MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE

ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ “CHRISTIANA” TÂRGOVIȘTE

DOMENIUL- SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ
CALIFICAREA PROFESIONALĂ- ASISTENT MEDICAL GENERALIST

PROIECT DE CERTIFICARE A
CALIFICĂRII PROFESIONALE

ÎNDRUMATOR:
MAISTRU INSTRUCTOR
STĂNCESCU MIHAELA MIOARA

ABSOLVENT:
MALEC I. MIHAELA- ALEXANDRA

TÂRGOVIȘTE
2016
ÎNGRIJIRI ACORDATE PACIENȚILOR
CU
ANGINA ACUTĂ
 CUPRINS

ARGUMENT ............................................................................................................. pag.1

CAPITOLUL I- ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA FARINGELUI ..................................... pag.3
1.1- Raporturile faringelui ..................................................................................... pag.3
1.2- Anatomia faringelui ........................................................................................ pag.4
1.3- Vascularizația faringelui ................................................................................. pag.8
1.4- Inervația faringelui ......................................................................................... pag.9
1.5- Fiziologia faringelui ....................................................................................... pag.9
1.6- Amigdalele ................................................................................................... pag.10
CAPITOLUL II- ANGINELE ................................................................................... pag.13
2.1- Generalități ................................................................................................... pag.13
2.2- Clasificare .................................................................................................... pag.13
2.3- Etiologie ....................................................................................................... pag.14
CAPITOLUL III- ANGINELE ACUTE ..................................................................... pag.17
3.1- Anginele acute nespecifice........................................................................... pag.17
3.1.1- Angina acută eritematoasă .................................................................... pag.17
3.1.2- Angina acută eritemato- pultacee .......................................................... pag.18
3.1.3- Angina ulcero- necrotică ........................................................................ pag.20
3.2- Anginele acute specifice............................................................................... pag.21
3.2.1- Angina difterică ...................................................................................... pag.21
3.2.2- Angina din scarlatină ............................................................................. pag.22
3.2.3- Alte angine din boli eruptive ................................................................... pag.22
3.2.4- Angina din mononucleoza infecțioasă ................................................... pag.22
3.2.5- Herpangina ............................................................................................ pag.23
3.2.6- Angina și stomatita herpetică ................................................................. pag.23
3.2.7- Alte angine cu vezicule .......................................................................... pag.24
3.2.8- Anginele din afecțiunile hematologice .................................................... pag.24
3.3- Complicațiile anginei acute........................................................................... pag.25
CAPITOLUL IV- ÎNGRIJIRI ACORDATE PACIENȚILOR CU ANGINĂ ACUTĂ ... pag.29
CONCLUZII ............................................................................................................ pag.64
ANEXE ................................................................................................................... pag.66
BIBLIOGRAFIE ...................................................................................................... pag.68
 ARGUMENT

Cuvântul "angină" a fost inventat de medicii antici greci (Ango - șoc,

comprimare). Grecii antici nu aveau nicio idee despre viruși și bacterii, prin cuvântul
"angină" ei înțelegeau toate bolile insoțite de inflamație a țesuturilor gâtului care erau
însoțite de o îngreunare a înghițirii și respirației. Medicii moderni tratează diferit infecțiile
virale și cele bacteriene. Fiecare boală, în special angina, are propriul tratament
specific.
Amigdalele sunt compuse din țesut limfoid. Ele sunt unul dintre principalele
organe ale sistemului limfatic și sunt implicate în dezvoltarea sistemului imunitar și sunt
adesea inflamate. De ce adesea? Pentru că toate substanțele care intră în corpul
nostru, atât aerul cât și alimentele, vin în contact, în primul rând, cu amigdalele. Aici, în
cavitatea bucală, până la esofag și stomac, până la plămâni – amigdalele sunt pe prima
poziție a imunității. Nu este surprinzator, că această „linie de apărare” are de multe ori
de suferit.
Inflamația amigdalelor este numită amigdalită (în latină, amigdala - tonsilla). Cea
mai frecventa cauză de amigdalită sunt infecțiile virale respiratorii acute, care pe lângă
simptomele comune: febră, tuse și secreții nazale mai includ gâtul "roșu" și durere la
înghițire.
În același timp, există două microorganisme - streptococ și stafilococ, care
afectează în mod special și de multe ori amigdalele.
Boala începe foarte repede, cu temperaturi ridicate, durere ascuțită în gât, pe
suprafata amigdalelor apar pustule. Aceasta este angina. Frecvența cu care aceste doi
microbi o cauzează este aproximativ după cum urmează: 80% - streptococ, 10% -
stafilococ și 10% -streptococ + stafilococ.
Angina este un sindrom complex. Și roșeața în gât și durerea și ganglionii
limfatici- toate simptomele anginii tipice, pot să apară în caz de difterie. Pot să apară
aceleași simptome în cazul mononucleozei. Dar, în plus față de simptomele descrise,
difteria afectează inima, rinichii, sistemul nervos; mononucleoza infecțioasă afectează
toți ganglionilor limfatici, ficatul, splina. Angina este tratata cu antibiotice, difteria cu ser
anti difteric, iar în cazul mononucleoza nici antibioticele și nici serul nu sunt eficiente.

1
 Informațiile prezentate vin să sublinieze încă o dată că angina, nu este un
complex de boli diferite, angina este o boală specifica, cu simptome specifice și
rezultată de un microb specific (de obicei streptococi).
Este important de reținut că angina este o boala acută. Ea nu poate dura luni de
zile, este imposibil să te îmbolnăvești de angină în fiecare lună. Angina se contractează
de la un bolnav cu angină sau de la un purtător de streptococ. Nu te poate îmbolnăvi cu
angina, doar dacă ți-ai udat picioarele.
Angina ca orice infecție streptococică acută, are două caracteristici importante:
Se tratează foarte repede cu succes prin administrarea corectă și în timp util a
antibioticelor.
Angina, care nu este tratată la timp, sau care este tratată în mod
necorespunzător, de multe ori dă complicații, și deoarece streptococul afectează inima,
articulațiile și rinichii vă atragem încă o dată atenția că aproape 100% din totalul bolilor
reumatice și glomerulonefrită sunt o consecință a unei angina "normale".
Tratamentul local se face cu diverse gargare evident în situația în care
antibioticul este administrat corect. Gargarele îmbunătățesc în mod semnificativ tabloul
clinic, reduc durerea, este mai ușor de înghițit. Pentru gargare, este posibil să se
utilizeze: salvie și musetel ceaiuri, suc și soluție de sare (1 linguriță de bicarbonat de
sodiu la un pahar cu apă, 1 linguriță de sare de masă la 0,5 litri de apă). Temperatura
optimă pentru soluția pentru gargară este de 40-50 ° C, se efectuează de 4-6 ori pe zi.
În cazul temperaturilor ridicate și durerilor puternice folosiți aspirina, analgină,
paracetamol, etc.
Angina trebuie în mod obligatoriu tratată la indicația medicului!
În primul rând, pentru că diagnosticul de angină nu este atât de simplu de stabilit
cum ar putea părea la prima vedere.
În al doilea rând, pentru că tratamentul nu este la fel de ușor cum ar putea părea
la prima vedere. Amigdalita acută nu este doar un simptom al anginei, ci și a leucemiei,
scarlatinei, difteriei, mononucleozei infecțioasă, sifilisului, gonoreei (sexul este diferit).
Orice "durere în gât" ar trebui consultată de medic, pentru că aceasta poate fi o
difterie iar gargarele simple vă pot costa prea mult.
Cu o foarte mare precauție feriți-vă de sfaturile din ziare, reviste și TV, deoarece
aceste rețete populare de tratare a anginei de obicei propun fie clătirea sau diferite
moduri de încălzire a gâtului. Tratamentul anginei doar prin clătiri este o cale directă
spre complicații
2
 CAPITOLUL I
ANATOMIA SI FIZIOLOGIA FARINGELUI

Faringele( fig.1) este un segment de legătură ce asigură continuitatea traiectului

în organism a alimentelor, precum şi a curenţilor de aer, calea digestivă intersectându-
se la acest nivel cu cea respiratorie. De asemenea, prin structură dar şi prin localizarea
sa, faringele se impune prin funcţia sa imunologică, acţionând ca o barieră protectoare,
restricţionând accesul agenţilor patogeni ajunşi la acest nivel accidental.
1.1. Raporturile faringelui
 Raporturile laterale
În porţiunea cefalică corespunzătoare zonei capului, faringele este despărțit de
ramul mandibulei prin spaţiul maxilofaringian. Acesta este împărţit de o prelungire
profundă a fasciei cervicale superficiale în:
- Spaţiul glandular în care stă parotida cu artera carotidă externă, vena
jugulară internă şi nervul facial
- Spaţiul subglandular, care conţine diafragmul stilian
- Spaţiul prestilian cu muşchii pterigoidieni, artera maxilară internă, nervul
mandibular
- Spaţiul retrostilian cu pachetul vascular şi nervos al gâtului, noduli limfatici
cervicali profunzi ( ramuri ale simpaticului cervical)
În porţiunea cervicală corespunzătoare zonei gâtului, faringele vine în contact cu
pachetul vasculo- nervos al gâtului, reprezentat de:
- artera carotidă, care se împarte în ramul intern şi extern la nivelul extremităţii
superioare a cartilajului tiroid,
- vena jugulară internă aşezată extern de artera
- nervul vag
De asemenea, pe peretele faringian se aplică ganglionii limfatici, care însoţesc
pachetul vasculo- nervos, precum şi arterele tiroidiana superioară, linguala şi facială,
emise de carotida externă la acest nivel. Superior, nervul hipoglos încrucişează
faringele în traiectul sau, iar la un nivel mai inferior, vin în raport cu lobii glandei toriode.
 Raporturi posterioare

3
 Posterior, faringele acoperit de adventice vine în raport cu coloana cervicală,
acoperită la rândul său de muşchi şi aponevroza preverterbala. Între faringe şi corpurile
vertebrelor se formează spaţial retrofaringian, care se extinde superior şi inferior către
baza craniului, respective regiunea infrahioidiana. Spre părţile laterale, în jurul
faringelui, spaţial retrofaringian se continua cu spaţiile parafaringiene. Acestea sunt
delimitate superior de bază craniului, iar inferior se extend până la nivelul glandei
submandibulare în regiunea suprahioidiana.
 Raporturile anterioare
Anterior, peretele faringelui corespunde de sus în jos orificiilor posterioare ale
foselor nazale, orificiului posterior al cavităţii bucale propriu- zise şi peretelui posterior al
laringelui.
1.2. Anatomia faringelui
Faringele este un conduct fibromusculos de aproximativ 12 am lungime,
semicircular în secţiune transversală, cu o dispunere verticală, anterior de coloană
cervicală şi posterior de fosele nazale, cavitate orală şi laringe. Superior, faringele se
însera pe structuri osoase ce intră în configuraţia bazei cutiei craniene, descriind o
inserţie trapezoidală, cu baza mare între spinele osului sfenoid, intersectând şi
tuberculul faringian de pe partea bazală a osului occipital şi baza mică între apofizele
pterigoide. Inferior, faringele se continua cu esofagul de la nivelul marginii inferioare a
cartilajului crocoid ce corespunde corpului vertebrei C6.
Fiind un organ tubar, faringelui i se descriu două suprafeţe:
1. Exterioară – exofaringe
2. Interioara- endofaringe.
1.Suprafaţa exterioară prezintă muşchi scheletici acoperiţi de fascia bucofaringiană
bucofaringiana.
Fascia bucofaringiană se continua de la nivelul muşchiului buccinator. Posterior,
intre aceasta şi fascia prevertebrala se interpune spaţiul retrofaringian, în care, uşor
superior de bifurcaţia arterei carotide, se găseşte ganglionul limfatic retrofaringian
alături de alţi nodului limfatici mai mici, responsabili cu drenajul majorităţii vaselor
limfatice de la nivelul faringelui.
Muşchii faringelui sunt organizaţi în două grupe în funcţie de orientarea fibrelor
musculare în raport cu peretele faringian. Astfel, se definesc muşchii constrictori cu fibre
orientate circular şi muşchii longitudinali cu fibre orientate vertical.
Muşchii constrictori aduc cea mai considerabilă contribuţie la structura peretelui
4
faringian, fiind denumiţi în funcţie de poziţia lor, constrictor superior, mijlociu şi inferior.
Fibrele constrictorilor de pe fiecare parte converg către posterior unde se unesc la
rafeul faringian. Anterior, aceşti muşchi se ataşează de laringe sau de oasele şi
ligamentele asociate cu marginile laterale ale cavităţilor orală şi nazală. Muşchii
constrictori se suprapun reciproc, cel inferior se suprapune marginii inferioare a
constrictorului mijlociu, iar acesta din urmă se suprapune la rândul său marginii
inferioare a constrictorului superior.
Activitatea colectivă a muşchilor are ca rezultat îngustarea faringelui, acţionând
ca un sfincter de propulsie în actul deglutiţiei, împingând bolul alimentar către esofag.
Toţi muşchii constrictori sunt inervaţi de ramul faringia al nervului vag.
Constrictorul superior prezintă inserţie de origine multiplă, pe marginea rafeului
pterigomandibular, cârligul pterigoidain a osului sfenoid şi mai departe tuberculului
faringian de pe osul occipital.
Când constrictorul superior se contractă în timul deglutiţiei, se formează o crasta
proeminenta pe aspectul profund al peretelui faringian, care prin colaborare cu palatul
moale sigilează istmul dintre nazofaringe şi orofaringe.
Deasupra muşchiului constrictor superior se afla fascia faringobazilara, ce
fixează faringele la baza craniului. Fascia faringobazilara este interpretată ca o fascie
submucoasa distinctă ce se interpune între stratul muscular şi mucoasa peretelui
faringian. Aceasta se ataşează la partea bazilara a osului occipital, stanca temporalului
precum şi la refelul pterigomandibular. Muşchiul levator al valului palatin, extremitatea
cartilaginoasă a tubei auditive şi artera palatină ascendenta perforează fascia deaspura
marginii superioare a muşchiului constrictor superior.
Constrictorul mijlociu prezintă inserție de origine multiplă, atât pe ligamentul
stilohioid cât şi pe coarnele mici şi mari ale osului hioid. Pe măsură ce fibrele musculare
converg către posterior unde se ataşează la rafelul faringian, o parte se suprapun peste
marginea inferioară a constrictorului superior, iar o parte sunt acoperite de fibrele
constrictorului inferior.
Constrictorul inferior este separat de muşchii tirofaringian şi cricofaringian,
aceştia având origini, inserţii terminale şi funcţii diferite. Fibrele muşchiului tirofaringian
provin de pe cartilajul tiroid şi se însera distal în rafeul faringian.
În cazul muşchiului cricofaringian, inserţia de origine se face pe fata laterală a
cartilajului crocoid şi spre deosebire de ceilalţi constrictori faringieni, fibrele inferioare
ale acestuia trec de rafelul faringian şi se însera pe fibrele circulare ale esofagului. Din
5
acest motic, muşchiul cricofaringian contribuie la activitatea sfincterului esofagian
superior, fiind menţinut într-o stare de contracţie tonică până când deglutiţia este
iniţiată, pentru a preveni regurgitarea conţinutului esofagian în faringe.
Muşchii longitudinali ai faringelui sunt denumiţi în funcţie de origine.
Astfel, muşchiul stilofaringian provine de la procesul stiloidcal osului temporal,
muşchiul salpingofaringian de pe partea cartilaginoasă a tubului faringotimpanic ( de la
grecescul salpinx- tub), iar muşchiul palatofaringian vine de la palatul moale.
Din perspectiva inserţiei de origine, fibrele acostora coboară şi se ataşează la
peretele faringian. Astfel, muşchii longitudinali ridică peretele faringian, fiind implicaţi în
propulsia bolului alimetar către esofag.
Muşchiul stilofaringian provine de pe fata mediala a bazei procesului stiloid al
osului temporal. O parte din fibre pătrund între constrictorii superior şi mijlociu pentr a
se contopi cu suprafaţa profundă a peretelui faringian, iar restul se însera pe marginea
posterioară a cartilajului tiroid.
Inervaţia muşchiului este realizată de nervul glosofaringian.
Muşchiul salpingofaringian este un muşchi mic ce provine de pe aspectul inferior
al tubei faringotimpanice. Acesta coboară ulterior pentru a se contopi cu suprafaţa
profundă a peretelui faringian
Inervaţia este asigurată de nervul vag.
Muşchiul palatofaringian este ataşat la aponevroza palatină de unde trece
postero- inferior către suprafaţa profundă a peretelui faringian, unde se însera. Fibrele
muşchiului palatofaringian intra în alcătuirea arcului palatofaringian, vizibil prin cavitatea
orală, reprezentând un punct de reper în vederea descoperirii amigdalelor palatine,
poziţionate anterior de acesta în peretele orofaringian.
Pe lângă faptul că palatofaringienii sunt implicaţi în elevarea faringelui, aceştia
participa şi la închiderea istmului orofaringian prin deprimarea palatului.
Inervaţia se face prin intermediul nervului vag.
2. Suprafaţa interioară este subîmpărţita în trei etaje de sus în jos în funcţie de
raporturile majore cu care realizează conexiuni sau după poziţie:
- nazofaringele
- orofaringele
- laringofaringele
Nazofaringele ocupa regiunea superioară a palatului moale ce comunica cu

