Sunteți pe pagina 1din 9

Curs 2

NURSING IN PSIHIATRIE

Rolul asistentului medical


Asistentul medical în sănătate mintală trebuie să îndeplinească anumite
roluri, pe care le vom descrie în continuare.
1. Oferă îngrijire profesională competentă
Rolul de asistent medical este fundamental în toată practica medicală.
Asistenţii medicali în psihiatrie şi domeniul sănătăţii mintale „intră într-un
parteneriat cu pacienţii şi, prin utilizarea ştiinţelor umane şi a artei de a îngriji
pacienţii, dezvoltă cu aceştia o relaţie de ajutor”
Asistentul medical:
 Evaluează valorile şi experienţele de viaţă personală ale pacientului.
 Stabileşte şi menţine un mediu de îngrijire corespunzător;
 Foloseşte o serie de abilităţi de comunicare, atât verbale cât şi
nonverbale (ce includ empatie, ascultare, observare, etc.);
 Face diferenţa între relaţiile sociale şi profesionale;
 Recunoaşte influenţa culturii şi a etniei asupra procesului
terapeutic şi acordă îngrijire conform nivelului de cultură şi a etniei
a persoanei respective;
 Mobilizează toate resursele necesare creşterii accesului pacientului
la serviciile de sănătate mintală;
 Înţelege şi răşpunde la reacţiile pacienţilor, cum ar fi: furie,
anxietate, frică, durere, neputinţă, disperare;
 Oferă susţinere aparţinătorilor pacienţilor.
2. Administrarea şi monitorizarea îngrijirilor medicale
Datorită naturii problemelor de sănătate mintală există consecinţe unice
de practică în administrarea şi monitorizarea îngrijirilor medicale. Siguranţa în
asistenţa medicală în sănătate mintală are un înţeles unic, deoarece mulţi dintre
pacienţi prezintă un risc de autovătămare sau de autoneglijare. Pacienţilor le
poate lipsi capacitatea, din punct de vedere al sănătăţii mintale, să participe la
luarea deciziilor. Asistentul medical trebuie să fie atent la reacţiile adverse,
deoarece capacitatea pacientului de a se autosemnala poate fi afectată.
Asistentul medical în sănătate mintală:
 Asistă şi învaţă pacienţii să facă alegeri care să susţină schimbările
pozitive, în ceea ce priveşte comportamentul şi/sau relaţiile lor;
 Încurajează pacienţii în îndeplinirea sarcinilor şi în a avea grijă de
ei înşişi;
 Utilizează cea mai potrivită tehnică pentru acordarea unor îngrijiri
medicale sigure, folositoare şi eficiente; Administrează
medicamentele adecvate, în condiţii de siguranţă, monitorizând
răspunsul terapeutic, reacţiile adverse, precum şi incompatibilitatea
cu alte medicamente sau substanţe;
 Evaluează reacţiile pacienţilor în activităţile de zi cu zi.
3. Rezolvarea cu uşurinţă a situaţiilor neprevăzute
Rezolvarea cu uşurinţă a situaţiilor neprevăzute este esenţială în
circumstanţe critice, adică în situaţii de urgenţe psihiatrice sau, chiar medicale.
Acestea includ: autoagresiunea şi heteroagresiunea, precum şi schimbări bruşte
ale stării psihice.
Asistentul medical:
 Evaluează pacienţii pentru riscul consumului/abuzului de substanţe
psihoactive;
 Cunoaşte resursele necesare gestionării unei situaţii de urgenţă
psihiatrică sau medicală;
 Monitorizează siguranţa pacienţilor pentru a depista din timp
schimbări în starea pacientului şi intervine în situaţiile de urgenţă;
 Ia în considerare consecinţele legale şi etice în situaţii
imprevizibile;
 Participă la procesul de „interviu clinic” împreună cu medicul
psihiatru;
 Încurajează şi ajută pacienţii să caute grupuri de suport pentru
ajutor reciproc şi sprijin;
 Evaluează răspunsul şi percepţia pacientului la asistenţa medicală şi
la alte îngriiri medicale.

