 2. traheea; 3. pleura viictrala; 4. pleura parietala; 5. diafragma.
Cele doua foite pleurale sunt solidarizate cu plamânii si fata interna a toracelui prin
intermediul unui strat subtire de tesut conjunctiv, între pleura viscerala si cea parietala se
formeaza cavitatea pleurala, care contine o lama fina de lichid, în cavitatea pleurala
presiunea este negativa. Datorita acestei situatii plamânul urmeaza miscarile toracelui în
timpul respiratiei. Cele doua cavitati pleurale - dreapta si stânga - nu comunica una cu alta.
Vascularizatiapleurei provine din arterele bronsice, din artera toracica interna si arterele
intercostale.
Limfaticele pleurei: limfa pleurala dreneaza în ganglionii intercostali si în ganglionii
limfatici mediastinali. Limfaticele din pleura diafragmatica pot traversa diafragma pentru a
se anastomoza cu vase limfatice ale ficatului.
Inervatia pleurei provine din nervii intercostali si din nervul vag. Pleura parietala este
foarte bine inervata senzitiv.
:
MEDIASTINUL
Este spatiul cuprins între cei doi plamâni. Poate fi împartit astfel:
1. Mediastinul superior, cuprins între apertura toracica superioara si un plan inferior,

care trece între T4 si T5. Este limitat anterior de manubriul stemal si posterior de coloana
vertebrala. Contine arcul aortic si ramurile sale, venele mari (cava superioara si venele
brahiocefalice), traheea, esofagul, nervii vagi, frenici si canalul toracic.
2. Mediastinul anterior, reprezentat de spatiul dintre stern si pericard. Contine tesut

conjunctiv, ganglioni limfatici si ligamentele sterno-pericardice.
3. Mediastinul mijlociu, cuprins anterior si posterior între doua planuri frontale,

tangente la pericard. Limitat inferior de diafragma. Contine inima cu vasele mari de la baza sa,
bifurcatia traheei, bronhiile mari si nervii frenici.
4. Mediastinul posterior limitat anterior de pericard, posterior de coloana vertebrala si

inferior de diafragma. Contine aorta descendenta si esofagul, canalul toracic si nervii vagi.
PROIECŢIILE PLEURO-PULMONARE
Proiectia recesului costo-mediastinal drept este reprezentata de o linie, care porneste de la

articulatia sterao-claviculara dreapta si apoi uneste urmatoarele puncte: articulatia 2 sterno-
costala stânga, articulatia 4 sterno-costala stânga si articulatia 7 condro-costala dreapta. Mai jos
aceasta linie se continua cu linia de proiectie a recesului costo-diafragmatic drept. Aceasta
intersecteaza coasta a 8-a pe linia medio-claviculara, coasta a 10-a pe linia axilara medie si
coasta a 12-a pe linia medio-scapulara.
Proiectia recesului costo-mediastinal stâng este reprezentata de o linie, care începe la
articulatia sterno-claviculara stânga si uneste punctele: articulatia 2 sterno-costala stânga,
articulatia 4 sterno-costala stânga (cele doua recesuri drcpl si stâng se apropie, dar nu se
suprapun), spatiul 6 intercostal stâng la 2 cm hilciul de stem, coasta a 8-a pe linia medio-
claviculara.
Marginile plamânilor nu au o pozitie fixa, ele fiind mobile cu icspiiii|i,i Astfel, marginea
inferioara nu ocupa în întregime recesul costo-dialhiKiiiuiii Diferenta de spatiu este de 3 cm în
inspir si de 9 cm în expir.
FIZIOLOGIA RESPIRAŢIEI
Respiratia este o functie vitala a organismelor vii, reprezentând ansamblul fenomenelor

fizice si chimice prin care se asigura schimburile gazoase între organism si mediul înconjurator. Cele
mai importante fenomene chimice ale acestui proces sunt absorbtia de oxigen si eliminarea de
dioxid de carbon, care la nivel tisular poarta denumirea de respiratie interna, iar la nivelul
plamânilor de respiratie externa.
Studiul respiratiei cuprinde analiza fenomenelor de: mecanica respiratorie; respiratie
alveolara; transport al O2 si al CO2 prin sânge; reglare a respiratiei.
MECANICA RESPIRATIEI
Organul respiratiei este plamânul; patrunderea si iesirea aerului din plamâni, adica inspiratia
si respectiv expiratia, fie în conditii de repaus, fie în conditii de efort, modifica diametrele cutiei
toracice (diametrul antero-posterior, diametrul transversal si cel longitudinal), modificând în
acelasi timp capacitatea plamânului. Aderenta plamânului la cutia toracica se datoreste presiunii
negative, (fata de presiunea atmosferica) care exista în cavitatea pleurala (vidul intrapleural) si
care în inspiratie este mai mare decât în expiratie. Cavitatile pleurale stânga si dreapta nu
comunica si sunt cavitati virtuale în tot cursul vietii, delimitate de foitele viscerala si parietala ale
pleurei, între care exista o pelicula fina de lichid pleural ce mentine presiunea intrapleurala
negativa. Prin patrunderea aerului se produce pneumotorax, iar prin acumulare de lichid-
hidrotorax.
Miscarile respiratorii ale unui individ adult au în mod normal o frecventa de 16-18 excursii
duble (inspiratie si expiratie) pe minut. La copil în repaus frecventa .espiratiei este crescuta
(aproximativ 30 respiratii).
Inscrierea grafica a miscarilor respiratorii se numeste pneumograma.

lnspiratia (cu o durata de aproximativ l s) este un proces activ, cu participarea niisdnlor
inspiratorii (intercostali externi), având ca urmare marirea tuturor componentelor cutiei
toracice: diametrele artero-posterior si transversal se maresc iar diametrul longitudinal se
mareste. Muschiului diafragma, acesta fiind considerat principalul muschi inspirator deoarece la o
coborâre de l cm capacitatea toracica creste cu aproximativ 270 cm'.
In cursul inspiratiei fortate, pe lânga muschii inspiratorii mai participa si nuschii inspiratori
accesori. In inspiratie are loc cresterea volumului pulmonar, .realizându-se în alveole o scadere a
presiunii ce determina patrunderea aerului Dana la nivel alveolar. Diferenta de presiune dintre
presiunea atmosferica si presiunea intraalveolara este de 2-3 mm Hg.
Cutia toracica nu se destinde uniform, ca urmare nici expansiunea plamânilor iu va fi
uniforma. Exista: o zona neexpansibila în jurul hilului, o zona cu expansiune subpleurala si o zona
intermediara perihilara cu expansiuni reduse.
Expiratia, cu o durata de aproximativ 2 s, urmeaza dupa inspiratie, fara cauza, si care în
repaus este un proces pasiv. Când contractia muschilor inspiratori inceteaza, cutia toracica tinde sa
revina, datorita elasticitatii ei inerente, la pozitia nitiala; plamânii, elastici, se retracta spre hil si
diafragma relaxata este atrasa în sus de presiunea intratoracica negativa si favorizata de
contractia musculaturii abdominale. Revenirea cutiei toracice la forma initiala face ca volumul
alveolelor sa se reduca si presiunea în alveole sa creasca devenind superioara presiunii
atmosferice cu 2-4 mm Hg. Diferenta între presiunea atmosferica si cea intra-pulmonara
alveolara face ca aerul din interiorul plamânului sa fie expulzat.
In expiratia fortata, în efortul fizic, expiratia devine activa prin interventia muschilor
expiratorii.
Conductele aeriene. Aerul atmosferic ajunge la alveole prin inspiratie,

Conductele aeriene cuprind nasul, faringele, laringele, traheea, bronhiile nari care se divid
succesiv de 20-25 ori, formând în cele din urma bronhiolele cu 0 - l - l ,5 cm).
Caile respiratorii superioare au rolul de încalzire a aerului atmosferic când nspiratia se face la
o temperatura scazuta, sau de racire a lui când temperatura mediului :ste ridicata. De asemenea,
mucoasa umectata cu secretie satureaza în vapori aerul nspirat, iar prin perisori, situati la
suprafata, retine microparticulele pulverulente.
Inelele cartilaginoase incomplete, de la nivelul bronhiolelor principale ce confera