6
cavităţile nazale prin intermediul coarnelor. Plafonul sau este constituit din structuri
osoase ce intră în configuraţia bazei craniului. Împreună cu pereţii laterali ai
nazofaringelui, palfonul formează fornixul faringelui, ce adera intim la structurile osoase.
Mucoasa care căptuşeşte plafnul nazofaringelui cuprinde o colecţie de ţesut
limfoid ce formează amigdala faringiană. Mărirea în dimeniuni a acesteia, întâlnită în
cazuri patologice, poate determina ocluzarea nazofaringelui, consecutiv cu limitarea
procesului de respiraţie la nivelul cavităţii nazale.
Inferior, cavitatea nazofaringiană este despărţită de ce aorofaringiana prin
intermediul unui istm, a cărui poziţie este marcată pe peretele faringian de un pliu al
mucoasei determinat de suprapunerea sfincterului palatofaringian- structura musculară
din alcătuirea muşchiului constrictor faringian superior. Elevarea palatului moale şi
constricţia sfincterului palatofaringian sunt urmate de închiderea istmului în timpul
deglutiţiei, servind astfel la seperația propriuzisă între nazofaringe şi orofaringe.
Lateral, de fiecare parte, nazofaringele prezintă deschiderea tubului faringotimpanic
(trompa lui Eustachio), proiectat în nazofaringe pe direcţie postero- laterală.
Posterior, orificiul tubei este delimitat de o proeminenţă cartilaginoasă, torus
tubarius, situată anterior de recesul faringian , denumit şi foseta lui Rosenmuller. De
asemenea, pereţii laterali prezintă şi repliuri ale mucoasei asociate la acest nivel cu
prezenţa tubei auditive, şi anume repliul salpingofaringian, ce se suprapune cu muşchiul
salpingofaringian şi torus levatorius, o elevare a mucoasei care emerge imediat inferior
de deschiderea tubei faringotimpanice, continuat medial pe fata superioară a palatului
moale, unde se suprapune muşchiul ridicător al valului palatin.
Mucoasa nazofaringelui este de tip respirator, cu epiteliu cilindric ciliat, iar în
grosimea corionului sau pe peretele lateral, în jurul orificiului de deschidere al tubei
auditive, se găsesc conglomerate de ţesut limfoid ce formează tonsilele tubare.
Orofaringele este segmentul mijlociu al faringelui ce continua nazofaringele de la
nivelul palatului moale şi comunica anterior cu cavitatea bucală propriuzisă prin
intermediul istmului orofaringian, care este delimitat superior de palatul moale, lateral de
arcurile palatoglose şi inferior de 1/3 posterioară a limbii.
Inferior, orofaringele se continua până la marginea superioară a epiglotei.
Peretele anterior al orofaringelui, inferior de istmul orofaringian, este continuat de
extremitatea posterioară a limbii, nivel la care se găsesc numeroși foliculi de ţesut
limfatic, ce formează tonsila linguală. În apropierea acestora, suprafaţa linguală a
epiglotei, se curbează anterior, după care se anexează la extremitatea posterioară a
7
limbii, formând pliurile glosoepiglotice median şi lateral, iar depresiunile create între
acestea iau denumirea de valecule epiglotice.
Arcul palatoglos ce formează stâlpii istmului orofaringian, cuprinde muşchiul
palatoglos, orientat antero- inferior, de la palatul moale până pe aspectul lateral al limbii.
Posterior de arcul palatoglos se întalnește arcul palatofaringian care cuprinde muşchiul
palatofaringian, orientat postero- inferior, de la palatul moale până pe aspectul lateral al
faringelui.
Datorită diferenţelor de direcţie şi puncte de inserţie ale arcurilor, se crează un
spaţiu triunghiular între acestea, numit fosa amigdaliană, ce conţine ţesut limfoid sub
forma tonsilelor palatine.
Mucoasa orofaringelui este de tip digestiv, cu epiteliu scuamos stratificat
nekeratinizat.
Laringofaringele este ultimul segment ce conţine orofaringele de la marginea
superioară a epiglotei până la nivelul cartilajului cricoid al laringelui.
Peretele anterior al laringofaringelui prezintă orificiul de deschidere al laringelui,
aditusul laringian. Inferior de acesta, peretele anterior îşi continuă raportul cu peretele
posterior al laringelui.
Laringofaringele are formă conică, cu baza superior, îngustându-se până la
nivelul cartilajului cricoid, de unde se continua cu esofagul. La acest nivel,
faringolaringele se extinde către aspectele laterale ale laringelui, fiind delimitat medial
de pliurile ariei epiglotice şi lateal de cartilajul tiroid şi membrana hiotiroidiana, formând
astfel un sinus care iz denumirea de recesul piriform
Mucoasa laringofaringelui este de tip digestiv, cu epiteliu scuamos stratificat,
nekeratinizat.
1.3. Vascularizaţia faringelui
Alimentarea faringelui cu sânge este realizată printr-o varietate de surse, funcţie
de localizarea anatomică.
Arterele care iriga părţile superioare ale faringelui provin din artera carotidă
externă şi includ artera faringiană ascendentă, ramurile palatine ascendente şi
descendente şi amigdaliene din artera facială şi ramuri numeroase din arterele maxilare
şi linguale.
Arterele care irigă parțile inferioare ale faringelui includ ramurile faringiene din
artera tiroidă inferioară, originară din trunchiul tirocervical al arterei subclaviculare.

8
 Venele faringelui formează plexul venos faringian, drenat superior în plexulvenos
pterigoidian la nivelul fosei infratemporale şi infeior în venele fascială şi jugulară internă.
Vasele limfatice din jurul faringelui se drenează în ganglionii retrofaringieni, dintre
nazofaringe şi coloana cervicală, paratraheali şi infrahioidieni.
Tonsilele formează cercul linfatic Waldeyer, iar limfa de la nivelul lor este drenată
în nodulii jugulodiagastrici, în regiunea în care vena fasciala se drenează în vena
jugulară internă, inferior de burtă posteriorara a muşchiului gastric.
1.4. Inervaţia faringelui
Inervaţia motorie şi senzitiva a faringelui este realizată prin intermediul nervului
vag şi glosofaringian, din care pleacă rfamuri ce se anastomozează şi formează plexul
nervos faringian, localizat în fascia peretelui faringian. Excepţie face regiunea
anterioară a faringelui, inervata printr-un ram al nervului maxilar.
Plexul nervos faringian este format din:
- Ramul faringian din nervul vag, format din partea superioară a ganglionului
sau inferior, deasupra originii nervului laringian superior şi reprezintă cel mai important
nerv motor al faringelui, în acelaşi timp conducând şi informaţiile senzitive de la nivelul
laringofaringelui
- Ramuri ale nervului aringian extern, provenit din ramul laringian superior al
nervului vag
- Ramuri faringiene ale nervului glosofaringian.
Toţi muşchii faringelui sunt inervaţi motor de nervul vag, în principal prin
intermediul plexului nervos faringian, cu excepţia muşchiului stilofaringianm a cărui
inervaţie provine direct dintr-un ram al nervului glosofaringian.
Fiecare segment al faringelui prezintă inervaţie senzitivă diferită:
- Nazofaringele este inervat de un ram faringian din nervul maxilar, originar din
fosa pterigopalatina ce trece prin canalul palatovaginal de pe fata inferioară a procesului
vaginal la sfenoidului pentru a ajunge ulterior la nivelul plafonului faringian
- Orofaringele este inervat de nervul glosofaringian prin intermediul plexului
nervos faringian
- Laringofaringele este inervat de nervul vag prin intermediul plexuluinervos
faringian.
1.5. Fiziologia faringelui
Datorită poziţiei, strucurii şi relaţiilor cu organele învecinate, faringele reprezintă

9
locul unde se întretaie calea digestica ce cea respiratorie, cu rol în conducerea
alimentelor şi respectiv a aerului către segmentele următoare ale sistemelor implicate.
1. Deglutiția- timpul faringian - în cadrul sistemului digestiv, faringele este implicat
în procesul de deglutiţie.
Deglutiţia reprezintă un act complex reprezentat printr-o serie de reflexe ce se
desfăşoară secvenţial pentru a transposta masa alimentară prelucrată în cavitatea
bucală prin faringe şi esofag în stomac.
La nivelul faringelui se desfăşoară etapa faringiană a deglutiţiei involuntar în
aproximativ 0,1s.
2. Funcţia respiratorie – în cadul sistemului respirator faringele asigură pasajul
bidirecţional al curenţilor de aer, contribuind în acelaşi timp la încălzirea, umectarea şi
purificarea acestora.
3. Funcţia imunologică a faringelui este asigurată de cercul limfatic perifaringian al
lui Weldeyer, format din ţesut limfoid colectat sub forma tonsilelor ( faringiană, palatine,
tubare şi linguală) ancorate la diferitele nivele ale faringelui si responsabile, în principal,
cu combaterea agenţilor patogeni ajunşi la acest nivel pe traseul cailor digestive sau
respiratorii. Astfel, amigdalele modifică compoziţia limfei, adăugând fibrinogen şi
diastaza proteolitice şi intervin în procesul de hematopoieza, prin producere de celule
albe.
4. În fonaţie, faringele este implicat în modularea sunetelor emise de cerzile vocale
prin aplicarea timbrului vocal. Se asemenea, asigura ventilaţia urechii medii, prin
intermrdiul tubului faringotimpanic şi inervine în unlene reflexe, precum strănut, tuse,
vomă.
1.6. Amigdalele
În funcţie de localizarea lor, facem distincţia între:
- amigdalele palatine (amigdalele), care sunt situate în peretele lateral al orofaringelui
şi acoperite de un epiteliu scuamos stratificat,
- amigdalele linguale, care sunt situate în lamina propria la rădăcina limbii şi sunt, de
asemenea, acoperite de un epiteliu scuamos stratificat
- amigdale faringiene ( numite, de asemenea, nazo-faringiene amigdalelor palatine
sau amigdalelor), care sunt situate în partea posterio- superioară a gâtului
(nazofaringe) şi acoperite de un epiteliu cilindric pseudostratificat cu celule pocal.

10
 Orofaringele include patru zone: baza limbii, regiunea tonsilara (fosa
amigdaliană şi stâlpii amigdalieni), palatul moale, fața anterioară a epiglotei şi pereţii
adiacenţi ai faringelui (între repliul faringo-epiglotic şi rinofaringe).
Zona tonsilara este o regiune de formă triunghiulară (vârful superior la
intersectarea celor doi pilieri şi baza inferioră), mărginită anterior de stâlpul amigdalian
anterior (muşchiul palatoglos), posterior de stâlpul amigdalian posterior (muşchiul
palato-faringian), inferior de şanţul glosoamigdalian şi repliul faringoepiglotic. Lateral
regiunea este legată de muşchiul constrictor al faringelui, mandibula şi spaţiul latero-
faringian. Zona amigdaliană este separată de bază limbii prin şanţul glosoamigdalian,
situat între pilierul anterior şi repliul faringo-epiglotic. Sub mucoasa acestuia se găsesc
muşchiul stiloglos şi ligamentul stilo-hioidian
Porţiunea superioară a acestei fosete este ocupată de AMIGDALĂ sau TONSILA
PALATINĂ , care se afla la aproximativ 2 cm de repliul gloso-epiglotic lateral.
Amigdalele palatine şi-au luat numele după asemănarea lor cu un sâmbure de
piersică sau forma de migdală alungită. Au forma unui ovoid turtit, cu 1/3 din volum
proeminent în lumenul faringian şi 2/3 situat intravelic, orientat oblic de sus în jos şi
dinainte înapoi, având culoarea roşiatică, de dimensiuni variabile.La adult o tonsilă
normală măsoară între 2,5 şi 4 cm lungime, 1,5 cm lăţime şi 1 cm grosime.Cea mai
mare dezvoltare o are copilul, la vârsta de 5-6 ani, după care regresează treptat.Este de
obicei mai proeminentă decât pilierul anterior. Se poate, cu toate acestea, să nu apară,
să fie acoperită, înglobata într-o lojă profundă.
La exterior fiecare dintre cele două formațiuni este acoperită de o
pseudocapsulă, care nu înglobează amigdala în totalitate. Capsula condensată este
formată de fascia faringo-bazilară, o porţiune specializată (este cunoscut, deasemenea,
că traversează suprafaţa amigdalelor şi se extinde în interiorul tonsilei pentru a forma
septuri care însoţesc nervii şi vasele ), profund se afla muşchiul constrictor superior,
lateral fascia bucofaringiana. Nervul glosofaringeal şi ligamentul stilohoid trec inferior și
anterior pe sub marginea inferioară a muşchiului constrictor superior în partea inferioară
a fosei amigdaliane. Aceste structuri constituie colectiv patul amigdalelor. Amigdala
este practic inseparabilă de capsulă, dar capsula este unită prin ţesut conjunctiv la
nivelul muşchilor faringieni.
Sub această pseudocapsulă se află un ţesut epitelial, cu o suprafaţă neregulată,
care formează falduri şi cripte. Tonsila are două feţe, două margini şi două extremităţii.
Faţa medială (internă, endocavitară) priveşte spre vestibulul faringian, este uşor
11
convexă, neregulată, presărată cu un număr variabil (10-30) de mici depresiuni,
fosetele tonsilare care reprezintă deschiderile criptelor tonsilare
Artera principală a amigdalelor este ramura tonsilară a arterei faciale care intră în
amigdală în apropiere de polul inferior perforând muşchiul constrictor superior chiar
deasupra muschiului stiloglos. Alte artere care asigura vascularizaţia amigdalei sunt
artera linguală prin intermediul ramurilor linguale dorsale, ramura palatină ascendentă a
arterei faciale şi vasele faringiene ascendente. Uneori în amigdalele palatine pătrund
până la 140 de surse arteriale.
Drenajul venos se produce prin vena paratonsilară şi, de asemenea, vasele trec
prin plexul faringian sau venă facială după perforarea muşchiului constrictor superior.
Vasele limfatice ale amigdalei perforează fascia bucofaringeală şi trec la nivelul
grupului profund superior de ganglioni cervicali, în special la grupul jugulodigastric.
Amigdalele nu au vasele limfatice aferente, însă vasele limfatice eferente sunt
prezente.
Inervaţia amigdalei palatine este asigurată de nervul glosofaringeal care
intersectează spațiul amigdalian la polul inferior după ce a trecut de spaţiul dintre
stiloglos şi stilofaringian.
Amigdalele apar în luna a treia de viaţă intrauterină şi sunt funcţional active până
la saturaţia lor infecţioasă, când îşi pierd funcţia de barieră împotriva infecţiilor,
devenind ele însele focare de infecţie.