Principiile care coordonează comportamentul asistentului medical în


psihiatrie
1. Bolnavul psihic este cu adevărat bolnav
În psihiatrie, datorită particularităţilor simptomatologiei clinice, există
frecvent, următoarele tendinţe de abordare a bolnavului psihic:
 Tendinţa de a nu-l lua în serios, de a considera comportamentul
acestuia o „comedie”. Trebuie să ne ferim de atitudini care ignoră
prezenţa bolii, cum sunt: ironia, comportamentele represive,
discursurile moralizatoare;
 Tendinţa de a-i „raţionaliza” simptomele (de ex. a-i spune unui
psihotic că este imposibil să comunice la distanţă fără aparatură sau
a-i spune unui anxios că nu are nicio raţiune teama lui etc.
 Tendinţa de a considera, uneori, bolnavul psihic ca pe o persoană cu
inteligenţă diminuată (de ex. tendinţa de a ne adresa unor pacienţi
cu schizofrenie ca şi cum aceştia nu ar înţelege sau ar fi surzi);
 Tendinţa de a nu ţine cont de suferinţa morală a pacientului. Astfel,
nu trebuie să considerăm pacienţii cu schizofrenie ca fiind fără
afect.
2.Bolnavul psihic trebuie respectat ca personalitate umană:
 Este adevărat că frecvent, comportamentul pacientului psihic îi
conferă acestuia un aspect ridicol, umilitor. Acest aspect riscă să
creze între el şi noi o situaţie de tipul „dominare-sumisiune”; din
partea noastră, o atitudine autoritară, agresivă, brutală, arbitrară; iar
din partea pacientului, o atitudine de supunere sau de revoltă;
 Nu trebuie să uităm că pacientul este un om care trebuie respectat;
 A avea faţă de el o atitudine de „distanţă autoritară”, adică a avea
un raport strict „administrativ”, fără implicaţii umane afective, este
o atitudine neadecvată;
 A avea cu el rtaporturi false, adică a-l considera inferior, dându-i
pedepse (pentru că este „rău”) sau recompense (pentru că este
„cuminte”) este de asemenea, o atitudine greşită
3. Bolnavul psihic cere un efort pentru a fi înţeles
Bolnavul psihic este departe de a fi mereu uşor de înţeles. Astfel, el poate
apărea ca ferm, impermeabil, dar sub această aparenţă poate exista multă
suferinţă. Asistentul medical trebuie să înţeleagă că toate comportamentele
bolnavului au un sens.
4. Între asistentul medical şi pacient trebuie să se stabilească o relaţie
empatică
Între două fiinţe umane care vin în contact, se stabileşte întotdeauna un
raport afectiv, care poate fi pozitiv (respect) sau negativ(repulsie,
desconsiderare). Este util, de asemenea, ca profesionistul în sănătate mintală să
aibă o relaţie de susţinere şi încurajare cu/faţă de membrii familiei pacientului.
Glosar de termeni- B
BENEFICIUL PRIMAR SI SECUNDAR AL BOLII
Prin beneficiul bolii se desemneaza in general orice satisfactie directa sau indirecta
pe care un subiect o obtine de pe urma bolii sale. Beneficiul primar este cel care
participa la insasi motivarea unei nevroze: satisfactie aflata in simptom, fuga in boala,
modificare avantajoasa a relatiilor cu cei din jur.

BISEXUALITATE
Notiune introdusa in psihanaliza de Freud sub influenta lui Wilhelm Fliess: orice fiinta
umana are, din punct de vedere constitutional, dispozitii sexuale totodata masculine
si feminine, ce se regasesc in conflictele pe care subiectul le traieste pentru a-si
asuma propriul sex. Beneficiul secundar se distinge de precedentul prin:

– aparitia sa ulterioara, ca un castig suplimentar sau o folosire de catre subiect a


unei boli deja constituite;

– caracterul sau extrinsec in raport cu determinismul initial al bolii si cu sensul


simptomelor;

– faptul ca este vorba de satisfactii narcisice sau legate de autoconservare mai


degraba decat de satisfactii direct libidinale.

