Sunteți pe pagina 1din 9

Curs 1

NURSING IN PSIHIATRIE

Sănătatea mintală reprezintă un deziderat general, însă în dobândirea şi


menţinerea acesteia survin variate chestiuni ce necesită o analiză atentă: ce
înseamnă, în viaţă de zi cu zi, acest concept? Cum poate fi definit cât mai
concret? Unde este limita între sănătatea mintală şi tulburarea psihică? Acestea
sunt doar câteva dintre motivele pentru care psihiatria prezentului oferă
controverse.
În diferite situaţii de viaţă, punem eticheta „nu eşti normal”, normalitatea
fiind, de asemenea, o noţiune ambiguă şi, deseori, legată de judecăţi de valoare,
în mod special, de valori culturale şi de valori ale societăţii. Chiar şi în cadrul
aceleaşi culturi, conceptele de sănătate mintală pot evolua în timp, pe măsură ce
valorile societăţii se schimbă.
Ce este normalitatea?
Se spune adesea că toţi suntem „un pic anormali”; este oare această
afirmaţie adevărată sau nu? Această întrebare poate fi mai uşor de explicat, dacă
înlocuim cuvântul „normal” cu cuvântul „sănătos”, şi atunci apare întrebarea
dacă „este normal ca o persoană să fie puţin nesănătoasă?”
Dificultatea ce apare în încercarea de a răspunde la această întrebare este
reprezentată de faptul că noţiunea de „normalitate” este folosită în mai multe
sensuri. Ea este folosită în medicină pentru a încadra o persoană, de exemplu,
atunci când se discută despre înălţimea normală, greutatea normală ş.a.m.d. În
acest sens, în ceea ce priveşte sănătatea mintală, normalitatea poate fi definită de
următoarele atribute:
 Sentiment de bine;
 Utilizarea sublimării ca principal mecanism de apărare;
 Capacitatea de a amâna plăcerile prezente pentru altele din viitor;
 Păstrarea unui sens intact al realităţii;
 Relaţii interpersonale armonioase.
Aceste atribute sunt prezente când vorbim despre sănătatea mintală a unei
persoane, dar mai sunt şi alte aspecte, care aparţin socialului ce ne înconjoară.
Astfel, viaţa normală implică mai multe activităţi, precum:
 Adaptarea la situaţia de muncă;
 Activităţile de timp liber;
 Managementul contactelor sociale;
 Adaptarea la sexul opus.
Diferenţierea dintre o tulburare psihică şi sănătatea mintală este dificil de
făcut, având în vedere faptul că nu există un test specific care să arate că ceva
este în neregulă. Nu există probe biologice pentru tulburarea de anxietate sau
pentru depresie, ori explorări imagistice pentru schizofrenie sau pentru
tulburarea bipolară. Există multe ipoteze care încearcă să explice modul de
apariţie a tulburărilor psihice, însă anumiţi experţi din domeniul sănătăţii
mintale consideră că tulburările psihice sunt legate de alterări ale cantităţii de
neurotransmiţători, de modificări neurodevelopmentale sau de mutaţii la nivel
genetic. În prezent, nicio ipoteză nu explică, în totalitate, apariţia tulburărilor
psihice.
Luând în considerare cele descrise mai sus, putem concluziona că
sănătatea mintală reprezintă, mai degrabă, un concept general, reprezentat de
starea de bine personală, de o conştientizare a propriilor calităţi, alături de
capacitatea de a face faţă, în viaţa de zi cu zi, armonios, totodată, ţinând cont de
dorinţele proprii, dar şi de cele ale comunităţii extinse.
Ce este o tulburare psihică?
În medicină se discută despre boli, iar în psihiatrie vorbim de tulburări.
Tulbuirarea mintală, privită ca o disfuncţie semnificativă la nivelul gândirii, al
afectivităţii şi comportamentului unei persoane, această stare patologică 6
afectând considerabil capacitatea persoanei de a relaţiona cu alţii şi de a
funcţiona în viaţa de zi cu zi. Simptomele care apar pot varia, ca durată şi
intensitate, de la o persoană la alta, în funcţie de tipul de tulburare şi de
trăsăturile de personalitate ale fiecăruia, precum şi de momentul de viaţă în care
se află această persoană. Aceste tulburări pot apărea la oricine, indiferent de sex,
vârstă, cultură, naţionalitate, religie, nivel de educaţie sau viaţă.
Tulburările psihice trebuie privite şi din perspectivă longitudinală,
perspectivă din care putem să avem un episod de boală sau mai multe. Pe lângă
simptomatologia clinică, caracteristică episodului, trebuie să ţinem cont şi de
structura de personalitate prezentă, dar şi de contextul de viaţa în care se află
persoana respectivă.
Atât caracteristicile biologice, cât şi cele psihosociale au un rol important
în dezvoltarea unei tulburări psihice sau a unei tulburări de personalitate.
 Acestea sunt reprezentate de:
 Gen;
 Vârstă;
 Încărcătură genetică;
 Evenimente stresante de viaţă şi boli somatice, mai ales cerebrale;
 Abilităţile persoanei de a face faţă la stresori, de a rezolva
probleme, de a-şi construi relaţii sociale, de a se relaxa, de a avea
satisfacţii şi sens;
 Reţeaua de suport social.
Criterii majore pentru diagnosticul bolii mintale (psihoză)
Criteriile de psihoză include:
1. Comportament bizar;
2. Experienţă anormală;
3. Pierderea contactului cu realitatea;
4. Lipsa de perspectivă.
Compararea caracteristicilor unei persoane care are o problemă de sănătate mintală, cu o
persoană fără probleme, este redată în tabelul de mai jos.
Sănătate mintală Tulburare psihică
Se acceptă pe sine şi pe alții. 1. 1. Sentimente de neadecvare. Stimă
Sentimente de neadecvare. Stimă de de sine scăzută
sine scăzută
Capacitatea de a face față şi de a 2. Incapacitatea de a face față la stres.
tolera stresul. Poate reveni la normală Comportament inadecvat după un
după un eveniment de viaţă eveniment eveniment de viata
de viaţă.
Capacitatea de a stabili relații strânse și 3. Incapacitatea de a stabili şi a
de durată cu alte menţine relații cu alte persoane
persoane
Capacitatea de a lua decizii 4. Capacitate scăzută de a lua decizii
Asumarea responsabilității pentru 5. Incapacitatea de a accepta
acţiunile sale responsabilitatea pentru acţiuni
Optimist 6. Pesimist
Îşi cunoaşte bine limitele . 7. Nu își cunoaşte bine limitele
proprii.
Funcţionează independent. 8. Funcţionează ajutat de alţii.
Incearcă să se dezvolte în plan 9. Nu încearcă să se dezvolte în plan
personal. personal.
Capacitate de rezolvare a problemelor 10. Are nevoie de alte persoane ca să
rezolve problemele