12
 CAPITOLUL II
ANGINELE

2.1. Definiție
Anginele sunt infecții ale regiunii orofaringiene. În mod obișnuit, anginele se
diferențiază de faringite, dar această distincție este greu de stabilit la cei mai mulți copii.
În practică pediatrică angina este o infecție predominantă a amigdalelor
(amigdalita acută), iar faringita este o infecție mai difuză, extinsă la toată mucoasa
faringiană. La un copil amigadalectomizat trebuie să se vorbească numai de faringită.
Anginele se manifesta de la vârsta de 4 luni, frecvența lor maximă fiind la vârsta
școlară și la adolescență.
Diagnosticul unei angine este de obicei ușor, fiind sugerat de durerile spontane
sau provocate la deglutiție (disfagie). Se asociază: febră, modificarea stării generale,
uneori vărsături. La examenul cavității bucale se precizează aspectul anginei, sediul
(uni sau bilateral), extensia (pilieri, luetă, vălul palatin, peretele posterior al faringelui),
precum și alte semne asociate (gingivită, stomatită, purpură etc).
Examenul regional pune în evidență adenopatii cervicale și subangulo-
mandibulare; se apreciază volumul, fermitatea și mobilitatea ganglionilor afectați. Se
cercetează, de asemenea, starea mucoaselor nazale și conjunctivale, aspectul
timpanelor. Examenul general urmărește prezența eventuală a altor adenopatii
periferice, a unei hepatosplenomegalii, erupțîi cutanate, a semnelor meningeale.
În practica pediatrică este obișnuit să se diferențieze anginele asociate cu alte
semne ale sferei respiratorii (rinită, bronșită sau pneumonie), care evocă în primul rând
o etiologie virală, de anginele izolate, care sunt de obicei de etiologie bacteriană.
2.2. Clasificare
După aspectul anatomo-clinic, anginele se clasifică în:
 Angine eritematoase . Acestea se caracterizează prin „gât roșu“, intens, uniform,
cu amigdale mărite în volum, edem (inconstant) al pilierilor, vălului și luetei.
 Angine eritemato-pultacee.Acestea se caracterizează prin prezența pe mucoasa
mucoasa orofaringiană eritematoasă a unui exsudat alb-cremos, cu dispoziție
punctiformă pe amigdale; exsudatul este decolat ușor, iar subiacent se remarcă o
mucoasă hiperemică.

13
  Angine ulceroase și ulcero- necrotice . Acestea se caracterizează prinprezența de
ulcerații pe vălul palatin și amigdale, cu un aspect hemoragic și fetiditatea halenei. În acest
cadru se disting: angina Vincent, datorită asocierii a doi germeni (Fusobacterian
necrophorum și un spirochet din genul Borrelia) și angina ulcero-necrotică.
 Angine flegmatoase.Acestea sunt aspecte înșelătoare ale unor angine bacteriene
caracterizate prin amigdale mult hipertrofiate, uneori unilateral și care trebuie
diferențiate de flegmonul adevårat al amigdalei, care este o supurație bacteriană.
 Angine pseudo- membranoase. Se caracterizează prin prezența de false
membrane albe, sidefii sau cenușii, foarte aderente, ce invadează rapid amigdalele,
pilierii și lueta. Acest aspect este evocator pentru difterie sau mononucleoza infecțioasă.
 Angine veziculoase . Sunt mai rare. Herpangina esta mai mult o faringită decât o
angină; se caracterizează prin prezența de vezicule și ulcerații minime pe pilierii
anteriori, văl, luetă, peretele posterior al faringelui și fața internă a amigdalelor. Acest
aspect poate fi precedat de prezența de elemente peteșiale ce evocă o infecție virală
(diferite tipuri de virus Coxsackie A).
2.3. Etiologie
Agenții etiologici principali ai anginelor acute sunt bacteriile (streptococul grup A ,
streptococul C, G, meningococul, Hemophilus influenzae, anaerobi, b. difteric,
Mycoplasma pneumoniae) și virusurile (rhinovirusurile, coronavirusurile,
adenovirusurile, virusurile gripale, virusurile paragripale, virusul sincițial respirator,
enterovirusurile - ECHO și Coxsackie - și virusul herpes simplex).
Agenții patogeni ai anginelor acute se asociază cu manifestări evocatoare astfel:
• bacteriile: – streptococul grup A se asociază cu angină eritemato- pultacee sau
angină eritematoasă, totdeauna cu disfagie; streptococii C și G cu angină eritematoasă;
meningococul cu faringită; Hemophilus influenzae cu faringită; anaerobii (asociația fuso-
spirilară) cu angina Vincent, ulceroasă, unilaterală; bacilul difteric cu angină
pseudomembranoasă; Mycoplasma pneumoniae cu asociere de semne bronșice și/sau
pulmonare;
• virusurile: – rhinovirusurile cu rinită asociată frecvent cu alte semne respiratorii;
coronavirusurile cu rinită asociată frecvent cu alte semne respiratorii; adenovirusurile cu
conjunctivită evocatoare; virusurile gripale cu mialgii, tuse; virusurile paragripale cu
faringită, rinită, tuse (pneumopatie); virusul sincițial respirator cu rinofaringită;

14
enterovirusurile (ECHO, Coxsackie) cu herpangină, virusul herpes simplex cu leziuni de
gingivo-stomatită.
Anginele ulceroase și/sau necrotice se constată mai ales la debutul leucemiilor
limfoblastice acute.
Problema principală în practica pediatrică este de a diferenția anginele de cauză
virală de cele streptococice.
Anginele virale sunt mult mai frecvente, dar importanța lor epidemiologică este
minoră, deoarece consecințele terapeutice sunt nule.
Anginele streptococice constituie una din infecțiile bacteriene cele mai frecvente
ale copilului. Incidența anginei streptococice este maximă iarna și la începutul
primăverii; vârsta de elecție este între 3 și 18 ani. După o incubație scurtă de 2-4 zile,
angina streptococică debuteazå, de obicei, brusc, cu febră mare, disfagie și cefalee,
vărsături, dureri abdominale. Amigdalele sunt mărite în volum, congestionate sau
eritemato-pultacee.
Vălul palatin și lueta sunt hiperemice și edemațiate, cu elemente peteșiale
purpurice. În mod tipic, angina streptococică nu se însoțeste de coriză, nici de
conjunctivită, nici de tuse, nici de laringită. În absența complicațiilor, angina
streptococică se vindecă spontan în 4-6 zile, iar amigdalele și ganglionii cervicali și
subangulomandibulari rămân măriți în volum timp de încă câteva săptămâni.
Angina este însoțită de leucocitoză cu polinucleoză. Originea streptococică este
afirmată prin examenul exsudatului faringian. Răspunsul imunitar serologic se dezvoltă
în următoarele 2 săptămâni ce urmează anginei streptococice; concentrația ASLO
(antistreptolizinelor O) crește peste 300 u.i./ ml la 50-60% dintre bolnavi.
Tratamentul anginei streptococice vizează eradicarea streptococului din faringe,
în scopul limitării riscurilor de contaminare a anturajului și mai ales a prevenirii, la
bolnavii în vârstă de peste 3 ani, a RAA (reumatismului articular acut), din fericire cu
totul excepțional în prezent. Prevenirea RAA este asigurată dacă tratamentul antibiotic
este întreprins în primele 7-8 zile ale infecției faringiene și dacă se obține eradicarea
germenului cauzal. Se va institui un tratament cu penicilină timp de 10 zile; se utilizeazå
fie penicilină V 100.000 u.i./kg, în trei prize pe zi, pe cale orală, cu eficacitate însă
nesigură, fie penicilinå G 50.000 - 100.000 u.i./kg, în 3 prize pe zi, pe cale
intramusculară, fie o singură injecție intramusculară de benzathin penicilină
(Extencilline), 600.000 u.i. la copiii cu greutate sub 30 kg și 1.200.000 u.i. la copiii peste

15
30 kg. În caz de alergie la penicilină se administrează eritromicină per os, 50 mgkg/zi, în
2 prize, în cursul meselor.
Tratamentul corect al anginelor streptococice a fost urmat de diminuarea marcată
a complicațiilor nesupurative (reumatismul articular acut, glomerulonefrita acută
poststreptococică) și a complicațiilor supurative (flegmonul periamigdalian, abcesul
retrofaringian, sinuzita acută, otita medie supurată, otomastoidita acută, meningita
acută).

16
 CAPITOLUL III
ANGINELE ACUTE

Anginele reprezinta inflamaţiile faringelui. Anginele se clasifica în acute şi

cronice, iar fiecare poate fi banală sau specifică. Anginele reprezintă un capitol extrem
de important din patologia ORL, deoarece marea majoritate a acestor infecţii sunt
diagnosticate şi tratate de medicul de familie.
Anginele acute acute sunt nespecifice si specifice.
3.1. Anginele acute nespecifice
3.1.1. Angina acută eritematosă
Reprezintă o inflamaţie a epiteliului mucoasei faringelui. Infecţia este produsă de
virusuri respiratorii, iar factori favorizanţi sunt poluarea, aerul rece, aglomeraţia din
colectivităţi. Se întâlneşte la toate vârstele fiind contagioasă.
Simptomele de ordin general pot lipsi, sau pot fi importante cu debut brusc al
febrei, însoţită de frison, uneori convulsii febrile la copil, stare generală alterată, cefalee.
Pacientul acuză senzaţie de usturime în faringe, discretă odinofagie cu iradiere în
urechi, disfagie şi rareori sialoree.
Examenul local evidenţiază limba saburală, congestie difuză, intensă şi edem
atât la nivelul tonsilelor palatine cât şi pe peretele faringian posterior, dar în această
formă clinică nu apare exudatul la nivelul suprafeţei tonsilelor. Uneori se palpează
adenopatie satelită dureroasă. După 2-3 zile de evoluţie se remarcă microvezicule cu
conţinut transparent răspândite pe valul moale însoţite de arborizaţii vasculare, semne
ale virozei în remisiune.
Diagnosticul pozitiv se face pe baza simptomelor şi semnelor menţionate şi nu
necesită confirmare prin examen de laborator.
Diagnosticul diferenţial se face cu celelalte forme de angine şi cu traumatismele
termice şi chimice ale faringelui.
Evoluţia poate fi spre vindecare spontană în decurs de o săptămână sau poate fi
marcată de apariţia complicaţiilor:
- laringo-traheo-bronsite,
- otite,
- rinosinuzite,

17
 - suprainfecţia bacteriană (transformarea în angina eritemato-pultacee).
Tratamentul cuprinde măsuri de ordin general ;
- repaus relativ,
- comprese în jurul gâtului,
- alimentaţie lichidă sau semisolida,
- evitarea iritanţilor (condimente, fumat, alcool),
- analgezice precum aspirină sau paracetamol.
Tratamentul local constă în:
- gargarisme cu soluţii dezinfectante (Tantum Verde, Citrolin, Ticiverol, Hexoral),
- pulverizaţii cu spray-uri (Locabiotal sau Bioparox, Hexoral, Codecam),
- bomboane cu antiseptice (oropivalone, fenosept, eurosept, faringosept, ribex
gola).
În caz de infecţii respiratorii recidivante se pot indica produse care ridică
imunitatea organismului administrate pe cale generală (Bronchovaxom, Rybomunil) sau
locală (I.R.S. 19).
3.1.2. Angina acută eritemato-pultacee (angina lacunaris sau angina foliculară)
Este o infecţie bacteriană a ţesutului limfatic al tonsilei palatine. Bacterii saprofite
se găsesc în mod constant la nivelul cavităţii bucale şi al faringelui. Aceste organisme
saprofite pot deveni patogene în anumite condiţii favorizante. Infecţia virală poate
pregăti terenul pentru o infecţie bacteriană secundară.
Agentul etiologic incriminat este streptococul ß-hemolitic de grup A, dar mult mai
rar sunt implicaţi stafilococi, streptococi viridans, pneumococi, Haemophilus influenzae
(mai ales la copii).
Incidența maximă a anginei lacunaris se înregistrează între lunile noiembrie-mai.
Simptomatologia este asemănătoare celei eritematoase, dar este mult mai
exprimată: febra este constantă, odinofagia cu otalagie reflexă şi disfagia sunt foarte
pronunţate, sialoreea este de regulă prezentă.
La examenul local, spre deosebire de forma clinica precedentă, la suprafaţa
tonsilelor palatine congestionate şi intens edematiate, se evidenţiază depozite gălbui la
nivelul orificiilor criptelor, care pot conflua sub forma un exudat neaderent. În angina
pneumococică se formează o membrană, dar aceste membrane se dezlipesc cu
uşurinţă şi nu depăşesc suprafaţa tonsilei palatine. Adenopatia jugulo-digastrica este
constant prezenta, dureroasă spontan şi la palpare.