structurilor rigiditate, sunt înlocuite la nivelul bronhiolelor terminale si respiratorii de un strat
muscular neted care intervine activ în modificarea lumenului bronhiolelor si, prin acesta, în
reglarea circulatiei aerului în caile pulmonare. Parasimpaticul (vagul) o contracta, prin
acetilcolina, simpaticul o relaxeaza prin noradrenalina.
La sfârsitul expiratiei, când presiunea transpulmonara are valori scazute, un mare numar de
bronhiole sunt colabate; în timpul inspiratiei care urmeaza, aceste bronhiole se deschid si - pe
masura ce presiunea creste - sunt deschise tot mai multe alveole.
Epiteliul alveolar este acoperit de un strat discontinuu tensioactiv de lipo-proteine secretat
de celulele alveolare, numit surfactantul p u l m o n a r , care asigura stabilitatea formei
alveolelor si împiedica filtrarea lichidelor din interstitiu si capilare spre alveole.
Surfactantul este compus dintr-un complex de lipide si proteine sintcti/nle în reticulul
endoplasmatic si transportate prin complexul Golgi la crepusculii lamcliiri.
Surfactantul începe sa se sintetizeze numai dupa nastere, sinteza fiind stimulata de
glucocorticoizi si tiroxina.
VOLUME, CAPACITĂŢI SI DEBITE PULMONARE
In timpul unei respiratii normale sau fortate sunt introduse sau expulzate din plamâni
cantitati de aer caracteristice care au putut fi masurate prin spirometrie
Reprezentarea grafica a volumelor si capacitatilor pulmonare.
Voi. Cu. = volumul curent: Crf. = Capacitatea pulmonara functiona/a; Vre, = volumul
expirator de rezerva: Vr. = volum rezidual; Vri. = Volum inspirator de rezerva: ev. -
capacitatea vitala: cpt. = capacitate pulmonara totala.
Volumul curent (VC) reprezinta volumul de aer inspirat în repaus si are o valoare de
aproximativ 500 ml, din care 150 ml ramân în caile respiratorii (deci în spatiul mort anatomic) si
nu participa la schimburile respiratorii alveolare, iar 350 ml ajung la nivel alveolar pentru a
participa la schimburile respiratorii.
Volumul inspirator de rezerva (V1R) (aprox. 3 000 ml) cuprinde volumul ce aer ce poate fi
introdus în plamâni dupa o inspiratie normala, printr-o inspiratie fortata.
Volumul inspirator de rezerva + volumul curent alcatuiesc capacitatea inspiratorie.
Volumul expirator de rezerva (VER) (l 100 ml) reprezinta volumul de aer eliminat din
plamân dupa o expiratie normala printr-o expiratie fortata.
VC, VIR, VER alcatuiesc capacitatea vitala (4 800 ml) si reprezinta cantitatea maxima de aer
care poate patrunde în plamân dupa o inspiratie fortata care urmeaza dupa o expiratie fortata.
Capacitatea vitala are valori mai mari la barbati fata de femei, existând mari variatii individuale,
în functie de înaltime, greutate, forta muschilor respiratori, distensibilitatea pulmonara.
Volumul rezidual este volumul de aproximativ l 200 ml aer ce ramân în plamân dupa expiratia
fortata.
Suma dintre VER si VR reprezinta capacitatea reziduala functionala (CRF) cu o valoare de
aproximativ 2 300 ml.
Capacitatea pulmonara totala însumeaza capacitatea vitala si volumul de aer rezidual.
Debitele ventilatorii sunt volumele de aer care ventileaza plamânul în unitatea de timp (l min)
în diferite conditii: bazele (debit ventilator de repaus), de efort fizic (debit ventilator de efort)
sau de respiratie maxima.
Debitul ventilator de repaus (8 1/min) este cantitatea de aer ce trece prin plamâni într-un
minut, în regim de repaus.
Debitul ventilator de efort este cantitatea de aer ce ventileaza plamânul în conditii de efort
fizic.
Debitul (volumul) expirator maxim pe secunda (VEMS) reprezinta cantitatea de aer ce poate
fi eliminata din plamâni în prima secunda a unei expiratii fortate, facuta cu maximum de viteza,
care a fost precedata de o inspiratie fortata. Determinarile se fac spirografic. în mod normal
VEMS reprezinta nu mai putin de 70% din C.V.
COMPOZIŢIA AERULUI ATMOSFERIC EXPIRAT SI ALVEOLAR
Aerul atmosferic inspirat are o compozitie procentuala constanta, atât la nivelul marii cât
si la altitudine, în diferitele regiuni geografice. Aerul atmosferic contine O2 - 20,93%, CO2 -
0,003%, N2 - 79,3%, vapori de apa - 0,5%, componente ce determina o presiune atmosferica de
760 mm Hg.
V E N T I L A Ţ I A A LV E O L A R A
Schimbul de gaze între aerul alveolar si sângele venos se face prin membrana alveolo-
capilara, în functie de presiunea partiala a gazelor respiratorii de o parte si de alta a membranei,
transferul efectuându-se prin procesul de difuziune, ce respecta anumiti parametri caracteristici
acestui proces.
Membrana alveolo-capilara (0,2-10 mm), cu o suprafata de 70 m2, este formata din
componenta alveolara, interstitiu si capilarul pulmonar.
Transferul se face continuu datorita aportului neîntrerupt, la nivelul suprafetei de schimb, a

aerului cu concentratie crescuta în O2 si a sângelui capilar pulmonar cu exces de CO,. Deci,
presiunea partiala la nivel alveolar a O2 se mentine în limite constante de 100 mm Hg, iar în
sângele venos este de 37 mm Hg. Presiunea partiala a CO2 în alveola este de 40 mm Hg, iar în
sângele venos este de 46 mm Hg.
Schimburile gazoase între alveole si sânge, prin care se fixeaza O2 si se elimina CO2, se petrec
rapid (0,75 s), timp în care se echilibreaza presiunea.
într-un efort fizic, timpul în care sângele trece prin capilarele alveolare sciulc de la 0,75 s la
0,34 s, fiind totusi suficient pentru oxigenare, deoarece debilul cardiac creste si capilarele
alveolare se dilata.
Transferul prin membrana alveolo-capilara a gazelor inerte deplinii- do solubilitatea lor si
de debitul sanguin. Capacitatea de difuziune a acestor ga/o este de 100-1000 de ori mai mare
decât capcitatea lor de transport circulator.
REGLAREA RESPIRAŢIEI
Adaptarea ventilatiei pulmonare la necesitatile în O, ale organismului se realizeaza prin

mecanisme nervoase si umorale prin care se modifica permanent frecventa si amplitudinea
miscarilor respiratorii, în functie de diferitele conditii.
REGLAREA NERVOASA A RESPIRAŢIEI
Reglarea nervoasa are 2 componente: reglarea automata si reglarea comportamentala si

voluntara.
Reglarea nervoasa automata se realizeaza cu participarea centrilor respiratori intrinseci
bulbopontini din formatia reticulara a trunchiului cerebral.
Clasic s-au descris în bulb un centru inspirator si unul expirator, între care exista conexiuni
anatomice si functionale datorita carora se realizeaza alternanta dintre inspiratie si expiratie.
Cercetarile recente au precizat ca în substanta reticulara a trunchiului cerebral exista
populatii neuronale interconectate functional care sunt împartite în neuroni (dorsali) si
expiratori (ventrali). Ritmul bazai al respiratiei este generat de grupul neuronilor dorsali, prin
generarea unor potentiale de actiune cu durata de câteva secunde ce produc contractia muschilor
inspiratori.
Acesti neuroni continua sa descarce ritmic si dupa sectionarea supra- sau subiacenta
bulbara.
Centrul inspirator este activ timp de 2 s, dupa care intra într-un repaus de 3 s, dupa care
ciclul se repeta.
Neuronii ventrali sunt inactivi în timpul respiratiei normale.
Centrul pneumotaxic din 1/3 superioara a puntii detine un rol secundar, de limitare a duratei
inspirului si chiar de întrerupere a inspirului prin descarcarea de impulsuri inhibitorii.
Limitarea inspiratiei este realizata si de impulsuri care vin de la nivelul plamânilor destinsi
maximal prin activarea receptorilor de întindere care determina pe cale vagala oprirea inspiratiei
si declansarea expirului (reflexul Hering-Brever).
Centrul apneustic din protuberanta prelungeste inspiratia.
Reglarea voluntara a respiratiei. Centrii bulbopontini respiratori sunt mereu sub influenta
impulsurilor de la nivelele superioare (hipotalamus, sistem limbic, emisfer cerebral), cât si sub
influenta impulsurilor de la receptorii periferici, în cazul hipotalamusului, legaturile dintre
acesta si centrii respiratori stau la baza integrarii si participarii functiei inspiratorii la procesele de
termoreglare. (la animalele cu blana, lipsite de glande sudoripare, supraîncalzirea determina
polipneea termica).
Respiratia este sub contorl central, de aceea, în mod voluntar, ea poate fi oprita (apnee),
poate fi amplificata sau accelerata (tahipnee, polipnee) sau încetinita (bradipnee).
Tot scoarta cerebrala controleaza activitatea în care este implicat ritmul respirator
(vorbitul, cântarul vocal si instrumental).
Reglarea umorala a respiratiei. Principalii factori de reglare umorala a respiratiei sunt
reprezentati de concentratia dioxidului de carbon, oxigenului si ionilor de hidrogen din sângele
arterial. Acestia actioneaza direct asupra ariilor chemosensibile ale centrilor respiratori si
indirect prin intermediul zonelor chemo-sensibile periferice.
Cresterea CO, în sânge are un efect stimulant asupra respiratiei, crescând frecventa si
amplitudinea respiratiilor. O crestere de numai 0,2% a concentratiei CO2 din aerul alveolar
determina dublarea frecventei si cresterea amplitudinii respiratiilor. Ionii H+ actioneaza direct
central pe neuronii respiratori, iar CO 2 prin patrunderea în lichidul cefalorahidian ca CO3H, care
disociaza rapid în H+ si CO3H~.
Stimulatorii finali ai ariei chemoreceptoare sunt ionii H* si nu COr
Chemoreceptpriiperiferici sunt prezenti în peretii arterelor mari, în corpusculul carotidian si

arcul aortic, fiind implicati atât în reglarea cardio-vasculara cât si în cea respiratorie.
Pentru'reglarea respiratiei, impulsurile aferente ajung pe calea nervilor glosofaringieni si vag la
nucleul tractului solitar si centrii inspiratori bulbari.
Chemoreceptorii periferici sunt stimulati de scaderea concentratiei oxigenului în sângele