Glosar de termeni- A
ABREACTIE
Descarcare emotionala prin care subiectul se elibereaza de afectul legat de amintirea unui
eveniment traumatic, permitandu-i astfel sa nu devina sau sa ramana patogen. Abreactia, ce
poate fi provocata in cursul psihoterapiei, mai ales sub hipnoza, producand astfel un efect de
catharsis, poate avea loc si in mod spontan, separata printr-un interval mai scurt sau mai lung
de traumatismul initial.

ABSTINENTA (REGULA DE ABSTINENTA)


Regula a practicii psihanalitice conform careia cura trebuie condusa astfel incat pacientul sa
gaseasca cat mai putine satisfactii substitutive pentru simptomele sale. Ea implica pentru
analist principiul de a nu accepta satisfacerea cererilor pacientului si indeplinirea efectiva a
rolurilor pe care acestea tinde sa i le impuna. In anumite cazuri si in anumite momente ale
curei, regula de abstinenta poate fi precizata in consemne referitoare la comportamente
repetitive ale subiectului care impiedica travaliul de rememorare si elaborare.

ACTING OUT
Termen folosit in psihanaliza pentru a desemna actiunea care prezinta cel mai adesea un
caracter impulsiv relativ discontinuu fata de sistemele de motivatie obisnuite ale subiectului,
relativ distinct in cadrul activitatilor sale si luand deseori o forma auto- sau hetero-agresiva. In
aparitia acting out-ului, psihanalistul identifica semnul emergentei continutului refulat. Cand
se petrece in cursul unei analize (fie in cadrul sedinte, fie in afara acesteia), acting out-ul
trebuie inteles in conexiunea sa cu transferul si deseori ca o tentativa de a-l contesta in mod
radical pe acesta.

