Sunteți pe pagina 1din 9

PARAZITOZELE INTESTINALE

Parazitozele intestinale sunt afectiuni ale aparatului digestiv provocate de


prezentaunor paraziti in intestin, care pot determina tulburari locale sau la
distanta. Bolile parazitaresunt foarte raspandite. in orase este infestata circa 10%
din populatie, iar infestarea ruralaeste si mai mare.Parazitii intestinali patogeni
pentru om fac parte fie din grupa protozoarelor, fie a helmintilor ("viermi
intestinali).Se intalnesc frecvent la copii indifferent de varsta. Intrucat sugarul
este alaptat, el nuare posibilitatea de a se contamina in mod direct, ceea ce
determina o scadere a incidenteiparazitozelor intestinale in primele luni de
viata.Parazitozele intestinale sunt boli cauzate de prezenta in organism a diversi
paraziti.Cele mai frecvente boli intalnite la copil sunt:
Giardioza,Oxiuroza,Ascaridioza.De asemenea se intalnesc si alte parazitoze, dar
cu o incidenta mult mai scazuta, precum:tenia, toxoplasmoza,
trichocefaloza,toxocaroza, himenolepidoza, hidadidoza etc.METODE DE
DEPISTARE:Agentii cauzatori ai acestor afectiuni intestinale provoaca numeroase
tulburari si degravitate variata. De regula copilul parazitat manifesta o
simptomatologie complexa:diaree,greata, varsaturi, inapetenta (scaderea poftei
de mancare), balonari, dureri abdominale acute,anemie cu paloare intense, somn
agitate, scadere in greutate si stoparea cresterii copilului (incazul in care
parazitarea este de lunga durata si netratata), prurit anal (mancarimi intense)
incazul oxiurilor.Afectiunile nu pot fi diagnosticate doar prin simpla prezenta a
unora dintre semneleenumerate mai sus. Diagnosticul pozitiv se pune prin
examenul coproparazitologic, atuncicand parazitii adulti, fragmente ale acestora
(proglote), ouale sau chisturile lor sunt eliminatespontan sau in scaun. In cazul
oxiurozei, manifestata prin prurit anal si perianal serecomanda efectuarea
amprentei anale luata pe o banda adeziva urmata de examenul microscopic
.Vindecarea se poate afirma numai dupa efectuarea a minim 3 examinari
consecutivecu rezultat negativ al scaunului, la interval de 7-10 zile intre probe.
Este necesara repetareaexamenului coproparazitologic deoarece
exista un timp de latenta intre momentul infectarii si momentul in care acesta
incepe sa elimine oua sau chisturi si pentru ca eliminarea parazitului in materii
fecale este inconstanta, functie de ciclul sau biologic.
Exista paraziti care nu elimina oua sau chisturi in materii fecale (toxoplasma,
trichinela,toxocara etc) sau aparitia de oua in materii fecale se face accidental. In
aceasta situatie, serecomanda identificarea antigenelor specifice parazitare sau/
si a anticorpilor parazitari prinmetode imunoenzimatice, cu sensibilitate si
specificitate foarte ridicata.

Parazitoza intestinala este o afectiune frecvent ntlnita n ultimul timp, att la


copii, ct si la adulti si vrstnici. Parazitii intestinali se transmit de obicei prin
contactul cu materii fecale contaminate (de exemplu din solul contaminat,
alimente sau apa contaminate, contactul cu animale de casa infectate etc).
Frecvent implicati n parazitoza intestinala sunt: giardia, oxiurii si ascarizii, iar
tenia, toxocara, toxoplasma au o incidenta mai mica.

Cum se manifesta parazitoza intestinala?