arterial. Ritmul descarcarilor din aceste zone creste când PaO2 scade între 60-30 mm Hg.
Chemoreceptorii centrali sunt insensibili la variatiile concentratiei 02 arterial.
în conditii normale, reglarea respiratiei prin scaderea concentratiei O2 este de mai mica
importanta în comparatie cu reglarea centrala prin cresterea concentratiei CO2 si ionilor H+, dar
ponderea creste în stari patologice de cauza inspiratorie (pneumonie, emfizem) datorita alterarii
schimburilor gazoase la nivel alveolo-capilar.
în afara acestor zone chemosensibile exista tesuturi bogate în receptori sensibili la diferiti
stimuli, a caror excitare determina reflexe respiratorii si care se gasesc la nivelul cailor
respiratorii, iar reflexele sunt mai ales reflexe de aparare (apnee reflexa, stranutul, tusea).
CAPITOLUL II
CHISTUL HIDATIC (ECHINOCOCOZA)
Dezvoltarea chistului hidatic in viscere induce mai multe tipuri de actiuni patogene:
mecanice (compresive), iritatiinflamatorii (formarea membranei perichistice), toxice (reactii
alergice) si infectioase (suprainfectia bacteriana a chistului hidatic)
Cauze si epidemiologie
Echinococoza este o parazitoza ce afecteaza atat omul cat si unele animale si are ca
agent etiologic Echinococcus granulosus (cand afectiunea este sub forma de chist unilocular)
sau Echinococcus multilocularis (in tipul alveolar de boala). Echinococoza este recunoscuta ca
fiind o problema importanta de sanatate in tarile din jumatatea sudica a Americii Latine, in
zona Mediteraneeana, in Orientul Mijlociu, Asia Centrala si Africa.
Parazitul adult, Taenia echinococcus, se afla in intestinul cainelui. Este capabil sa
produca 600-800 de oua.
Aceste oua sunt eliminate, si, daca intra accidental in contact cu organismul uman pot
declansa boala. Ele sunt partial digerate si astfel elibereaza embrionii (acest proces are loc in
intestinul subtire). Embrionii sunt capabili sa penetreze peretele intestinal si sa ajunga in
torentul sngvin. Sunt vehiculati circulator si ajung la nivel hepatic, unde se opresc mecanic
datorita dimensiunilor mai mari decat diametrul capilarelor hepatice (nu pot inainta). In ficat,
embrionii vor forma chisturi. In cazul in care embrionii reusesc sa treaca de bariera capilara
hepatica, ajung in plaman, iar din plaman intra in circulatia sistemica si pot infecta practic orice
viscer (creier, rinichi, splina) chiar si muschii scheletici si oasele (desi mai rar).
Localizarea hepatica este cea mai frecventa (peste 60% din cazuri). Un chist hidatic
poate ramane asimptomatic 10-20 de ani, datorita ritmului de dezvoltare foarte lent. Cand
incepe sa aiba expresie clinica, este datorita fenomenelor de compresie pe structurile din jur.
Exista si cazuri in care localizarea superficiala a permis palparea la examenul fizic. Exista o
serie de factori de risc pentru dezvoltarea bolii hidatice: contactul cu animalele care sunt
gazdele intermediare: porci, oi, bovine, caini, lupi, coioti. Profesiile expuse sunt: macelari,
pastori, fermieri, crescatori de animale.
Simptome
Datorita localizarii extrem de variate, simptomele sunt si ele foarte diverse si pot fi
incadrate in:
- simptome generale - datorate existentei unei infectii parazitare in corp: prurit tegumentar
generalizat, urticarie, febra;
- simptome ce corespund localizarii exacte a chistului.
Localizare hepatica:
- durere abdominala in cadranul superior drept
- fenomene dispeptice de tip biliar: greata, varsaturi cu caracter bilios
- - colici biliare
- - mai rar, icter.
Localizare pulmonara:
- vomica (prin deschiderea chistului in bronhii)
- iritatie frenica
- tuse
- hemoptizie
- dureri toracice (sau dureri iradiate in umar).
Manifestari clinice
Acestea sunt deosebite, in functie de de faza evolutiva necomplicata sau complicata a bolii. In
faza necomplicata, cand chistul hidatic este intact:
- simptomele pot sa fie absente, iar descoperirea bolii se face ocazional, cu
prilejul unei examinari radiologice toracice de rutina.
- alteori apar cateva simptome cum ar fi: tusea seaca, iritativa, productiva, sau insotita
de mici hemoptizii, dispneea, subfebrilitarea. Hemoptizia, ca si subfebrilitatea pot
atrage atentia asupra iminentei ruptrurii chistului.
- rar pot fi prezente simptome si semne generale: urticaria,
pruritul
- examenul obirectiv al toracelui: matitate sau submatitate la percutie, diminuarea
murmurului vezicular si prezenta de raluri bronsice la auscultatie.
Cand chistul hidatic s-a rupt si s-a infectat simptomatologia devine polimorfa:
- expectorarea unei mari cantitati de lichid cu gust salciu, limpede, sau fragmente de
membrana hidatica (vomica hidatica)
- daca evacuarea este brutala, se poate instala insuficienta respiratorie acuta prin
inundarea arborelui traheo-bronsic si socul anafilactic
- daca chistul se rupe in cavitatea pleurala, simptomele pot fi mai putin
dramatice: tuse seaca, dispnee la efort, febra. Se instaleaza pneumotoraxul, care
este de o gravitate extrema daca este cu supapa, sau piopneumotoraxul, in care
semnele clinice ale supuratiei sunt pe primul plan.
Investigatii
Examenul fizic: semnele decelate la examinarea pacientului sunt in general, cele ale unei
infectii parazitare: pacient febril, eventuala urticarie difuza si eritem tegumentar. Daca
localizarea sau dimensiunile chistului o permit, acesta se poate palpa ca o masa tumorala. Tot
prin palpare se poate constata si instalarea hepatosplenomegaliei. Pacientul mai poate prezenta,
in special in stadiul tumoral (simptomatic) al bolii: dureri abdominale si sensibilitate la palpare.
Investigatiile paraclinice includ:

- radiografie toracica, CT toracic
- radiografie si CT abdomino-pelvin
- colecistocolangiografie (pentru vizualizarea raporturilor chistului cu caile biliare)
- ecografie abdominala
- scintigrama hepatica
- hemoleucograma (pentru investigarea raspunsului imun al organismului)
- determinarea enzimelor hepatice.
Examenul radiologic toracic este cea mai importanta examinare. Aspectul clasic al
chistului necomplicat, ce apare in peste 70% din cazuri, este opacitatea rotunda sau ovalara,
net delimitata, cu contur subtire, cu structura omogena si intensitate subcostala, vizualizata
pe radiografia de fata si profil.
In restul cazurilor imaginea este mai rau delimitata, poate avea forme variabile,
conturul imaginii poaste fi gros si neregulat, cu structura neomogena, punand probleme de
diagnostic diferential.
Examenul radioscopic poate releva variatii in diametrul chistului, in functie de fazele
respiratiei.
In chistul complicat, imaginile radiologice sunt polimorfe: aspectul de de semiluna la
polul superior al opacitatii (semnaleaza iminenta rupturii), aspectul de membrana ondulanta,
aspectul de abces pulmonar, sau mai rar aspectul pseudotumoral (prin incarcerarea
membranei hidatice cu evacuarea in intregime a membranei).
Cand ruptura se produce in cavitatea pleurala, se pot observa imaginile caracteristice
pentru pneumotorax sau hidropneumotorax.
Examenul computer-tomograf (sau examenul RMN) stabileste cu precizie structura
lichidiana a opacitatii radiologice si absenta adenopatiilor mediastinale. Poate evidentia mai
bine membrana retentionata.
Echografia toracica este utila pentru evidentierea chistelor cu topografie pulmonara

periferica sau pleurala, ca si a celor de dom hepatic.
Bronhoscopia este rar utilizata in diagnosticul chistului hidatic. Este utila in formele
pseudotumorale.
Investigatiile de laborator : eozinofilia sanguine si IDR Cassoni (pot fi in
limite normale, iar valorile crescute nu sunt specifice hidatidozei pulmonare).
Alte determinari imunologice: hemaglutinarea indirecta, testele de imunofluorescenta
si mai ales testului ELISA, care pare a avea cea mai mare specificitate si sensibilitate.
Tratament
Data fiind evolutia chistului hidatic spre complicatii grave, cu potential letal,
tratamentul se impune. Acesta este complex, medico-chirurgical. Tratamentul chirurgical
trebuie sa fie conduita de electie.
Tratamentul medical este indicat :

- in chistul hidatic de dimensiuni reduse (sub 3 cm) si cu pereti subtiri
- in cazurile in care tratamentul chirurgical este contraindicat (tare
asociate grave, varsta inaintata)
- asociat tratamentului chirurgical (postoperator)
Se utilizeaza paraziticide din clasa benzimidazolilor, de tipul Mebendazole sau
Albendazole, ultimul fiind mai bine tolerat si cu efecte secundare reduse. Autorii chinezi
raporteaza rezultate bune cu Praziquantel.
Tratamentul chirurgical are 2 scopuri :