ACTIVITATE-PASIVITATE
Una dintre perechile de contrarii fundamentale din viata psihica. Ea exprima tipuri
determinate de scopuri pulsionale. Considerata dintr-un punct de vedere genetic, opozitia
activ-pasiv este primordiala in raport cu opozitiile ulterioare in care ea se integreaza: falic-
castrat si masculin-feminin.

ACT RATAT
Act in care rezultatul urmarit explicit nu este atins, ci inlocuit printr-un altul. Se va vorbi de
acte ratate nu pentru a desemna ansamblul rateurilor de vorbire, memorie sau actiune, ci
avand in vedere actele pe care subiectul este in mod obisnuit capabil sa le duca la bun sfarsit
si al caror esec este tentat sa-l atribuie doar neatentiei sale sau intamplarii. Freud a aratat ca
actele ratate sunt, ca si simptomele, formatiuni de compromis intre intentia constienta a
subiectului si refulat.

ACTIUNE SPECIFICA
Termen utilizat de Freud in unele dintre primele sale scrieri pentru a desemna ansamblul
procesului necesar rezolvarii tensiunii interne create de trebuinta: interventie externa adecvata
si ansamblul de reactii performante ale organismului care permit implinirea actului.

ADICTIE

Obisnuinta de a utiliza un drog, la intreruperea caruia apar simptome deranjante şi un impuls


irezistibil de a lua din nou de drogul.

AFAZIA
Tulburări ale vorbirii datorata unei tulburări organice a creierului. Este caracterizată de o
incapacitate de a-şi exprima gândurile verbal. Există mai multe tipuri de afazie: (1) afazie
motorie: incapacitatea de a vorbi, deşi exista înţelegere, (2) afazie senzorială : incapacitatea de
a înţelege sensul cuvintelor si modul de utilizare a obiectelor; (3) afazie nominală : dificultăţi
în găsirea denumirii unui obiect; (4) afazie sintactica: incapacitatea de a aranja cuvintele în
secvenţa corectă.
AFECT
Terment preluat in psihanaliza din terminologia psihologica germana si care conoteaza orice
stare afectiva, neplacuta sau placuta, difuza sau precizata, care apare fie ca o descarcare
masiva sau ca tonalitate generala. Dupa Freud, orice pulsiune se exprima in cele doua registre,
al afectului si al reprezentarii. Afectul este expresia calitativa a cantitatii de energie pulsionala
si a variatiilor acesteia.

AFECT TOCIT

O perturbare a afectivitatii manifestata prin aplatizarea tonalitatii sentimentelor externalizate.


Observata în schizofrenie, este unul dintre simptomele fundamentale ale acestei afectiuni,
dupa Eugen Bleuler.

AGITATIE
Stare de anxietate asociată cu neliniste motorie severa.

AGNOZIA
Tulburare de percepţie, caracterizata prin incapacitatea de a recunoaşte un stimul şi de a
interpreta semnificaţia impresiilor sale memorate. Este observata la pacienţii cu boli organice
ale creierului şi, la unii pacienti schizofreni, isterici si depresivi.

AGORAFOBIA
Teama de locuri deschise.

AGRESIVITATE
Tendinta sau ansamblu de tendinte care se actualizeaza in conduite reale sau fantasmatice ce
tintesc sa faca rau altuia, sa-l distruga, sa-l constranga, sa-l umileasca, etc. Agresiunea
dispune si de alte modalitati decat actiunea motorie violenta si distructiva; nu exista conduita,
fie ea negativa (refuzul ajutorului, de pilda) sau pozitiva, simbolica (de exemplu, ironia) sau
efectiv realizata, care sa nu poata functiona ca agresiune. Psihanaliza a dat o importanta
crescanda agresivitatii, demonstrand prezenta ei foarte timpurie in dezvoltarea subiectului si
subliniind jocul complex al unuinii si separarii sale sexuale. Aceasta evolutie a ideilor
culmineaza cu incercarea de a cauta in notiunea de pulsiune de moarte un substrat pulsional
unic si fundamental al agresivitatii.