Simptomele variaza de la o stare de oboseala si lipsa de energie, cu scaderea
poftei de mncare, la scadere n greutate si naltime (n cazul copiilor cu paraziti
intestinali de mult timp si netratati), dureri abdominale, greata, varsaturi, diaree,
balonari, anemie cu paloare tegumentara, somn agitat, prurit anal (mncarimi
intense) n cazul oxiurilor. De asemenea, n contextul unei parazitoze intestinale
pot sa apara si leziuni de urticarie, localizate frecvent la nivelul picioarelor, dar si
n alte parti ale corpului, nsotite de prurit, care pot fi confundate usor cu o
reactie alergica.
Cum aflu daca am paraziti intestinali?
Prezenta unora dintre simptomele descrise mai sus trebuie sa ne determine sa
efectuam o vizita medicala si un examen coproparazitologic. Pentru determinarea
lor se efectueaza trei examene coproparazitologice la un interval de doua zile
ntre ele (de exemplu, se va recolta proba luni miercuri vineri, n cadrul
aceleiasi saptpmni), cu recoltarea probei din mai multe locuri ale scaunului.
Oxiuroza manifestata prin prurit anal si perianal se determina prin efectuarea
amprentei anale pe o banda adeziva, urmata de examenul microscopic. Parazitii
intestinali care nu se elimina n scaun (toxoplasmoza, trichinela, toxocara) se vor
determina prin efectuarea antigenelor sau anticorpilor specifici parazitari.
Pentru a putea spune ca nu mai exista paraziti intestinali este nevoie de
efectuarea a minimum trei examinari consecutive cu rezultat negativ al
scaunului, la interval de 7-10 zile ntre probe. Repetarea examenului
coproparazitologic este necesara deoarece exista un timp de latenta ntre
momentul infectarii si momentul n care parazitul ncepe sa elimine oua sau
chisturi si deoarece eliminarea parazitului n materii fecale este inconstanta.
Masurile de prevenire si combatere a parazitozelor intestinale sunt spalarea
minilor si taierea regulata a unghiilor, spalarea fructelor si legumelor nainte de
consumare, spalarea si dezinfectia regulata a toaletelor, pastrarea si prepararea
alimentelor n conditii de stricta igiena. Se recomanda, de asemenea, spalarea
prin fierbere a lenjerie de pat si de corp a persoanelor infectate. Animalele de
companie trebuie sa fie vaccinate si deparazitate conform indicatiilor medicului
veterinar.
Tratamentul parazitozelor intestinale este medicamentos (Zentel sau Vermox) si
consta n distrugerea si eliminarea parazitului, eliminarea din organism a
toxinelor rezultate n urma activitatii parazitului si refacerea tractului intestinal.
Medicatia se administreaza doar cu recomandarea medicului pentru a preveni o
intoxicatie hepatica. Consumul de lichide si fibre ajuta la eliminarea parazitilor;
probioticele ajuta la mentinerea unui tract digestiv sanatos, iar vitamina C si
zincul refac sistemul imunitar.
Incidenta bolilor parazitare este crescuta pe tot globul, dar variaza de la o zona
geografica la alta; depinde de diversi factori, ca de exemplu lipsa igienei, care
favorizeaza transmiterea agentului patogen de la individul infestat la cel sanatos.
Caracteristica principala a parazitilor intestinali, intalniti la om, este ca nu confera
o imunitate totala sterilizanta, individul ramanand mereu susceptibil de a fi
reinfestat.
O mare parte a infectiilor parazitare determina numai semne banale sau sunt
chiar asimptomatice. Totusi, adesea prezenta parazitilor are un efect negativ

