ÎNGRIJIRI ACORDATE COPIILOR

CU

BRONHOPNEUMONIE

1
MOTO:

„Când sensibilitatea nursei către nevoile umane este cumulată cu abilitatea de a

găsişi de a se folosi de opinie expertă, cercetări raportate şi cu explicare
apractică a acestora, când sora medicală însăşi foloseşte metode ştiinţifice de
investigaţie, influenţa sorei medicale asupra îngrijirii medicale în întreaga
lume nu cunoaşte limite.”

VIRGINIA HENDERSON (1987)

2
 CUPRINS

ARGUMENT ........................................................................................................ 4

CAP. I- NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A APARATULUI

RESPIRATOR ...................................................................................................... 5

CAP. II- BRONHOPNEUMONIA ................................................................... 11

2.1.DEFINIȚIE.................................................................................................. 11

2.2.ETIOLOGIE ................................................................................................ 12

2.3.ANATOMIE PATOLOGICĂ ..................................................................... 12

2.4.TABLOU CLINIC ...................................................................................... 12

2.5.FORME CLINICE ...................................................................................... 15

2.6.DIAGNOSTIC ............................................................................................ 16

2.7.COMPLICAȚII .......................................................................................... 17

2.8.EVOLUȚIA ................................................................................................ 17

2.9.PROGNOSTIC ........................................................................................... 18

2.10.TRATAMENT ......................................................................................... 18

CAP. III- ASPECTE ALE ÎNGRIJIRII COPILULUI SPITLIZAT ........... 27

CAP. IV- ÎNGRIJIRI ACORDATE COPILULUI CU

BRONHOPNEUMONIE ................................................................................... 32

ANEXE…………………………………………………………………………68
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………....73

3
 ARGUMENT

,,Să învăţăm să fim tandri pentru binele copilului”, o frază spusă de o

doamnă deosebită a nursingului românesc şi care a lăst în urma sa nu numai
tandreţe dar şi multă învăţătură – Gabriela Bocec.
Copilul este ca o floare de primăvară, cu sensibilitate şi comportament
aparte. Lupta unui copil cu boala este adeseori cât un război, la care ia parte
familia dar şi cei care îi îngrijesc, şi mă refer în primul rând la asistenta medicală
de pediatrie. Ea este mama nevăzută a micuţului suferind, ea trebuie să ,,ude”
acea floricică minut de minut cu grije, cu tandreţe, cu profesionalism şi cu
zâmbetul pe buze. Ea este cuvântul micuţului care nu a putut să-şi exprimr
durerea, este mâna celui care nu se poate alimenta singur, este în final toate
nevoile în suferinţă ale sugarului şi copilului mic.
Afecţiunile respiratorii ale sugarului şi copilului sunt uneori dramatice
prin paleta mare de manifestări şi prin implicarea întregului organism în
suferinţă. Bronhopneumonia, pneumoniile, sunt unele din aceste manifestări iar
îngrijirile sunt cu atât mai benefice cu cât se fac cu dăruire, pricepere şi tandreţe.
Opţiunea mea pentru tema respectivă a venit din dorinţa de a ajuta copii
în situaţii tragice, de a face ca zâmbetul să revină pe chipul lor dar şi al mamei.
Un zâmbet de copil este ca o cascadă de bucurie.

4
 CAPITOLUL I
NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A
APARATUUI RESPIRATOR

Aparatul respirator este alcătuit din căile respiratorii şi cei doi plămâni.
Căile respiratorii sunt reprezentate de un sistem de conducte prin care
aerul pătrunde în plămâni, diferenţiindu-se:
o Căile respiratorii superioare (cavităţile nazale);
o Căile respiratorii inferioare (faringele, laringele, traheea şi bronhiile)
Plămânii alcătuiesc organele respiratorii propriu-zise în care au loc
schimbările de gaze dintre organism şi mediul ambiant.
Sunt aşezaţi în cavitatea toracică de o parte şi de alta a mediastinului
(cavitate delimitată anterior de peretele sterno-costal, posterior de coloana
vertebrală, lateral de feţele mediale ale celor doi plămâni şi inferior de diafragm).
În jos, plămânii se întind până la diafragm, iar în sus, depăşesc prima pereche de
coaste.
Forma plămânilor este asemănătoare unui trunchi de con, cu baza spre
diafragm.
Capacitatea plămânului, volumul de aer pe care îl conţine, este de
aproximativ 4500-5000 cm3.

5
 Plămânul drept este mai mare, cu o greutate de 700 g, fiind alcătuit din 3
lobi: superior, mijlociu şi inferior; plămânul stâng este mai mic, are 60 g şi 2
lobi: superior şi inferior.
În alcătuirea plămânului se disting două componente structurale şi
funcţionale: arborele bronşic şi ţesutul pulmonar propriu-zis.
Arborele bronşic este format din căile respiratorii extra şi intrapulmonare,
constituite dintr-un sistem de tuburi care servesc pentru tranzitul aerului.
În interiorul ţesutului pulmonar (parenchim), bronhiile principale se
ramifică progresiv în bronhii lobare, segmentare, interlobulare din care se
formează bronhiolele terminale din care iau naştere bronhiolele respiratorii, care
se continuă cu canalele alveolare ale căror pereţi prezintă dilataţii în formă de
saci – saci alveolari – în care se deschid alveolele pulmonare.
Traheea şi bronhiile extralobulare au în pereţii lor inele cartilaginoase cu
rolul de a menţine deschise căile respiratorii, în condiţiile variaţiilor de presiune
din inspiraţie şi expiraţie.
Bronhiolele terminale şi respiratorii, lipsite de inelul cartilaginos, conţin
un strat muscular dezvoltat, reglând astfel circulaţia aerului în căile respiratorii
intrapulmonare.
Plămânul este constituit din următoarele unităţi anatomice şi funcţionale:
lobi, lobuli şi acini pulmonari.
Lobii pulmonari sunt unităţi morfologice mari, delimitate prin scizuri; ei
sunt organizaţi în segmente, unităţi morfologice delimitate imperfect de septuri
conjunctive. Segmentele sunt alcătuite din lobuli.
Lobulul este o masă piramidală cu baza către suprafaţa externă a
plămânului, constituită din ramificaţii ale bronhiolelor şi vase de sânge
înconjurate de ţesut conjunctiv.

6
 Lobulul pulmonar este format din acini pulmonari, constituiţi dintr-o
bronhiolă respiratorie, împreună cu canalele alveolare care derivă din ea şi cu
alveolele pulmonare.
Acinul pulmonar constituie unitatea structurală şi funcţională a lobului
pulmonar. Acinul este un conglomerat de alveole.
Alveola, elementul funcţional respirator, este unitatea cea mai mică din
parenchim. În alveole au loc schimburile respiratorii.
Legătura dintre plămâni şi peretele toracic este realizată prin pleură, o
seroasă dublă:
 Parietală, în contact intim cu peretele toracic şi
 Viscerală, care acoperă plămânii, mulându-se pe scizurile interlobare.
Între cele două foiţe se află cavitatea pleurală, cu presiune uşor negativă
(mai mică decât presiunea atmosferică) şi conţinând o cantitate minimă de lichid.
Datorită pleurei, plămânii sunt intim legaţi de peretele toracic, urmând mişcările
acestuia.
Vascularizaţia plămânului. Plămânul are o vascularizaţie dublă:
funcţională şi nutritivă.
Vascularizaţia funcţională a plămânului este asigurată de artera pulmonară
ce ia naştere din ventriculul drept şi se capilarizează la nivelul alveolei
pulmonare. Circulaţia funcţională de întoarcere se realizează prin venele
pulmonare ce se varsă în atriul stâng.
Se închide, astfel, circulaţia mică, în care artera pulmonară conţinând
sânge cu CO2 se întoarce prin venele pulmonare care conţin sânge oxigenat, în
atriul stâng.
Vascularizaţia nutritivă a plămânului - face parte din marea circulaţie.
Aceasta aduce plămânului sânge încărcat cu substanţe nutritive şi O2. este
asigurată de arterele bronşice care irigă tot arborele bronşic. O parte din sânge se
7
întoarce în venele bronşice, care se varsă în venele azygos, de aici în vena cavă
superioară şi ajunge în atriul drept. O altă parte din sânge se întoarce prin venele
pulmonare în atriul stâng.
Circulaţia limfatică este tributară:
- ganglionilor hilari
- ganglionilor traheobronşici
De aici, se varsă în final, în canalul toracic.
Inervaţia plămânilor este:
 motorie, asigurată de simpatic (fibre postganglionare) şi parasimpatic
(nervul vag).
Simpaticul are acţiune:
- bronhodilatatoare şi vasodilatatoare;
- relaxează musculatura bronşică.
Parasimpaticul are acţiune:
- bronhoconstrictoare şi vasoconstrictoare ;
- hipersecreţie de mucus.
 Senzitivă, anexată simpaticului şi parasimpaticului.
Cele mai multe fibre senzitive sunt în legătură cu nervul vag.
Respiraţia este funcţia prin care se asigură continuu şi adecvat atât aportul
de O2 din aerul atmosferic până la nivelul celulelor care îl utilizează, cât şi
circulaţia în sens invers a CO2, produs al metabolismului celular.
Respiraţia este un fenomen vital. Dacă organismul poate rezista mai mult de 30
de zile fără hrană, 3-4 zile fără apă, nu poate fi lipsit de O2 mai mult de câteva
minute (3 minute).
Respiraţia cuprinde trei timpi: pulmonar, sanguin şi tisular.