AKATISIA
Tulburare caracterizata prin incapacitatea de a rămâne într-o pozitie sezanda, neliniste motorie
şi o senzatie de tremor muscular, care poate fi un efect secundar al medicatiei cu fenotiazine.

AKINEZIA
Lipsa activitatii fizice. În psihiatrie, akinesia este des corelata cu lipsa de activitate mentala,
asa cum apare in imobilitatea extrema din schizofrenia catatonica.

ALCOOLICII ANONIMI
O organizaţie a persoanelor cu probleme de consum abuziv de alcool. Acesta utilizează
anumite metode de grup, cum ar fi tehnici suportive inspirationale pentru a ajuta reabilitarea
alcoolicilor cronici.

ALEGERE A NEVROZEI
Ansamblu de procese prin care subiectul se angajeaza in formarea unui anumit tip de
psihonevroza, mai curand decat a altuia.
ALEGERE DE OBIECT (sau ALEGERE OBIECTALA)
Act prin care o persoana sau un tip de persoana este aleasa ca obiect al iubirii. Deosebim o
alegere de obiect infantila si o alegere de obiect pubertala, prima pregatind calea celei de a
doua. Freud imparte alegerea de obiect in doua categorii principale: tipul de alegere de obiect
prin anaclisis si tipul de alegere de obiect narcisica.

ALEGERE DE OBIECT NARCISICA


Tip de alegere de obiect care se realizeaza dupa modelul relatiei subiectului cu propria
persoana si in care obiectul reprezinta propria persoana sub un aspect sau altul.

ALEGERE DE OBIECT PRIN ANACLISIS


Tip de alegere de obiect in care obiectul iubirii este ales dupa modelul figurilor parentale in
masura in care acestea ii asigura copilului hrana, ingrijirea si protectia. Se intemeiaza pe
faptul ca pulsiunile sexuale se sprijina la inceput pe pulsiunile de autoconservare.

ALEGERE DE OBIECT (sau ALEGERE OBIECTALA)


Act prin care o persoana sau un tip de persoana este aleasa ca obiect al iubirii. Deosebim o
alegere de obiect infantila si o alegere de obiect pubertala, prima pregatind calea celei de a
doua. Freud imparte alegerea de obiect in doua categorii principale: tipul de alegere de obiect
prin anaclisis si tipul de alegere de obiect narcisica.

ALO-EROTISM
Termen utilizat uneori in opozitie cu cel de autoerotism: activitate sexuala care isi gaseste
satisfacerea multumita unui obiect exterior.

ALTERARE A EULUI
Ansamblu de limitari si de atitudini anacronice dobandite de eu in cursul etapelor conflictului
defensiv si care au consecinte defavorabile asupra posibilitatilor sale de adaptare.

AMBIVALENTA
Prezenţa simultana a unor atitudini, idei, sentimente şi pulsuni contrastante, puternice si
deseori coplesitoare catre un obiect, persoana sau scop. Termenul a fost sustinut de către
Eugen Bleuler, care a diferenţiat trei tipuri: ambivalenţa afectiva; ambivalenţa intelectuală şi
ambivalenţa vointei.

AMBIVALENT, PREAMBIVALENT, POSTAMBIVALENT


Termeni introdusi de K. Abraham si care califica, din punct de vedere al relatie cu obiectul,
evolutia stadiilor libidinale. Stadiul oral, in prima sa faza (supt), e preambivalent; ambivalenta
apare in cea de-a doua faza (muscatura), pentru a culmina in stadiul anal, a continua in stadiul
falic si a disparea de-abia dupa faza de latenta, o data cu instaurarea iubirii de obiect genitale.

AMINTIRE ECRAN
Amintire din copilarie care se caracterizeaza in acelasi timp printr-o deosebita pregnanta si
prin aparenta lipsa de importanta a continutului sau. Analiza sa conduce la experiente infantile
marcante si la fantasme inconstiente. Asemeni simptomului, amintirea-ecran este o
formatiune de compromis intre elementele refulate si aparare.