- evacuarea hidatidei si
- tratarea cavitatii restante intrapulmonare
Evacuarea hidatidei se poate face prin extirparea intacta a chistului, sau prin
punctia sa (inactivarea parazitului cu alcool absolut sau solutie salina hipertona si
aspirarea lichidului) si extragerea membranei hidatice.
Rezolvarea cavitatii restante se poate face si ea in mai multe maniere, in functie de
dimensiunea chistului si topografia sa. Exista procedee chirurgicale ce desfiinteaza cavitatea
prin capitonaj, sau care o lasa deschisa dupa sutura fistulelor bronsice. Alte procedee
recomanda drenajul separat al cavitatii perichistice si al celei pleurale.
Interventiile de exereza pulmonara de tipul lobectomiei se efectueaza doar in anumite
cazuri :
- chiste gigante ce videaza un lob
- chiste multiple
- echinococoza alveolara
- chistele cu supuratii ireversibile parenchimatoase.
Evolutie, complicatii si prognostic
Chistul hidatic evoluează asimptomatic ani de zile. Manifestările clinice apar când
dimensiunile chistului hidatic devin apreciabile sau se datoresc complicaţiilor produse prin
mecanismele menţionate.Chistul hidatic hepatic reprezintă localizarea cea mai frecventă a
îmbolnăvirii, evoluând asimptomatic zece până la cincisprezece ani.
In formele simple, necomplicate, se instalează ulterior semne pseudotumorale, chistul
hepatic putând evolua ca o tumoră hepatică, o tumoră de vecinătate (gastrică, pancreatică) sau
ca o simplă hepatomegalie (în chisturile cu localizare hepatică centrală).
Boala debutează cu dureri hepatice, dispepsie.
Formele complicate determină:
- compresia căilor biliare şi a sistemului venos port sau cav, manifestă prin tabloul
clinic de hipertensiune portală, hemoragii digestive şi circulaţie colaterală.
- fisurarea sau ruptura spontană sau traumatică a chistului hidatic hepatic antrenează
două tipuri de consecinţe: imediate (reacţii alergice, care pot varia de la urticarie la şoc
anafilactic) şi tardive (echinococoză secundară).
Echinococoză secundară poate fi:

• locală (producându-se deschiderea chistului în căile biliare, ceea ce declanşează
angiocolită şi icter mecanic),
• locoregională (fisurarea în cavitatea peritoneală, pelviană, cu apariţia peritonitei)
• generală (fisurarea într-un vas sangvin cu diseminare hematogenă a elementelor
chistului, ceea ce conduce la alterarea stării generale şi caşexie semnificativă).
- infectarea chistului hepatic rupt sau fisurat conduce la apariţia unui abces hepatic.
Chistul hidatic pulmonar este în general primar şi rar secundar unui chist hidatic rupt în
vena cavă. Evoluează ani de zile, asimptomatic. Semnele funcţionale apar la o treime din
bolnavi şi constau în: tuse, dispnee, hemoptizii, dureri toracice
In evoluţie, se instalează acelaşi tip de complicaţii ca şi în chistul hidatic hepatic:
- compresia unei bronhii,
- fisurarea sau ruptura într-o bronhie, însoţită de eliminarea într-un efort de tuse a unui
lichid limpede, cu gust sărat, în care există vezicule şi fragmente de membrane chistice
(vomica). Aceasta poate fi discretă, iar fenomenele alergice minime sau total absente.
- infecţia chistului hidatic fisurat sau rupt conduce la apariţia unui abces pulmonar.
Diagnostic
Examenul radiologie.
Aspectele radiologice, ecografice, tomodensiometrice, asociate cu urografii,
colangiografii, aduc informaţii preţioase pentru diagnosticul prezumtiv de hidatidoză.
Este interzisă puncţionarea formaţiunii suspecte, datorită riscului de producere a
hidatidozei secundare (prin scolecşi care pot disemina cu ocazia puncţiei)
Examenul parazitologic se poate efectua doar după excizia chirurgicală a chistului
hidatic sau după deschiderea şi eliminarea sa spontană în căile bronşice, biliare, urinare.
Diagnosticul parazitologic se poate realiza prin examen macroscopic şi microscopic.
Examenul macroscopic este relevant în cazul chistului hidatic excizat chirurgical
(chistul este uşor de recunoscut datorită cuticulei albe) şi a eliminării spontane a elementelor
hidatidei prin vomică.Examenul macroscopic efectuat cu ochiul liber sau lupa evidenţiază:
lichid hidatic limpede, vezicule sau fragmente de cuticulă cu aspect caracteristic (netede, de
culoare alb opacă asemănătoare albuşului de ou, uneori fragmente răsucite în spirală)
Examenul micorscopic constă în efectuarea de preparate native. în lichidul extras din chistul
hidatic excizat, spută, vomică, sediment urinar, bilă, materii fecale, pot fi observaţi scolecşi
liberi sau grupaţi în vezicule proligene
Examenul serologic asigură diagnosticul în 90% din localizările hepatice şi în 70 -
80% din localizările pulmonare
In practica curentă se folosesc reacţii serologice cu antigen solubil şi antigen figurat
.Antigenul hidatic solubil se obţine din lichid hidatic uman sau animal şi conţine 10 fracţiuni
antigenice, fracţiunea 5 fiind specifică. Izolarea, purificarea şi standardizarea fracţiunii
antigenice 5, permite utilizarea sa în reacţii sensibile, specifice şi automatizate.
Reacţiile cu antigen solubil pot fi:
• Reacţii de aglutinare: reacţie de aglutinare pasivă (Latex-aglutinare), reacţie de
hemaglutinare pasivă.
• Reacţia de fixare de complement.
• Reacţii de precipitare: imunelectroforeza (prezenţa complexului antigen-anticorp se
traduce prin apariţia de 1-5 arcuri, prezenţa arcului 5 fiind specifică hidatidozei), imunodifuzia
dublă, contraimunelectroforeza.
• . Reacţii de tip ELISA.

Antigenul figurat constituit din secţiuni congelate cu scolecşi este utilizat în metoda
imunofluorescenţei indirecte
Efectuarea reacţiilor serologice este necesară şi post terapeutic, pentru depistarea
hidatidozei secundare. Testarea nivelului de anticorpi trebuie realizată la interval de 2 luni,
timp de 1 - 2 ani. în mod normal, după intervenţia chirurgicală scade progresiv nivelul
anticorpilor, negativarea reacţiilor serologice producându-se într-un interval de I an.
Menţinerea nivelului anticorpilor la acelaşi nivel, semnalează existenţa unei hidatidoze
secundare, implicând efectuarea de explorări adiţionale, pentru depistarea sa .
Intradermoreacţia Casoni reprezintă o metodă de diagnostic biologic, oferind rezultate
pozitive în 75% din cazurile de chist hidatic.
Recent, au fost introduse tehnici sensibile şi complexe, cum ar fi: dozarea
imunoglobulinelor E totale şi specifice, detectarea complexelor imune circulante.
Diagnosticul pozitiv
Se bazeaza pe elementele amintite mai sus, cu sublinierea ca astazi examenul computer-
tomograf a simplificat mult precizarea diagnosticului pozitiv, deoarece precizeaza si continutul
lichidian al opacitatii.
Diagnosticul diferential
Trebuie facut cu multiple afectiuni toracice:
1. Cu TBC pulmonar: tuberculom, caverna plina; aici folositor este computer-
tomograful si antecedentele, imaginile nodulare din jur, uneori calcifieri pulmonare la
tuberculom, BK .
2. Tumorile bronhopulmonare maligne, primitive sau metastatice - ajuta: examenul
bronhoscopic, starea generala, CT.
3. Tumorile bronhopulmonare benigne: hamarto-mul are calcifieri intratumorale
leiomiomul, heman-giomul - ex. CT este edificator;
4. Malformatii congenitale bronhopulmonare:
- Chistul aerian infectat si umplut cu lichid.
- Chisturile bronhogenetice.
- Sechestratia pulmonara - ex. CT este important, poate decela prezenta arterei
anormale direct din aorta, semn patognomonic al sechestratiei pulmonare.
5. Anevrismul de aorta - formatia la examenul radioscopic este pulsatila.
6. Anevrismele arterio-venoase intrapulmonare.
7. Tumorile pulmonare "fantoma".
8. Pleureziile inchistate mai ales cele intrascizu-rale.
9. Unele tumori parietale (ex. CT este concludent).
10. Chisturile hidatice de dom hepatic toracic lezate (ecografia abdominala indicata in
toate chisturile hidatice pulmonare bazale).
11. Cu unele tumori mediastinale: timom, lipom, chist pleuropericardic
12. Cu diafragmul en brioche.
13. Cu sarcomul pulmonar - ex. CT este edificator.
C. Diagnosticul pozitiin chistul hidatic complicat
1. Stadiul de preruptura
Elementele cu ajutorul carora se precizeaza diagnosticul:
a. Anamneza: spute hemoptoice, tuse, hemoptizii.
b. Examenul radiologic
A. este caracteristic: imaginea de semiluna la polul superior al opacitatii; examenul CT,
continutul lichidian al opacitatilor.
B. 2. in chistul hidatic evacuat
C. a. Anamneza: vomica cu caracteristicile ei pe care le-am mentionat mai sus.
D. b. Examenul radiologie tipic, pe care de asemenea l-am mentionat la examenele
paraclinice.
E. Diagnosticul diferential in chistul hidatic complicat
trebuie facut cu urmatoarele afectiuni:
1. Malformatii congenitale bronhopulmonare
- chistul aerian gigant;
- chisturile bronhogenice evacuate.
2. TBC cavitar balonizata - ex. BK, antecedentele.
3. Pleurezia inchistata si evacuata prin bronhie.
4. Abcesul pulmonar - ex. radiologie arata leziunile de pneumonie pericavitara.
5. . Cu cancerul bronhopulmonar abcedat dar anamneza, ex. bronhoscopic si CT sunt
edificatoare.
6. Cu herniile hiatale: ex. baritat este edificator.
7. Cu herniile diafragmatice congenitale - deseori examenul baritat digestiv
Trendelenburg.
Profilaxie
Profilaxia hidatidozei trebuie efectuată la cele trei nivele ale lanţului epidemiologie: la
nivelul gazdei intermediare (ovine şi alte ierbivore), la nivelul gazdei definitive (câine) şi la
nivelul omului.
Profilaxia la nivelul gazdelor intermediare (ovine) impune evitarea contactului acestora
cu câinii, ceea ce este dificil de realizat.
Profilaxia parazitării câinilor se realizează prin:
• vermifugarca câinilor cu Biltricide;
• evitarea contaminării lor prin ingerare de viscere crude posibil contaminate cu
hidatide.
Profilaxia umană impune măsuri de profilaxie individuală şi colectivă. Profilaxia
individuală urmăreşte evitarea contactului prea strâns cu câinii, respectarea normelor de igienă
individuală şi alimentară. Profilaxia colectivă necesită intensificarea eforturilor pentru o
educaţie sanitară corespunzătoare în colectivităţi.
Profilaxia hidatidozei constituie una dintre problemele sanitare majore, fiind dificilă
realizarea sa practică
CAPITOLUL III
ROLUL NURSEI IN EVALUAREA FUNCTIILOR VITALE
Masurarea si notarea T.A.