18
 Examenele de laborator obligatorii în angina acută eritemato-pultacee includ
secreţia faringiană cu examen bacteriologic pentru depistarea agentului patogen şi
excluderea difteriei, examenul de urină pentru depistarea precoce a glomerulonefritei şi
tabloul sanguin pentru excluderea leucemiei sau a mononucleozei. În angina foliculară
se constată leucocitoza sanguină cu neutrofilie, VSH accelerat.
Evoluţia este de 7-10 zile. Pe lângă complicaţiile comune tuturor anginelor,
angina acută streptococică se poate complica cu glomerulonefrita acută post-
streptococică şi reumatismul articular acut. Din aceste motive examenul de urină şi titrul
ASLO vor fi repetat determinate în perioada de convalescenţă a pacienţilor cu angina
eritemato-pultacee.
Diagnosticul pozitiv se face pe baza tabloului clinic caracteristic şi pe baza
examenului bacteriologic.
Diagnosticul diferenţial se face pe baze clinice şi de laborator amintite mai sus şi
include pe lângă toate formele de angina, în special angina din mononucleoza
infecţioasă, din difterie şi angina din leucemie.
Tratamentul, pe lângă măsurile de ordin general şi cele simptomatice identice cu
cele din angina eritematoasă, cuprinde în mod obligatoriu administrarea de antibiotice
antistreptococice. Repausul la pat este obligatoriu, se recomandă internarea pacientului
într-un serviciu de specialitate (Boli Infecţioase), lichide abundente pentru evitarea
deshidratării.
Tratamentul cu antibiotic trebuie iniţiat înaintea rezultatului antibiogramei şi este
indicat pentru profilaxia complicaţiilor locale (flegmoane, abcese) cât şi a celor generale
(glomerulonefrita, reumatism articular acut). Penicilina este antibioticul de elecţie în
tratamentul anginei acute eritemato-pultacee, administrată pe cale parenterală
(Penicilina G sub formă de injecţie i.m., în doză de 50.000U/kg/zila la copii şi în jur de
1.200.000 - 2.400.000 UI la tineri şi adulţi, fracţionat la 8-12 ore) sau pe cale orală -
Penicilina V.
S-a demonstrat cum tratamentul timpuriu cu penicilină reduce febra, odinofagia şi
negativează culturile bacteriene în decurs de 24 de ore, reduce contagiozitatea şi
permite reducerea timpului de absenţă de la şcoală sau de la lucru.
Durata tratamentului este de 10 zile, iar apoi se recomandă administrarea i.m. a
unui flacon de 1.2 mil UI de penicilină retard (Moldamin). La persoane alergice la
penicilină se recomandă tratamentul cu macrolide ; eritromicina (în doze de 30 mg/kg/zi
la copii şi 1.6-2.4 g/zi la adult) sau cu azitromicină sau claritromicină.
19
 Există totuşi situaţii când tratamentul corect condus cu penicilină nu produce
ameliorarea tabloului clinic al unei angine acute eritemato-pultacee. În aceste cazuri
trebuie făcut diagnosticul diferenţial cu alte tipuri de angine:
• Pacientul prezintă mononucleoza infecţioasă
• Deşi streptococul este agentul etiologic al anginei, penicilina este ineficientă
datorită infecţiei concomitente cu agenţi producători de ß-lactamază (anaerobi şi
stafilococi). În aceste situaţii tratamentul cu clindamicina sau amoxicilina-clavulanat
(Augmentin) este în măsură să vindece pacientul.
• Mycoplasma pneumoniae şi chlamidia determina aproximativ 30% din anginele
pultacee ale adultului, iar aceşti germeni sunt rezistenţi la penicilină dar sensibili la
macrolide.
• Angina gonococica, existenţa la 2% din adulţii din SUA, este tratată cu
ceftriaxonă sau ciprofloxacină.
3.1.3. Angina ulcero-necrotica (angina Plaut-Vincent)
Se presupune că reprezintă o infecţie produsă de asociaţia spirochete-bacili
fuziformi, sau este forma frustă de mononucleoză infecţioasă.
Simptomatologia este caracterizată uneori de odinofagie unilaterală cu iradiere în
urechi sau în alte cazuri de senzaţia de corp străin la nivel faringian. De obicei febra
lipseşte.
În contrast cu simptomele, adesea nesemnificative, datele examenului local sunt
impresionante:
- ulceraţie profundă, cu margini anfractuoase, lipsite de duritate la palpare,
acoperită
de un exudat de culoare albă, localizată la nivelul unei singure tonsile palatine, cu
predilecţie pentru polul superior.
- pacientul are halenă caracteristică şi se descoperă adenopatie jugulară laterală.
Diagnosticul pozitiv se stabileşte pe baza tabloului clinic tipic de infecţie tonsilară
unilaterală însoţită de adenopatie unilaterală.
Diagnosticul diferenţial se face cu:
- şancrul sifilitic (ulceraţie cu margini netede şi dure, examenul bacteriologic pune
în evidenţă Spirocheta pallidum),
- neoplasmul tonsilei,
- angina din mononucleoza infecţioasă,
- anginele din afecţiuni hematologice (leucemia acută, agranulocitoza).
20
 Prognosticul este favorabil sub tratamentul cu penicilină timp de 7 zile.
3.2. Anginele acute specifice
3.2.1. Angina difterică
Difteria, afecţiune contagioasă în curs de eradicare este produsă de
Corynebacterium Diphtheriae.
Tabloul clinic în perioada de stare include:
- febră moderată (380- 39ºC),
- astenie marcată,
- fatigabilitate,
- inapetență,
- paloare cu ochi încercănaţi,
- tahicardie importantă,
- pacientul acuza disfagie, odinofagie.
Caracteristică este starea mai mult toxică decât inflamatorie. Pacientul prezintă o
halenă caracteristică, asemănătoare acetonei.
Examenul local relevă tonsile palatine moderat congestionate şi tumefiate
acoperite de un exudat galben sau alb-cenuşiu care devine confluent pentru a forma
aşa numitele „false membrane”. Se numesc „false” deoarece sunt foarte aderente de
suprafaţa tonsilei, se desprind cu dificultate şi lasă în urmă o suprafaţă sângerândă.
Falsele membrane sunt constituite din mucoasa faringelui necrozata sub acţiunea
toxinei difterice. Aceste membrane se extind dincolo de limitele tonsilei palatine şi
cuprind pilierii, valul palatin, pereţii laterali faringieni. Se constată adenopatie
laterocervicală masivă, sensibilă la palpare, care deformează aspectul regiunii cervicale
(„gât proconsular”).
Deşi în majoritatea cazurilor afecţiunea este localizată la nivelul faringelui, în 8%
din cazuri se constată expansiunea membranelor spre laringe, rinofaringe sau chiar
urechea medie.
Examinările paraclinice includ frotiul din secreţia faringiană (coloraţia Gram
identifica germenul în decurs de o oră), izolarea în cultură a bacteriei responsabile
(confirmarea se obţine în 2 zile).
Complicaţiile includ:
- asfixia prin extensia spre laringe a membranelor,
- miocardita care poate produce insuficiență cardiacă şi colaps circulator,
- glomerulonefrita hemoragică,
21
 - polinevrita cu paralizia valului palatin (valoare diagnostica retroactivă).
Diagnosticul pozitiv se face pe baza anginei cu false membrane aderente şi care se
extind dincolo de limitele tonsilelor palatine şi pe confirmarea bacteriologică.
În caz de suspiciune clinică şi înainte de confirmarea bacteriologică, pacientul
este obligatoriu trimis într-un serviciu de specialitate (Boli Infecţioase) pentru a fi
internat, izolat şi tratat cu ser antidifteric şi antibiotice.
3.2.2. Angina din scarlatină
Scarlatina este produsă de streptococul ß-hemolitic de tip A.
Pacientul acuza odinofagie, disfagie, iar local se remarcă congestia şi tumefacţia
tonsilelor palatine, congestia valului palatin şi existenţa unei linii precise de demarcaţie
între zona congestionată şi restul valului palatin de aspect normal.
Diagnosticul se face pe baza tabloului descris al anginei, existenţa ciclului lingual
(iniţial apare „limbă de porţelan”, ulterior prin depapilare se recunoaşte „limba zmeurie”
şi în convalescenţă aspectul este de „limbă lăcuită”), a exantemului caracteristic.
Pacientul este obligatoriu trimis spre un serviciu de Boli Infecţioase pentru a fi izolat şi
tratat cu penicilină.
3.2.3.Alte angine din boli eruptive
Acestea includ:
- angina eritematoasă intra în tabloul clinic al rubeolei (apare exantem şi
adenopatie cervicală, inclusiv nodurile limfatice cervicale)
- varicela (apar şi vezicule la nivel faringian),
- rujeola (însoţeşte catarul oculo-nazal). În rujeola diagnosticul pozitiv se poate
face pe baza enantemului care precede cu 24 de ore exantemul specific:
semnul lui Köplik reprezentat de pete albe pe fond congestiv localizate pe
mucoasa jugală în dreptul celul de al doilea molar superior.
3.2.4. Angina din mononucleoza infecţioasă
Afecţiunea este cauzată de infecţia cu virusul Epstein-Barr, afectează copiii şi
adolescenţii (numită „boala logodnicilor” sau „boala îndrăgostiţilor”) şi se răspândeşte
prin picăturile de salivă.
Simptomatologia este dominată de:
- febră (380 -39ºC),
- stare generală alterată,
- astenie şi inapetenta,
- odinofagie marcată, disfagie.
22
 Clinic se remarcă adenopatia laterocervicală, nedureroasă, nodurile limfatice
sunt atât palpabile cât şi vizibile. Adenopatia ulterior se generalizează şi este însoţită
de hepato-splenomegalie.
Bucofaringoscopia descoperă angina care poate lipsi sau să ia forma anginei
eritematoase, necaracteristice; totuşi în 40% din cazuri tonsilele palatine sunt mult
mărite în volum şi acoperite de un depozit purulent confluent.
Administrarea accidentală de ampicilina determină apariţia unui exantem
maculopapulos cu aspect rujeoliform.
Tabloul sanguin descoperă leucocitoza produsă de numeroase celule
mononucleare şi limfocite atipice.
Diagnosticul pozitiv se stabileşte pe baza tabloului clinic, al tabloului sanguin şi al
reacţiei serologice Paul-Bunnell.
Tratamentul este simptomatic şi include antitermice şi antiseptice orale; antibioticele pot
fi admnistrate pentru profilaxia suprainfecţiei bacteriene.
3.2.5. Herpangina
Este produsă de virusul Coxsackie tip A, iar perioada de incubaţie este de 4-6
zile. Angina apare la copiii sub 15 ani iar simptomatologia este marcată de febră
ridicată, cefalee, dureri la nivel cervical.
Bucofaringoscopia descoperă tonsile discret congestionate şi tumefiate;
veziculele mici de culoare albă apar iniţial pe pilierii anteriori, se extind pe suprafaţa
tonsilei luând aspectul unui şirag de perle. Aceste vezicule se sparg şi lasă în urma
ulceraţii superficiale de dimensiuni reduse.
Tratamentul consta în antiseptice locale.
3.2.6. Angina şi stomatita herpetică
Este produsă de infecţia cu virusul herpes simplex.
Infecţia este extrem de contagioasă, se presupune că 90% din populaţie este
purtătoare a virusului, dar manifestarea clinică apare numai la 1%.
Factori favorizanţi sunt expunerea solară îndelungată sau afecţiuni febrile
sistemice.
Herpesul extins intra în tabloul clinic al pacienţilor cu SIDA.
Simptomatologia debutează cu:
- senzaţie de usturime la nivel bucal,
- febră,
- odinofagie,
23
 - stare generală alterată.
Examenul local descoperă vezicule cu conţinut clar pe fond congestiv localizate
atât pe buze la joncţiunea muco-cutanata cât şi la nivelul orofaringelui. Veziculele se
transformă în ulceraţii superficiale ovale sau circulare. Pacientul prezintă sialoree,
halenă şi adenopatie regională dureroasă.
Diagnosticul diferenţial se face cu herpes zoster şi aftele cronice recurente.
Tratamentul include pe lângă dezinfectante bucale şi antivirale (acyclovir)
administrate pe cale generală sau locală.
3.2.7. Alte angine cu vezicule
In herpesul zoster, veziculele sunt unilaterale, extrem de dureroase şi însoţesc
erupţia cutanată de-a lungul ramurilor II sau III din trigemen.
Afte bucale cronice recidivante apar sub forma unei vezicule unice de 1-5 mm,
dureroasă, situată pe mucoasa bucală, limba sau palat. Nu se constată febră, halena şi
sialoree. Afte bucale apar şi în sindromul Behçet (definit prin artrită, iridociclita, afte
bucale şi genitale, flebita).
Bule la nivelul orofaringelui se întâlnesc în afecţiuni dermatologice precum
pemfigus şi eritemul multiform.
Edemul Quincke este o manifestare alergică şi determină la nivel faringian un
edem alb, pufos, cu lipsa eritemului; poate evolua spre asfixie şi din acest motiv
tratamentul de urgenţă implica administrarea de adrenalină 1/1000 subcutanat,
hemisuccinat de hidrocortizon intravenos, intubaţie orotraheala sau traheostomie dacă
dispneea se agravează.
3.2.8. Angine din afecţiuni hematologice
►Angina din leucemia acută este ulcero-necrotica bilaterală, însoţită de
adenopatie laterocervicala şi generalizată, hepatosplenomegalie, gingivită ulcero-
necrotică, epistaxis.
Diagnosticul se stabileşte pe baza tabloului sanguin şi al puncţiei medulare.
Bolnavul va fi trimis pentru investigaţii şi tratament într-o clinică de hematologie. Angina
va fi tratată cu antibiotice şi antiseptice faringiene.
► Angina din agranulocitoză apare de obicei la subiecţi vârstnici, iar local se
constată ulceraţii şi necroze bilaterale la nivelul tonsilelor palatine care se extind spre
valul palatin. Lipsesc puroiul, hemoragiile, adenopatiile şi hepatosplenomegalia. Dacă
examenul clinic ridică suspiciunea unei astfel de suferinţe, pacientul este trimis într-o
clinică de hematologie.
24
 3.3. Complicaţiile anginelor acute
 Abcesul peritonsilar (flegmonul peritonsilar) reprezintă o supuraţie a ţesutului
lax existent între capsulă tonsilei palatine şi peretele orofaringelui.
Patogeneza
Inflamaţia se extinde dinspre parenchimul tonsilei spre ţesuturile înconjurătoare,
se formeza iniţial o inflamtie difuză care evoluează spre abces în decurs de câteva zile.
Muşchiul constrictor faringian formează o barieră naturală care limiteza extinderea
procesului septic.
Simptomatologie
În cursul evoluţiei unei angine acute, după un interval liber de câteva zile se
instalează disfagie semnificativă, odinofagie unilaterală cu iradiere spre ureche, cu
evoluţie progresivă. Vorbirea este dificilă, neinteligibilă (aşa numita „voce amigdaliană”)
datorită edemului valului palatin.
Pacientul nu îndepărtează maxilarele datorită trismusului, apare febra ridicată
(39ºC până la 40ºC), starea generală se deteriorează rapid. Durerea devine atroce
încât pacientul refuza alimentaţia, capul este aplecat spre partea bolnavă, mişcările
rapide sunt evitate. Se remarcă sialoree, bolnavul nu înghite saliva, halena fetidă,
adenopatie jugulo-digastrica dureroasă la palpare. Bucofaringoscopia se execută cu
dificultate datorită trismusului.
Examenul local descoperă edem important şi congestie la nivelul pilierului
anterior, tonsila palatină bombează în direcţie medială. Edemul luetei este semn de
colectare al abcesului.
Examenele de laborator descoperă VSH accelerat şi tabloul sanguin cu
leucocitoză caracteristică unei inflamaţii acute. Ecografia stabileşte cu precizie existenţa
şi localizarea abcesului.
Evoluţia este spre deschidere spontană sau spre complicaţii: extinderea
edemului spre laringe cu asfixie, ruptura abcesului în spaţiul parafaringian.
Diagnosticul pozitiv se pune pe baza tabloului clinic descris şi este confirmat prin
puncţionarea abcesului.
Diagnosticul diferenţial se face cu tumori infectate ale tonsilei palatine, cu abces
periapical al ultimului molar, cu anevrism al carotidei interne (apar pulsaţii). Lipsa
semnelor de infecţie acută locală şi a febrei sugerează că diagnosticul de abces
peritonsilar este greşit.
25
 Tratamentul constă în drenajul de urgenţă al abcesului: după anestezie topica cu
xilina 10%, se inflitreaza regiunea cu xilină 1%. De multe ori puroiul se scurge în timpul
infiltraţiei. Locul inciziei este situat în punctul de maximă protruzie, de regulă între lueta
şi al doilea molar superior. Se puncţionează peretele lojei tonsilare cu un ac gros şi
lung, se aspiră iar apariţia în seringa a puroiului confirma diagnosticul. Nu se aspira tot
conţinutul abcesului. Colecţia se drenează cu ajutorul unei pense cu braţe lungi şi
mânerul situat inferior care pe locul puncţiei se introduce închisă pe o distanţă de 1 cm
până în cavitatea abcesului. Odată pătrunsă în cavitate, pensa se deschide în plan
vertical, paralel cu ramura ascendenta a mandibulei, nu se deplasează în direcţie
externă pentru a evita leziunea pachetului vascular aflat în vecinătate. În acest moment
puroiul este expulzat, pensă se retrage deschisă, se aspira puroiul sau bolnavul scuipă
într-o tăviţă renală. Manopera de drenaj se repetă zilnic până nu se mai drenează puroi
din abces. În unele centre medicale se practică drenajul şi evacuarea abcesului sub
control ecografic.
Tratamentul este completat cu măsuri de ordin general, antitermice şi antibiotice
(vezi tratamentul anginei eritemato-pultacee). După o lună de la vindecare se
recomandă tonsilectomia pentru prevenirea recidivei abcesului.
Flegmoanele laterocervicale apar sub două forme clinice:
I. Adenoflegmonul laterocervical
II. Celuloflegmonul laterocervical
III. Adenoflegmonul retrofaringian
IV. Celuloflegmonul retrofaringian
I. Adenoflegmonul laterocervical- o altă complicaţie a unei angine eritemato-
pultacee şi reprezintă dezvoltarea unui abces la nivelul nodurilor limfatice din lanţul
jugulo-carotidian, colecţia fiind situată între pachetul vasculo-nervos cervical şi muşchiul
sternocleidomastoidian.
Simptomatologia este caracterizată de febră, stare generală alterată, durere la
nivel latero-cervical care împiedică mişcările gâtului, apare torticolis (capul aplecat spre
partea bolnavă prin contractura reflexă a sternocleidomastoidianului).
Examenul local descoperă o tumefacţie dureroasă laterocervicală şi lipsa
fluctuenței (grosimea muşchiului amintit împiedica perceperea fluctuenței).
Complicaţiile sunt importante:
- tromboza venei jugulare interne,
- eroziunea şi ruptura arterei carotide (evoluţie letală),
26
 - descinderea până la nivelul mediastinului (mediastinită cu prognostic foarte
rezervat).
Diagnosticul pozitiv este confirmat prin puncţia pozitivă la nivelul colecţiei.
Diagnosticul diferenţial se face cu celuloflegmonul laterocervical, cu adenopatii
neoplazice, chisturi cervicale.
Pacientul este trimis de urgenţă într-un serviciu de specialitate pentru drenajul
chirurgical pe cale externă. Antibioticele pe cale parenterală completează tratamentul.
II. Celuloflegmonul laterocervical este supuraţia ţesutului celular din loja
vasculară cervicală, colecţia fiind situată între pachetul vasculo-nervos şi peretele
faringelui.
Patogeneza este reprezentată de pătrunderea germenilor din faringe printr-o
plagă a mucoasei în spaţiul parafaringian. Pe lângă semne de ordin general precum
febră, stare genrala alterată, apar semne de suferinţă a faringelui: odinofagie, disfagie.
Bucofaringoscopia descoperă bombarea peretelui lateral faringian, se remarcă
adenopatia satelita dureroasă laterocervicala.
Evoluţia se face spre evacuare spontană sau spre complicaţii: edem laringian şi
cele expuse anterior.
Diagnosticul diferenţial se face cu adenoflegmonul laterocervical şi tumorile
faringelui.
Tratamentul este chirurgical, drenajul colecţiei pe cale faringiană. Tratamentul
antibiotic cu largă acoperire (germeni gram pozitivi, gram negtivi şi anaerobi) se face pe
cale parenterală: amoxicilina-sulbactam, amoxicilina-clavulanat sau clindamicina plus
gentamicina sau ceftazidima.
Septicemia produsă de angine este rar întâlnită.
Bacteriile pătrund în torentul sanguin din tonsilă sau de la nivelul unui focar
septic menţionat anterior.
Clinic, pe lângă semnele anginei, apar manifestările clinice ale septicemiei
(frison, febra septică, puls filiform, mucoase deshidratate şi uscate, hepato-
splenomegalie).
Evoluţia este marcată de tromboza septică a venei jugulare interne, metastaze
septice spre plămân, ficat, encefal, tegument.
Tratamentul se face într-un serviciu spitalicesc prin antibiotice pe cale
parenterală administrate confrom rezultatelor antibiogramei.
III. Adenoflegmonul retrofaringian se dezvolta la sugari şi la copiii sub 3 ani.
27
 Această suferinţă este o complicaţie a unei adenoidite acute şi reprezintă
supuraţia unui grup de noduri limfatice situate în spaţiul retrofaringain superior, noduri
care drenează limfa rinofaringelui şi care se atrofiază după vârsta de 3 ani.
Tabloul clinic include stare generală alterată, disfagie şi obstrucţie nazală, uneori
dispnee. Obiectiv se remarcă bombarea uni- sau bilaterală a peretelui posterior al
faringelui, iar mucoasa este intens congestionată. Se poate constata şi adenopatie
laterocervicală.
Evoluţia este spre evacuare spontană, iar puroiul care se scurge în faringe poate
fi aspirat în căile respiratorii inferioare determinând bronho-pneumonie severă. Odată
stabilit diagnosticul, pacientul este trimis de urgenţă într-un serviciu ORL unde se
practică incizia şi drenajul cu copilul în decubit dorsal cu capul atârnând la marginea
mesei.
IV. Celuloflegmonul retrofaringian se întâlneşte la adulţi, are origine traumatică
iar simptomatologia este similară.
Diagnosticul diferenţial se face cu abcesul rece de origine tuberculoasă (absenţa
semnelor celsiene).
Tratamentul este chirurgical.