AMNEZIE INFANTILA
Amnezie ce acopera, in general, evenimentele din primii ani de viata. Freud vede in ea altceva
decat efectul unei incapacitati functionale a copilului de a-si inregistra impresiile; ea rezulta
din refularea ce are ca obiect sexualitatea infantila si cuprinde aproape totalitatea
evenimentelor copilariei. Aria amneziei infantile si-ar avea limita temporala in momentul
declinului complexului Oedip si intrarii in perioada de latenta.

ANACLISIS
Termen introdus de Freud pentru a desemna relatia primitiva dintre pulsiunile sexuale si
pulsiunile de autoconservare: pulsiunile sexuale, care nu devin independente decat secundar,
se sprijina pe functiile vitale care le furnizeaza o sursa organica, o directie si un obiect. In
consecinta, se va vorbi de anaclisis si pentru a desemna faptul ca subiectul se sprijina pe
obiectul pulsiunilor de autoconservare in alegerea unui obiect al iubirii; este ceea ce Freud a
numit tipul de alegere anaclitica.

ANAGOGICA(INTERPRETARE ANAGOGICA)
Termen utilizat de Silberer: mod de interpretare a formatiunilor simbolice (mituri, vise, etc.)
care ar explicita semnificatia lor morala universala. Ea se opune deci, orientand simbolul catre
„idealuri inalte”, interpretarii analitice care reduce simbolurile la continutul lor particular si
sexual.

ANALIZA DIDACTICA
Psihanaliza pe care o urmeaza cel care se dedica exercitarii profesiei de psihanalist si care
constituie elementul principal al formarii sale.

ANALIZA DIRECTA
Metoda de psihoterapie analitica a psihozelor preconizata de J.N. Rosen. Isi datoreaza numele
folosirii „interpretarilor directe” furnizate pacientilor si care se caracterizeaza prin aceea ca: a)
Au ca obiect continuturile inconstiente pe care subiectul le exprima verbal sau nonverbal
(mimica, postura, gesturi, condiuta); b) Nu impun analiza rezistentelor; c) Nu recurg cu
necesitate la mijlocirea unor lanturi asociative. Aceasta metoda mai comporta si o serie de
procedee tehnice destinate stabilirii unei relatii afective stranse, „de la inconstient la
inconstient”, in care terapeutul „trebuie sa devina pentru pacient figura materna care nu
inceteaza sa ofere si sa apere”.

ANGOASA AUTOMATA
Reactie a subiectului de fiecare data cand se afla intr-o situatie traumatica, adica supus unui
aflux de excitatii, de origine externa sau interna, pe care este imposibil sa il stapaneasca.
Angoasa automata se opune, pentru Freud, angoasei-semnal.

ANGOASA IN FATA UNUI PERICOL REAL


Termen utilizat de Freud in cadrul celei de a doua teorii despre angoasa: angoasa fata de un
pericol extern ce constituie pentru subiect o amenintare reala.

ANGOASA-SEMNAL
Termen introdus de Freud o data cu restructurarea teoriei sale asupra angoasei (1926) pentru a
desemna un dispozitiv pus in actiune de eu, intr-o situatie de pericol, cu scopul de a evita sa
fie coplesit de afluxul de excitatii. Angoasa semnal reproduce sub o forma atenuata reactia de
angoasa traita in mod originar intr-o situatie traumatica, ceea ce permite declansarea
operatiilor de aparare.

ANHEDONIA
Stare caracterizata prin imposibilitatea de a experimenta placerea.

ANULAREA
Un mecanism inconştient de apărare prin care o persoană acţionează simbolic invers fata de
ceva inacceptabil ce fost deja facut. Un mecanism de aparare primitivă, anularea este o forma
de actiune ispasitoare magica. Repetitiva în natură, este frecvent observata în nevroza
obsesiv-compulsiva.

ANULARE RETROACTIVA
Mecanism psihologic prin care subiectul face eforturi sa anuleze retroactiv ganduri, cuvinte,
gesturi, acte infaptuite; el foloseste in acest scop un gand sau un comportament cu
semnificatie opusa. Este vorba aici de o compulsie cu aspect „magic”, caracteristica mai ales
nevrozei obsesionale.