Scopul: - evaluarea T.A. sistolice (maxime) si a T.A. diastolice (minime)
Materiale necesare:
- tensiometru
- stetoscop
- tampoane de vata si alcool
- creion rosu si foaie de temperatura
Pregatirea pacientului:
- asigurarea repausului fizic si psihic timp de 15 minute
Efectuarea tehnicii:
- nursa se spala pe maini cu apa si sapun
- dezinfecteaza cu alcool tegumentul pacentului, sprijinit si in extensie
- fixeaza membrana stetoscopului pe artera humurala sub marginea
inferioara a mansetei
- se introduc olivele stetoscopului in urechi se
pompeaza aer din maneta pneumatica cu ajutorul perei de
cauciuc, pana la disparitia zgomotelor pulsatile
- se decomprima progresiv aerul din manseta prin deschiderea supapei
pana se percepe primul zgomot arterial (care reprezinta valoarea
T.A. maxime ) a carei valoare se retine
- se continua decomprimarea si se retine valoarea ultimului zgomot
arterial (care reprezinta T.A. minima)
- se scoate manseta
- se dezinfecteaza pompa stescopului
Notarea:
- se noteaza valorile obtinute cu o linie orizontala de culoare rosie,
socotindu-se pentru fiecare linie (sau 10) unitate coloana de mercur
- se unesc apoi liniile orizontale cu liniile verticale si se hasureaza
spatiul rezultat
- in alte documente se noteaza cifric de exemplu:
T.A. max = 185 mm Hg
T.A. min = 90 mm Hg
De retinut:
- in caz de suspiciune, se repeta masurarea fara a scoate manseta de la
bratul pacientului
- la indicatia medicului se pot face masuratori comparative la ambele
brate
MASURAREA SI NOTAREA PULSULUI
Scop: - evaluarea functiei cardio-vasculare
Locuri de masurare: orice artera accesibila palparii si care poate fi comprimata pe un plan
osos: radiala, cubitala,femurala, humerala,carotida temporala,pedioasa,poplitee;
Materiale necesare - ceas cu secundar
- creion rosu
Pregatirea pacientului – asigurarea repausului fizic si psihic timp de 10-15 minute
Efectuarea tehnicii – spalarea pe maini
- reperarea unei artere
- fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei
- exercitarea unei presiuni asupra pertelui arterial cu varful degetelor
si numararea pulsatiilor timp de un minut
Notarea – consemnarea valorii obtinute printr-un punct pe foaia de temperatura tinand cont ca
fiecare linie orizontala a foii reprezinta 4 pulsatii
- se mai noteaza si astfel: P(A.V.)=80/min.
MASURAREA SI NOTAREA TEMPERATURII
Scop – evaluarea functiei de termoreglare si termogeneza.

Locuri de masurare – axila, plica inghinala, cavitatea bucala, rect, vagin
Materiale necesare
– termometru maximal
– culoare albastra
– tampoane si solutie dezinfectanta
– lubrefiant
– ceas
Pregatirea pacientului – pregatire fizica si psihica
Efectuarea tehnicii
– nursa se spala pe maini cu apa si sapun
– se scoate termometrul din solutia dezinfectanta se clateste si se sterge
cu o compresa
a) masurarea in axila
- se aseaza pacientul in decubit dorsal sau sezand
- se sterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului
- se aseaza termometrul cu rezervorul de mercur in centrul axilei,
paralel cu toracele
- se apropie bratul de trunchi, se flecteaza antebratul pe torace
- termometrul se mentine timp de 10 minute
b) masurarea in cavitatea bucala
- se introduce termometrul in cavitatea bucala sub limba sau pe latura
externa a arcadei dentare
- pacientul este rugat sa inchida gura si sa respire pe nas
- se mentine termometrul timp de 5 minute
c) masurarea rectala
- se lubrefiaza termometrul
- se aseaza pacientul in decubit lateral, cu membrele inferioare in
semiflexie, asiguradu-i intimitatea
- se introduce rezervorul cu mercur in rect prin miscari de rotatie si
inaintare
- termometrul va fi tinut cu mana tot timpul masurarii
- se mentine temometrul timp de 3 minute
- se scoate termometrul, se sterge cu o compresa si se citeste gradatia
la care a ajuns mercurul termometrului
Reorganizarea locului de munca
- se spala termometrul, se usuca si se introduce in recipientul cu
solutie dezinfectanta (cloramina 1%)
Notarea temperaturii
- temperatura se noteaza printr-un punct pe verticala, socotind ca
fiecare linie orizontala a foii de temperatura reprezinta daua
diviziuni de grad
- se uneste valoarea prezenta cu cea anterioara pentru obtinerea curbei
termice
- in alte documente se noteaza cifric: exemplu T=37.7 grade Celsius
MASURAREA DIUREZEI
Defintie
Diureza reprezinta fenomenul de formare si eliminare a urinei timp de 24 h.
Obiective:
- cunoasterea volumului diurezei
- efectuarea unor determinari calitative
Masurarea diurezei
Colectarea urinei pe 24 h:
- se face in recipiente gradate, spalate, clatite si acoperite
- colectarea incepe dimineata la o anumita ora si se termina in ziua
urmatoare la aceeasi ora
- se informeaza pacientul asupra necesitatii colectarii urinei corecte si
asupra procedeului
- pacientul urineaza dimineata la ora fixa
- prima emisie se arunca
De retinut:
- golirea vezicii trebuie sa se faca inainte de defecare
- recipientul cu urina este etichetat cu numele pacientului, numarul de
salon, sectia
- se tine la rece si ferit de lumina
- dupa golirea recipientului acesta se spala si se dezinfecteaza
- pentru determinarea tolerantei la glucide se vor masura 100 ml din
cantitatea totala pe 24 h
Notarea diurezei:
- se noteaza zilnic in foaia de temperatura prin hasurarea patratelelor
corespunzatoare cantitatii de urina si zilei respective
- spatiul dintre doua linii orizontale ale foii de temperatura
corespunde la 100 ml de urina
MASURAREA GREUTETII CORPORALE
Scop:
- aprecierea starii de nutritie a pacientului
- stabilirea necesitatilor calorice
Materiale necesare:
- cantar antropometric
Pregatirea pacientului:
- se anunta sa nu manance
- pacientul isi goleste vezica urinara
Executie:
- se verifica functionalitatea balantei
- se imobilizeaza acul balantei
- se aseaza greutatile aproximativ la greutatea pacientului
- se solicita pacientului sa se aseze pe cantar
- se citesc valorile obtinute
- se imobilizeaza bratul balantei, se coboara pacientul si se conduce la
salon
- se noteaza greutatea in foaia de temperatura
De stiut:
- cantarirea pacientului se face in aceleasi conditii, cu acelasi cantar
aceeasi vestimentatie cantaririi anterioare
ROLUL NURSEI IN EFECTUAREA ACTELOR
DE INVESTIGATIE
SI EXPLORARI FUNCTIONALE
RECOLTAREA PRODUSELOR BIOLOGICE
ANALIZA EXECUTIE
-sange - se recolteaza 1.6 ml sange intr-o eprubeta cu 0.4 gr

-pentru determinarea VSH-ului citrat de sodiu 3.8 %
-pentru determinarea hemoglobinei -se recolteaza 2 ml de sange pe cristale de EDTA 1%
hmatocritului, leucocitelor - 0.5 ml solutie uscata prin evaporare
-urina - prima urina se arunca, dar se noteaza ora emisiei,
-pentru examenul sumar de urina se recolteaza o a doua urina dupa o prealabila toaleta
-pentru urocultura -se recolteaza urina de dimineata astfel prima
cantitate de urina emisa
(aproximativ 50 ml) se elimina in bazinet apoi fara
sa se intrerupa jetul urinar se recolteaza 5-10 ml
urina intr-o eprubeta sterila, jetul ramas se elimina
in bazinet
-sputa -i se ofera pacientului paharul cu apa sa-si clateasca
pentru recoltarea sputei gura si faringele
-i se va oferi vasul de recoltare o sputei
-solicita pacientului sa expectoreze dupa un efort de
tuse
PROCESUL DE NURSING (DE INGRIJIRE)