8
  Timpul pulmonar realizează primul moment al schimburilor gazoase. La
nivelul membranei alveolo-capilare, O2 trece din aerul alveolar în sânge,
iar CO2 în sens invers.
 Timpul sanguin realizează transportul gazelor între plămân – organ de
aport şi eliminare – şi ţesuturi, care consumă O2 şi eliberează CO2.
 Timpul tisular reprezintă al treilea moment al schimburilor gazoase –
respiraţia internă. La nivelul capilarelor tisulare sânge arterial cedează O2
necesar activităţilor celulare şi se încarcă cu CO2 rezultat al
metabolismului celular.
Ventilaţia este o succesiune de mişcări alternative de inspiraţie şi
expiraţie. În inspiraţie, aerul atmosferic pătrunde prin căile respiratorii până la
nivelul alveolelor pulmonare, iar în expiraţie, o parte din aerul alveolar este
expulzată la exterior.
Inspiraţia este un proces activ, care constă în contracţia muşchilor
inspiratori şi are drept rezultat mărirea volumului cutiei toracice prin creşterea
celor 3 diametre:
- diametrul longitudinal se măreşte prin contracţia diafragmului, care îşi
micşorează curbura, apăsând asupra organelor abdominale, iar diametrele antero-
posterior şi transversal se măresc prin orizontalizarea, ridicarea şi rotaţia
coastelor, ca urmare a contracţiei muşchilor intercostali externi.
În cursul inspiraţiei, plămânii urmează mişcările cutiei toracice, datorită
contactului intim realizat prin pleură, şi ca urmare se destind. Presiunea
intrapulmonară scade sub cea atmosferică şi aerul intră în plămâni.
Expiraţia este un proces pasiv în condiţii obişnuite, toracele revenind la
dimensiunile sale de repaus, ca urmare a relaxării musculaturii inspiratorii.
Mişcările inspiratorie şi expiratorie se succedă ritmic, fără pauză, în tot
cursul vieţii.
9
 Prin inspiraţia normală se introduce în plămâni un volum de 500 ml aer,
care este eliminat prin expiraţie – volum curent (V.C.). Peste V.C., o inspiraţie
forţată poate introduce în plămâni încă ≈ 1500 ml de aer – volum inspirator de
rezervă (V.I.R.), iar printr-o expiraţie forţată, care urmează după o expiraţie
obişnuită, se mai pot elimina din plămâni ≈ 1000-1500 ml aer – volum expirator
de rezervă (V.E.R.)
V.C. + V.I.R. + V.E.R. = capacitatea vitală (C.V.)
Valoarea C.V. variază în funcţie de vârstă, sex, înălţime şi gradul de
antrenament. Plămânii nu se golesc complet de aer nici după o expiraţie forţată,
deoarece se găsesc într-o uşoară distensie, volumul pulmonar fiind ceva mai mic
decât cel toracic. Volumul de ≈ 1500 ml aer, rămas în alveole, care poate fi
expulzat din plămâni doar prin deschiderea toracelui, se numeşte volum rezidual
(V.R.).
C.V. + V.R. = capacitatea pulmonară totală (C.P.T.).
Cantitatea de aer mobilizată pe minut în repaus este denumită debit
ventilator şi reprezintă produsul dintre volumul curent şi frecvenţa respiratorie.
Reglarea respiraţiei se face prin mecanisme nervoase şi umorale în funcţie
de încărcarea ţesuturilor şi sângelui cu O2 şi CO2, precum şi cu alţi produşi
rezultaţi din degradările metabolice.

10
 CAPITOLUL II
BRONHOPNEUMONIA

2.1 Definiţie

Bronhopneumonia este acea formă clinică de pneumonie bacteriană ale

cărei procese inflamatorii multinodulare afectează concomitent bronhiile şi
alveolele unor teritorii limitate, de obicei lobular, şi se caracterizează clinic prin
concordanţa dintre semnele funcţionale şi obiective pulmonare şi întinderea
leziunilor pulmonare.
Face parte din pneumopatiile dispneizante şi este caracteristică sugarului
şi copilului mic.

2.2 Etiologie

Bronhopneumonia este anticipată şi favorizată de către infecţiile virale,

care scad forţele de apărare ale organismului şi exacerbează flora saprofită.
Sunt:
 Factori determinaţi:
o Flora microbiană gram pozitivă: pneumococ, streptococ, stafilococ patogen.
o Flora microbiană gram negativă: Haemopbillus influenzae, Pyoceanic,
Proteus, Salmonelle, Chlamidia, E. Colii etc.
o Diferite micoze.
 Factori favorizanţi:
o Insuficienţa mijloacelor de apărare mecanică şi imunologică;
o Particularităţile morfo-funcţionale ale aparatului respirator al copilului mic
(secreţie scăzută de IgA,ţesut elastic mai redus, capilare largi pulmonare etc);

11
o Condiţii de mediu: frig, umiditate, aer poluat;
o Vârsta mică (sub 2 ani);
o Sugari cu teren deficitar (prematuri, distrofici), carenţe nutriţionale (rahitism,
anemie);
o Apare la copii cu hospitalism, cu tratamente prelungite, cu SIDA, la cei care
au primit medicamente agresive pentru leucemie şi cancer.

2.3 Anatomie patologică

Se formează o leziune caracteristică nodului lui Charcot, un nodul de

alveolită centrat pe o bronşiolă; se mai întâlnesc şi leziuni de alveolită (alveolele
au lumenul ocupat de un exudat inflamator abundent, cu numeroase leucocite) şi
exudat purulent în bronhii. Leziunile sunt răspândite în ambii plămâni, fiind
separate de zone de parenchim pulmonar normal.
Leziunile confluează uneori, ocupând aproape un lob ca în pneumonie.

2.4 Tablou clinic

Debutul bolii poate fi brusc, cu temperatură 39-40°C, tahipnee 60-80

respiraţii /min. tuse neproductivă obositoare, agitaţie, uneori convulsii febrile sau
meningism, cianoză a extremităţilor cu tendinţă la generalizare. În astfel de
situaţii prognosticul este mai grav.
Mai frecvent, debutul este însă lent, insidios, ca o continuare a unei
infecţii a căilor respiratorii superioare cu coriză, febră (care creşte progresiv),
frisoane repetate (adeseori pot lipsi), transpiraţii ale frunţii (semn de anoxie),
tuse uscată chinuitoare, astenie şi adinamie pronunţată, dispnee cu caracter
polipneic.
Uneori, simptomele sunt atât de minore încât debutul nu se poate preciza.

12
 În perioada de stare, care apare de obicei încă din ziua a doua, starea
generală se alterează, astenia şi adinamia sunt extreme, uneori apar agitaţie şi
delir. Febra se menţine ridicată, dar neregulată, oscilantă.
În această perioadă pot fi prezente 3 sindroame.
1. sindromul respirator (al insuficienţei respiratorii);
2. sindromul cardio-vascular;
3. sindromul toxico-septic.
În funcţie de rezistenţa organismului copilului, aceste 3 sindroame pot
evolua rezumându-se la unul (cel respirator) sau pot evolua concomitent.
1. Sindromul respirator este expresia clinică a insuficienţei respiratorii:
- tahipnee – 80-100 respiraţii /min.
- dispneea este fenomenul dominant. Este de tip expirator, însoţită de
atacuri spastice, la sugarii mici şi prematuri. Este foarte accentuată la efort
sau plâns.
- Geamăt expirator caracteristic, inspir scurt, nări dilatate, bătăi ale aripilor
nasului.
- Cornaj şi tiraj mixt (inter- şi subcostal), mai mult sau mai puţin accentuat.
- Tuse maniliformă (tuse spasmodică care se succede în cascade scurte şi
care fragmentează acelaşi inspir) la început uscată şi ulterior umedă.
- Cianoză perioronazală care se intensifică cu tusea, plânsul sau alimentaţie.
- Senzaţie de asfixie, sete de aer.
- hipoxia se manifestă cu edem cerebral, agitaţie, convulsii, epuizare, cu
hipotonie musculară.
- Copilul prezintă somnul „pistonului” – capul flectat în inspir şi extensia în
expir.
- Tulburările de dinamică ale respiraţiei şi ventilaţiei determină modificări
ale echilibrului acido-bazic.
13
 Semnele stetoacustice sunt caracteristice şi în concordanţă întotdeauna cu
intensitatea sindromului funcţional, sediul şi extinderea focarelor
bronhopneumonice.
Semnele obiective constau în submatitate la percuţie, iar la ascultaţie raluri
subcrepitante fine „în ploaie”, accentuate de tuse şi plâns, prezente pe suprafeţele
corespunzătoare focarelor de bronhopneumonie. Ele pot avea caracter fugace,
modificându-se de la o zi la alta în concordanţă cu evoluţia leziunilor
bronhoalveolare.
Există bronhofonie, respiraţie suflantă şi/sau suflu tubar patologic.
2. Sindromul cardio-vascular
Reducerea suprafeţei de hematoză pulmonară duce la stază, insuficienţă
cardiacă, la început ventriculară şi apoi globală, la şoc toxic prin afectarea
capilarelor miocardului.
Apare în formele extinse şi în cele toxice şi se datorează:
 Acţiunii directe a germenilor sau toxinelor acestora asupra miocardului şi
a vaselor.
 Ca o consecinţă a anoxemiei, hipercapniei şi acidozei.
Include – ca simptome:
 Tahicardia – 180-200 bătăi /min.
 Tahipnee
 Cianoză de intensitate variabilă
 Tiraj
 Dispnee expiratorie
 Cardiomegalie
 Hepatomegalie
 Uneori, apar edemele
 Colaps
14
 3. Sindromul toxico septic este prezent întotdeauna, dar este nuanţat după
toxicitatea germenului şi teren.
Se caracterizează prin:
 febră 39-40°C (oscilantă, cu diferenţe mari între zi şi noapte şi de la o
zi la alta), de tip septic; fiecare nou croşet febril corespunde apariţiei de
noi noduli bronhopneumonici.
 Stare toxică cu palpare, facies pământiu, cianotic-vultos.
 Modificări ale stării de conştiinţă cu somnolenţă, obnubilare sau
agitaţie, convulsii.
 Meteorism abdominal, vărsături sau diaree.
 Deshidratare de obicei izonatremică, rar hiponatremică, lipsă de aport,
anorexie, tahipnee.
 Convulsii.
 Uneori tulburări de irigare renală: oligurie, albuminurie, hematurie.

2. 5. Forme clinice

După criterii anatomo-clinice bronhopneumoniile se împart în:

1. Forma comună cu focare pulmonare.
2. Forma pseudolobară – la sugar şi la copilul mic.
3. Forme cu evoluţie lentă, subacută la hiporeactivi.
După semnele clinice predominante, bronhopneumoniile se împart în
(formula memotehnică – MAPATACI):
1. Forma meningeală (hipoxie cerebrală).
2. Forma asfixică (cu cianoză intensă, crize de apnee).
3. Forma pulmonară (forma comună).
4. Forma atonă (cu meteorism, pareză intestinală).

15
 5. Forma toxico-septică (cu tegumente cenuşii, şoc grav).
6. Forma astenică (semne clinice minore, cu focare paravertebrale, la
malnutriţi).
7. Forma cardiacă (mai rară).
8. Forma intestinală (cu vărsături, diaree).

2.6.Diagnostic

Diagnosticul pozitiv se bazează pe simptomele clinice, examenul

radiologic şi datele de laborator. Este uneori dificil, deoarece rar se întâlnesc cele
3 sindroame. În majoritatea cazurilor există doar sindromul insuficienţei
respiratorii şi acela, uneori, slab manifestat. Există şi forme „mute” clinic,
depistate doar radiologic, precum şi forme toxice şi supraacute care pot duce la
deces în 6 ore.
Laboratorul evidenţiază leucocitoză cu neutrofilie, adesea leucopenii cu
elemente tinere (meta- şi promielocite), uneori trombopenii; VSH crescută.
Examenul radiologic are o deosebită valoare, imaginile radiologice, de
cele mai multe ori, transpun fidel procesele patologice pulmonare. Sunt astfel
puse în evidenţă focarele bronhoalveolare , uşor de recunoscut prin opacităţi
micro- sau macromonodulare, rotunde sau neregulate, de dimensiuni variabile,
izolate sau grupate sau diseminate. Ele corespund nodulilor lui Charcot şi sunt de
intensitate costală (osoasă).
Imaginile radiologice prezintă o anumită particularitate care constă în
faptul că ele se modifică relativ repede, prin ştergerea şi dispariţia lor, precum şi
apariţia de noi focare în raport cu evoluţia bolii.
Radiologic există următoarele aspecte:
- forma paravertebrală – mai frecventă la prematuri, distrofici, nou-născuţi.
- forma diseminată macronodulară.