asupra echilibrului nutritional determinand denutritia gazdei. in plus, afectand


sistemul imunitar, denutritia tinde sa perpetueze infectia si sa favorizeze
multiplicarea parazitilor.
Tulburarile nutritionale generate de parazitii care colonizeaza aparatul digestiv se
explica prin diminuarea ingestiei de alimente (datorita anorexiei), aparitia
malabsorbtiei si actiunea spoliatoare a metazoarelor in caz de infestare masiva.
Oxiuriaza
Este o parazitoza frecventa, la care se remarca o neta predominanta la copil. Este
determinata de viermi nematozi intestinali denumiti oxiuri {Enterobius
vermicularis). Este un vierme mic, alb, a carui femela are lungimea de 8-13 mm,
iar masculul de 2-5 mm).
Pentru a intelege simptomatologia trebuie sa cunoastem ciclul parazitului. Adultul
traieste in ileonul terminal, cec si apendice. Femelele fecundate migreaza in rect,
trec de sfincterul anal, se fixeaza la nivelul marginii anusului si in regiunea
perianala unde depun ouale. Ouale sunt embrionate si devin infestante dupa
numai cateva ore; dupa ce sunt ingerate, elibereaza larvele in stomac.
Contaminarea se face pe cale digestiva, adesea prin auto infestare. Din cauza
pruritului anal, copiii isi incarca degetele cu oua pe care le duc la gura. Este o
boala a mainilor murdare, afectand uneori o intreaga familie sau o colectivitate.
Semne si simptome. in majoritatea cazurilor, parazitoza este asimptomatica si
este depistata prin examen de laborator sau de catre mama, care observa viermii
adulti la suprafata scaunului sau anusului. Ouale fiind iritante, copilul infestat
acuza prurit anal vesperal si intermitent. Pruritul este responsabil de producerea
unor leziuni de grataj in regiunea anala, leziuni care se pot suprainfecta. La fetite
a fost observata si vulvovaginita. Aceasta simptomatologie determina uneori
insomnie sau somn agitat, instabilitate, agitatie.
Diagnostic pozitiv. Examenul coproparazitologic obisnuit este negativ, astfel incat
pentru diagnostic se recurge la 'scotch test' sau testul cu celofan adeziv care
consta in aplicarea unor benzi adezive transparente in regiunea anala si apoi
examinarea lor la microscop pentru a identifica oualele de parazit. Testul se
efectueaza dimineata si se repeta cateva zile la rand.
Tratament. Se administreaza:
- pamoat de pirviniu (Vermigal, Povanyl) 5 mg/ kg in doza unica repetata dupa un
interval de doua saptamani; medicamentul coloreaza scaunele in rosu;
- pamoat de pyrantel (Combantrin) 10 mg/kg in doza unica repetata dupa doua
saptamani;
- mebendazol (Vermox) cp. a 100 mg, cate 2 cp./ zi timp de 3 zile;
- piperazina (hidrat sau adipat de piperazina -Nematocton) in doza de 50 - 75
mg/kg/zi, 7 zile;
- flubendazol (Fluvermal) 100 mg in doza unica. Pentru a impiedica reinfestarea
este necesar sa se respecte masurile de igiena. Unghiile vor fi taiate scurt si
mainile vor fi spalate inainte de fiecare masa. Lenjeria de pat si de corp trebuie
spalata si fiarta zilnic.

Ascaridiaza
Ascaridiaza este frecventa si predomina la copil. Parazitul se numeste Ascaris
lumbricoides si este un nematod, un vierme rotund, alb-roz, lung de 15-35 cm, cu
extremitati efilate.
Ciclul parazitului. Adultul traieste in intestinul subtire al gazdei (omul), unde
depune ouale. Ouale sunt eliminate o data cu scaunul, sunt neembrionate,
nefiind posibila autoinjestarea. Embrionul se formeaza in mediul extern (in
interval de 30-40 de zile) si oul devine infestant. Ouale de ascarid embrionate de
pe sol sunt ingerate de copil o data cu alimentele nespalate (salata) si larvele
sunt eliberate in intestinul subtire. Traverseaza mucoasa intestinala si ajung la
ficat prin sistemul port; dupa inca 3-4 zile prin venele supra-hepatice si vena
cava inferioara ajung in inima dreapta, apoi in plamani unde parasesc capilarul
pulmonar pentru a patrunde in alveole si bronsiole. Strabat arborele respirator
pana la epiglota si patrund din nou in tubul digestiv. Se stabilesc in lumenul
intestinului subtire unde se transforma in adult.
Semne si simptome. Parazitoza poate fi asimptomatica, mai ales la adult, fiind
depistata cu ocazia unui examen coproparazitologic (efectuat pentru a afla cauza
unei hipereozinofilii).
Se disting doua tipuri de manifestari clinice:
1. Manifestarile clinice infuza larvara a parazitului sunt cunoscute sub denumirea
de sindrom Loffler. Dupa cateva zile de la ingestia oualor apare tuse, uneori cu
expectoratie, rar dureri toracice si in mod exceptional hemoptizie, febra.
Examenul fizic nu releva nimic patologic, iar radiografia pulmonara evidentiaza
opacitati sistematizate sau nesistematizate, foarte labile - dispar spontan in
cateva zile. Hiper-eozinofilia este tipica in aceasta perioada (30-60%), parazitul
fiind intr-un stadiu 'tisular' de evolutie.
2. Manifestarile clinice in faza adulta a parazitului cuprind:
- tulburari digestive: anorexie, dureri abdominale, varsaturi antrenand uneori
eliminare de ascarizi prin gura, scaune diareice in care de asemenea se elimina
ascarizi;
- tulburari psihice: ticuri, prurit nazal, iritabilitate, tulburari ale somnului (agitatie
nocturna, cosmaruri);
- manifestari alergice: prurit, urticarie, edem Quincke, tuse spasmodica, sindrom
Loffler tardiv.
Au fost descrise si complicatii severe ('ascaridiaza chirurgicala') care survin in
infestarile masive:
- ocluzie intestinala prin: obstructie determinata de pachet de ascarizi, volvulus
(al unei anse ingreunate de numerosi paraziti), invaginatie intestinala;
- perforatie intestinala;
- patrunderea ascarizilor in lumenul apendicular determinand apendicita acuta; in
caile biliare determinand icter obstructiv; in canalele pancre-atice determinand
pancreatita acuta.
Examene paraclinica