BULIMIA
Foame, caracterizata printr-un apetit vorace. Un episod bulimic poate fi urmat de
vărsături intentionale la unele persoane.

Glosar de termeni- C
CANIBALIC
Termen utilizat pentru a desemna relatiile de obiect si fantasmele corelative activitatii
orale, prin asemanarea cu canibalismul practicat de anumite populatii. Termenul
exprima metaforic diferitele dimensiuni ale incorporarii orale: dragoste, distrugere,
conservare interioara si insusirea calitatilor obiectului. Uneori se vorbeste de stadiul
canibalic ca echivalent al stadiului oral sau, mai exact, ca echivalent al celui de al
doilea stadiu oral descris de Abraham (stadiul sadic-oral).

CATARSIS
Eliberarea ideilor, gândurilor şi a materialelor represate din inconştient, însoţită de un
raspuns emoţional şi de o eliberare a tensiunii. Frecvent observata în timpul
tratamentului, atât individual, cât şi de grup, poate apărea de asemenea în afara
terapiei.

CATHARTICA (METODA CATHARTICA)


Metoda de psihoterapie care are drept efect terapeutic o „curatare” (catharsis), o
descarcare adecvata a efectelor patogene. Cura permite subiectului sa evoce si chiar
sa retraiasca evenimentele traumatice de care sunt legate aceste afecte, ceea ce le
asigura abreactia. Din punct de vedere istoric, „metoda cathartica” tine de perioada
(1880-1895) cand terapia psihanalitica se defineste progresiv pornind de la
tratamentele realizate sub hipnoza.
CAZ-LIMITA
Termen utilizat cel mai adesea pentru a desemna afectiuni psihopatologice situate la
limita dintre nevroza si psihoza, in special schizofreniile latente care prezinta
simptomatologie cu aspect nevrotic.

CENZURA
Functie care tinde sa interzica dorintelor inconstiente si formatiunilor care deriva din
acestea accesul la sistemul preconstient-constient.

CLIVAJ AL EULUI
Termen folosit de Freud pentru a desemna un fenomen cu totul deosebit pe care l-a
constatat mai ales in fetisism si psihoze: coexistenta, in cadrul eului, a doua atitudini
psihice fata de realitatea exterioara in masura in care aceasta rezista unei exigente
pulsionale; una tine cont de realitate, cealalta refuza realitatea respectiva si o
inlocuieste cu un produs al dorintei. Aceste atitudini coexista fara a se influenta
reciproc.

CLIVAJ AL OBIECTULUI
Mecanism descris de Melanie Klein si considerat de ea ca apararea cea mai primitiva
impotriva angoasei: obiectul, vizat de pulsiunile erotice si distructive, este scindat
intr-un obiect „bun” si un obiect „rau”, care vor avea destine relativ independente in
jocul introiectiilor si al proiectiilor. Clivajul obiectului este activ in special in pozitia
paranoid-schizoida, in care se refera la obiecte partiale. El se regaseste in pozitia
depresiva, unde se refera la obiectul total. Clivajul obiectelor este insotit de un clivaj
corelativ al eului in eu „bun” si eu „rau”, eul fiind constituit pentru scoala kleiniana in
primul rand din introiectii ale obiectelor.

CLOACALA (TEORIE CLOACALA)


Teorie a copilului care nu cunoaste distinctia dintre vagin si anus: femeia nu poseda
decat o cavitate si un orificiu, confundat cu anusul, prin care se nasc copiii si se
realizeaza coitul.

CLORPROMAZINA
Un derivat de fenotiazina utilizat în primul rând ca un agent antipsihotic şi în tratarea
simptomelor de greaţă şi vărsături. Medicamentul a fost sintetizat în 1950 şi a fost
folosit în psihiatrie pentru prima dată în 1952. În prezent, clorpromazina este unul
dintre cele mai utilizate medicamente in practica medicală.