16
 - forma diseminată micronodulară.
- forma hilo-bazală.
- forma „pseudo-lobară” sau segmentară.
Diagnosticul diferenţial se face cu:
- bronşita acută
- laringita acută
- pneumonia interstiţială
- stafilococia pleuro-pulmonară
- atelectazii pulmonare
- bronhopneumonii cu altă etiologie (bronhopneumonia tuberculoasă).

2.7. Complicatii

Complicaţiile bronhopneumoniei pot fi:

a) locale: pleurizii para- şi metapneumonice, pneumotorax,
supuraţii pulmonare, piopneumotorax.
b) generale: deshidratarea, otomastoidita, convulsii febrile,
diareea parenterală, septicemia.

2.8.Evoluție

Două elemente frapează în evoluţia bronhopneumoniei: variabilitatea

simptomelor, care se schimbă de la o zi la alta, în raport cu resorbţia unui infiltrat
şi apariţia altuia şi discordanţa dintre starea generală gravă a bolnavului şi
absenţa sau discreţia semnelor, îndeosebi obiective-fizice.
Evoluţia bolii este variabilă, fiind condiţionată de o mulţime de factori. Ea
depinde în primul rând, de natura agentului cauzal şi de posibilitatea stăpânirii
lui cu medicaţia antiinfecţioasă.

17
 Forma clinică a bronhopneumoniei şi tulburările complexe pe care le poate
determina deţin, de asemenea, un rol important, ca şi precocitatea aplicării unui
tratament complex în care să fie cuprinsă şi corectarea corespunzătoare a tuturor
tulburărilor fiziopatologice şi biologice survenite.

2.9. Prognostic

prognosticul este rezervat în complicaţiile cerebrale, deshidratare

hipernatremică, la sugarii cu handicap biologic, în formele cu leucopenii
importante.
Mortalitatea este mai ridicată la categoriile de copii cu risc biologic, când
poate ajunge la 10-15% din cazurile de boală.

2.10. Tratament

Tratamentul bronhopneumoniei este complex, cu îngrijiri mai deosebite,

datorate vârstei şi terenului.
Vizează:
- Tratamentul igieno-dietetic.
- Tratamentul sindromului respirator (al insuficienţei respiratorii acute).
- Tratamentul sindromului cardio-vascular.
- Tratamentul simptomatic.
Tratamentul igieno-dietetic
1. Bolnavii vor fi izolaţi în saloane luminoase şi bine aerisite unde
temperatura va fi de 18-21°C, cu o umiditate relativă (40%) a aerului prin plasare
de vase cu apă pe sursa de încălzire.
2. Poziţia în pat a copilului va fi cu trunchiul ridicat, la fel şi umerii şi va fi
manipulat cu grijă. Baia i se va face cu o oră înaintea meselor, pentru a nu-l
obosi. Poziţia în pat va fi schimbată cât mai des, aşezând copilul în decubit

18
lateral, drept şi stâng pentru a evita staza pulmonară şi pentru a uşura
expectoraţia.
3. Alimentaţia rămâne nemodificată dacă copilul nu are anorexie sau
dispnee intensă şi nici diaree şi/sau vărsături. În cursul perioadei febrile
alimentaţia va fi lichidă şi semilichidă (ceaiuri, sucuri de fructe, compoturi, lapte,
iaurt, griş, orez, piure de zarzavat sau cartofi, supe de legume).
După defervescenţă se adaugă pâine, făinoase, brânză de vaci proaspătă,
carne de pasăre, trecând ulterior, progresiv, la alimentaţia normală.
Copilul nu trebuie forţat să mănânce, dar se va insista să i se asigure
necondiţionat cantitatea necesară de lichide, existând riscul deshidratării prin
pierderile antrenate de polipnee şi transpiraţie.
4. Măsurile speciale care se iau în tratamentul bronhopneumoniei se referă
la:
a. Igiena bucală – prin îndepărtarea reziduurilor, gargarisme cu soluţii
bicarbonate, precum şi ungerea buzelor şi limbii cu glicerină
boraxată.
b. Igiena tegumentelor – prin spălare cu apă caldă şi fricţiuni cu alcool
mentolat.
c. Prevenirea escarelor prin controlul aşternutului (să nu aibă cute),
precum şi prin evitarea menţinerii îndelungate a aceleiaşi poziţii.
Tratamentul insuficienţei respiratorii acute
1. Dezobstruarea căilor respiratorii prin aspiraţie.
2. Aeroterapia – în formele uşoare şi medii de boală înlocuieşte
oxigenoterapia. Se practică pe terase, în saloane sau camere „deschise” sau „din
mişcare” (mama plimbă copilul în braţe).
Îmbrăcat „după sezon”, dacă vremea este bună, copilul va fi ţinut afară,
zilnic 4-6 ore.
19
 Aeroterapia nu se face când temperatura exterioară este sub 10°C, este
ceaţă sau vânt puternic sau starea generală este alterată.
3. Oxigenoterapia – scopul principal este ameliorarea oxigenării sângelui.
a. Administrarea O2 produce următoarele efecte:
i. Micşorează anxietatea
ii. Scade travaliul şi efortul respirator
iii. Scade rezistenţa vasculară pulmonară
iv. Îmbunătăţeşte funcţia cordului şi a vaselor
b. Concentraţia de O2 – trebuie să existe O2 în aerul inspirat în
procentaj de 30-100%. Administrarea de O2 se face prin: sondă
nazofaringiană, mască etanşă, ochelari pentru O2 sau sub cort.
c. Deoarece O2 administrat pe mască, rece şi uscat este iritant, el va fi
încălzit şi umidificat (1/3 alcool sanitar + 2/3 apă sterilă) –se trece
printr-un barbotor.
d. Indicaţia majoră a administrării O2 o reprezintă cianoza şi
„sindromul de luptă pentru aer” (polipnee, „sete de aer”, transpiraţii,
agitaţie). Pentru sugar şi copilul mic, administrând prin sondă,
nivelul optim de O2 este apreciat la 2-4 l/min.
4. Ameliorarea ventilaţiei constă în:
a. Aspirarea mecanică a secreţiilor.
b. Drenajul postural – prin asigurarea unui drenaj optim poziţia
corpului va fi schimbată la 5-10 minute iar uneori sunt necesare şi
tapotări.
c. Terapia cu aerosoli – pe lângă asigurarea unei umidităţi crescute,
permite nebulizarea unor medicamente cu efect bronhodilatator
(Salmetamol) sau fludificant (Mucosolvin).

20
 5. Reducerea edemului inflamator pulmonar şi combaterea spasmului
bronsic.
a. Administrarea de corticosteroizi reduce edemul inflamator al căilor
respiratorii. Se administrează hemisuccinat de hidrocortizon (HHC)
10 mg/Kg c/zi, divizat în 4 prize sau Prednison 1-2 mg/kg c/zi, timp
de 4-7 zile.
b. Administrarea bronhodilatatoarelor reduce bronhospasmul în circa
30 minute. Se administrează Miofilin 5-6 mg/Kg c, la 6 ore oral. Pentru
administrarea i.v. Miofilinul (1 fiolă de 2 ml soluţie 2,4%/1ml =24 mg)
se dizolvă în 10 ml glucoză 5% sau ser fiziologic, administrându-se 3-
4 mg/kg c/doză, i.v. foarte lent, la nevoie repetându-se de 2-3 ori.
Tratamentul sindromului cardio-vascular
În cazul apariţiei semnelor şi simptomelor insuficienţei cardiace se
modifiică poziţia corpului, se reduc lichidele, regimul va fi desodat sau hiposodat
şi se vor administra diuretice şi tonicardiace.
- Furosemid 1-2 mg /kg c /zi i.v.
- Digoxin 0,04-0,06 mg /kg c/doză i.v., doză de digitalizare, apoi 1/3-1/5
doză de întreţinere, sau
- Hematozid C 0,04 mg /Kg c/zi – 3 prize i.v., prima priză se administrează
jumătate din doza zilnică.
În caz de colaps se umple patul vascular şi se administrează
vasoconstrictoare. Umplerea patului vascular se face prin administrare i.v. de
soluţii macromoleculare (dextran 70, dextran 40), vasoconstrictoare: Adrenalină,
Efedrină – numai după corecţie volemică.
Sedarea blândă, oxigenoterapia şi administrarea de diuretice sunt primele
gesturi terapeutice în caz de instalare a insuficienţei cardiace la sugar
(hepatomegalie, creştere nejustificată în greutate).
21
 Tratamentul sindromului toxi-infecţios
Tratamentul sindromului toxi-infecţios include medicaţia antiinfecţioasă şi
a manifestărilor toxice (sindromul neurotoxic).
1. Tratamentul antiinfecţios
a) Alegerea iniţială a antibioticului depinde de agentul suspicionat şi de
vârsta copilului.
După eventuala cunoaştere a agentului incriminat (adesea dificilă) şi a
sensibilităţii acestuia se va putea trece la tratamentul ţintit.
În formele uşoare sau medii (fără sindrom neurotoxic) se poate începe cu
Penicilină G 100.000-200.000 U.I. /Kg c/zi, sau Ampicilină 100-200 mg /Kg c/zi
i.v. sau i.m., divizat la 6 ore interval.
Se poate administra şi o cefalosporină (Fortrum) şi se pot face asociaţii de
antibiotice:
Penicilina G + Kanamicină 15-20 mg/kg c/zi (2 prize)
Penicilina G + Gentamicină 5-7 mg/kg c/zi
Durata tratamentului este de 7-10 zile.
În cazul formelor toxice se va începe cu Oxacilină 200 mg/kg c/zi divizat
în prize la 6 ore, i.v. + Cloramfenicol 50-75 mg/kg c/zi la 6 ore interval.
La nou-născut se vor introduce la început două antibiotice; se preferă
tratamentul asociat: Ampicilină + Gentamicină.
Durata antibioterapiei în formele toxice este de 2 săptămâni până la 3
săptămâni.
b) Reguli de administrare a antibioticelor:
- În formele grave este recomandat, cel puţin iniţial, ca antibioticele să fie
administrate în perfuzie i.v. şi la un interval mai scurt (uneori 4 ore).
- Dacă după 2-3 zile de tratament (de administrare)m un antibiotic nu-şi
dovedeşte eficienţa se poate asocia un al doilea antibiotic.
22
 - Penicilina G se va dizolva 100.000 U.I. pentru 1 ml ser fiziologic (cel
puţin). Soluţiile mai concentrate produc pe lângă durere intensă şi o
fibroză a quadricepsului (cu şchiopătare) care în timp va necesita corecţie
chirurgicală.
- În eventualitatea utilizării a două antibiotice, administrarea lor nu va fi
oprită deodată. Un antibiotic, de regulă cel mai toxic, se va scoate din
tratament mai repede cu 2-3 zile.
- De câte ori este posibil să se obţină antibiograma, este bine să se
administreze antibioticul cu acţiune ţintită pentru a nu crea rezistenţă şi
numai când evoluţia nu este bună.
2. Fenomenele neurotixice vor fi combătute cu Hemisuccinat de
hidrocortizon sau cu Metilprednisalon i.v. şi prin asigurarea a cel puţin 10 g de
glucoză /kg c/zi (trebuie avut în vedere volumul de lichide care se administrează,
în special i.v., preferându-se satisfacerea necesităţilor curente cu minime,
deoarece alveolelor afectate „nu le place” perfuzia bogată sau rapidă, care poate
duce la edem pulmonar acut).
Tratament simptomatic
1. Combaterea febrei se va face numai dacă temperatura (intrarectală)
depăşeşte 38,5°C sau dacă durata hipertermiei trece de 2-3 zile.
Se dau antipiretice:
o Paracetamol 10-15 mg /kg c –oral (sau rectal, dacă este necesar), la
fiecare 4-6 ore.
o Aspirină 10-15 mg /kg c, la fiecare 4-6 ore, dacă temperatura este de
peste 39,5°C
o Se mai poate administra Algocalmin oral, injectabil sau supozitoare.