APARARE
Ansamblu de operatii a caror finalitate este de a reduce, de a suprima orice modificare
susceptibila sa puna in pericol integritatea si constanta individului biopsihologic. In masura in
care eul se constituie ca instanta care intrupeaza aceasta constanta si cauta sa o mentina, el
poate fi descris ca miza si agent al acestor operatii. In general, apararea vizeaza excitatia
interna (pulsiunea) si, electiv, aceea dintre reprezentari (amintiri, fantasme) de care pulsiunea
este legata, acea situatie capabila sa declanseze aceasta excitatie in masura in care ea este
incompatibila cu echilibrul eului si, din acest motiv, neplacuta pentru acesta. Afectele
neplacute, motive sau semnale ale apararii, pot fi, de asemenea, obiecte ale acesteia. Procesul
defensiv se specifica in mecanisme de aparare mai mult sau mai putin integrate eului. Marcata
si infiltrata de ceea ce ea are ca obiect in ultima instanta – pulsiunea -, apararea imbraca
adesea o forma compulsiva si opereaza, cel putin partial, in mod inconstient.

APARAT PSIHIC
Termen ce subliniaza anumite caracteristici pe care teoria freudiana le atribuie psihismului:
capacitatea acestuia de a transmite si transforma o energie determinata si diferentierea sa in
sisteme sau instante.

APHANISIS
Termen introdus de E. Jones: disparitie a dorintei sexuale. Dupa acest autor, aphanisis ar fi, in
cazul ambelor sexe, obiectul unei temeri mai profunde decat teama de castrare.

APRAXIA
Pierderea capacitatatii de a face miscari voluntare directionate catre un scop.

ASOCIATIE
Termen preluat din asociationism si desemnand orice legatura intre doua sau mai multe
elemente psihice a caror serie constituie un lant asociativ. Uneori, termenul este folosit pentru
a desemna elementele astfel asociate. Referitor la cura, se are in vedere aceasta ultima
acceptie cand se vorbeste, de exemplu, de „asociatiile unui anumit vis” pentru a desemna ceea
ce, in discursul subiectului, se afla in conexiune asociativa cu acel vis. La limita, termenul
„asociatii” desemneaza ansamblul materialului verbalizat in cursul sedintei analitice.

ASOCIERE LIBERA (METODA SAU REGULA DE ASOCIERE LIBERA)


Metoda care consta in a exprima fara discriminare toate gandurile care vin in minte, fie
plecand de la un element dat (cuvant, numar, imaginea unui vis, o reprezentare oarecare), fie
in mod spontan.

ATAXIA
Lipsa de coordonare, fizica sau psihica. În neurologie, se referă la pierderea coordonării
musculare. În psihiatrie, termenul de ataxie intrapsihica se referă la lipsa de coordonare între
sentimente şi gânduri; perturbarea este intalnita în schizofrenie.
ATENTIE (EGAL) FLOTANTA
Mod in care, dupa Freud, analistul trebuie sa-l asculte pe analitaz: el nu trebuie sa privilegieze
a priori nici un element din discursul acestuia, ceea ce presupune ca el sa-si lase propria
activitate inconstienta sa functioneze in modul cel mai liber posibil si sa suspende motivatiile
ce orienteaza in mod obisnuit atentia. Aceasta recomandare tehnica reprezinta corespondentul
regulii de asociere libera propuse analizatului.

AUTOANALIZA
Investigarea de sine facuta de propria persoana intr-un mod mai mult sau mai putin sistematic
si care recurge la anumite procedee ale metodei psihanalitice – asociere libera, analiza a
viselor, interpretare de conduita, etc.

AUTOEROTISM (MASTURBARE)
Trezirea apetitului sexual, fără participarea unei alte persoane. Termenul, introdus de
Havelock Ellis, este în prezent utilizat interschimbabil cu masturbarea. În psihoanaliza,
autoerotismul este considerat o fază primitivă a dezvoltarii relatiei legata de obiect care
precede etapa narcisistica. În narcisism, există un obiect al iubirii, dar nu există nici un obiect
al iubirii in autoerotism.

AUTOPLASTIC – ALOPLASTIC
Termen calificand doua tipuri de reactie sau de adaptare, primul constand intr-o modificare
doar a organismului, cel de-al doilea intr-o modificare a mediului inconjurator.