COGNITIE
Proces mental de cunoaştere şi de a deveni conştient. Una dintre funcţiile ego-ului,
este strâns asociată cu judecata. Grupurile care studiaza propriile procese si
dinamica folosesc mai mult cogniţia decat grupurile care subliniaza emotiile.

COMPENSARE
Mecanism de aparare conştient sau de obicei inconştient prin care o persoană
încearcă să contrabalanseze o deficienta imaginara sau reala, fizica, psihologica sau
ambele.

COMPLEX
Ansamblu organizat de reprezentari si amintiri cu mare intnsitate afectiva, partial sau
total inconstiente. Un complex se formeaza pe baza relatiilor interpersonale din
istoria infantila; el poate structura toate nivelurile psihologice: emotii, atitudini,
comportamnte adaptate.

COMPLEX DE CASTRARE
Complex centrat pe fantasma castrarii, care ofera un raspuns problemei puse
copilului de diferenta anatomica dintre sexe (prezenta sau absenta a penisului):
aceasta diferenta este atribuita taierii penisului la fetita. Structura si efectele
complexului catrarii sunt diferite la baiat si la fata. Baiatul se teme de castrare ca de
realizarea unei amenintari paterne ca raspuns la activitatile sale sexuale; de aici
rezulta pentru baiat o intensa teama de castrare. La fata, absenta penisului este
resimtita ca un prejudiciu pe care ea incearca sa-l nege, compenseze sau repare.
Complexul castrarii se afla in stransa relatie cu complexul Oedip si in special cu
functia interdictiva si normativa a acestuia.

COMPLEX DE INFERIORITATE
Termen care isi are originea in psihologia adleriana; el desemneaza, intr-un mod
foarte general, ansamblul de atitudini, reprezentari si comportamente care sunt
expresii mai mult sau mai putin deghizate ale sentimentului de inferioritate sau ale
reactiilor acestiua.

COMPLEXUL ELECTRA
Termen utilizat de Jung pentru a desemna varianta feminina a complexului Oedip,
pentru a marca existenta unei simetrii la cele doua sexe, mutatis mutandis, a
atitudinii fata de parinti.

COMPLEXUL OEDIP
Ansamblu organizat de dorinte amoroase si ostile pe care copilul le resimte fata de
parintii sai. In forma numita pozitiva, complexul se prezinta ca in legenda despre
Oedip rege: dorinta ca rivalul care este personajul de acelasi sex sa moara si dorinta
sexuala fata de personajul de sex opus. In forma sa negativa, situatia apare
inversata: iubire pentru parintele de acelasi sex si ura geloasa fata de parintele de
sex opus. De fapt, aceste doua forme se regasesc in grade diferite in forma numita
completa a complexului Oedip. Dupa Freud, complexul Oedip atinge intensitate
maxima intre 3 si 5 ani, in timpul fazei falice; declinul sau marcheaza intrarea in
perioada de latenta. La pubertate cunoaste o reactivare si este depasit cu mai mult
sau mai putin succes printr-un tip particular de alegere de obiect. Complexul Oedip
joaca un rol fundamental in structurarea personalitatii si in orientarea dorintei umane.
Psihanalistii il considera axa de referinta majora a psihopatologiei, incercand sa
determine pentru fiecare tip patologic modalitatile sale de manifestare si de
rezolvare. Antropologia psihanalitica incearca sa regaseasca structura triunghiulara a
complexului Oedip, a carei universalitate o afirma, in culturile cele mai diverse si nu
doar in cele in care predomina familia de tip european.

COMPLEX PATERN
Termen folosit de Freud pentru a desemna una dintre dimensiunile majore ale
complexului Oedip: relatia ambivalenta fata de tata.