23
 o La copiii hipersensibili, cu crize convulsive în antecedente,
spasmofilii, se administrează Fenobarbital 3-5 ctg/kg/zi oral sau/şi
Diazepam 0,3 mg/kg/priză.
Febra poate fi combătută şi prin mijloace nespecifice:
- „împachetări reci”, baie generală cu apă caldă sau călduţă, mărirea
aportului de lichide.
Împachetările
Prin împachetări se înţelege învelirea completă a corpului în cearşafuri
umede, peste care se aplică unul uscat de flanelă. Împachetările reci au efect
hipotermizant, răcoritor, calmant, stimulant şi reglator al circulaţiei.
Datorită acestor efecte, împachetările reci se indică în stări febrile,
hiperexcitabilitate nervoasă, tulburări uşoare de respiraţie şi de circulaţie. Nu se
vor aplica împachetări la bolnavi în stare gravă, debili, astenici, nici la bolnavi
cardiaci sau pulmonari cronici.
Tehnica împachetărilor
Patul se acoperă cu o muşama, pentru a feri saltelele de umezeală, peste
care se întinde o flanelă dublă, care acoperă complet muşamaua, iar peste flanelă,
un cearşaf umed (înmuiat în apă şi stors parţial). Acesta din urmă trebuie să fie
destul de mare, pentru a înveli complet copilul, însă mai mic decât flanela.
Copilul este dezbrăcat complet şi culcat pe patul pregătit cu cearşaf umed.
Asistenta ridică mâinile copilului în sus şi înveleşte trunchiul dedesubtul axilelor
cu jumătatea stângă a cearşafului umed, introducând partea rămasă în plus sub
spate. apoi, ridică membrul inferior drept şi i se acoperă cu partea inferioară a
aripii stângi a cearşafului aplicată pe trunchi membrul inferior stâng, care rămâne
pe loc pe suprafaţa patului. Ceea ce mai rămâne din această parte a cearşafului se
aplică pe suprafaţa patului sub membrul inferior drept, pe care asistenta îl
reaşează la loc, între cele două membre rămânând porţiunea din cearşaful umed.
24
 Asistenta reaşează braţele ridicate ale copilului de-a lungul trunchiului şi
apoi le acoperă în întregime, până la gât cu aripa dreaptă a cearşafului. Astfel,
suprafeţele de joncţiune dintre membrele inferioare, precum şi cele dintre
membrele superioare şi trunchi vor fi izolate cu câte un strat al cearşafului umed.
Peste stratul umed se aplică strâns învelitoarea din flanelă, având grijă să fie
aderentă în jurul gâtului.
Partea de jos a învelitorii, care depăşeşte copilul, se introduce sub picioare.
Pentru ca împachetarea să fie corect executată, stratul umed trebuie să se
lipească bine de corp, să nu existe spaţii de aer între cearşaf şi suprafaţa corpului, iar
cearşaful umed să nu fie cutat nicăieri. În special partea de sub copil şi de la locurile
de joncţiune a suprafeţelor membrelor trebuie să fie bine întinsă, căci pielea macerată
de umiditate face mult mai uşor escare.
În caz de hiperpirexie, împachetarea trebuie schimbată din cinci în cinci
minute. Repetarea împachetărilor se va face conform indicaţiilor medicului.
După terminarea împachetării, copilul va fi şters cu prosoape uscate.
Temperatura minimă se poate obţine ≈10 minute după despachearea bolnavului şi
poate fi cu 2-3°C mai mică decât cea anterioară împachetării reci.
2. Sedarea uşoară a copilului se face cu Fenobarbital 2-10 mg/kg c sau Diazepam
0,3 mg/kg /priză.
3. Combaterea meteorismului abdominal.
Meteorismul abdominal determinat de starea toxică sau hipokalemie se
combate cu Miofstin (1 fiolă de 1 ml=0,5 mg neostigmină sau ¼ -½ tabletă de 5 ori/zi
din care se administrează 0,2-0,3 ml i.m. sau s.c. (putându-se repeta după 4 ore);
sondă pentru eliminarea gazelor, aplicarea de căldură umedă pe abdomen,
administrarea de potasiu, combaterea şocului.
4. Suferinţa cerebrală determinată de tulburări acidobazice şi hidroelectrolitice, cu
semne de edem cerebral, se combate cu oxigen, Manitol, ser glucozat 10% i.v. etc.
25
 5. Vărsăturile se combat cu Metoclopramid picături sau supozitoare sau sub
formă injectabilă.
6. Hipoxemia – administrare de O2 pe diferite căi (sondă, mască, incubatoare,
aparate de respiraţie artificială), aerisirea camerei.
7. Insuficienţa cardiacă: cardiotonice majore, diuretice, O2, în şocul toxic
dopaminergie şi cortizonice injectabile, timp de 24 h.

26
 CAPITOLUL III

ASPECTE ALE ÎNGRIJIRII COPILULUI SPITALIZAT

Frecvenţa bolilor respiratorii este cu atât mai crescută cu cât copilul este
mai mic, ocupă primul loc printre factorii cu morbiditate infantilă în ţara noastră,
în ţările cu climă temperată şi este explicată de particularităţile morfofuncţionale
ale aparatului respirator a sugarilor şi a copiilor mici, şi anume:
- Cavităţile nazale şi coanele sunt înguste la sugar, cu ţesutul cavernos al
mucoaselor puţin dezvolt, fapt care explică frecvenţa inflamaţiilor la acest nivel.
- Laringele este mai sus situat la sugar decât la adult şi permite uşor
vizibilitatea epiglotei, la examenul faringian, istmul glotic este îngust la copil.
Laringele se dezvoltă mai repede la pubertate.
- Traheea, cu lungimea de 4,5 cm, săracă în ţesut elastic şi slab fixată, are
bronhia principală dreaptă mai scurtă, cu calibru mai mare, care explică
pătrunderea mai uşoară a corpilor străini în această zonă.
- Toracele este cilindric la sugar, cu diametrele aproape egale, cu unghiul
epigastric obtuz, coastele orizontale, respiraţia de tip abdominal. Prin
verticalitatea corpului coastele devin oblice cu respiraţie toraco-abdominală la
băieţi şi costală la fete.
- Plămânii cântăresc 150 g la un an, 1000 g la pubertate. Epiteliul alveolar
pavimentos la sugar, cu spaţiul intraalveolar mai jos, se subţiază odată cu
creşterea ţesutului elastic pulmonar.
Frecvenţa respiratorie: 40 respiraţii/minut la 3 luni, 35 la 1 an, 30 la 3 ani
şi 25 la 5 ani.

27
 Pentru un copil spitalizarea şi boala sunt experienţe stresante deoarece este
despărţit de mediul său obişnuit, de persoanele care-i sunt dragi şi din cauza
alterării stării de sănătate.
Reacţia copilului la spitalizare şi boală depinde de vârstă, de experienţele
anterioare într-un spital, de susţinerea de care poate beneficia, de capacităţile de
adaptare şi de gravitatea afecţiunii.
Culegerea datelor:
 Vârsta
 Dezvoltarea fizică şi psihomotorie
 Reacţia la spitalizare: nelinişte, frică, plâns, agresivitate fizică şi verbală
 Antecedente medicale: se va aprecia gravitatea problemelor anterioare şi
repercusiunile lor asupra obişnuinţelor şi posibilităţilor de creştere şi
dezvoltare.
 Spitalizări şi experienţe anterioare: reacţia la spitalizările anterioare; mod de
adaptare; efectele spitalizării asupra comportamentului ulterior
 Susţinerea de care poate beneficia: în ce măsură familia poate vizita copilul,
doreşte să o facă şi să participe la îngrijiri.
 Manifestări ale afecţiunii prezente
Probleme:
1. potenţial de alterare a nutriţiei: deficit.
Cauze: refuz de a se alimenta, greţuri, vărsături, durere, reacţie la spitalizare.
2. potenţial de infecţie
Cauze: deficienţa sistemului imunitar, necunoaşterea măsurilor de protecţie
împotriva agenţilor patogeni.
3. potenţial de accidente:
Cauze: mediu necunoscut, constrângeri fizice, deplasare nesigură.
4. perturbarea somnului:
28
Cauze: mediu necunoscut, lipsa părinţilor, durere, intervenţii, tratamente.
5. anxietate
Cauze: mediu necunoscut, tratamente injectabile, despărţire de părinţi.
6. probleme legate de afecţiunea pentru care a fost spitalizat
Obiective:
Vizează:
 asigurarea condiţiilor de mediu
 diminuarea neliniştii
 reducerea durerii fizice
 diminuarea manifestărilor de dependenţă legate de boală
 promovarea creşterii şi dezvoltării
 prevenirea complicaţiilor
 prevenirea accidentelor
Intervenţii
1. asigurarea condiţiilor de mediu:
a. microclimat corespunzător (temperatură, luminozitate, umiditate).
b. Mediu securizant (plasarea patului la distanţă de surse de căldură,
plasarea de bare laterale sau plase la paturi, îndepărtarea obiectelor
tăioase).
c. Lenjerie de corp şi de pat curată.
d. Jucării în funcţie de vârstă.
2. abordarea copilului cu calm, blândeţe, răbdare.
3. asigurarea unui regim de viaţă echilibrat cu respectarea orelor de somn, baie,
alimentaţie în funcţie de vârstă.
4. pregătirea copilului pentru intervenţii i tratamente:
a. explicarea tehnicilor pe înţelesul copilului;

29
 b. copilul va fi lăsat să manevreze anumite aparate şi instrumente (fără a
exista pericolul desterilizării) şi să le utilizeze ca pe o jucărie;
c. pe cât posibil se vor evita măsurile de constrângere;
d. va fi felicitat şi recompensat pentru comportamentul din timpul
intervenţiei.
5. permiterea punerii în practică a abilităţilor dobândite: mers, îmbrăcat,
dezbrăcat, alimentat singur (în măsura permisă de boală şi sub supraveghere).
6. oferirea de activităţi de destindere utilizând materiale care pot fi aduse de
părinţi: jocuri, cărţi, casete audio cu muzică sau poveşti, casete video cu
desene animate.
7. încurajarea comunicării cu ceilalţi copii din salon.
8. asigurarea îngrijirilor igienice:
a. îndrumarea şi supravegherea în cazul copiilor mari;
b. efectuarea acestora în cazul copiilor mici.
9. supravegherea copilului:
a. măsurarea funcţiilor vitale şi vegetative;
b. observarea tegumentelor şi mucoaselor;
c. observarea stării generale;
d. aprecierea comportamentului
10. recoltarea produselor biologice şi patologice.
11. asigurarea alimentării copilului:
a. verificarea alimentelor primite de la bucătăria dietetică dacă corespund
regimului şi dacă au temperatura corespunzătoare).
b. Supraveghează alimentaţia celor care se autoservesc.
c. Alimentează sau ajută în alimentaţia copiilor mici.
d. Se acordă timp suficient alimentării.