In stadiul larvar al parazitului se constata:


- hipereozinofilie 15-30%;
- examenul coproparazitologic este negativ (aparent paradoxal);
in stadiul adult al parazitului apar:
- eozinofilia este moderata: 5-10% sau poate lipsi;
- examenul coproparazitologic evidentiaza oua de paraziti, daca infestarea s-a
facut cu femele;
tranzitul baritat evidnetiaza uneori viermii care apar 'in negativ' dand imagini 'in
panglica'.
Tratament. Exista mai multe preparate medicamentoase eficiente:
- Levotetramisol (Decaris) -3-4 mg/kg in doza unica;
- Piperazina sub forma de hidrat de piperazina (Nematocton sirop 10-20%) sau
adipat de piperazina (Nematocton cp.) in doza de 50-75 mg/kg/zi timp de 5 zile;
- Pamoat de Pyrantel (Combantrin) 10 mg/kg in doza unica;
- Mebendazol (Vermox) lOOmg de 2 ori zi, 2-3 zile;
- Flubendazol (Fluvermal) 200mg/zi 3 zile.
Tricocefaloza
Este o parazitoza relativ raspandita. Trichuris trichiura este un nematod cu o
lungime de 25-50 mm.
Ciclul parazitului. Adultii traiesc in cec, apendice, mai rar in ileon si se hranesc cu
sange de la nivelul mucoasei digestive. Ouale sunt eliminate in scaun
neembrionate. Larva se formeaza dupa 2-4 saptamani si este ingerata de om o
data cu alimentele.
Clinic, deobicei este asimptomatica. In cazurile in care infestarea este masiva,
apar tulburari digestive (dureri abdominale, diaree uneori dizenteriforma).
Examenul de laborator evidentiaza:
- anemie;
- eozinofilie;
- oua de parazit in scaun.
Tratament. in formele benigne tratamentul este inutil; in formele mai severe se
recomanda:
- Mebendazol 100 mg de 2 ori pe zi, 3 zile;
- Flubendazol 200 mg/zi, 3 zile consecutiv.
Teniaze