COMPULSIE LA REPETITIE
A. La nivelul psihopatologiei concrete, proces incoercibil si de origine inconstienta,
prin care subiectul se plaseaza activ in situatii neplacute, repetand astfel experiente
vechi, fara a-si aminti de prototipul lor; dimpotriva, subiectul are impresia foarte
puternica ca este vorba de ceva pe deplin motivat in actualitate.
B. La nivelul elaborarii teoretice pe care i-o da Freud, compulsia la repetitie este
considerata un factor autonom, ireductibil in ultima analiza la o dinamica conflictuala
axata doar pe jocul principiului placerii si al principiului realitatii. Ea este pusa
esential in legatura cu caracterul cel mai general al pulsiunilor, si anume, caracterul
lor conservator.

CONDENSARE
Una dintre principalele modalitati de functionare a proceselor inconstiente: o
reprezentare unica exprima ea singura mai multe lanturi asociative la a caror
intersectie se situeaza. Din punct de vedere economic, ea este in acest caz investita
cu energii care, legate de aceste diferite lanturi, vin sa i se adauge.
Condensarea e activa la nivelul simptomului si, in general, in diferite formatiuni ale
inconstientului. Cel mai clar se evidentiaza in vis.
Ea se traduce prin faptul ca, in comparatie cu continutul sau latent, continutul
manifest al visului este laconic: el constituie o traducere abreviata a continutului
latent. Condensarea nu trebuie totusi asimilata unui rezumat: desi fiecare element
manifest este determinat de mai multe semnificatii latente, invers, fiecare din acestea
poate fi prezenta in mai multe elemente; pe de alta parte, elementul manifest nu
reprezinta sub acelasi raport fiecare din semnificatiile din care deriva, astfel incat, el
nu le subsumeaza unui concept.

CONDITIONARE
Procedură conceputa pentru a modifica comportamentul potenţial. Există două tipuri
principale de conditionare: clasica si operanta. Conditionarea classica sau
Pavloviana presupune perechi de stimuli, unul adecvat, cum ar fi oferirea de alimente
unui câine pentru a produce salivaţie, si celalalt inadecvat, cum ar fi un sunet de
clopot, care în sine nu are un efect asupra salivaţiei. După ce stimulii au fost
împerecheati de mai multe ori, câinele răspunde la stimulul inadecvat (de clopot) de
la sine. În conditionarea operanta, o activitate dorita este întărită printr-o recompensa
data subiectului de fiecare data cand efectueaza actul. Ca rezultat, activitatea devine
automata, fără a fi nevoie de o intarire ulterioara.

CONFABULATIE
Umplere inconstienta a lacunelor de memorie imaginind experienţe care nu au nici o
baza reala. Este comună în sindroame organice ale creierului.

CONFLICT PSIHIC
In psihanaliza, se vorbeste de conflict atunci cand, in subiect, se confrunta exigente
interne contrare. Conflictul poate fi manifest (intre o dorinta si o cerinta morala, de
exemplu, sau intre doua sentimente opuse) sau latent, acestea din urma putand sa
se exprime intr-un mod deformat in conflictul manifest si sa se traduca mai ales prin
formarea de simptome, prin tulburari de comportament sau de caracter, etc.
Psihanaliza considera conflictul ca fiind constitutiv pentru fiinta umana, si aceasta in
diferite perspective: conflict intre dorinta si aparare, conflict intre diferitele sisteme
sau instante, conflict intre pulsiuni, in sfarsit conflict oedipian, in care nunumai ca se
confrunta dorinte contrarii, dar in care acestea se lovesc de interdictie.

CONFRUNTAREA
Actiune de anunţare a unei persoane cum sta în legătură cu el, ceea ce
experimenteaza şi cum este perceput. Folosit în spirit de implicare profunda, aceasta
tehnica este un instrument puternic pentru a schimba relatii; folosit ca o încercare de
a distruge o alta persoană, poate fi dăunătoare. În terapia de grup şi individuala,
valoarea confruntarii este probabil stabilită de terapeut.

CONSTRUCTIE
Termen propus de Freud pentru a desemna o elaborare a analistului mai larga si mai
departata de material decat interpretarea si destinata in primul rand reconstituirii unei
parti din istoria infantila a subiectului atat sub raportul faptelor reale, cat si sub
raportul fantasmelor.