28
 CAPITOLUL IV
CAZURI CLINICE

SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TÂRGOVIȘTE

SECȚIA PEDIATRIE
DOSAR DE ÎNGRIJIRE
Nr. 1
Date de identificare
Nume: S. Prenume: A.
Vârsta: 6 ani Sex: M
Domiciliu: Localitatea: Târgoviște
Strada Nr.
Județul Dâmbovița

Date despre spitalizare

1. Data internării: anul 2016 luna 01 ziua 12 ora 915
2. Data externării: anul 2016 luna 01 ziua 19 ora 1325
3. Motivele internării: febră, inapetență, vărsături alimentare, obstrucție nazală, paloare,
agitație.
4. Diagnostic la internare: 1. Angină acută eritemato/pultacee
2. Anemie feriprivă

Situația materială și socială

Situația familială: copil unic Nr. copii: 1
Situația socială: bună Profesia: elev
Condiții de locuit: locuiește cu părinții în apartament cu 3 camere

Persoane de legătură
Nume: S. F. – mama Adresa: Târgoviște Telefon: 0723xxxxxx
Nume: S. G. – tata Adresa: Târgoviște Telefon: 0725xxxxxxx

29
Antecedente
1. Heredo- colaterale: neagă luesul, hepatita, SIDA, TBC
2. Personale:
• Fiziologice
• Patologice: repetate episoade de angină acută.
3. Factori de risc legați de modul de viață: nu sunt

Extras din examenul medical la internare

Se internează pe data de 12.01.2016 în S.J.U. Târgoviște, secția Pediatrie, cu febră,
inapetență, vărsături alimentare, obstrucție nazală, rinoree, paloare, agitație.
Mama declară că simptomatologia a debutat în urmă cu 3 zile, a făcut tratament cu
antitermice la domiciliu. În cursul nopţii starea generală s-a agravat, motiv pentru care
s-a prezentat la UPU; unde se decide internarea.
Tegumente şi mucoase: integre, palide, transpirate;
Ţesut celular subcutanat: normal reprezentat
Sistem osos: integru
Sistem muscular: normoton, normokinetic
Aparat respirator: obstrucţie nazală, secreţii nazale mucopurulente, faringe hiperemic,
amigdale hipertrofice, hiperemice cu depozite pultacee în cripte. Cutie toracică normal
conformată; ampliaţii respiratorii normale, simetrice;sonoritate pulmonară
normală;murmur vezicular prezent;R=25r/min
Aparat cardio-vascular : zonă precordială de aspect normal,şoc apexian în spaţiul V
intercostal pe linia medioclavicular stângă; zgomote cardiace ritmice,fără sufluri
supraadăugate;P=97p/min;TA=95/60mmHG
Aparat digestiv: cavitate bucală normal conformată; dentiţie completă; abdomen suplu,
nedureros la palpare, mobil cu respiraţia; ficat la dimensiuni normale, splină
nepalpabilă.
Aparat uro-genital :organe genitale externe normal conformate ,micţiuni fiziologice.
SNC: pacientă orientată temporo-spaţial

Prescripții medicale
1. Tratament: Penicilina G 200.000 u.i./6 ore; i.m.; Nurofen suspensie 7,5 ml x 3/zi;
Ambooxol sirpo 15 pic x 3/zi; Biorinil- instilații nazale; Ferrum Hausmann 15 pic x 3/zi

30
2. Examinări: Hemoleucograma, calcemie, glicemie, proteinemie, VSH, fibrinogen,
Examen sumar urină, Rx pulmonar.
3. Regim alimentar – uşor digerabil, neflatulent.

Observarea inițială
Situația la internare: Î: 110 cm Gr: 27 kg T.A-95/60mmHg P:97-p/min
T - 38,50C R – 23r/min Văz:bun Auz:bun

Nevoi fundamentale
1. A respira, a avea o bună circulație - obstrucție nazală, secreţii nazale muco-purulente
2. A mânca, a bea - inapetentă
3. A elimina - vărsături, micţiuni fiziologice, tranzit prezent
4. A se mișca - astenie
5. A dormi, a se odihni
somnolenţă
6. A se îmbrăca, dezbrăca
se îmbracă singur
7. A-și menține temperatura în limite normale
- febră moderată T – 38,5
8. A fi curat, a-și proteja tegumentele
Tegumente palide, transpirate
9. A evita pericolele
anxitate
10. A comunica
Comunicare dificilă din cauza agitaţiei
11. A-și practica religia
imposibilitate
12. A se recreea
neputinţă
13. A fi util
imposibilitate
14. A învăța să-și mențină sănătatea
lipsa cunoaşterii
31
Mama neagă alergii alimentare și medicamentoase.

Aspecte psihologice
1. Starea de conștientă: păstrată
2. Comportament: ușor agitat
3. Mod de internare: singur salvare familie DA altul
4. Particularități: -

Aspecte sociologice
Modul de viață: singur de familie DA altul
Mediul: rural urban DA
Ocupație: -
Particularități: -
Probleme sociale: -

Interpretarea datelor
Din cele 14 nevoi fundamentale, 14 sunt de dependență.

Posibilități de evoluție
1. Vindecare DA
2. Stabilizare, ameliorare DA
3. Agravare -
4. Deces -

Obiective de îngrjire
1. Obiective globale
• Pacientul să fie echilibrat psihic;
• Să prezinte tegumente curate, normal colorate.
• Pacientul să se alimenteze și hidrateze corespunzator.
2. Obiective specifice
• Pacientul să prezinte CRS libere şi respiraţie normală
• Să prezinte temperatură în limite normale.
• Prevenirea complicaţiilor post infecţie amigdaliană.
32
 • Să monitorizez funcțiile vitale și să le notez în foaia de temperatură.
• Să pregătesc pacientul pentru investigaţii şi tratament.
• Să administrez tratamentul medicamentos.
• Să efectuez mamei educație pentru sănătate

Comportament așteptat, interval

În interval de 7 zile pacientul să prezinte stare generală ameliorată.

Momente importante ale spiralizării

• Internarea în spital împreună cu mama
• Recoltarea analizelor
• Externarea

Epicriză, recomandări la externare

Pacientul se internează pe data de 12.01.2016 în S.J.U. Târgoviște, secția Pediatrie,
cu febră, inapetență, vărsături alimentare, obstrucție nazală, rinoree, paloare, agitație.
Mama declară că simptomatologia a debutat în urmă cu 3 zile, a făcut tratament cu
antitermice la domiciliu. În cursul nopţii starea generală s-a agravat, motiv pentru care
s-a prezentat la UPU; unde se decide internarea.
Diagnostic: Angină eritemato/pultacee
Se efectuează urmatoarele investigații paraclinice: Hemoleucograma ( HLG): Hb 10
mg%, Hct 34%; Examen sumar urină- limite normale; Calcemie- 9,5 mg/dL; Glicemie-
86 mg/dL; Proteinemie- 6,7 mg/dL; VSH- 12 mm/h; 25mm/2 ore; Fibrinogen 260mg/dL;
IDR la PPD- negativ;Rx pulmonar –în limite normale.
Tratament: Penicilina G 200.000 u.i./6 ore; i.m.; Nurofen suspensie 7,5 ml x 3/zi;
Ambooxol sirpo 15 pic x 3/zi; Biorinil- instilații nazale; Ferrum Hausmann 15 pic x 3/zi;
Moldamin 600.000u.i. i.m.
Evoluția este favorabilă, copilul se externează vindecat.
Recomandări:
• Tratament medicamentos conform Rp
• Cură heliomarină pe perioada verii
• Continuă tratamentul anemiei cu Ferrum Hausmann 15 pic x 3/zi- 4 luni

33
 • Dispensarizare medicul de familie

Mod de externare
Mod de externare: Singur Cu familia DA Altul
Mijloc de transport: Autoturism propriu

34
 PLAN ÎNGRIJIRE
CAZUL 1

Nr. ETAPELE PLANULUI DE DESFĂŞURAREA PLANULUI

Crt. ÎNGRIJIRE
1 MANIFESTĂRI DE Am identificat următoarele manifestări de dependenţă:
DEPENDENȚĂ • febră,
• inapetență,
• vărsături alimentare,
• obstrucție nazală,
• paloare,
• agitație.
2 OBIECTIVE În îngrijirea pacientului mi-am stabilit următoarele obiective:
 OBIECTIVE GLOBALE:
• Pacientul să fie echilibrat psihic;
• Să prezinte tegumente curate, normal colorate.
• Pacientul să se alimenteze și hidrateze corespunzator.
 OBIECTIVE SPECIFICE:
• Pacientul să prezinte CRS libere şi respiraţie normală
• Să prezinte temperatură în limite normale.