Cestodele mari sunt viermi plati (plathelminti) cu corpul segmentat, format din
inele (proglote) si o extremitate cefalica (scolex) dotata cu organite de fixare.
Ciclul parazitului. Taenia saginata adulta traieste in intestinul subtire al omului;
proglotele posterioare se desprind pe rand, se elimina prin scaun si elibereaza mii
de oua ce adapostesc un embrion hexacant. Dupa ce ouale sunt ingerate de
animale (bovine), embrionul este eliberat si strabate mucoasa intestinala, ajunge
in inima dreapta, plaman, inima stanga, circulatia generala si apoi in tesutul
muscular unde se transforma in larva infestanta sau cisticerc. Omul se infesteaza
consumand carne de vaca incorect preparata, daca aceasta contine chisturi
larvare, care in intestinul omului se transforma in tenie adulta.
Taenia solium are un ciclu asemanator, dar gazda intermediara este porcul. in
ceea ce priveste, botriocefalul, din embrion se dezvolta o larva procercoida in
prima gazda (un crustaceu), iar in a doua gazda intermediara (un peste) se
dezvolta larva infestanta plerocercoida.
Cestode mici. Hymenolepis nana este o tenie mica (10-20 mm). Se transmite
direct de la om la om prin intermediul mainilor murdare. Ouale se dezvolta in
stomac si in intestinul subtire, embrionul patrunde in lamina propria si apoi
larvele migreaza in lumen unde se formeaza viermii adulti.
Manifestari clinice. Aceste parazitoze pot fi asimptomatice.
Uneori se constata tulburari de apetit (anorexie sau bulimie), dureri abdominale,
diaree, astenie, insomnie si, in infestarea cu botriocefal, anemie megaloblastica
datorita carentei in vitamina B12.
Diagnosticul se bazeaza pe prezenta proglotelor in scaun si pe depistarea
oualelor caracteristice in caz de infestare cu Hymenolepis nana.
Tratamentul de electie consta in administrarea de Niclosamid 2 g (4 cp) in 2 prize
la interval de o ora, pentru copiii mai mari de 7 ani, lg pentru copiii in varsta de
2-7 ani si 0,5g pentru copiii sub 2 ani. De asemenea se poate utiliza Mepacrin 1520 mg/kg in 4 prize la interval de 5 minute.
Consideram bolnavul vindecat numai daca parazitul a fost eliminat cu scolex. in
caz contrar, bolnavul ramane in observatie si daca mai elimina proglote,
tratamentul va fi repetat.
in infestatia cu Hymenolepis nana se foloseste Niclosamid lg/zi pentru copiii mai
mari de 7 ani si 0,5 g/zi pentru cei in varsta de 2-7 ani, 5 zile consecutiv.
Giardiaza
Este determinata de Giardia lamblia, fiind cea mai frecventa dintre infestarile cu
protozoare (afecteaza 5-9% din populatie). Omul este singura gazda si singurul
rezervor. Parazitul are doua forme:
-forma vegetativa sau trofazoidul (10-20 an x 8-15 um) se gaseste in duoden si in
prima portiune a jejunului la baza vilozitatilor. Fata ventrala este plata, iar cea
dorsala este boltita in regiunea anterioara ceea ce da parazitului infatisarea unei
jumatati de para despicata in lung. Are doi nuclei, situati ventral in regiunea
anterioara si 8 flageli. Se multiplica rapid prin sciziune binara longitudinala. forma chistica se dezvolta mai ales in ileonul terminal si colon si apare in scaun.
Are forma ovoidala (10-13 um x 7-9 xm) si se observa 2 sau 4 nuclei.