1.1. Definitie
Procesul de nursing este o metoda organizata si sistematica, care permite acordarea de
ingrijiri individualizate. El este centrat pe reactiile particulare ale fiecarui individ la o
modificare reala sau potentiala de sanatate.
1.2. Etapele procesului de nursing
Procesul de nursing comporta cinci etape
I. Culegerea de date
Este un proces continuu, deoarece pe tot parcursul muncii sale, nursa nu inceteaza de a
observa, de a intreba si de a nota datele privind fiecare pacient.
II. Analiza si interpretarea datelor

Presupune un examen al datelor si clasificarea lor ce vor conduce nursa la stabilirea
diagnosticului de ingrijire, format din trei parti principale:
a) problema de dependenta a bolnavului
b) cauza problemei de dependenta
c) semne si simptome
III. Planificarea ingrijirilor (planul de interventii cuprinde doua componente)

a) obiectivele de ingrijire
b) interventiile
Aceasta etapa presupune stabilirea unui plan de interventie, prevederea etapelor, a
mijloacelor de desfasurare ca si a precautiilor care trebuiesc luate. Se tine cont si de
prescriptiile medicale
IV. Realizarea interventiilor

Constituie momentul realizarii constiente si voluntare a interventiilor planificate pentru a
obtine rezultatul asteptat.
In aplicarea in practica a interventiilor sunt antrenati: bolnavul, nursa, echipa de ingrijire,
familia (apartinatorii)
V. Evaluarea
Consta in aprecierea progresului bolnavului in raport cu interventiile nursei si ea reprezinta
o conditie absoluta a calitatii ingrijirilor.
CAPITOLUL IV
CAZURI CLINICE
CAZUL I
1. CULEGEREA DATELOR
1.1.DATE PRIVIND IDENTITATEA PACIENTULUI

DATE FIXE :
Nume si prenume : SOLOMON IZABELA
Religie : ortodoxa
Sex : feminin
Nationalitate : romana
Stare civila : casatorita
Varsta : 65 ani
DATE VARIABILE :
Domiciliul : Constanta
Conditii de viata si munca : pacienta locuieste cu sotul intr-o casa cu 3 camere salubre ;
Gesturi personale: - mancaruri grase, produse lactate, fructe ;
- serveste mese cu orar regulat;
- bea o ceasca de cafea pe zi;
Mod de petrecere a timpului liber: - vizioneaza emisiuni T.V ;
- face plimbari scurte prin parc ;
1.2. STAREA DE SANATATE ANTERIOARA
1.2.a. Date antropometrice : Greutate - 70 kg

Inaltime - 1.62 m
Grup sanguin - A II
1.2.b. Limite senzoriale:
Alergii: neaga
Acuitate vizuala: hipermetropie
Somn : ore insuficiente de somn, somn agitat, treziri frecvente
Mobilitate : pacienta prezinta dificultate in a se mobiliza, oboseste repede
Alimentatie : - este consumatoare de produse lactate, carne, mancaruri grase, fructe, legume;
- inapetenta
Eliminari : pacienta prezinta o diureza in cantitate de 1500 ml/24h, cu 6-8 mictiuni/zi;
1.2.c. Antecedente heredo-colaterale
- fara importanta
1.2.d. Antecedente personale fiziologice

- menarha: 14 ani
- nasteri: 2
- avorturi: 1
- menopauza: 49 ani
1.2.e. Antecedente personale patologice

- hipertensiva de 3 ani ;
1.3. INFORMATII LEGATE DE BOALA

1.3.a. Motivele internarii: - dispnee ;
- frison ;
- tuse cu expectoratie ;
- temperatura 39o C ;
1.3.b. Istoricul bolii: pacienta cunoscuta hipertensiva si coronariana sub tratamentul sus
mentionat, prezinta de 24 ore : dispnee, tuse, frison , junghi toracic, ameteli, tulburari de
echilibru . In urma cu 3 zile : frison, catar nazal, fara tratament antibiotic.
1.3.c. Diagnostic la internare : - chist hidatic pulmonar
1.3.d. Data internarii : 4.01.2014
1.3.e. Examenul pe aparate:
Aparatul respirator: - torace normal, conformat cifotic, R=20 resp/min
- suflu tubar
- raluri crepitante
Aparatul cardio-vascular : - loja precordiala normal conformata
TA=140/80mm Hg ; AV=72 puls/min
Aparatul digestiv: - abdomen suplu
- ficat, cai biliare, splina – nepalpabil
Aparatul uro-genital: - rinichi -nepalpabili
Sistemul ganglionar: - usor palpabil, mobili, usor durerosi la palpare
Tesut conjunctiv adipos: - in exces
Tegumente si mucoase: - palide, cu cicatrice palma dreapta
- nu consuma alcool;
2. ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR
2.1 ANALIZA SATISFACERII NEVOI LOR FUNDAMENTALE

NEVOIA Manifestare de Manifestare de Sursa de dificultate
independenta dependenta
1. A respira si a - tahipnee - scaderea capacitatii
avea o buna AV = 72 resp/min - tuse persistenta de expansiune pulmonara;
circulatie TA = 140/80mm - prezenta secretiilor;
Hg
2. A bea si a - - inapetenta; - slabiciune, oboseala;
manca - hidratare - proces infectios;
insuficienta; - lipsa de cunoastere a
nevoilor alimentare/
hidratare a organismului;
3. A se misca si - - dificultate de a - durere;
a avea o buna se deplasa - oboseala;
postura
4. A dormi si a - - ore insuficiente - dispnee, tuse;
se odihni de somn; - durere, anxietate;
- treziri frecvente; - mediu spitalicesc;
5. A se - - dificultate de a se - diminuarea mobilitatii
imbraca, imbraca, dezbraca; fizice;
dezbraca - slabiciune, oboseala;
6. A mentine - - febra moderata - proces infectios;
temperatura T= 39 oC ;
corpului in - transpiratie
limite abundenta ;
normale
7. A fi curat, - tegumente si
ingrijit mucoase normal - -
colorate;
- dentitie completa;
- gingii umede, roz;
8. A evita - - teama; - neadaptarea la rolul de
pericolele - neliniste; bolnav;
- preocupare; - spitalizarea ;
- risc de complicatii;
09. A comunica - - dificultate de a-si - absenta unor persoane
exprima sentimentele, apropiate;
emotiile, opiniile; - anxietate;
10. A actiona - convingeri - incapacitate - spitalizarea;
conform propriilor personale fata de savarsirii
convingeri realitate (foloseste practicilor religioase
obiecte religioase)
11. A fi preocupat - apreciere obiectiva - incapacitatea de a se - spitalizarea;
in vederea a capacitatii, a ocupa de familia sa;
realizarii trasaturilor
dominante prin
comparatie cu altii;
12. A se recrea -neparticiparea la - spitalizarea

- activitati preferate;
13. A invata cum - cerere de informatii - lipsa de

sa-ti pastrezi - despre boala, informatii;
sanatatea tratament, masurile de
prevenire
2.2. PROBLEME DE DEPENDENTA

 dispnee ;
 obstructia cailor respiratorii ;
 alimentatie inadecvata prin deficit ;
 posibila deshidratare ;
 imobilitate;
 insomnie;
 neindemanare in a se imbraca, dezbraca;
 hipertermie;
 anxietate;
 posibilitatea atingerii integritatii fizice;
 comunicare ineficienta la nivel afectiv;
 dificultate de a participa la activitati religioase;
 dificultate de a efectua activitati recreative;
 cunostinte insuficiente despre boala.
2.3. DIAGNOSTIC DE NURSING

 dispnee datorita scaderii capacitatii de expansiune pulmonara manifestata prin tahipnee;
 obstructia cailor respiratorii datorita prezentei secretiilor bronsice manifestata prin tuse
persistenta;
 alimentatie inadecvata prin deficit datorita slabiciunii, oboselii, manifestata prin
inapetenta;
 posibila deshidratare datorita procesului infectios manifestata prin hidratare
insuficienta;
 imobilitate datorita durerii, oboselii, slabiciunii, manifestata prin dificultate de a se
deplasa;
 insomnie datorita dispneei, tusei, durerii, manifestata prin ore insuficiente de somn,
treziri frecvente;
 neindemanare de a se imbraca si dezbraca datorita diminuarii mobilitatii fizice,
slabiciunii, oboselii manifestata prin dificultate de a se imbraca, dezbraca;
 hipertermie datorita procesului infectios manifestata prin febra moderata;
 diaforeza datorita procesului infectios, manifestata prin transpiratie abundenta;
 anxietate datorita necunoasterii prognosticului bolii manifestata prin teama, neliniste,
preocupare;
 posibilitatea atingerii integritatii fizice datorita neadaptarii la rolul de bolnav,
spitalizarii, manifestata prin risc de complicatii;
 comunicare ineficienta la nivel afectiv datorita absentei persoanelor apropiate,
anxietatii, manifestata prin dificultate de a-si exprima sentimentele, emotiile, opiniile;
 dificultate in a-si asuma roluri sociale datorita spitalizarii manifestata prin incapacitatea
de a se ocupa de familia sa;
 dificultate de a efectua activitati recreative datorita spitalizarii manifestate prin
neparticiparea la activitati preferate;
 cunostinte insuficiente despre boala datorita lipsei de informatii manifestata prin cerere
de informatii despre boala, tratament, masuri de prevenire;
3. PLANIFICAREA INGRIJIRILOR
3.1.OBIECTIVE :
 pacienta sa nu mai prezinte dispnee in decurs de 2 zile ;
 pacienta sa-si elibereze caile respiratorii de secretii, sa expectoreze secretiile in termen
de 3 zile;
 pacienta sa ia 3 mese echilibrate in termen de 3 zile si sa-si creasca hidratarea la 1.5 l
lichid /zi;
 pacienta sa prezinte un somn cantitativ si calitativ in fiecare noapte;
 pacienta sa prezinte temperatura corpului in limite normale 36,4 oC-axilar, in termen de
3 zile;
 pacienta sa-si diminueze starea de anxietate;
3.2.INTERVENTII ZILNICE
 asigurarea conditiilor de mediu si igiena prin crearea unui climat optim de odihna
(aerisirea salonului, schimbarea lenjeriei de pat, corp);
 monitorizarea functiilor vitale : respiratie, puls, TA, temperatura si notarea lor in F.O;
 invatam pacienta sa faca exercitii de respiratie, sa tuseasca, sa scuipe in scuipatoare,
sa nu devina sursa de infectie ;
 asigurarea alimentatiei conform recomandarilor medicului;
 recoltarea produselor biologice si patologice pentru examene de laborator;
 administrarea tratamentului prescris de medic conform F.O;
 supravegherea efectului tratamentului si a manifestarilor neplacute ce pot aparea;
 educatie pentru sanatate, respectarea regulilor de igiena zilnica;
3.3. EXTERNAREA PACIENTEI