35
 • Prevenirea complicaţiilor post infecţie amigdaliană.
• Să monitorizez funcțiile vitale și să le notez în foaia de temperatură.
• Să pregătesc pacientul pentru investigaţii şi tratament.
• Să administrez tratamentul medicamentos.
• Să efectuez mamei educație pentru sănătate
3 INTERVENȚII AUTONOME Am efectuat următoarele intervenţii autonome:
• Instalez mama și copilul în salon curat, aerisit
• Comunic cu mama, încercând să o ajut să depășească stress-ul cauzat de internare
• Ajut mama la efectuarea igienei corporale a copilului
• Captez vărsătura şi efectuez toaleta cavităţii bucale
• Pe toată durata spitalizării monitorizez funcțiile vitale și le notez în foaia de temperatură
• Eliberez căile respiratori prin îndepărtarea mucozităţilor; învăţ copilul reguli de igienă cu
privire la eliminarea secreţiilor nazale . Mă conving că a înţeles.
• Hidratez pacientul cu 2-2,5 l lichide pe zi (ceai de tei la temperatura camerei).
• Alimentez cu regim uşor digerabil, neflatulent (supe, piureuri, carne fiartă, ou fiert moale).
• Antrenez pacientul în jocurile copiilor din salon
• Explic copilului importanța recoltării de sânge- mă asigur că a înțeles
• Însoțesc mama și copilul la serviciul de radiologie pentru efectuarea Rx-ului pulmonar
• Comunic cu copilul în momentele în care administrez tratamentul pentru a diminua
suferința psihică
4 INTERVENȚII DELEGATE • Recoltez sânge pentru examene de laborator: hemoleucograma ( HLG), calcemie,

36
 glicemie, proteinemie, VSH, fibrinogen ; recoltez urină
• Administrez tratamentul medicamentos conform F.O., respectând doza, orarul, calea de
administrare: Penicilina G 200.000 u.i./6 ore; i.m.; ; Nurofen suspensie 7,5 ml x 3/zi; Amboxol
sirop 15 pic x 3/zi; Biorinil- instilații nazale; Ferrum Hausmann 15 pic x 3/zi.
5 EVALUARE • În primele două zile starea copilului a fost modificată, cu obstrucție nazală, tuse, febră
moderată 38,50C.
• În prima zi a prezentat o vărsătură alimentară.
• Din cea de-a treia zi temperatura a ajuns în limite normale și nu depășește pragul de 370C
• Pacientul prezintă în fiecare zi scaun de aspect normal
• Micțiuni fiziologice
• Din cea de-a treia zi se reia apetitul, se alimenteazăconform vârstei
• În urma îngrijirilor acordate, evoluţia a fost favorabilă.
• Pacientul a fost spitalizat 7 zile; se externează pe data de 19.01.2016 cu stare generală
ameliorată şi cu următoarele recomandări: tratament medicamentos conform Rp; cură
heliomarină pe perioada verii; continuă tratamentul anemiei cu Ferrum Hausmann 15 pic x 3/zi- 4
luni; dispensarizare medicul de familie

37
 TEHNICA TESTĂRII LA PENICILINĂ
Definiţie
Introducerea de substanţe medicamentoase - soluţii izotone în organism, prin
intermediul unui ataşat la o seringă , în stratul dermic.

Definiţie -Introducerea de substanţe medicamentoase - soluţii izotone în

organism, prin intermediul unui ataşat la o seringă , în stratul
dermic.
Scop -Explorator – intradermoreacţia.
Locul de elecţie -Faţa anterioară a antebraţului.
-Faţa externă a braţului şi a coapsei
Materiale necesare -Seringă cu ac scurt, sterile.
-Material general pentru executarea unei injecţii
-Soluţia medicamentoasă. Penicilina se dizolvă în raport de 1ml
NaCl/100.000 ui. Se trage o diviziune de solutie-care se dizolvă
în 10 ml de NaCl; se respectă paritatea de 1/100; se citeşte la 20-
30 min.
Se prepară în modul următor:100 u.i. / 1 ml
1. 400.000 u.i. dizolvate în 4 ml ser =100.000 u.i /m
2.1 ml (100.000 u.i / ml + 9 ml ser =10.000 u.i / ml
3.1 ml 10.000 u.i /ml + 9 ml ser = 100 u.i / ml
4 . 1 m l 1 . 0 0 0 u . i / m l + 9 m l s e r = 1 0 0 u . i / m l = din
care se face test cu 0.1 ml intradermic
Pregătirea -Se anunţă bolnavul şi se explică tehnica şi necesitatea ei
pacientului -Se aşează bolnavul în repaus comod – în decubit dorsal.

Tehnica -Se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbracă mănuşi de

protecţie
-Se montează seringa şi se aspiră medicamentul (0,1 ml) şi se
schimbă acul.
-Se elimină aerul.
-Se dezinfectează locul puncţiei cu alcool şi se aşteaptă

38
 evaporarea.
-Se introduce vârful acului în grosimea pielii, tangenţial pe
suprafaţa pielii, cu bizoul în sus, până dispare orificiul acului
complet.
-Se verifică poziţia acului prin aspirare în seringă.
-Se injectează lent.
-Se formează o papulă albă de aspectul cojii de portocală de 5-6
mm diametru, o înălţime de 1-2mm la 0,1 soluţie injectată.
-Se retrage acul fără a aplica tampon la locul puncţiei
- Se citește reacția la intervalul de timp stabilit
Incidente, -Revărsat lichidian – când acul a intrat parţial în derm.
accidente -Tumefacţia stratului subcutanat, fără apariţia papulei cu aspect
de coajă de portocală când acul a pătruns prea profund.
-Lipotimie.
-Stare de şoc – în caz de testare a unor alergeni.
-Reacţie intensă la necroza unor porţiuni de tegument din cauza
distensiei puternice prin injectareade soluţii hipotone.

Observații -Nu se face dezinfecţia cu alcool a locului injecţiei dacă se face

testare la tuberculină – alcoolul inactivează tuberculina
-Pentru anestezie locală injecţie se poate face pe orice suprafaţă
a corpului.
-În cazul efectuării testelor alergologice, se pregătesc:
Adrenalină, Efedrină, Hemisuccinat de hidrocortizon.

39
SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TÂRGOVIȘTE
SECȚIA PEDIATRIE
DOSAR DE ÎNGRIJIRE
Nr. 2

Date de identificare
Nume V. Prenume C. L.
Vârsta 3 ani Sex M
Domiciliu: Localitatea Dobra
Strada Nr.
Județul Dâmbovița

Date despre spitalizare

1. Data internării: anul 2016 luna 01 ziua 17 ora 1215
2. Data externării: anul 2016 luna 01 ziua 24 ora 1325
3. Motivele internării: febră, inapetență, obstrucție nazală, rinoree, tuse spastică.
4. Diagnostic la internare: Angină acută eritematoasă

Situația materială și socială

Situația familială: al doilea copil al familiei Nr. copii:
Situația socială: bună Profesia:
Condiții de locuit: locuiește cu părinții la casă.

Persoane de legătură
Nume: V. A. – mama Adresa: Dobra Telefon: -
Nume: V. V. – tata Adresa: Dobra Telefon: -

Antecedente
1. Heredo- colaterale: neagă luesul, hepatita, SIDA, TBC
2. Personale:
• Fiziologice: fără importanţă
• Patologice: bolile copilăriei, angine repetate
3. Factori de risc legați de modul de viață: nu sunt

40
Extras din examenul medical la internare
Se internează secția Pediatrie; cu febră, inapetență, obstrucție nazală, rinoree, tuse
uscată.
Mama declară că boala a debutat în urmă cu două zile, cu rinoree, obstrucție nazală,
inapetență, vărsături. Mama administrează în ambulator Paracetamol supozitoare, fără
ameliorare. Starea copilului se alterează; se prezintă la camera de gardă; se decide
internarea.

Prescripții medicale
Zinnat 125 mg, 2,5 ml/12 ore; peros; Nurofen suspensie 5 ml x 3/zi; peros; Brofimen 10
pic x 2/zi; peros; Pivalone 1%- instilații nazale
Hemoleucograma, calcemie, glicemie, proteinemie; Examen sumar urină; VSH,
fibrinogen; IDR la PPD; Rx pulmonar
3. Regim alimentar- conform vârstei.

Observarea inițială
Situația la internare
• Înalțime 90 cm
• Greutate 14 kg
• T.A. -
• Puls 92 pulsații/min
• Temperatură 38,70C
• Respirație 25 resp/min
• Văz normal
• Auz normal

Examen fizic la internare

Se internează secția Pediatrie; cu febră, inapetență, obstrucție nazală, rinoree,
tuse spastică.
Tegumente și mucoase: integre, curate, umede, palide, cu elasticitate păstrată
Țesut celular subcutanat: normal reprezentat, conform vârstei.
Sistem limfo- ganglionar: ganglioni submandibulari palpabili

41
 Sistem osteo- articular: integru
Aparat respirator: obstrucție nazală, rinoree, tuse spastică. Faringe intens hiperemic.
Torace normal conformat, cu amplitudine respiratorie normală, sonoritate pulmonară
normală, murmur vezicular prezent. Nu se percep raluri bronșice. R 25 resp/min
Aparat cardio- vascular: șoc apexian în spațiul V i.c.stâng, pe linia medio-claviculară;
zgomote cardiace ritmice, bine bătute; nu se percep sufluri. AV 92 pulsații/min.
Aparat digestiv: cavitate bucală normal conformată, dentiție conform vârstei.
Abdomen suplu, nedureros la palpare, mobil cu mișcările respiratorii. Ficat – limite
normale. Splina nepalpabilă. Scaun de aspect normal. Apetit diminuat.
Aparat uro- genital: micțiuni fiziologice. Giordano negativ bilateral. Organe genitale
de aspect normal.
Sistem nervos și organe de simț: orientat temporo- spațial. Nu se percep semne de
iritație meningeală. Dezvoltare psiho- motorie corespunzătoare vârstei.

Nevoi fundamentale
1. A respira, a avea o bună circulație - obstrucție nazală, secreţii nazale muco-purulente
2. A mânca, a bea - inapetentă
3. A elimina - vărsături, micţiuni fiziologice, tranzit prezent
4. A se mișca - astenie
5. A dormi, a se odihni
somnolenţă
6. A se îmbrăca, dezbrăca
se îmbracă singur
7. A-și menține temperatura în limite normale
- febră moderată T – 38,5
8. A fi curat, a-și proteja tegumentele
Tegumente palide, transpirate
9. A evita pericolele
anxitate
10. A comunica
Comunicare dificilă din cauza agitaţiei
11. A-și practica religia
imposibilitate

42
12. A se recreea
neputinţă
13. A fi util
imposibilitate
14. A învăța să-și mențină sănătatea
lipsa cunoaşterii
Mama neagă alergii alimentare și medicamentoase.

Aspecte psihologice
1. Starea de conștientă: păstrată
2. Comportament: ușor agitat
3. Mod de internare: singur salvare familie DA altul
4. Particularități: -

Aspecte sociologice
Modul de viață: singur de familie DA altul
Mediul: rural urban DA
Ocupație: -
Particularități: -
Probleme sociale: -

Interpretarea datelor
Din cele 14 nevoi fundamentale, 14 sunt de dependență.

Posibilități de evoluție
1. Vindecare DA
2. Stabilizare, ameliorare DA
3. Agravare -
4. Deces -

Obiective de îngrjire
1. Obiective globale
• Acordarea de îngrijiri generale și specifice pentru ameliorarea stării generale a
43
pacientului, urmând ca acesta să- și recapete autonomia, în limitele specifice vârstei
2. Obiective specifice
• Pacientul să prezinte respiraţie normală
• Pacientul să se alimenteze și hidrateze corespunzator în funcție de
vârsta şi de necesitati.
• Combaterea procesului infectios, a anxietatii.
• Prevenirea complicaţiilor post infecţie amigdaliană.
• Pacientul să fie linistit, să se odihnească suficient.
• Să asigur permeabilitatea căilor respiratorii superioare.
• Să efectuez mamei educație pentru sănătate în ceea ce privește profilaxia bolilor
respiratorii la copil
• Să monitorizez funcțiile vitale și să le notez în foaia de temperatură
• Să administrez tratamentul medicamentos conform FO, respectând doza, orarul,
calea de administrare.

Comportament așteptat, interval

În interval de 7 zile pacientul să prezinte stare generală ameliorată.

Momente importante ale spitalizării

• Internarea în spital împreună cu mama
• Recoltarea analizelor
• Externarea

Epicriză, recomandări la externare

Se internează secția Pediatrie; cu febră, inapetență, obstrucție nazală, rinoree, tuse
spastică.
Mama declară că boala a debutat în urmă cu două zile, cu rinoree, obstrucție nazală,
napetență, vărsături. Mama administrează în ambulator Paracetamol supozitoare, fără
ameliorare. Starea copilului se alterează; se prezintă la camera de gardă; se decide
internarea.
Investigații: Hemoleucograma ( HLG): Hb 13 mg%, Hct 40%; Examen sumar urină-
limite normale; Calcemie- 9,5 mg/dL; Glicemie- 88 mg/dL; Proteinemie- 6,7 mg/dL;
VSH- 10 mm/h; 15 mm/2 ore; Fibrinogen 210mg/dL; IDR la PPD- negativ; Rx pulmonar

44
–în limite normale; Exudat faringian- floră saprofită
Tratament: Zinnat 125 mg, 2,5 ml/12 ore; peros; Nurofen suspensie 5 ml x 3/zi; peros;
Brofimen 10 pic x 2/zi; peros; Pivalone 1%- instilații nazale; Viganto oil 2 pic/zi; peros
Evoluția este favorabilă, copilul se externează vindecat.
Recomandări:
• Tratament medicamentos conform Rp
• Cură heliomarină pe perioada verii
• Dispensarizare medicul de familie

Mod de externare
Mod de externare: Singur Cu familia DA Altul
Mijloc de transport: Autoturism propriu

45
 PLAN DE ÎNGRIJIRE
CAZUL 2
Nr.crt. ETAPELE PLANULUI DE DESFĂŞURAREA PLANULUI
ÎNGRIJIRE
1 MANIFESTĂRI DE Am identificat următoarele manifestări de dependență:
DEPENDENȚĂ • Alterarea stării generale datorată febrei moderate
• Alterarea respiraţiei determinată de inflamaţia amigdaliană
• Hiperemie ca urmare a procesului inflamator de la nivelul faringelui
• Imposibilitatea de a-şi efectua îngrijirile igienice datorită stării generale alterate.
• Lipsa cunoaşterii măsurilor de prevenţie privind afecţiunile acute respiratorii.
• Alterarea tranzitului intestinal datorat temperaturii corporale crescute
2 OBIECTIVE În îngrijirea pacientului mi-am stabilit următoarele obiective:
 OBIECTIVE GLOBALE :
• Acordarea de îngrijiri generale și specifice pentru ameliorarea stării generale a
pacientului, urmând ca acesta să- și recapete autonomia, în limitele specifice vârstei
 OBIECTIVE SPECIFICE :
• Pacientul să prezinte respiraţie normală
• Pacientul să se alimenteze și hidrateze corespunzator în funcție de vârsta şi de
necesitați.
• Combaterea procesului infectios, a anxietatii.