Chisturile sunt foarte rezistente in mediul exterior si raman infectante timp de


mai multe saptamani. Doza infectanta este foarte mica; dupa anumite studii sunt
suficiente 10 chisturi pentru a declansa boala.
Lambliaza este mai frecventa in regiunile cu conditii igienico-sanitare deficitare.
Chisturile de giardia rezista la clorinarea apei, astfel incat contaminarea se face si
prin intermediul apei infectate. Copiii sunt mai afectati, deoarece modalitatea de
infestare este calea fecal-orala. Au fost raportate epidemii de cresa.
in tarile occidentale, infestarea cu giardia determina forme usoare de boala cu
diaree, dureri abdominale. Cand copiii infestati sunt defavorizati social si fizic sau
sunt purtatori ai unui deficit imunologic, giardiaza imbraca forme severe.
Dimpotriva, in tarile in curs de dezvoltare, boala este adesea grava; semnele
clinice, aspectul scaunelor si leziunile mucoasei jejunale sugereaza boala celiaca.
Patogenia malabsorbtiei in aceasta parazitoza a fost un subiect mult dezbatut,
dar a ramas neelucidat. S-a afirmat ca acest parazit ar interveni in mecanismul
absorbtiei, prin aderarea sa (in mari proportii) la celulele epiteliale. Ar insemna ca
infestarea trebuie sa fie masiva pentru a actiona asupra unei largi portiuni a
mucoasei intestinale. Sint incriminate si alte mecanisme: contaminarea
bacteriana intraluminala, deconjugarea sarurilor biliare, inhibarea tripsinei si
lipazei. Se produc leziuni ale mucoasei intestinale, se elibereaza exotoxine
parazitare se perturba motilitatea intestinala si probabil se declanseaza o reactie
imunologica parazit - gazda.
Manifestarile clinice sunt variabile. Subiectii infectati pot ramane asimptomatici.
In faza acuta este
caracteristica diareea apoasa, cu scaune explozive, urat mirositoare, anorexie,
varsaturi, meteorism abdominal. Dureaza citeva zile, cel mult 1 - 2 saptamani si
se vindeca spontan.
Uneori diareea devine cronica, intermitenta sau continua, scaunele sunt pastose,
fetide, decolorate, abdomenul meteorizat. Se asociaza astenie si scadere
ponderala.
Tabloul clinic pare sa fie asemanator celui din boala celiaca, cu atat mai mult cu
cat malabsorbtia poate deveni evidenta. Sindromul pseudoceliac produs de
giardiaza, care se vindeca dupa disparitia parazitului, se intalneste mai ales la
bolnavii cu hipogammaglobulinemie dobandita sau deficit selectiv de IgA.
Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe examenul coproparazitologic, dar eliminarea
chisturilor este intermitenta; exista perioade de 5-10 zile cand apar chisturi in
scaun.
Detectarea antigenelor Giardiei in scaune prin tehnica ELISA pare promitatoare.
In scaunele diareice se pot identifica forme vegetative. Examenul lichidului
duodenal obtinut prin tubaj duodenal este pozitiv in 60% din cazuri. Daca se
utilizeaza o tehnica speciala 'enterotest' se obtin rezultate pozitive la 80-90% din
cazuri.
Biopsia intestinala care se practica cand nu se cunoaste cauza malabsorbtiei,
permite evidentierea parazitului. Mucoasa intestinala este rar afectata, desi au
fost raportate cazuri de atrofie vilozitara moderata sau subtotala ca substrat al
sindromului de malabsorbtie. Evidentierea acestor leziuni face obligatorie
cautarea unui deficit imunitar (deficit selectiv de IgA).

Tratament. Se recomanda:
- Metronidazol(Flagyl)indozade 15-20 mg/kg/zi, 7 zile sau
- Furazolidon 6-8 mg/kg/zi, 7-10 zile, in 4 doze/zi sau
- Tinidazol (Fasygin) 50-75 mg/kg in priza unica sau
- Quinacrina HC1 (Atebrina) 6 mg/kg /zi in 3 doze zilnice, timp de 7 zile (max.
300 mg/zi).
Sindromullarva migrans
Sindromul larva migrans, dupa cum reiese din denumire, se datoreste migrarii in
organe si tesuturi a larvelor unor paraziti care infesteaza omul numai ocazional,
parazitii fiind proprii animalelor din gospodarie, mai ales caini si pisici. Contactul
strans al prescolarilor cu aceste animale favorizeaza infestarea. Se cunosc doua
variante clinice in climatul tarii noastre, cu prognostic diferit.
Larva migram visceralis (LMV), mai este cunoscuta si sub numele de toxocaroza.
Parazitul adult, Toxocara cani, respectiv Toxocara cati traieste la caine, respectiv
la pisica. In gospodariile in care dejectiile animalelor infestate (care contin oua de
paraziti) contamineaza solul, igiena defectuoasa sau geofagia prescolarilor fac
posibila ingestia acestora. Ouale embrionate devin larve la nivelul intestinului, de
unde migreaza (larva migrans) in ficat, miocard, plaman, chiar si creier sau glob
ocular. Ajunse la nivelul acestor organe, ele intra in 'impas biologic', nu isi mai
pot continua ciclul evolutiv (omul este o gazda accidentala) si 'se inchisteaza'
transfor-mandu-se in granulom eozinofil parazitar, de unde exercita efecte
'sistemice'. In evolutie se necrozeaza si se pot calcifica (peste 2 ani). Incubatia
este variabila (saptamani, luni), contactul cu animalele ramane neprecizat, iar
simptomatologia are tabloul clinic al unei boli grave, initial dificil de diagnosticat.
Manifestarile clinice in LMV pot avea aspect ingrijorator, cu debut mai mult sau
mai putin acut cu febra, astenie, anorexie si scadere in greutate. Pot exista
eruptii cutanate maculo-papuloase, cu caracter urticarian asociate cu alte
manifestari de coloratura 'alergica' cum sunt wheezing recurent sau permanent.
Dispneea poate fi severa fara tendinta la autolimitare sau evolutie prompta la
terapia antiastmatica. Hepatomegalia uneori importanta completeaza tabloul
clinic. in cazuri mai rare exista sindrom neurologic sugerand chiar encefalita sau
convulsii datorate larvelor migrate in substanta cerebrala si simptomatologie
oftalmologica, care la examenul fundului de ochi se dovedeste a fi un granulom
retinian pseudo-tumoral.
Examenele paraclinice permit diagnosticul etiologic. Prima sugestie este
formulata de hemograma care evidentiaza hiperleucocitoza, uneori cu aspect
pseudoleucemic (40.000-60.000 leucocite/mm3) in care eozinofilia atinge valori
'alarmante' de peste 40%, in general 75-80%.