30
 e. Se observă apetitul, cantitatea de alimente consumată şi apariţia unor
simptome după alimentaţie (greţuri, vărsături, diaree).
12. aplicarea tratamentului prescris.
13. aplicarea măsurilor de prevenire a infecţiilor nazocomiale
a. curăţenie, dezinfecţie, sterilizare, izolare;
b. purtarea echipamentului de protecţie;
c. interzicerea vizitelor persoanelor străine;
d. respectarea circuitelor funcţionale.
14. participarea la examinarea medicală a copilului.
15. prevenirea accidentelor:
a. nu se vor lăsa medicamente la îndemâna copilului;
b. se va verifica temperatura alimentelor şi lichidelor ce urmează a fi
oferite;
c. supravegherea atentă a copilului, trierea jucăriilor.
16. educaţia mamei privind îngrijirile ulterioare la domiciliu; se referă la:
a. semnele de recunoaştere a complicaţiilor (febră);
b. modificarea aspectului sputei;
c. intensificarea durerii;
d. necesitatea administrării de lichide necesare fluidificării secreţiilor;
e. se explică necesitatea, obligativitatea efectuării toaletei cavităţii bucale
după expectoraţie.
f. Necesitatea unui program de viaţă echilibrat, cu alternarea perioadelor
de activitate, cu repaus.

31
 CAPITOLUL IV
ÎNGRIJIRI ACORDATE COPIILOR CU
BRONHOPNEUMONIE

32
Spitalul : JUDEŢEAN DE URGENŢĂ TÂRGOVIȘTE
Secţia : PEDIATRIE

DOSAR DE ÎNGRIJIRE NR.1

CULEGEREA DATELOR

DATE DE IDENTITATE
Nume: B.
Prenume: G. vârsta: 5 ani, 8 luni sex: M
Data internării: anul 2015 luna 03 ziua 11 ora 9.05
Data externării: anul 2015 luna03 ziua 17 ora12.30
Domiciliu: Târgoviște Judeţul: Dâmboviţa

Starea de constiență- copil conștient, orientat temporo- spațial

Comportament : copil agitat
Mod de internare: Familie
Particularitati:-

ASPECTE SOCIOLOGICE
Mod de viata: Singur De familie DA Altul .
Mediul: urban
Ocupatie: copil introdus în colectivitate ( grădiniță)
Probleme sociale : nu sunt

33
SURSA DE INFORMAŢII:

- Pacientul: -
- Aparţinătorii: de la mamă, care a relatat toate antecedentele copilului
- Alte persoane semnificative: -
- Membrii echipei de îngrijire : medic curnt, asistente medicale
- Documente medicale: foaia de bservație, foi de temperatură
- Motivele internării : febră 40°C, frison, junghi toracic, mialgii, artralgii,
tahicardie, tuse, dispnee, dureri abdominale, stare generală alterată
- Metode de culegere a datelor -Interviul: DA
- Istoricul bolii: boala debutează în urmă cu 2 zile cu febră moderată la
început, tuse, dureri abdominale, inapetență; simptome care se accentuează și
pentru care părinți aduc copilul la spital .
- Antecedente:
♦Heredocolaterale: mama neagă luesul, TBC-ul, SIDA,alte boli cronice
în familie.
♦Fiziologice personale: al 2-lea copil, naștere eutocică, prezentație
craniană cu o greutate de 3300gr, alimentat natural, dezvoltare psihomotorie în
raport cu vârsta. Imunizari în maternitate – BCG si anti HVB ; imunizari in
primele luni: DTP, VPOT simultan la 2 luni la dispensarul medica,l
terapie antirahitică – Vigantoletten 500U/zi
♦Patologice personale: fără importanță

- Factori de risc legaţi de modul de viaţă: nu există.

34
 DIAGNOSTICE MEDICALE

Diagnosticul medical la internare: Bronhopneumonie obstructivă

Diagnosticul medical la externare: Bronhopneumonie obstructivă.

EXAMENUL CLINIC PE APARATE

Starea generală: alterată, febril, adinamic, speriat.

Starea de nutriţie în raport cu vârsta: G: 24,300 Kg; Înălţime: 1,20 m
Facies: suferind, herpes labial.
Tegumente: fierbinți, acoperite de transpirații, ușor deshidratate.
Mucoase: uscate, ușor palide.
Fanere: unghii, păr îngrijite.
Ţesut conjuctiv – adipos: normal reprezentat
Sistem ganglionar: ganglioni palpabili, nedureroși.
Sistem muscular: normoton, normokinetic.
Sistem osteo - articular: integru, articulații mobile
Aparat respirator: torace normal conformat, reducerea excursiilor costale de
partea dreaptă, murmur vezicular diminuat.
Aparat cardiovascular: cord în limite fiziologice, tahicardie, nu sunt semne de
atingere cardiacă.
Aparat digestiv: abdomen suplu, ușor sensibil la palpare, greață, inapetență,
scaune de aspect normal.
Ficat, căi biliare, splină: ficat ușor mărit de volum.
Aparat uro genital: lojile renale libere,oligurie.
Sistem nervos, organe de simţ: ROT prezente egale bilateral, nu sunt semne de

35
iritație meningeală.

EVALUARE INIŢIALĂ

Elementefizice RH – pozitiv, Grupa sanguinǎ – A(II)

Date Antropometrice : Greutate – 24,300 kg
TA – 90/55 mmHg
P – 110 pulsații/ min
R – 38 r/min
T0 – 39,20C
Mama negă alergii alientare și medicamentoase.
Nevoia fundamentală
Nevoi fiziologice
1. A respira, a avea o
bună circulaţie
2. A se alimenta
3. A elimina
4. A se mişca, a avea o
bună postură
5. De a dormi, a se
odihni
Înǎlţime – 120cm
Manifestarea de Sursa de dificultate
dependenţă
Dispnee, polipnee, Afectarea
detresă respiratorie parenchimului
pulmonar
Dureri abdominale, Afectarea pleurei
grețuri, inapetență. diafragmatice
Polipnee,oligurie. Febră
Postură antalgică, Dureri abdominale.
decubit lateral, cu
genunchii flectați
Hiposomnie, somn Tusea, febra, frisonul.
agitat.

6. A se îmbrăca, Adinamie Mialgii, altralgi.

dezbrăca
7. A menţine temperatura Hipertemie T0=39,20C Proces infecțios
în limite fiziologice
8. A fi curat Nu poate să-și Adinamie, febră.
efectueze igiena.
9. A evita pericolele Adinamie Stare general alterată
10.A comunica cu Necooperant. Stare general alterată,
semenii speriat
36
 11.A învăţa să-şi păstreze
sănătatea
Nevoi spirituale
12.De a păstra religia şi
valorile personale
Nevoisociale
13.De a fi util
Nevoi psihologice
14. De a se recreea
Necesită educație Lipsa unor cunoștințe
pentru sănătate. privind menținerea
sănătății, vârsta mică.
În funcție de principiile Ortodox
familiei.
Nu are posibilitatea de Stare general alterată
a fi util
Nu poate avea activități Stare general alterată
recreaative.

DIAGNOSTICE DE NURSING LA INTERNARE

1. Durere determinată de junghi toracic
2. Hiposomnie ca urmare a tusei, febrei, mialgii, altralgii.
3. Hipertermie ca urmare a procesului infecțios.
4. Detresă respiratorie, afectarea parenchimului pulmonar.
5. Alimentație insuficientă determinată de greață ca urmare a iritației pleurei
diafragmatice.
6. Posibile complicații prin lipsa organismului privind imunitatea dobândită .
7. Anxietate din cauza stării de boală, manifestată prin agitație, neliniște.
8. Cunoștințe insuficiente despre boală.

OBIECTIVELE ÎNGRIJIRILOR

1. Aplicarea măsurilor de nursing în vederea rezolvării dependențelor.

2. Asigurarea igienei pe parcursul internării.
3. Asigurarea confortului pe parcursul internării.
4. Imbunătățirea respirației prin oxigenoterapie.

37
5. Educarea copilului în spiritual unei vieți sănătoase.
6. Aderarea copilului la măsuri de igienă și confort.

38
 PLAN DE ÎNGRIJIRE – PACIENT B.G. 5 ani, 8 luni

Data Problema Obiectivele de intervenţii Evaluarea

pacientului îngrijire autonome delegate acţunilor
11.03.2017 Dificultate în Îmbunătățirea Administrez medicația:
Asigur confortul Obiectiv
respiraţie: respirației. fizic – salon -Medicație nerealizat, se
-dispnee, Diminuarea tusei. aerisit, sursă de
etiologică:antibioterapie. menţine
-polipnee, Hidratare O2, pat, lenjerie dispneea,
-Tratarea hipoxiei
-tuse corespunzătoare. curată. polipneea,
cerebrale - O2 terapie.
moniliformă, Prevenirea Hidratare tirajul
-Tatarea dezechilibrelor
obositoare, tiraj complicațiilor. corespunzătoare intercostal.
hidroelectrolitice –
costal, Optimizarea cu ceai, apă Circulaţie
perfuzie cu soluții
-alterarea condițiilor de plată, supă inadecvată
perfuzabile.
circulaţiei igienă. zarzavat. manifestată
-Tratarea insuficienței
manifestată prin Monitorizarea prin:
cardiace – digitalice.
cianoză -tahicardie
funcțiilor vitale. -Tratament simptomatic
perioronazală 150 bătăi /
– antitermice.
discretă. minut,cianoză
-Tratarea carențelor
discretă.
vitaminice – vit.C
Recoltări hematologice,
biochimice.
Ex . radiologic.
12.03.2017 Dificultate în Copilul să Salon luminos, Administrez medicația Starea
alimentaţie prin prezinte respiraţie cu t°=18-21°C,şi corespunzătoare. copilului ușor
deficit eficientă. umiditate 40%, Efectuez testarea la ameliorată.
manifestată prin: Copilul să se cu sursă de tuberculină cu PPD. Respirația
39
 inapetenţă,greață. odihnească oxigen. îmbunătățită.
Somn agitat: tuse suficient. Supraveghez S-a diminuat
chinuitoare. Copilul să nu funcțiile vitale. polipneea.
Discomfort prezinte Asigur lichide Se menține
respirator complicații. suficiente. tusea,
Liniștesc copilul inapetența,
cu privire la teama.
puncția venoasă Febra se
și la menține la
0
administrarea 38,2 C.
medicației. Nu a avut
scaun.
13- Alimentație Copilul să Asigur copilului Administrez medicația Stare generală
insuficientă – primească alimente în conform FO ameliorată.
15.03.2017
inapetență. alimente în raport funcție de Îmbunătățirea
Somn agitat în cu vârsta. dorința acestuia respirației.
prima parte a Să fie echilibrat și de stadiul Funcțiile
nopții. fizic și psihic. evolutiv al bolii. vitale cu
Discomfort fizic Să poată Facilitez relația valori spre
determinat de comunica cu cu familia. normal.
prezența familia. Liniștesc A început să
branulei. copilul. se alimenteze
Discomfort mai bine.
psihic ca urmare Comunicare
a bolii, a lipsei îmbunătățită.
familiei, a
propriului
habitat.