46
 • Prevenirea complicaţiilor post infecţie amigdaliană.
• Pacientul să fie linistit, să se odihnească suficient.
• Să asigur permeabilitatea căilor respiratorii superioare.
• Să efectuez mamei educație pentru sănătate în ceea ce privește profilaxia bolilor
respiratorii la copil
• Să monitorizez funcțiile vitale și să le notez în foaia de temperatură
• Să administrez tratamentul medicamentos conform FO, respectând doza, orarul, calea de
administrare.
3 INTERVENȚII AUTONOME Am efectuat următoarele intervenţii autonome:
• Instalez mama și copilul în salon curat, aerisit
• Comunic cu mama, încercând să o ajut să depășească stress-ul cauzat de internare
• Ajut mama la efectuarea igienei corporale a copilului
• Pe toată durata spitalizării monitorizez funcțiile vitale și le notez în foaia de temperatură
• Eliberez căile respiratori prin îndepărtarea mucozităţilor; învăţ copilul reguli de igienă cu
privire la eliminarea secreţiilor nazale . Mă conving că a înţeles.
• Explic mamei cum să pregătească copilul pentru recoltarea exudatului faringian
• Antrenez pacientul în jocurile copiilor din salon
• Explic copilului importanța recoltării de sânge- mă asigur că a înțeles
• Însoțesc mama și copilul la serviciul de radiologie pentru efectuarea Rx-ului pulmonar
• Comunic cu copilul în momentele în care administrez tratamentul pentru a diminua
suferința psihică
47
4 INTERVENȚII DELEGATE • Recoltez sânge pentru examene de laborator:
hemoleucograma ( HLG), calcemie, glicemie, proteinemie, VSH, fibrinogen ; recoltez urină
• Recoltez exudatul faringian
• Efectuez IDR la PPD
• Administrez tratamentul medicamentos conform F.O., respectând doza, orarul, calea de
administrare: Zinnat 125 mg, 2,5 ml/12 ore- peros;Nurofen suspensie 5 ml x 3/zi- peros;
Brofimen 10 pic x 2/zi- peros; Pivalone 1%- instilații nazale
5 EVALUARE • În primele două zile starea copilului a fost modificată, cu obstrucție nazală, rinoree, tuse,
febră moderată 38,50C.
• În prima zi a prezentat o vărsătură alimentară.
• Din cea de-a treia zi temperatura a ajuns în limite normale și nu depășește pragul de
370C
• Pacientul prezintă în fiecare zi scaun de aspect normal
• Micțiuni fiziologice
• Din cea de-a treia zi se reia apetitul, se alimentează conform vârstei
6 Externare • Pacientul a fost spitalizat 7 zile, se externează pe data de 24.01.2016 cu stare generală
bună şi cu următoarele recomandări: tratament medicamentos conform Rp; cură heliomarină pe
perioada verii; dispensarizare medicul de familie

48
 TEHNICA RECOLTĂRII EXUDATULUI FARINGIAN

Definitie: Exudatul faringian este un lichid rezultat în urma unui proces

inflamator faringian.
Scop -Explorator
• depistarea germenilor patogeni de la nivelul faringelui în
vederea tratamentului;
• depistarea purtătorilor sănătoși
Materiale • de protecție: mască de tifon;
necesare • sterile: spatulă lingual;
• eprubetă cu tampon steril;
• clorură de Na sau glicerină 15%;
• nesterile: tăviță renală, stativ pentru eprubete, lampă de
spirt.
Pregătirea • psihică: se anunta pacientul și i se explică tehnica
pacientului • fizică:
 se anunță să nu manance și să nu bea apă
 să nu se instileze solutii dezinfectante în nas, și să nu
facă gargară
 se asează pacientul pe un scaun.
Tehnica • se recolteaza inainte de administrarea de antibiotice sau
sulfamide;
• asistenta se spală pe mâini și se dezinfectează cu alcool
• iși pune masca de protecție;
• invită pacientul să deschidă gura și inspectează fundul
de gât;
• deschide epubreta cu tamponul faringian;
• flambeaza gâtul eprubretei și o închide cu dop steril;
• apasă limba cu spatula lingual;
• cu tamponul faringian sterge depozitul de pe faringe și
amigdale, dezlipeste o portiune din falsele membrane(cand este
cazul), flambeaza gura eprubetei care se inchide cu dopul flambat;

49
 • la indicația medicului, intinde produsul obținut pe lame
de sticle frotiuri colorate sau insemăntează imediat pe medii de
cultură;
• se spală pe maini cu apă si săpun.
Pregătirea • se transportă produsul de laborator evitând
produsului suprainfecțiile;
pentru laborator se spală și se dezinfectează suprafetele
Notarea in foaia • se noteaza data recoltării , numele și prenumele
de observație persoanei căreia i s-a efectuat recoltarea;
• daca s-au făcut insămanțare sau nu.

50
SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TÂRGOVIȘTE
SECȚIA PEDIATRIE
DOSAR DE ÎNGRIJIRE
NR. 3
Date de identificare
Nume M. Prenume A.M.
Vârsta 3 ani Sex F
Domiciliu: Localitatea Voinești
Strada Nr.
Județul Dâmbovița

Date despre spitalizare

1. Data internării: anul 2016 luna 01 ziua 12 ora 2245
2. Data externării: anul 2016 luna 01 ziua 18 ora 1355
3. Motivele internării: stare generală modificată cu febră, inapetență, obstrucție nazală,
rinoree, paloare, agitație, scaune semiconsistente
4. Diagnostic la internare: 1. Angină acută eritematoasă. 2. Otită medie congestivă
3. Anemie feriprivă

Situația materială și socială

Situația familială: tatăl salariat, mama casnică Nr. copii: 2
Situația socială: Profesia: copil
Condiții de locuit: locuiește cu părinții la casă.

Persoane de legătură
Nume: V. A. – mama Adresa: Voinești Telefon: -
Nume: V. V. – tata Adresa: Voinești Telefon: -

Antecedente
1. Heredo- colaterale: neagă luesul, hepatita, SIDA, TBC
2. Personale:
• Fiziologice: al-II- lea copil, născut la termen în maternitate; Gn- 3000gr; Tn52cm;

51
APGAR- 10; alimentat natural până la 6 luni, apoi mixt și diversificat corect; vaccinările
efectuate conform schemei MS.
• Patologice: repetate episoadede angină acută tratate în ambulatoriu. Nu a fost
spitalizat. În prezent, în tratament pentru anemie feriprivă.
3. Factori de risc legați de modul de viață: nu sunt

Extras din examenul medical la internare

Copil în vârstă de 3 ani, sex feminin, cu stare generală modificată, conștient,
cooperant; T- 38,70C; G- 14 kg
Se internează pe data de 12.01.2016 în S.J.U. Târgoviște, secția Pediatrie, cu stare
generală modificată cu febră, inapetență, obstrucție nazală, rinoree, paloare, agitație,
scaune semiconsistente.
Din afirmațiile mamei, rezultă că boala a debutat în urmă cu o zi, cu rinoree,
obstrucție nazală, inapetență, vărsături; de o zi prezintă scaune semiconsistente. Starea
copilului se alterează; se prezintă la camera de gardă; se decide internarea.

Prescripții medicale
1. Tratament: Augumentin 475 mg, 2,5 ml/12 ore; peros; Efferalgan suspensie 5 ml x
3/zi; peros; Ambroxol 10 pic x 2/zi; peros; Biorinil 0,5 mg - instilații nazale; Otocalm –
instilații auriculare; Ferrosol 15 pic x 3/zi; Vitamina C 5 ml/zi; Vigantol oil 2 pic/zi
Hemoleucograma, calcemie, glicemie, proteinemie; Examen sumar urină; VSH,
fibrinogen; IDR la PPD; Rx pulmonar
3. Regim alimentar- conform vârstei.

Observarea inițială
Situația la internare
• Înalțime 88 cm
• Greutate 14 kg
• T.A. -
• Puls 98 pulsații/min
• Temperatură 38,70C
• Respirație 32 resp/min
• Văz normal

52
 • Auz normal

Examen fizic la internare

Copil în vârstă de 3 ani, sex F., stare generală modificată, conștiență păstrată, T-
38,70C, G 14 kg
Tegumente și mucoase: integre, curate, umede, palide, cu elasticitate păstrată
Țesut celular subcutanat: normal reprezentat, conform vârstei.
Sistem limfo- ganglionar: ganglioni superficiali nepalpabili
Sistem osteo- articular: integru, cu articulații libere, mobile, nedureroase la
mobilizare activă și pasivă
Aparat respirator: obstrucție nazală, rinoree, tuse spastică. Faringe intens hiperemic,
cu amigdale hiperemice și hipertrofice Torace normal conformat,cu amplitudine
respiratorie normală, sonoritate pulmonară normală, murmur vezicular prezent. Nu se
percep raluri bronșice. R 32 resp/min
Aparat cardio- vascular: șoc apexian în spațiul V i.c.stâng, pe linia medio-claviculară;
zgomote cardiace ritmice, bine bătute; nu se percep sufluri. AV 98 pulsații/min.
Aparat digestiv: cavitate bucală normal conformată, dentiție conform vârstei.
Abdomen suplu, nedureros la palpare, mobil cu mișcările respiratorii. Ficat – limite
normale. Splina nepalpabilă. Scaun de aspect semiconsistent. Apetit diminuat.
Aparat uro- genital: micțiuni fiziologice. Giordano negativ bilateral. Organe genitale
de aspect normal.
Sistem nervos și organe de simț: orientat temporo- spațial. Nu se percep semne de
iritație meningeală. Dezvoltare psiho- motorie corespunzătoare vârstei.

Nevoi fundamentale
1. A respira, a avea o bună circulație Dependență- obstrucție nazală, tuse
2. A mânca, a bea Dependență- febră
3. A elimina Dependență- vărsături, scaune
semiconsistente
4. A se mișca Dependență- febră moderată
5. A dormi, a se odihni Dependență- tuse, vărsături
6. A se îmbrăca, dezbrăca Dependență- depinde de adult
7. A-și menține temperatura în limite Dependență- febră moderată

53
normale
8. A fi curat, a-și proteja tegumentele Dependență- depinde de adult
9. A evita pericolele Dependență- depinde de adult
10. A comunica Dependență- apatie, febră moderată
11. A-și practica religia Dependență- depinde de adult
12. A se recreea Dependență
13. A fi util Dependență
14. A învăța să-și mențină sănătatea Dependență- depinde de adult
Mama neagă alergii alimentare și medicamentoase.

Aspecte psihologice
1. Starea de conștientă: păstrată
2. Comportament: ușor agitat
3. Mod de internare: singur salvare familie DA altul
4. Particularități: -

Aspecte sociologice
Modul de viață: singur de familie DA altul
Mediul: rural DA urban
Ocupație: -
Particularități: -
Probleme sociale: -

Interpretarea datelor
Din cele 14 nevoi fundamentale, 14 sunt de dependență.

Posibilități de evoluție
1. Vindecare DA
2. Stabilizare, ameliorare DA
3. Agravare -
4. Deces -

54
Obiective de îngrjire
1. Obiective globale
• Acordarea de îngrijiri generale și specifice pentru ameliorarea stării generale a
pacientului, urmând ca acesta să- și recapete autonomia, în limitele specifice vârstei
2. Obiective specifice
• Pacientul să prezinte respiraţie normală
• Pacientul să se alimenteze și hidrateze corespunzator în funcție de
vârsta şi de necesitati.
• Combaterea procesului infectios, a anxietatii.
• Prevenirea complicaţiilor post infecţie amigdaliană.
• Pacientul să fie linistit, să se odihnească suficient.
• Să asigur permeabilitatea căilor respiratorii superioare.
• Să efectuez mamei educație pentru sănătate în ceea ce privește profilaxia bolilor
respiratorii la copil
• Pacienta să prezinte tranzit intestinal normal, fără vărsături, cu scaune de aspect
normal
• Să monitorizez funcțiile vitale și să le notez în foaia de temperatură
• Să administrez tratamentul medicamentos conform FO, respectând doza, orarul,
calea de administrare.

Comportament așteptat, interval

În interval de 7 zile pacientul să prezinte stare generală ameliorată.

Momente importante ale spitalizării

• Internarea în spital împreună cu mama
• Recoltarea analizelor
• Externarea

Epicriză, recomandări la externare

Copil în vârstă de 3 ani, sex feminin, se internează împreună cu mama pe data de
12.01.2016 cu cu stare generală modificată cu febră, inapetență, vărsături alimentare,
obstrucție nazală, rinoree, paloare, agitație, scaune semiconsistente.
Din istoric, rezultă că boala a debutat în urmă cu o zi, cu rinoree, obstrucție nazală,

55
inapetență, vărsături; de o zi prezintă scaune semiconsistente. Starea copilului se
alterează; se prezintă la camera de gardă; se decide internarea.
Din examenul clinic pe aparate și sisteme se reține: tegumente și mucoase- umede,
palide; țesut celular subcutanat- turgor ușor diminuat; aparat respirator- obstrucție
nazală, rinoree, tuse spastică. Faringe intens hiperemic, amigdale hipertrofice, cu cripte
prezente; febră moderată- 38,70C, AV- 92 pulsații/min; respirație- 25 resp/min
Se efectuează urmatoarele investigații paraclinice: Hemoleucograma ( HLG): Hb
10,6 mg%, Hct 38%; Examen sumar urină- limite normale; Calcemie- 9,5 mg/dL;
Glicemie- 88 mg/dL;Proteinemie- 6,7 mg/dL; VSH- 10 mm/h; 15 mm/2 ore; Fibrinogen
210mg/dL; IDR la PPD- negativ; Rx pulmonar –în limite normale; Exudat faringian- floră
saprofită
Se efectuează tratament cu: Augumentin 475 mg, 2,5 ml/12 ore; peros; Efferalgan
suspensie 5 ml x 3/zi; peros; Ambroxol 10 pic x 2/zi; peros; Biorinil 0,5 mg - instilații
nazale; Otocalm – instilații auriculare; Ferrosol 15 pic x 3/zi; Vitamina C 5 ml/zi; Vigantol
oil 2 pic/zi
Evoluția este favorabilă, copilul se externează vindecat.
Recomandări:
• Tratament medicamentos conform Rp
• Cură heliomarină pe perioada verii
• Va efectua vaccinările conform schemei MS
• Scrisoare medicală către medicul de familie
• Dispensarizare medicul de familie

Mod de externare
Mod de externare: Singur Cu familia DA Altul
Mijloc de transport: Autoturism propriu

56
 PLAN DE ÎNGRIJIRE
CAZUL 3

NR.CRT. ETAPELE DESFĂŞURAREA PLANULUI

PLANULUI DE
ÎNGRIJIRE
1 MANIFESTĂRI DE Am identificat următoarele manifestări de dependență:
DEPENDENȚĂ • Alterarea stării generale datorată febrei moderate
• Alterarea respiraţiei determinată de inflamaţia amigdaliană
• Hiperemie ca urmare a procesului inflamator de la nivelul faringelui
• Imposibilitatea de a-şi efectua îngrijirile igienice datorită stării generale alterate.
• Lipsa cunoaşterii măsurilor de prevenţie privind afecţiunile acute respiratorii.
• Alterarea tranzitului intestinal datorat temperaturii corporale crescute
2 OBIECTIVE În îngrijirea pacientului mi-am stabilit următoarele obiective:
 OBIECTIVE GLOBALE:
• Acordarea de îngrijiri generale și specifice pentru ameliorarea stării generale a pacientului,
urmând ca acesta să- și recapete autonomia, în limitele specifice vârstei.
 OBIECTIVE SPECIFICE:
• Pacientul să prezinte respiraţie normală