Se asociaza si alte semne inflamatorii cum sunt valori crescute ale VSH si ale
proteinei C reactive.
Radiografia pulmonara evidentiaza hiperinflatie, imagini hilifuge si infiltrate
fugace, dar nu poate face vreo sugestie diagnostica.

Cresterea valorilor TGP si hipergamaglobu-linemia, precum si modificarile


ecografice hepatice nu sunt suficiente pentru a sustine diagnosticul.
Examenul coproparazitologic constant negativ constituie veritabila caracteristica
a bolii (aparent un paradox), fiind vorba de o parazitoza dobandita pe cale
digestiva.
Diagnosticul se sustine serologic prin demonstrarea titrurilor inalte la antigen
ascaridian prin RFC (se va avea insa in vedere existenta unor antigene comune
cu Ascaris lumbhcoides). Niciodata eozinofilia din ascaridiaza nu atinge valorile
'alarmante' din toxocaroza. CT cerebrala, oculara si hepatica au adaugat o
dimensiune noua diagnosticului acestei parazitoze tisulare, deloc exceptionala in
tara noastra. Circumstantele diagnosticului pozitiv constau din asocierea
urmatoarelor elemente: prescolar ( geofagie), contact cu animale simptomatologie sugestiva -hiperleucocitoza cu eozinofilie, examen coproparazitologic negativ, serologie pozitiva.
Tratament. Dietilcarbamazina in doza de 6-8 mg/ kg/zi, administrat timp de 21 de
zile constituie una din optiunile terapeutice. Dozele vor fi crescute progresiv,
existand pericolul reactiei Herxheimer.
Tiabendazolul (Mintezol) se livreaza sub forma de tablete de 500 mg sau
suspensie (flacon de 30 cm3 cu 3 g substanta). Doza medie este de 25mg/kg/zi,
astfel ca pentru varsta de 1 an doza este de jumatate tableta pe zi si pentru 4 ani
(20 kg) este de o tableta pe zi. Durata tratamentului este de 4-5 zile cu repetarea
curei, daca sindromul biologic nu regreseaza.
Larva migrans cutanata se datoreste larvelor de Ankylostoma, care o data ajunsa
in tegumente (pe unde patrunde activ), ramane cantonata in stratul Malpighi
unde isi formeaza 'o galerie'. Tabloul clinic se limiteaza la manifestarile cutanate,
care se prezinta ca un cordon linear cu latimea de 1-2 mm foarte pruriginos, care
'se lungeste' zilnic cu 1-3 cm. La 'capatul' acestor linii mai inchise la culoare
exista de obicei o vezicula, din care se poate izola larva. Sediul traiectelor
cutanate se gaseste preferential la nivelul mainilor, picioarelor, trunchiului si
feselor. Leziunea este extrem de pruriginoasa in special in cursul noptii si
diagnosticul diferential cu scabia se impune. Lipsesc manifestari sistemice sau
modificari de laborator. Examenul coproparazitologic este in mod constant
negativ.

Tratament. Vindecarea poate surveni spontan, dar se prefera tratament cu


tiabendazol (Mintezol) 25 mg/kg 3 zile consecutiv. Dietilcarbamazina ramane o
optiune secundara.