CONSTIENTA/CONSTIINTA
A. In sens descriptiv: calitatea momentana ce caracterizeaza perceptiile externe si
interne in cadrul ansamblului fenomenelor psihice.
B. Conform teoriei metapsihologice a lui Freud, constiinta este functia unui sistem,
sistem perceptie-constiinta (Pc-Cs). Din punct de vedere topic, sistemul perceptie-
constiinta este situat la periferia aparatului psihic, primind informatii atat din lumea
exterioara, cat si din lumea interioara, adica senzatii care se inscriu in seria
neplacere-placere si reviviscentele mnezice. Adesea, Freud leaga functia perceptie-
constiinta de sistemul preconstient, desemnat atunci ca sistem preconstient-constient
(Pcs-Cs). Din punct de vedere functional, sistemul perceptie-constiinta se opune
sistemelor de urme mnezice care constituie inconstientul si preconstientul: la nivelul
sau, nici o excitatie nu lasa urme durabile. Din punct de vedere economic, el se
caracterizeaza prin faptul ca dispune de o energie care se misca liber, apta de a
suprainvesti un anumit element(mecanismul atentiei). Constiinta joaca un ol
important in dinamica conflictului (evitare constienta a dezagreabilului, reglare mai
discriminatorie a principiului placerii) si in cadrul curei (functia si limita constientizarii),
dar ea nu poate fi definita ca unul din polii conflictului defensiv.

CONSTIENTUL
O diviziune a teoriei topografice a mintii a lui Freud. Conţinutul conştientului este în
domeniul constiintei din totdeauna. Termenul este de asemenea folosit pentru a
descrie o funcţie a constientei organice.

CONSTIINTA
Parte a sinelui care judeca propriile valori şi performanţe. Este adesea folosit ca
sinonim cu superego.

CONTRAINVESTIRE
Proces economic postulat de Freud ca suport pentru numeroase activitati defensive
ale eului. El consta in investirea de catre eu a reprezentarilor, sistemelor de
reprezentari, atitudinilor, etc., susceptibile sa se opuna accederii la constiinta si
motilitate a reprezentarilor si dorintelor inconstiente.

CONTRATRANSFER
Ansamblu de reactii inconstiente ale analistului fata de persoana analizata si in
special fata de transferul acesteia. Termnul poate desemna de asemenea rezultatul
mai mult sau mai putin durabil al unui asemenea proces.

CONTINUT LATENT
Ansamblu de semnificatii la care ajunge analiza unui produs al inconstientului, in
special a visului. O data descifrat, visul nu mai apare ca o relatare in imagini, ci ca o
organizare de idei, un discurs, exprimand una sau mai multe dorinte.
CONTINUT MANIFEST
Desemneaza visul inainte de a fi supus investigarii analitice, asa cum ii apare celui
care il viseaza si il povesteste. Prin extensie, se poate vorbi de continut manifest al
oricarui produs verbalizat – de la fantasma la opera literara – care devine obiectul
unei interpretari din perspectiva metodei analitice.

CONVERSIE
Mecanism de formare a simptomelor activ in isterie si in special in isteria de
conversie (vezi acest termen). El consta in transpunerea unui conflict psihic in
simptome somatice, motorii (de exemplu, paraliziile) sau senzitive (amnezii sau
dureri localizate) si in incercarea de a-l rezolva pe aceasta cale. Termenul conversie
este pentru Freud corelativ unei conceptii economice: libidoul detasat de
reprezentarea refulata este transformat in energie de inervatie. Specifica pentru
simptomele de conversie e insa semnificatia lor simbolica: ele exprima prin
intermediul corpului reprezentari refulate.

CUANTUM DE AFECT
Factor cantitativ postulat ca substrat al afectului trait subiectiv, in scopul desemnarii
elementului invariant in diversele modificari ale acestuia: deplasare, detasare de
reprezentare, transformari calitative.