40
 16- Agitație Copilul să fie Explic copilului Administrez medicația Stare general
determinată de pregătit pentru care sunt conform FO bună.
18.03.2017
dorința de externare. normele de Fenomenele
externare. igienă specific patologice
vârstei respiratorii au
dispărut.
19.03.2017 Neliniște Părinții să Informez familia Administrez medicația Stare general
determinată de primească cu normele ce conform FO bună.
dorința de a se informațiile trebuiesc Este pregătit
externa. necesare cu respectate de externare.
privire la perioada referitor la
de convalescență perioada post
a copilului. internare.
20.03.2017 Se externează vindecat.

41
 EVALUARE LA EXTERNARE

Nevoia fundamentală Manifestarea de Sursa de dificultate

dependenţă
Nevoi fiziologice
1. A respira Independent – 28/ min
respirație eficientă.
2. A se alimenta Independent – au Regim alimentar
dispărut durerile corespunzător vârstei
abdominale
3. A elimina Independent – -
eliminări fiziologice.
4. A se mişca, a avea o Dependent – postură Adinamie, stare
bună postură inadecvată, mers convalescență.
încetinit.
5. De a dormi, a se odihni Independent – somn -
fiziologic
6. A se îmbrăca, dezbrăca Dependent – necesită Adinamie, stare
ajutor. convalescență..
7. A menţine temperatura Independent – T 0
-
0
în limite fiziologice =36,4 C
8. A fi curat Dependent – necesită Adinamie.
ajutor.
9. A evita pericolele Independent -
10.A comunica cu semenii Independent – -
comunicare eficientă.
11.A învăţa să-şi păstreze Independent. -
sănătatea
Nevoi spirituale
12.De a păstra religia şi Independent. -
valorile personale
Nevoi sociale
13.De a fi util Independent. -

Nevoipsihologice

14.De a se recreea Independent. -

42
 EXAMENE DE LABORATOR

DATA EXAMENE DE VALORI VALORI

LABORATOR ŞI GĂSITE NORMALE
PARACLINICE
11.03.2017 Hemoleucogramă

Leucocite 12.000 4 - 11/*103/μL

Hgb 9,6 gr% 13- 14 g%

Trombocite 258.000 150.000 –

3
400.000%mm
VSH 38mm/h 3-5 mm/h

Fibrinogen= 280 mg% 200-400mg/dl

Calcemia 8,5 mg/% 9,0-10,5mg/dl

Exudat faringian Medii sterile absent S.H.

Examen sumar de urină Aspect clar; Fără elemente

albumină, patologice
glucoză absentă;
în sediment –
nimic
patologic
Radiografie toracică Infiltrate lobar ITN (imagine
unilateral dreapta toracică normală)
IDR la PPD Negativ Negativ

43
 MEDICAŢIA

DATA MEDICAŢIA DOZA DOZA CALEA DE

UNICĂ TOTALĂ ADMINIS-
TRARE
11.03- Brofimen. 1 măsură 3măsuri Orală
19.03.2017
Paracetamol 60 mg 1tb La nevoie Orală
Metoclopramid 15 pic. 45 pic Orală
HHC 25 mg 50mg 100mg i.v.
Ampicilină 250 mg 500mg 1gr. i.v.
Gentamicină 40 mg 40mg 80mg i.v.
Digoxin 0,25 mg 0,25 mg oral
Fenobarbital 40 mg 1tb La nevoie oral

EPICRIZA
Copilul B.G., în vârstă de 5 ani și 8 luni, s-a internat cu febră, frison,
junghi toracic, stare generală alterată, tuse, tahicardie. I s-au efectuat următoarele
investigaţii: ex. laborator – hemoleucogramă, VSH, fibrinogen, calcemie, exudat
faringian, examen sumar de urină, radiografie toracică, IDR la PPD.
Pe baza datelor clinice si paraclinice se stabilește diagnosticul de
Bronhopneumonie obstructivă.
S-a efectuat tratament cu antibiotice 10 zile, antitermice, vitamine.
După 10 zile de spitalizare starea generală a copilului s-a îmbunătățit.
Se externează cu următoarele recomandări:
- va evita expunerile la frig, aglomerații;
- va continua tratament la domiciliu cu sirop tuse, vit. C;
- se va prezenta la medicul de familie cu scrisoarea medicală.

44
 TEHNICĂ APLICATĂ BOLNVULUI

RECOLTAREA EXUDATULUI FARINGIAN

Exudatul faringian este un lichid rezultat în urma unui proces inflamator

faringian.
Scop:
Explorator
 Depistarea germenilor patogeni de la nivelul faringelui în vederea
tratamentului
 Depistarea persoanelor sănătoase purtătoare de germeni
Recomandări:
Recoltarea se face nu numai în angine , ci şi în alte boli care pot fi declanşate
de o infecţie faringiană (nefrite, RAA).
Materiale:
De protecţie
 Masca de tifon
Sterile
 Spatulă linguală
 Eprubetă cu tampon faringian sau ansă de Pt
 Eprubete medii de cultură
 Ser fiziologic sau glicerină 15%
Nesterile
 Tăviţă renală
 Stativ pentru eprubete
 Lampă de spirt

45
  Chibrituri
Pregătirea pacientului
Pregătire psihică

 Se explică necesitatea recoltării

 Se anunţă şi i se explică tehnica
Pregătire fizică
 Se anunţă să nu mănânce, să nu bea apă
 Să nu i se instileze soluţii dezinfectante în nas, să nu facă gargară
 Se aşează pacientul pe un scaun
Execuţie
- se recoltează înainte de administrarea antibioticelor sau sulfamidelor
- asistenta se spală pe mâini şi se dezinfectează cu alcool
- işi pune masca de protecţie
- invită pacientul să deschidă gura şi inspectează fundul de gât
- deschide eprubeta cu tamponul faringian
- flambează gâtul eprubetei şi o închide cu dop steril
- apasă limba cu spatula linguală
- cu tamponul faringian şterge depozitul de pe faringe şi amigdale, dezlipeşte
o porţiune din falsele membrane (când este cazul)
- flambează gura eprubetei şi introduce tamponul faringian în eprubeta care se
închide cu dopul flambat
- la indicaţia medicului, întinde produsul obţinut pe lame de sticlă
pentru frotiuri colorate sau însămânţează imediat pe medii de cultură, succesiv
două eprubete din aceeaşi recoltare
- se spală pe mâini cu apă şi săpun
Pregătirea produsului pentru laborator

46
- se transportă produsul la laborator evitând suprainfectarea
- dacă nu este posibilă însămânţarea la patul bolnavului, tamponul se
umezeşte în prealabil cu ser fiziologic sau glicerină 15%
Se reoraganizează locul.
Notarea în foaia de observaţie:

- se notează data recoltării, numele persoanei căreia i s-aefectuat recoltarea

- dacă s-au făcut însămânţări sau nu.
De ştiut
- timpul scurs de la recoltare la însămânţare să nu depăşească 5-6 ore
- înainte de recoltare se inspectează regiunile de unde urmează să se recolteze
- recoltarea se face nu numai în angină, ci şi în alte boli care pot fi declanşate
de o infecţie faringiană (nefrite,RAA).
De evitat
- îmbibarea tamponului cu salivă
- atingerea dinţilor

47
Spitalul : JUDEŢEAN DE URGENŢĂ
Secţia : PEDIATRIE

DOSAR DE ÎNGRIJIRE NR.2

CULEGEREA DATELOR
DATE DE IDENTITATE
Nume: R.
Prenume: A. vârsta: 3 luni și 3 săptămâni Data nașterii 27.10.2014 sex: M
Data internării: anul 2015 luna 02 ziua 17 ora 9.05
Data externării: anul 2015 luna03 ziua 02 ora12.30
Domiciliu: Târgoviște Judeţul: Dâmboviţa

Starea de constiență- copil conștient

Comportament : copil agitat
Mod de internare: Familie
Particularitati:-

ASPECTE SOCIOLOGICE
Mod de viata: Singur De familie DA Altul .
Mediul: urban
Ocupatie: -
Probleme sociale : locuiesc la bloc, confort 2, apartament cu 3 camere în care
locuiesc 5 persoane.

SURSA DE INFORMAŢII:

- Pacientul: -

48
 - Aparţinătorii: de la mamă, care a relatat toate antecedentele copilului
- Alte persoane semnificative: -
- Membrii echipei de îngrijire : asistente medicale, medic curant
- Documente medicale: foaie de temperatură, foaie de observație.
- Motivele internării : febră 39,4°C, tuse productivă frecventă, obstrucţie
nazală,dispnee, tiraj, cornaj, discretă cianoză peri oro nazală.
- Metode de culegere a datelor -Interviul: DA
- Istoricul bolii: boala debutează în urmă cu 2 zile cu febră moderată la
început, tuse, dureri abdominale, inapetență; simptome care se accentuiază și
pentru care părinți aduc copilul la spital și este internat în spital.
- Antecedente:
♦Heredocolaterale: mama neagă luesul, TBC-ul, SIDA,alte boli cronice
în familie.
♦Fiziologice personale: nastere eutocică,prezentaţie craniană, APGAR 8
la 1 minut apoi 9 la 5 minute, greutatea la nastere = 3150gr, lungimea = 50 cm,
tine capul la 2 luni, priveşte, gângureşte. Alimentat cu lapte de mamă 2 luni,
apoi artificial cu lapte praf NAN, este al 3 – lea copil al familiei naştere
naturală,eutocică
Imunizari în maternitate – BCG si anti HVB
Imunizarile in primele luni: DTP, VPOT simultan la 2 luni la dispensarul
medical .
Greutate la internare: 5320 gr. , lungimea 58 cm
♦Patologice personale: fără importanță
- Factori de risc legaţi de modul de viaţă: nu există.

49
 DIAGNOSTICE MEDICALE
Diagnosticul medical la internare: Bronhopneumonie
Diagnosticul medical la externare: Pneumonie pneumococică.

EXAMENUL CLINIC PE APARATE

Starea generală: alterată, febril, adinamic, speriat.