57
 • Pacientul să se alimenteze și hidrateze corespunzator în funcție devârsta şi de necesitați.
• Combaterea procesului infectios, a anxietatii.
• Prevenirea complicaţiilor post infecţie amigdaliană.
• Pacientul să fie linistit, să se odihnească suficient.
• Să asigur permeabilitatea căilor respiratorii superioare.
• Să efectuez mamei educație pentru sănătate în ceea ce privește profilaxia bolilor respiratorii la
copil
• Pacientul să exprime stare de bine fizică şi psihică.
3 INTERVENȚII Am efectuat următoarele intervenţii autonome:
AUTONOME • Instalez mama și copilul în salon curat, aerisit
• Comunic cu mama, încercând să o ajut să depășească stress-ul cauzat de internare
• Ajut mama la efectuarea igienei corporale a copilului
• Pe toată durata spitalizării monitorizez funcțiile vitale și le notez în foaia de temperatură
• Eliberez căile respiratori prin îndepărtarea mucozităţilor; învăţ copilul reguli de igienă cu privire
la eliminarea secreţiilor nazale . Mă conving că a înţeles.
• Explic mamei cum să pregătească copilul pentru recoltarea exudatului faringian
• Antrenez pacientul în jocurile copiilor din salon
• Explic copilului importanța recoltării de sânge- mă asigur că a înțeles
• Însoțesc mama și copilul la serviciul de radiologie pentru efectuarea Rx-ului pulmonar
• Comunic cu copilul în momentele în care administrez tratamentul pentru a diminua suferința
psihică
58
4 INTERVENȚII Am efectuat următoarele intervenţii delegate:
DELEGATE • Recoltez sânge pentru examene de laborator: hemoleucograma ( HLG), calcemie, glicemie,
proteinemie, VSH, fibrinogen ; recoltez urină
• Recoltez exudatul faringian
• Efectuez IDR la PPD
• Administrez tratamentul medicamentos conform F.O., respectând doza, orarul, calea de
administrare: Zinnat 125 mg, 2,5 ml/12 ore- peros;Nurofen suspensie 5 ml x 3/zi- peros; Brofimen 10
pic x 2/zi- peros; Pivalone 1%- instilații nazale
5 EVALUARE • În primele două zile starea copilului a fost modificată, cu obstrucție nazală, rinoree, tuse, febră
moderată 38,50C.
• În prima zi a prezentat o vărsătură alimentară.
• Din cea de-a treia zi temperatura a ajuns în limite normale și nu depășește pragul de 370C
• Pacientul prezintă în fiecare zi scaun de aspect normal
• Micțiuni fiziologice
• Din cea de-a treia zi se reia apetitul, se alimentează conform vârstei
6 EXTERNARE • Pacienta a fost spitalizată 6 zile, se externează pe data de 18.01.2016 cu stare generală
ameliorată şi cu următoarele recomandări: tratament medicamentos conform Rp; cură heliomarină pe
perioada verii; dispensarizare medicul de familie.

59
 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE ORALĂ
Definiţie Calea orală este calea naturală de administrare a medicamentelor,
acestea putându-se resorbi la nivelul mucoasei bucale şi a
intestinului subţire sau gros.
Scop Efect locale :
- Favorizează cicatrizarea leziunilor mucoasei digestive;
- Protejează mucoasa gastro-intestinală
- Înlocuieşte fermenţii digestivi, secreţia gastrică în cazul lipsei
acestora.
- Dezinfectează tubul digestiv
Efect general:
- Medicamentele absorbite la nivelul mucoasei digestive
pătrund în sânge şi apoi acţionează asupra unor organe,
sisteme şi aparate.

Contraindicaţii - Medicamentul este inactivat de secreţiile digestive

- Medicamentul prezintă proprietăţi iritative asupra mucoasei
gastrice
- Pacientul refuză medicamentul
- Se impune o acţiune promptă a medicamentelor
- Medicamentul nu se resoarbe pe cale digestivă

Forme de 1. Lichide:
prezentare a. Sirop
b. Soluţii
c. Uleiuri
d. Mixturi
e. Tincturi
f. Infuzii
2. Solide:
a. Drajeuri

60
 b. Comprimate(tablete)
c. Capsule
d. Pulberi
e. Granule
f. Mucilagii
Pregătirea Pacientul este informat asupra efectelor urmărite prin administrarea
administrării medicamentului respectiv şi a eventualelor efecte secundare.
medicamentelor Medicamentele pe cale orală i se dau pacientului în poziţie şezând
dacă starea lui permite.
Materialele necesare sunt:
- Lingură
- Pipetă
- Sticlă picurătoare (undină)
- Pahar gradat
- Ceai, apă sau lapte
Administrarea Lichidele. Se măsoară doza unică cu paharul, în cazul siropurilor,
medicamentelor uleiurilor, apelor minerale şi emulsiilor.
Mixturile, soluţiile şi emulsiile se pot măsura şi cu linguriţa.
Tincturile, extractele se dozează cu pipeta sau sticla picurătoare.
Medicamentele lichide se pot dilua cu ceai, apă sau se
administrează ca atare, apoi pacientul bea ceaiul sau apa.
Medicamentele solide, în special tabletele şi drajeurile, se aşează
pe limba pacientului şi se înghit ca atare.
Tabletele care se resorb (topesc) la nivelul mucoasei sublinguale se
aşează sub limbă.
Pulberile divizate în caşete sau capsule cerate (tetraciclina): se
înmoaie întâi caşeta în apă şi se aşează pe limbă pentru a putea fi
înghiţită. Granulele se măsoară cu linguriţa.
Unele pulberi se dizolvă în apă, ceai şi apoi se administrează sub
formă de soluţii (ex. smecta).
Înaintea administrării se verifică medicamentele.
Ceaiurile medicinale se prepară înainte de administrare, pentru a
nu se degrada substanţele active.

61
 Mixturile se agită înainte de a le administra.
Gustul neplăcut al medicamentului se poate disimula prin diluare cu
apă, ceaiuri sau sirop.
Reorganizarea Se dezinfectează şi se spala instrumentele folosite.
De evitat - Manipularea comprimatelor direct cu mâna, după scoatrea
din ambalaj;
- Amestecarea unor medicamente sub formă de prafuri sau
sub altă formă cu cărbune medicinal, care absoarbe
medicamentele , reducând acţiunea lor;
- Administrarea tabletelor ca atare la copii mai mici de doi ani;
- Atingerea dinţilor de către soluţii acide şi feruginoasepentru
că ataca smaltul dentar ( ele vor vor fi administrate prin
aspiraţie cu ajutorul unui tub de sticlă, pacientul îşi va spăla
dinţii după fiecare administrare;
- Folosirea aceloraşi pahare, linguriţe la mai mulţi pacienţi.

62
 CONCLUZII

Se observă o creştere a numărului de cazuri de angină acută ( la fel ca şi a

numărului de sinuzite şi otite ) în perioada caldă în primul rând datorită depăşirii
mijloacelor de apărare ale organismului care din cauza căldurii excesive nu mai poate
lupta la întreaga capacitate. Sunt predispuse la îmbolnăviri persoanele care au o cauză
locală cronică (o amigdalită, o faringită cronică sau chiar o obstrucţie nazală cronică ).
De asemenea mai sunt predispuse la îmbolnăviri persoanele care au o imunitate
scăzută, cele care au o boală asociată, cele care nu respecta nişte reguli de igiena şi
alimentaţie corespunzătoare.
Aceste cazuri de infecţii acute în sfera ORL în sezonul cald apar datorită
cumulării acestor factori enumeraţi (şi nu numai) care acţionează pe fondul scăderii
rezistenţei organismului şi nu datorită apariţiei propriu-zise a unor focare epidemice.
Boli care scad imunitatea organismului sunt:
- afecţiunile cronice locale (faringitele şi faringoamigdalitele cronice) duc la o mai
mare sensibilitate a persoanelor respective la acţiunea diverşilor germeni patogeni
- faringitele cronice - se întâlnesc frecvent la persoane fumătoare, obeze cu
dispepsie, boli hepatice sau alte boli sistemice, consumatorii de alcool; 60-70% din
numărul faringitelor cronice sunt alergice
- amigdalita palatină cronică – de obicei amigdalele sunt hipertrofice, uneori de
volum normal, cu prezenţa cazeumului în cripte (depozite albicioase - format din deşeuri
epiteliale aglomerate şi fetide şi un număr mare de germeni saprofiţi şi patogeni)
reprezintă de asemenea un factor care predispune la acutizări
- obstrucţiile nazale cronice – pot favoriza apariţia anginelor prin trecerea de la o
respiraţie nazală la una orală (este foarte important de ştiut rolul mucoasei nazale în
umidifierea, încălzirea, sterilizarea aerului, lucru care nu se întâmplă în cazul unei
respiraţii orale).
Factorii care duc la scăderea imunităţii organismului în sezonul cald şi implicit
favorizează apariţia episoadelor de angină acută sunt:
- temperaturile foarte ridicate sau foarte scăzute care duc la scăderea
posibilităţilor de apărare ale organismului

63
 - consumul de alimente şi băuturi foarte reci (existând astfel o diferenţă mare de
temperatură între corp şi alimentul respectiv) care duc la o inflamaţie locală şi implicit la
scăderea mijloacelor de apărare locală
- expunerea la curenţi de aer care pe de o parte pot antrena o serie de agenţi
patogeni dar duc şi la modificarea proprietăţilor aerului astfel că ventilatoarele, aerul
condiţionat usucă mucoasele şi implicit scade capacitatea de apărare locală.
- trecerea bruscă prin variaţii mari de temperatură (de la cald la rece şi invers)
- alimentarea inadecvată cerinţelor organismului (slab calitativ/ sau reduse
cantitativ)
- existenţa unor boli concomitente (cardiace, pulmonare, hepatice, renale, etc.)
care determină o sensibilizare a organismului şi favorizează apariţia suprainfecţiilor de
orice fel
- fumatul şi alcoolul.
Calea de transmitere a anginelor este de obicei cea directă prin aspirarea
particulelor infectate eliminate de persoanele bolnave prin respiraţie/tuse/strănut, mai
rar prin intermediul obiectelor contaminate.
Se recomandă:
- o igienă adecvată, evitarea consumului de tutun, alcool, a alimentelor şi
băuturilor reci.
- evitarea curenţilor de aer (ventilaţie sau aer condiţionat - şi mai ales evitarea
trecerii prin variaţii mari de temperatură)
- evitarea locurilor aglomerate şi a contactului cu persoanele bolnave.
În această perioadă este indicată o hidratare cât mai bună, o alimentaţie
echilibrată, corectarea problemelor de sănătate (tratarea bolilor de bază).

64
ANEXE

65
 Fig.1- Faringele

Fig.2- Recoltarea exudatului faringian

66
 Fig. 3- Diferite tipuri de angină

Fig.4- Administrarea parenterală

67
 BIBLIOGRAFIE

- Borundel, Corneliu- „ Manual de medicină internă pentru cadre medii, editura

ALL, 1994
- Prof. Dr. Popescu, Valeriu - REVISTA ROMÂNÅ DE PEDIATRIE – VOL.
LVII, NR. 2, AN 2008
- Titircă, Lucreția –„Tehnici de evaluare si îngrijire acordate de asistenții medicali”,
Editura Viața Medicală Româneasca, 1997 (vol. I)
- Titircă, Lucreția –„Manual de îngrijiri speciale acordate pacienților de Asistenții
medicali”, Editura Viața Medicală Românească, 1998.
- Titircă, Lucreția- „ Ghid de nursing cu tehnici de evaluare și îngrijiri
corespunzătoare nevoilor fundamentale”, Editura Viața Medicală
Românească, 2008
- http://documents.tips/documents/proiect-finalizat.html
- https://pl.scribd.com/doc/27004700/Curs-angine
- http://www.preferatele.com/docs/medicina/3/anginele3.php
- http://www.anatomie.romedic.ro/faringele
- http://www.sfatulmedicului.ro/Faringita-si-amigdalita/anginele-amigdalitele-acute-
in-sezonul-cald-recomandari-si-prevenire_488

68
 PLAN DE ÎNGRIJIRE
CAZUL 1
Nr. Crt. ETAPELE PLANULUI DE DESFĂŞURAREA PLANULUI
ÎNGRIJIRE
1. MANIFESTĂRI DE Am identificat următoarele manifestări: MOTIVELE INTERNĂRII
DEPENDENŢĂ
2. OBIECTIVE În îngrijirea pacientului mi-am stabilit următoarele obiective:
GLOBALE
SPECIFICE
3. INTERVENŢII AUTONOME Am efectuat următoarele intervenţii autonome:
PREOPERATOR
- susţin psihic pacienta şi aparţinătotii,
-îi explic pacientei necesitatea intervenţiei chirurgicală.
-măsor şi notez funcţiile vitale.
-aşez pacientul în pat în poziţie antalgică. salon aerisit ,cu umiditate optimă.
-pun pacientul în legatură cu alţi pacienţi operaţi care au evoluţie bună.
-efectuez toaleta pe regiuni sau baie generală.
-pregătesc câmpul operator (ras,spalat,dezinfectat)
69
 -bolnavul nu bea şi nu mănâncă înaintea intervenţiei.
-cântaresc pacientul .
-insoţesc pacientul la blocul operator.
POSTOPERATOR
-transport pacientul în salon.
-asez pacientul în poziţie decubit dorsal fară pernă cu capul într-o parte .
-supraveghez culoarea tegumentelor şi pansamentului .
-aplic comprese reci pe frunte
-captez vărsăturile şi efectuez toaleta cavităţi bucale .
-umezesc buzele
-supraveghez pacientul să nu adoarmă.
-mobilizez progresiv pacientul după 6 ore.
-observ apariţia primei micţiuni şi a tranzitului gazos.
-îi ofer regim hidric după 6 ore de la operaţie:ceaiuri ,compoturi,supe strecurate.
- efectuez educaţie pentru sănatate:educ pacientul să susţină plaga operatorie în
timpul mersului ,să evite frigul ,umezeala,locurile aglomeratesi să respecte regimul
alimentar,să se prezinte la control dupa 7 zile.

4. INTERVENŢII DELEGATE - recoltez sânge pentru examene de laborator:HLG,VSH,TGP TGO,glicemie

,calcemie,gru sanguin ,Rh etc.
-recoltez urină prntu examen sumar de urină.
70
 -testez sensibilitatea pacientului la Xilină.
-administrez oxigen.
-administrez medicaţia prescrisă: Algocalmin 1 fi la nevoie
-continui perfuzia edovenoasă.
-schimb pansamentul pacientului.
-calculez raportul ingesta-excreta.

5. EVALUARE A doua zi de la internare se practică „Apendicectomie „ cu rahianestezie.

Postoperator evoluţie favorabilă, la externare prezintă: plagă chirurgicală închisă,
pansament curat, apetit şi tranzit prezente, funcţii vitale în limite normale.
T–

Pacienta a fost spitalizată 4 zile, se externează pe data de cu stare

generală bună şi cu următoarele recomandări:

71
72