DATA EXTERNARII : 12.01.2014
STAREA LA EXTERNARE - ameliorat
BILANTUL AUTONOMIEI
Pacienta in varsta de 65 ani, pensionara, cu domiciliul in mediu urban, se interneaza in
data de 4.01.2014, in sectia Medicina Interna a Spitalului Judetean de Urgenta Constanta
pentru urmatoarele manifestari:
 dispnee
 febra 39 oC
 frison
 tuse persistenta
 slabiciune
 oboseala
 tulburari de echilibru
 stare generala alterata
In urma evaluarii clinice si paraclinice, fixarii problemelor de dependenta, aplicarii
obiectivelor de ingrijire si a masurilor necesare realizarii acestora, pacienta se externeaza in
data de 12.01.2014 cu ameliorarea starii fizice si psihice, functii vitale si vegetative in limite
normale, fara alte acuze, cu urmatoarele recomandari :
-repaus fizic si psihic
-evitarea conditiilor meteo nefavorabile (frig, umezeala, schimbari bruste de
temperatura);
-continuarea tratamentului recomandat;
-control medical peste 30 zile.
CAZUL II

DATE FIXE :
Nume si prenume : Baciu Dumitra
Religie : ortodoxa
Sex : feminin
Stare civila : casatorita
Varsta : 35 ani
DATE VARIABILE :
Domiciliul : Jud. Constanta, loc. Oituz
Conditii de viata si munca : pacienta locuieste cu sotul si un copil intr-o casa cu 4 camere
salubre ;
Gesturi personale: - mancaruri dietetice, fructe ;
- serveste mese cu orar regulat;
;
Mod de petrecere a timpului liber: - internet ;
- face plimbari cu copilul ;

Inaltime - 1.65 m
Grup sanguin – AB IV
Alergii: neaga
Acuitate vizuala: normala
Somn : doarme aproximativ 8-9 ore pe noapte
Mobilitate : pacienta prezinta dificultate in a se mobiliza, oboseste repede
Alimentatie : - este consumatoare de produse lactate, carne, mancaruri grase, fructe, legume;
- inapetenta
Eliminari : pacienta prezinta o diureza in cantitate de 1500 ml/24h, cu 6-8 mictiuni/zi;
- fara importanta

- menarha: 12 ani
- nasteri: 2
- avorturi: 1
- menopauza: neinstaurata

- varicelă, rujeolă

1.3.a. Motivele internarii: durere toracica, febra, dispnee, cianoza, tuse, hemoptizie,
inapetenta
1.3.b. Istoricul bolii: Pacienta, în urmă cu 2 zile s-a prezintat la UPU al SJU NT cu
următoarele simptome: durere toracica, febra, dispnee, cianoza, tuse, hemoptizie, inapetenta.
După o examinare primară se constată o deformarea toracelui. Pacienta este trimisa pe secţia
chirurgie pentru mai multe investigaţii. În urma investigaţiilor pacineta este diagnosticata cu
chist hidatic pulonar.
1.3.c. Diagnostic la internare : Chist hidatic pulmonar

- suflu tubar
- raluri crepitante
Tesut conjunctiv adipos: - normal
Tegumente si mucoase: - palide, fara cicatrice
- nu consuma alcool;

1. A respira si a - dispnee Prezentei chistului
avea o buna AV = 80 resp/min - tuse persistenta
circulatie TA = 140/70mm
Hg
manca - hidratare - proces infectios;
insuficienta; - lipsa de cunoastere a
nevoilor alimentare/
hidratare a organismului;
postura
4. A dormi si a Insomnie - ore insuficiente - mediu spitalicesc;
se odihni de somn; Stare de disconfort, facies
- treziri frecvente; crispat, somn intrerupt,
agitatie
5. A se - - dificultate de a se - diminuarea mobilitatii

imbraca, imbraca, dezbraca; fizice;
dezbraca - slabiciune, oboseala;
6. A mentine - Hipertermie - proces infectios;
temperatura Disconfort, diaforeză,
corpului in tegumente umede, roşeaţă
limite
normale
colorate;
09. A comunica - Comunicare - dificultate de a-si Mediul spitalicesc, stare
generală alterată
ineficientă la nivel exprima sentimentele,
Anxietate, inhibare în sine,
afectiv emotiile, opiniile; stare depresivă, nelinişte
10. A actiona - convingeri - incapacitate - spitalizarea;

conform propriilor personale fata de savarsirii
convingeri realitate (foloseste practicilor religioase
obiecte religioase)
11. A fi preocupat - apreciere obiectiva - incapacitatea de a se - spitalizarea;
in vederea a capacitatii, a ocupa de familia sa;
dominante prin


prevenire

 dispnee ;
 imobilitate;
 insomnie;
 hipertermie;
 anxietate;
persistenta;
inapetenta;
insuficienta;
deplasa;
treziri frecvente;
preocupare;
3.1.OBIECTIVE :
 pacienta sa nu mai prezinte dispnee in decurs de 2 zile ;
 pacienta sa-si elibereze caile respiratorii de secretii, sa expectoreze secretiile in termen
de 3 zile;
 pacienta sa ia 3 mese echilibrate in termen de 3 zile si sa-si creasca hidratarea la 1.5 l
lichid /zi;
 pacienta sa prezinte un somn cantitativ si calitativ in fiecare noapte;
 pacienta sa prezinte temperatura corpului in limite normale 36,4 oC-axilar, in termen de
3 zile;
 pacienta sa-si diminueze starea de anxietate;
3.3. EXTERNAREA PACIENTEI

BILANTUL AUTONOMIEI
: Pacientul, 39 ani, internata la secţia chirurgie al SJU NConstanta pe data de
14.02.2014 şi externat pe data de 25.02.2014, s-a prezentat în secţie cu următoarele simptome:
durere toracica, febra, dispnee, cianoza, tuse, hemoptizie, inapetenta, diagnosticata cu chist
hidatic pulmonar. Pe perioada spitalizării pacienta beneficiază de un mediu de siguranţă şi
securitate. Urmează un tratament medicamentos şi se externează cu stare generală bună.
CAZUL III

DATE FIXE :
Nume si prenume : Sandu Ionel
Religie : ortodoxa
Sex : masculin
Stare civila : necasatorit
Varsta : 35 ani
DATE VARIABILE :
Domiciliul : Constanta
Conditii de viata si munca : pacientul locuieste singu intr-un apartament de 2 camere
Gesturi personale: - mancaruri grase, produse fast-food
- serveste mese cu orar neregulat;
- bea 2-3 cesti de cafea pezi, consuma bauturi carbogazoase
Mod de petrecere a timpului liber: - vizioneaza emisiuni T.V ;
- practica fotbalul cu prietenii ;

Inaltime - 1.74 m
Grup sanguin - A II
Alergii: neaga
Acuitate vizuala: miopie moderata (-0,75)
Somn : ore insuficiente de somn, somn agitat, treziri frecvente
Mobilitate : pacientul prezinta dificultate in a se mobiliza, oboseste repede
Alimentatie : - este consumator de produse fast-food
- inapetenta
Eliminari : pacientul prezinta o diureza in cantitate de 1200 ml/24h, cu 4mictiuni/zi;
- tatal – cancer hepatic
-mama – infarct miocardic acut

Nu are
- apendictomie la 13 ani
- ulcer gastric in tratament cu Omeran

1.3.a. Motivele internarii: - dispnee ;
- frison ;
- tuse cu expectoratie ;
- temperatura 39o C ;
1.3.b. Istoricul bolii: se prezinta in serviciul primiri urgente cu : dispnee, tuse, frison , junghi
toracic, ameteli, tulburari de echilibru . In urma cu 2 zile : frison, catar nazal, fara tratament
antibiotic.
1.3.c. Diagnostic la internare : Chist hidatic pulmonar
- suflu tubar
- raluri crepitante
Tesut conjunctiv adipos: - normal
Tegumente si mucoase: - palide, cu cicatrice apendictomie
;