Starea de nutriţie în raport cu vârsta: 5320 gr. , lungimea 58 cm
Facies: suferind.
Tegumente: fierbinți, acoperite de transpirații, ușor deshidratate.
Mucoase: uscate, ușor palide.
Fanere: unghii, păr îngrijite.
Ţesut conjuctiv – adipos: normal reprezentat
Sistem ganglionar: ganglioni palpabili, nedureroși.
Sistem muscular: normoton, normokinetic.
Sistem osteo - articular: integru, articulații mobile
Aparat respirator: dispnee expiratorie, accentuată în timpul plânsului,bătăi ale
aripioarelor nasului, tirj, cornaj, tuse spastic, chinuitoare, la auscultaţie raluri
subcrepitante în ploaie.
Aparat cardiovascular: cord în limite fiziologice, tahicardie, nu sunt semne de
atingere cardiacă.
Aparat digestive: abdomen suplu, a prezentat 2 vărsături după un acces de tuse,
scaune 1-2/zi normale ca aspect şi consistenţă
Aparat uro genital: nictiuni fiziologice, urini de aspect normal.
Sistem nervos, organe de simţ: ROT prezente egale bilateral, nu sunt semne de
iritație meningeală.

50
 EVALUARE INIŢIALĂ
Elementefizice RH – pozitiv, Grupa sanguinǎ – A(II)
Date Antropometrice : Greutate – 5320gr Înǎlţime – 58cm
P – 120 pulsații/ min
R – 44 r/min
T0 – 39,40C
Mama neagă alergii alimentare și medicamentoase.
Nevoiafundamentală Manifestarea de Sursa de dificultate
dependenţă
Nevoi fiziologice
1.A respira, a avea o bună Dispnee, polipnee, Afectarea
circulaţie detresă respiratorie parenchimului
pulmonar
2.A se alimenta Dureri abdominale, Afectarea pleurei
grețuri, inapetență. diafragmatice
3.A elimina Pierderi de lichide în Febră
exces prin polipnee,
vărsături.
Oligurie
4.A se mişca, a avea o Postură antalgică Agitația
bună postură
5.De a dormi, a se odihni Hiposomnie, somn Tusea, febra, frisonul.
agitat.
6.A se îmbrăca, dezbrăca Dependent, sugar Vârsta mică
7.A menţine temperatura Hipertemie T0=39,40C Proces infecțios
în limite fiziologice
8.A fi curat Nu poate să-și Sugar
efectueze igiena.
9.A evita pericolele Necesită supraveghere Sugar
10.A comunica cu semenii Agitat. Dispnee, tuse.
11.A învăţa să-şi păstreze Necesită formarea de Vârsta mică.
sănătatea deprinderi.

51
Nevoi spirituale
12.De a păstra religia şi În funcție de principiile Ortodox
valorile personale familiei.
Nevoisociale
13.De a fi util Nu are posibilitatea de Sugar
a fi util
Nevoi psihologice
14. De a se recreea Nu poate avea activități Sugar
recreaative.

DIAGNOSTICE DE NURSING LA INTERNARE

1. Dificultate în respiraţie datorită obstrucţiei căilor respiratorii manifestată
prin: dispnee, polipnee, tuse productivă, tiraj costal; alterarea circulaţiei
manifestată prin cianoză perioronazală discretă, tahicardie –150 bătăi/minut.
2. Dificultate în alimentaţie prin deficit manifestată prin : inapetenţă, greaţă,
meteorism abdominal. .
3. Hipertermie datorită procesului inflamator pulmonar manifestată prin
febră 39,2°C.
4. Dificultate în a dormi datorită obstrucţiei căilor respiratorii, dispneei şi
tusei,
manifestată prin insomnie, agitaţie.
5. Alterarea integrităţii tegumentelor manifestată prin eritem fesier.

OBIECTIVELE ÎNGRIJIRILOR

1.Obiective globale:să-i asigur îngrijiri care să determine însănătoşirea copilului

2.Obiective specifice: -. Monitorizarea respiraţiei
- monitorizarea funcţiei cardiace
- corectarea deficitului de lichide

52
 - corectarea hipoxemiei şi acidozei
- efectuarea tratamentului de urgenţă
- combaterea febrei
- educaţi mamei cu privire la supravegherea sugarului
3.Obiective pe termen lung:- îndrumarea familiei pentru a preveni îmbolnăvirile
- evitarea aglomeraţiilor
- respectarea tratamentului şi imunizărilor în perioada în
cate copilul este sănătos

53
 PLAN DE ÎNGRIJIRE – PACIENT R.A. 4 luni

Data Problema pacientului Obiectivele de Intervenţii Evaluarea

îngrijire autonome delegate acţunilor
17.02.2017 1. Dificultate în - Sugarul să aibă 1.Eliberarea O2 – terapie, Obiectiv parţial
respiraţie o bună respiraţie; căilor clopot semietanş realizat.
datorită obstrucţiei -sugarul să fie respiratorii. 4-6 l pe minut . Administrez O2
căilor respiratorii aşezat într-un Condiţii igienice Antibioterapie cu: sub izoletă.
manifestată salon luminos, de cazare. Ampicilină i.v
prin:dispnee, cu t°=8-21°C,şi Lumină, căldură, Oxacilină per-
polipnee, tuse umiditate 40%, umiditate Cefazolin fuzie Uşoară
moniliformă, cu sursă de corespunzătoare. Digoxin0,02- ameliorare, febra
obositoare, tiraj oxigen; Trunchiul şi 0,04iv scade = 38°C.
costal,, în piston” -sugarul să fie umerii mai Furosemid
- alterarea circulaţiei aşezat într-o ridicaţi (se pune 2mg/kc
20.02.2017
manifestată prin poziţie care să-i Antipiretice:
un sul sub
cianoză favorizeze o Paracetamo supo-
perioronazală bună respiraţie; umeri), în poziţie zitoare.
discretă,tahicardie – -administrarea semişezândă. Monitorizez
150 bătăi pe minut. tratamentului -se reduce pulsul la intervale
prescris de aportul de indicate de medic
medic. lichide până la Notez valoarea
- Sugarul să fie 120 ml/Kgc/zi obţinută în foaia
alimentat şi de temperatură
hidratat Administrez
corespunzător. medicaţie
Copilul să fie
54
2.Dificultate în alimentat şi 2.Administrez antiemetică, la
alimentaţie prin hidratat ceai cu indicaţia medic.
deficit manifestată suficient: linguriţa.- Metoclopramid
prin: -rehidratarea Tatonez
picături(4picături)
-inapetenţă orală hidratarea orală a
-vărsături Alimentaţie prin sugarului cu
- meteorism sondă gastrică. ceai, Gesol.
abdominal - Sugarul să Administrez
prezinte medicaţie
3. Hipertermie temperature antiinfecţioasă
datorită procesului corpului în limite 3. Asigur comform
inflamator pulmonar fiziologice. condiţii de prescripţiilor
manifestată prin - Sugarul să aibă medicale la 12
febră 39,2°C. un somn liniştit. confort termic în ore şi diazepam.
4. Dificultate în a - Sugarul să aibă salon; Paracetamol60mg
dormi datorită tegumente la 4-6 ore sau
obstrucţiei căilor curate, integer, Sugarul va fi supozitoare
respiratorii, dispneei normal colorate. schimbat după Algocalmin
şi tusei, manifestată Mucoase fără
prin insomnie, manifestări fiecare val de
agitaţie. pathologic. transpiraţie;
5. Alterarea
integrităţii Asigur
tegumentelor şi hidratarea
mucoaselor.
corectă;
Măsor t°, pulsul,

55
 şi le notez în
foaia de
temperatură;
Planificarea
îngrijirilor şi
intervenţiilor
delegate, astfel
încât acestea să
fie minime în
intervalul24,00-
6,00.
5.Asigur igiena
corporală,
generală şi
locală,
prin efectuarea
băii parţiale a
sugarului.
21.02.2017 Dificultate în Sugarul să - aşez sugarul cu Administrez Obiectiv realizat
respiraţie datorită prezinte o bună trunchiul şi medicaţia parţial, sugarul
obstrucţiei căilor respiraţie. umerii mai prescrisă de respiră mai bine.
respiratorii Să respire liber. ridicaţi pentru a medic. Nu a avut nevoie
56
 manifestată prin: Să prezinte căile favoriza de O2 decât o
-dispnee la efort respiratorii respiraţia; dată/zi. A
- tiraj libere. -efectuez început să respire
- tuse productivă. dezobstrucţia eficient.
Alimentaţie căilor respiratorii Obiectiv realizat
25.02.2017
inadecvată datorită Copilul să fie prin aspirarea parţial, a primit
suferinţei respiratorii, alimentat şi secreţiilor şi alimente pe cale
a tusei şi a febrei. hidratat suficient. nebulizare; orală – lapte de
monitorizez mamă 55ml şi
Hipertermie prin funcţiile vitale şi ceai administrat
proces infecţios vegetative. cu linguriţa.
pulmonar Sugarul să aibă - rehidratarea
manifestată prin: temperatura orală. Obiectiv realizat
- febră 38,5°C. corpului în -Administrez parţial, febra a
limitele normale. alimentaţia prin început să
sondă gastrică cedeze.
Administrez
lichide cu
linguriţa - ceai
îndulcit;
-Calculez
bilanţul ingesto-
excreta.

26.02.2017 Respiraţie Sugarul să Eliberez căile Administrez

ineficientă. respire eficient. respiratorii de medicația Obiectiv realizat
secreţii. conform FO parţial, a primit
Alimentaţie alimente pe cale
57
 inadecvată datorită orală – lapte de
tusei. Copilul să mamă 55ml şi
primească Mama alimentat ceai administrat
1.03.2017 Subfebrilitate37,8 C– alimentaţie
0
sugarul la sân. cu linguriţa.
rectal. suficientă în Am efectuat
raport cu vârsta proba suptului. Obiectiv realizat
şi nevoile parţial, febra a
nutritive şi cu Asigur condiţii început să
vârsta. de confort termic cedeze.
în salon.
Sugarul să -Administrez
prezinte lichide oral.
temperatură în
limite
fiziologice.
Agitație determinată Copilul să fie Explic copilului Administrez Stare general
de dorința de pregătit pentru care sunt medicația bună.
externare. externare. normele de conform FO Fenomenele
igienă specific patologice
vârstei respiratorii au
dispărut.
02.03.2017 Se externează ameliorat.

58
 EVALUARE LA EXTERNARE

Nevoiafundamentală Manifestarea de Sursa de dificultate

dependenţă
Nevoi fiziologice
1.A respira, a avea o bună Independent –
circulaţie respirație eficientă

2.A se alimenta Independent – se

alimentează bine.
3.A elimina Independent – eliminări
fiziologice.
4.A se mişca, a avea o Dependent. Sugar .
bună postură
5.De a dormi, a se odihni Independent –
respirație eficientă
6.A se îmbrăca, dezbrăca Independent – se
alimentează bine.
7.A menţine temperatura Independent – eliminări
în limite fiziologice fiziologice.
8.A fi curat Dependent. Sugar .

9.A evita pericolele Necesită supraveghere Sugar

10.A comunica cu semenii Comunicare adecvată Sugar
vârstei
11.A învăţa să-şi păstreze Necesită formarea de Vârsta mică.
sănătatea deprinderi.
Nevoi spirituale
12.De a păstra religia şi În funcție de principiile Ortodox
valorile personale familiei.
Nevoisociale
13.De a fi util Nu are posibilitatea de Sugar
a fi util
Nevoi psihologice
14. De a se recreea Nu poate avea activități Sugar
recreaative.