1. A respira si a - tahipnee - scaderea capacitatii
avea o buna AV = 22 resp/min - tuse persistenta de expansiune pulmonara;
circulatie TA = 130/70mm - prezenta secretiilor;
Hg
manca - proces infectios;

postura - ameteala
4. A dormi si a - - ore insuficiente - dispnee, tuse;
se odihni de somn; - durere, anxietate;
- treziri frecvente; - mediu spitalicesc;
5. A se -se imbraca si se - - diminuarea mobilitatii
imbraca, dezbraca singur, fara fizice;
dezbraca ajutor - slabiciune, oboseala;
6. A mentine - - febra moderata - proces infectios;
temperatura T= 39 oC ;
corpului in - transpiratie
limite abundenta ;
normale
colorate;
09. A comunica - persoana
comunicativa,
deschisa
10. A actiona - convingeri
conform propriilor personale fata de
convingeri realitate, este ateu
11. A fi preocupat - apreciere obiectiva - spitalizarea;
in vederea a capacitatii, a
dominante prin


prevenire
 dispnee ;
 imobilitate;
 insomnie;
 hipertermie;
 anxietate;

persistenta;
inapetenta;
insuficienta;
deplasa;
treziri frecvente;
preocupare;
3.1.OBIECTIVE :
 pacientul sa nu mai prezinte dispnee in decurs de 2 zile ;
 pacientul sa-si elibereze caile respiratorii de secretii, sa expectoreze secretiile in termen
de 3 zile;
 pacientul sa ia 3 mese echilibrate in termen de 3 zile si sa-si creasca hidratarea la 1.5 l
lichid /zi, sa renunte la alimentele gen fast-food si bauturi carbogazoase;
 pacientul sa prezinte un somn cantitativ si calitativ in fiecare noapte;
 pacientul sa prezinte temperatura corpului in limite normale 36,4 oC-axilar, in termen de
3 zile;
 pacientul sa-si diminueze starea de anxietate;
3.3. EXTERNAREA PACIENTULUI

BILANTUL AUTONOMIEI
Pacienta in varsta de 35 ani, arhitect, cu domiciliul in mediu urban, se interneaza in data
de 4.10.2010, in sectia Medicina Interna a Spitalului Judetean de Urgenta Constanta pentru
urmatoarele manifestari:
 dispnee
 febra 39 oC
 frison
 tuse persistenta
 slabiciune
 oboseala
 tulburari de echilibru
 stare generala alterata
In urma evaluarii clinice si paraclinice, fixarii problemelor de dependenta, aplicarii
obiectivelor de ingrijire si a masurilor necesare realizarii acestora, pacienta se externeaza in
data de 12.10.2010 cu ameliorarea starii fizice si psihice, functii vitale si vegetative in limite
normale, fara alte acuze, cu urmatoarele recomandari :
-repaus fizic si psihic
-evitarea conditiilor meteo nefavorabile (frig, umezeala, schimbari bruste de
temperatura);
-continuarea tratamentului recomandat;
-control medical peste 30 zile.
CONCLUZII
Chistul hidatic pulmonar evolueaza mult timp asimptomatic si de aceea diagnosticul

precoce este important, pentru a preveni aparitia complicatiilor.
Tratamentul chirurgical are indicatie absoluta, tehnica operatorie alegadu-se in functie
de particularitatile fiecarui caz in parte. Chistectomia urmata de inchiderea cavitatii restante
este metoda de ales, ori de cate ori este posibil, tehnicile de exereza pulmonara fiind rezervate
cazurilor complicate.
Tratamentul medical antiparazitar este indicat postoperator pentru a preveni recurentele.
BIBLIOGRAFIE
1. Angelescu, N. - Tratat de Patologie Chirurgicala, Ed. Medicala, Bucuresti, 2003.
2. Burgos R, Varela A, Castedo E, Roda J, Montero CG, SerranoS, Tellez g. - Pulmonary

hydatidosis: surgical treatment and follow-up of 240 cases. Eur J Cardiothorac Surg.
1999;16:628-34
3. Dakak M., Genc O., Gurkok S., Gozubuyuk A., Balkanli K.: Surgical treatment for
pulmonary hydatidosis (a review 422 cases. J R Coll Surg Edinb. 2002 Oct;47
4. Horvat T., Cordos I., Nistor C. et al: Consideratii generale asupra chistelor hidatice cu
localizare toracica. Jurnalul de chirurgie toracica-1997,2.
5. Mitrofan C., Aldea A.,Grigorescu C., Jitaru I., Moldoveanu C.,Iosep G., Bolog S. Experienta
noastra in tratamentul chirurgical al chistului hidatic pulmonar, Jurnalul de Chirurgie, Iasi,
2005, Vol. 1, Nr. 2
6. Popescu, I., sub red., Tratat de Chirurgie, Ed. Academiei Romane, 2008, Volumul IV -
Chirurgie Toracica
7. Ramos G, Orduna A, Garcia-Yuste M. Hydatid cyst of the lung: diagnosis and treatment.
World J Surg. 2001;25:46-57
8. Shanker PS. Parasitic pulmonary disease. In: Chest Medicine, 4th ed. Oxford and 1BH
publishing Company. 1994

Ingrijirea Pacientului Cu Chist Hidatic Pulmonar

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ingrijirea Pacientului Cu Chist Hidatic Pulmonar

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

INTRODUCERE

Există numeroase studii in literatura de specialitate despre localizarea hepatică însă cu

Tratamentul chirurgical reprezintă încă principalul mijloc terapeutic în ultimii 20 de ani

- caile respiratorii superioare reprezentate de cavitatea nazala, faringe, lannge si trahee;

- caile respiratorii inferioare reprezentate de ramificatiile bronsice.

Sinusul sfenoidal se gaseste în corpul osului sfenoid, inferior de saua turceasca. Se

La nivelul bucofaringelui se intersecteaza calea digestiva si cea respiratorie.

Cartilajele aritenoide se articuleaza cu partea superioara a lamei cricoidului. Au forma de

- muschiul cricotiroidian cu originea pe cricoid si insertia în partea posterioara a tiroidului.

Actiune: prin balansarea antero-posterioara a tiroidului si cricoidului, tensioneaza sau

- muschi dilatatori ai glotei;

- muschi constrictori ai glotei.

Vascularizatia plamânului este dubla: nutritiva si functionala.

Inervatia plamânilor este simpatica si parasimpatica.

Inervatia parasimpatica se face prin nervul vag.

Efectele stimularii parasimpaticului sunt: vasodilatatie a plexurilor vasculare din peretii

Simpaticul are efecte inverse.

- fetele laterale, formate de catre arcurile costale si spatiile intercostale ocupate

- apertura toracica superioara sau orificiul superior prin care toracele

Arcurile costale formeaza unghiul infrasternal deschis inferior.

1. peretele toracic; 2. traheea; 3. pleura viictrala; 4. pleura parietala; 5. diafragma.

1. Mediastinul superior, cuprins între apertura toracica superioara si un plan inferior,

2. Mediastinul anterior, reprezentat de spatiul dintre stern si pericard. Contine tesut

3. Mediastinul mijlociu, cuprins anterior si posterior între doua planuri frontale,

4. Mediastinul posterior limitat anterior de pericard, posterior de coloana vertebrala si

Proiectia recesului costo-mediastinal drept este reprezentata de o linie, care porneste de la

Respiratia este o functie vitala a organismelor vii, reprezentând ansamblul fenomenelor

Inscrierea grafica a miscarilor respiratorii se numeste pneumograma.

Conductele aeriene. Aerul atmosferic ajunge la alveole prin inspiratie,

Inelele cartilaginoase incomplete, de la nivelul bronhiolelor principale ce confera

VOLUME, CAPACITĂŢI SI DEBITE PULMONARE

Volumul inspirator de rezerva + volumul curent alcatuiesc capacitatea inspiratorie.

COMPOZIŢIA AERULUI ATMOSFERIC EXPIRAT SI ALVEOLAR

Transferul se face continuu datorita aportului neîntrerupt, la nivelul suprafetei de schimb, a

Adaptarea ventilatiei pulmonare la necesitatile în O, ale organismului se realizeaza prin

REGLAREA NERVOASA A RESPIRAŢIEI

Reglarea nervoasa are 2 componente: reglarea automata si reglarea comportamentala si

Neuronii ventrali sunt inactivi în timpul respiratiei normale.

Centrul apneustic din protuberanta prelungeste inspiratia.

Stimulatorii finali ai ariei chemoreceptoare sunt ionii H* si nu COr

Chemoreceptpriiperiferici sunt prezenti în peretii arterelor mari, în corpusculul carotidian si

Chemoreceptorii periferici sunt stimulati de scaderea concentratiei oxigenului în sângele

Chemoreceptorii centrali sunt insensibili la variatiile concentratiei 02 arterial.

Investigatiile paraclinice includ:

Echografia toracica este utila pentru evidentierea chistelor cu topografie pulmonara

Tratamentul medical este indicat :

Tratamentul chirurgical are 2 scopuri :

Evolutie, complicatii si prognostic

Echinococoză secundară poate fi:

• . Reacţii de tip ELISA.

ROLUL NURSEI IN EVALUAREA FUNCTIILOR VITALE

Masurarea si notarea T.A.

MASURAREA SI NOTAREA PULSULUI

Scop: - evaluarea functiei cardio-vasculare

MASURAREA SI NOTAREA TEMPERATURII

Scop – evaluarea functiei de termoreglare si termogeneza.

RECOLTAREA PRODUSELOR BIOLOGICE

-sange - se recolteaza 1.6 ml sange intr-o eprubeta cu 0.4 gr

PROCESUL DE NURSING (DE INGRIJIRE)

II. Analiza si interpretarea datelor

III. Planificarea ingrijirilor (planul de interventii cuprinde doua componente)

IV. Realizarea interventiilor

1.1.DATE PRIVIND IDENTITATEA PACIENTULUI