59
 EXAMENE DE LABORATOR

DATA EXAMENE DE VALORI VALORI

LABORATOR ŞI GĂSITE NORMALE
PARACLINICE
1.03.2017 Hemoleucogramă

Leucocite 12.000 4 - 11/*103/μL

Hgb 9,6 gr% 13- 14 g%

Trombocite 258.000 150.000 –

3
400.000%mm
VSH 20mm/h 3-5 mm/h

Fibrinogen= 280 mg% 200-400mg/dl

Calcemia 8,5 mg/% 9,0-10,5mg/dl

Examen sumar de urină Aspect clar; Fără elemente

albumină, glucoză patologice
absentă; în
sediment – nimic
patologic
Radiografie toracică Opacităţi ITN (imagine
nodulare toracică normală)
confluente
retrocardiac şi
intertraheobronşic.

60
 MEDICAŢIA

DATA MEDICAŢIA DOZA DOZA CALEA DE

UNICĂ TOTALĂ ADMINIS-
TRARE
11.03- Ampicilină 250 mg 250 mg 500mg i.v.
19.03.2017
Gentamicină 40 mg 20mg 40 mg i.v.
( 6mg/kg/zi)
Digoxin 0,25 mg 0,25 mg oral
Nurofen soluție orală 2,5 ml 7,5 ml peros

Metoclopramid 3 pic. 6 pic. peros

EPICRIZA
Sugar în vârstă de 4 luni s-a internat în secția de Pediatrie pentru: febră
39,4°C, tuse productivă frecventă, obstrucţie nazală,dispnee, tiraj, cornaj,
discretă cianoză peri oro nazală.
Pe baza datelor clinice și paraclinice se stabilește diagnosticul de
Bronhopneumonie.
S-a efectuat tratament cu : Ampicilină, Cefazolin, Digoxin, Furosemid
2mg/kc, Paracetamol 60 mg, Metoclopramid 3 pic.
Examenele de laborator a pus în evidență: anemie, VSH cu valori crescute,
calcemia sub limita inferioară, iar rg. toracică - Opacităţi nodulare confluente
retrocardiac şi intertraheobronşic.
La internare toate nevoile au fost de dependență datorită stării generale
alterate dar și vârstei mici.
La externare au rămas de dependență nevoile ce țin de vârsta mică a
copilului.
Se externează după 12 zile, vindecat clinic.

61
 Mama va merge cu ieșirea din spital la medicul de familie care va
monitoriza sugarul la domiciliu.

62
 TEHNICĂ APLICATĂ PACIENTULUI
OXIGENOTERAPIA

Scop: terapeutic
- Asigurarea unei cantităţi corespunzătoare de O2 la ţesuturi prin
combaterea hipoxiei determinate de :
 scăderea O2 alveolar ;
 diminuarea hemoglobinei ;
 tulburări în sistemul circulator ;
 probleme care interferează cu difuziunea pulmonară .
Indicaţii :
 în hipoxii circulatorii( insuficientei cardiacă, edem pulmonar acut –EPA,
infart miocardic –IMA.
 în hipoxii respiratorii de diverse căuşe şi grade;
 stări de şoc ;
 bolnavii anesteziaţi cu anestezie generală , până la revenirea stării de
conştientă ;
 bolnavilor cu complicaţii post-operatorii(hemoragie, tulburări circulatorii
şi respiratorii );
 lăuze şi nou-născuţi cu suferinţe în oxigenare .
Surse de O2
 staţie centrală de O2 ;
 microsatie ;
 butelie cu O2 .
Precauţii în utilizarea surselor de O2
 oxigenul favorizează combustia, prezenţa sa trebuie atenţionata ;
  pacienţii şi vizitatorii vor fi atenţionaţi asupra pericolului fumatului sau a
unei flăcări în preajma sursei de O2;
 se vor verifica echipamentele electrice din încăperea respective ;
 se va evita utilizarea materialelor generatoare de electricitate statică
(materiale sintetice) şi a materialelor inflamabile(uleiuri, alcool);
 aparatele de monitorizare sau aspirare vor fi plasate în partea opusă sursei
de O2;
 transportul buteliilor cu O2 se va face pe cărucioare, evitându-se lovirea
lor în timpul transportului ;
 buteliile cu O2 vor fi aşezate în poziţie vertical ape un support şi vor fi
fixate pe perete cu inele metalice, departe de calorifer sau soba ;
 cunoaşterea de către personalul care manevrează oxigenul , alocului de
amplasare a extinctoarelor şi a modului de utilizare al acestora.
Metode de administrare a oxigenului :
 Prin sondă nazală ;
 Prin masca ;
 Prin ochelari ;
 Prin cortul de O2.
Echipamente necesar administrării O2:
 Sursa de oxigen - prevăzută cu un manometru de presiune şi un redactor
de presiune , Oxigenul este adus la patul pacientului de la sursă, prin conducte de
culoare albastră;
 Umidificator – un recipient prevăzut cu barbotor ce conţine apă sterile
alcoolizată . Conţinutul umidificatorului se schimbă zilnic. Cu ajutorul
barbotonului se umidifica oxigenul ce va fi administrat;
 Debitmetru – indică volumul în litrii dfe oxygen pe minut(6-8l/min la
indicaţia medicului );
  Sonda nazală – cateter, masca de O2 său cort, în funcţie de metoda aleasă;
 Material adeziv(leucoplast) ptr fixarea sondei în cazul în care se
administrează O2 prin sondă .
A)Administrarea O2 prin sondă nazală este metoda cea mai frecventă
utilizată ;
 permite administrarea O2-ului în concentraţie de 25-45%;
 poate fi utilizată ptr o terapie pe termen lung ;
 nu poate fi utilizată la pacienţii cu afecţiuni ale mucoasei nazale;
Pregătirea pacientului :
PSIHIC ; se unformeaza cu privire la tehnica ce urmează a fi efectuată ;
FIZIC ; poziţie semisezand, dacă este posibil .
Efectuarea tehnicii :
 pregătirea psihică a pacientului , asigurându-l de luarea tuturor măsurilor
de precauţie şi aşezarea pacientului în poziţie corespunzătoare(dacă este posibil,
poziţie semisezand, care favorizează expansiunea pulmonară ) ;
 asamblarea echipamentului ;
 dezobstruarea cailor respiratorii ;
 măsurarea lungimii sondei , pe obraz de lanara la tragus (ureche);
 umectarea sondei cu apă sterile ptr facilitarea inserţiei şi prevenirea lezării
mucoasei nazale ;
 introducerea sondei în nara şi fixarea acesteia pe onraz cu benzi de
leucoplast .
 dacă se utilizează masca de O2 , aceasta se va aşeza acoperind nasul şi
gura pacientului şi se va fixa cu o curea în vjurul capului ;
 fixarea debitului de administrare a oxigenului în funcţie de prescripţia
medicalui;
 aprecierea răspunsului therapeutic a administrării oxigenului (observarea
culorii tegumentelor , măsurarea respiraţiei şi pulsului );
 supravegherea pacientului ptr depistarea semnelor de toxicitate sau de
apariţie a unor complicaţii;
 supravegherea echipamentelor de administrare a oxigenului (presiune,
debit) ;
 acordarea suportului psihic al pacientului pe timpul administrării
oxigenului şi combaterea oricărei căuşe de discomfort ;
 mobilizarea periodică a sondei ;
 scoaterea sondei odată pe zo şi introducerea ei în cealaltă nara ;
 curăţarea echipamentului la terminarea tehnicii ;
B)Prin masca (cu sau fără reinhalarea aerului respirat ) :
 permite administrarea oxigenului în concentraţie de 40-60%;
 este incomoda din cauza sistemului de prindere şi etanşeizare ;
 accentuează starea de anxietate , mai ales la copii ;
 poate cauza iritaţia tegumentelor fetei ;
 nu se va utilize la pacienţii cu arsuri la nivelul fetei .
C)Prin ochelarii ptr oxigen :
 sunt prevăzuţi cu 2 sonde care se introduce în ambele nări ;
 se utilizează la copii şi la pacienţii agitate ;
 sunt mai bine toleraţi de pacienţi .
D)Cortul de oxygen :
 frecvent utilizat la copii ;
 concentraţia O2 nu poate depăşi 50%;
 are dezavantajul că atmosfera de sub cort se încălzeşte şi se supraancarca
cu vapori datorită faptului că pacientul inspiră şi expiră în acelaşi mediu ;
 oxigenul introdus în cort nu va fi umidificat , ci trecut prin instalaţii de
racier ;
  în cort se pot monta instalaţii de racier ;
 copiii vor fi supravegheaţi permanent ptr a nu disloca cortul .
Incidente şi accidente :
- dacă recipientul ptr barbotarea oxigenului se răstoarnă lichidul poate fi
împins de oxygen în căile respiratorii ale pacientului , asfixiindu-l;
- în cazul utilizării prelungite a oxigenului , în concentraţii mari sau la
presiuni ridicate pot apărea:
 iritatrea locală a mucoasei, congestie ;
 edemul alveolar ;
 hemoragie intraalveolara ;
 atelectazie (turtirea , colabare a unui plămân din cauza lipsei aerului
alveolar ;
 pătrunderea gazului în esofag duce la distensie abdominală.
DE REȚINUT :
 administrarea oxigenului se face după permeabilizarea cailor respiratorii;
 înainte de efectuarea tehnicii se vor lua toate măsurile de precauţie ;
 pe timpul administrării se va supraveghea atent pacientul şi echipamentul
de administrare(manometrul de presiune şi indicatorul de debit ).
ANEXE
Figura1- Modificari alveolare in bronhopneumonie

Figura 2-Vascularizatia plamanilor

Figura 3 – Ssistemul respirator
Figura 4 – Examen radiologic al plamanilor
Figura 5- Forme de bronhopneumonie
 BIBLIOGRAFIE

1. Dr. Albu Roxana Maria –„Anatomia si fiziologia omului” – Editura

Corint, Bucuresti – 1997
2. Dr. Ciofu Eugen – ,,Esențial în pediatrie”, Editura, Amaltea, 2002
București
3. Dr. Geormaneanu Mircea – „Pediatrie”, Editura Didactica si Pedagogica
Bucuresti, 1997 – vol. I.
4. Dr., Marcian, Crin, - ,,Tratat de nursing”, Editura medicală, Bucureşti,
2010
5. Dr., Marcian, Crin, Dr. Vladimir, Mihăilescu, -,,Puericultură şi pediatrie,
îndreptar pentru cadre medii”, Editura, RCR, PRINT ,Bucureşti 2009
6. Dr. Trifan N. Nicolae –„Puericultura si pedriatie” – Editura Medicala,
Bucuresti, 1997
7. Titirca Lucretia –„Tehnici de evaluare si ingrijire acordate de asistentii
medicali”, Editura Viata Medicala Romaneasca, 1997 (vol. I)
8. Titirca Lucretia –„Manual de ingrijiri speciale acordate pacientilor de
asistentii medicali”, Editura Viata Medicala Romaneasca, 1998.