19.

Particularităţi funcţionale ale nou-

născutului la termen
Particularităţi funcţionale ale nou-născutului la
termen
Funcţia respiratorie

Funcţia cardio-vasculară

Funcţia digestivă

Funcţia hepatică

Funcţia renală

Sistemul hematologic

Sistemul imun

Termoreglarea

Sistemul nervos
 19.1. Funcţia respiratorie
Instalarea primei respiratii are loc in primele 10 secunde datorită unor factori
declanşatori :

Acidoza şi hipoxia din timpul expulziei

Hipercapnia

Hipotermia

Creşterea presiunii în circulaţia sistemică fetală dupa ligatura cordonului

ombilical

Stimularea mecanică a proprioceptorilor în timpul străbaterii filierei pelvi-

genitale
 19.1 Particularităţile funcţiei respiratorie

 FR=40-60/min

 Respiraţia este de tip abdominal, diafragmatic.

 La nou-născut, respiraţiile fiind superficiale, murmurul vezicular se

ascultă cu dificultate. Imediat după naştere se asteaptă o inspiraţie
profundă, urmărindu-se simetria murmurul vezicular .

 Stetacustic, deplierea alveolelor se însoţeşte de raluri crepitante.

 19.1 Particularităţile funcţiei respiratorii

 Unii nou-născuţi prezintă la naştere stridor congenital –

zgomot laringian, fără dispnee, care se aude în timpul
inspirului.

 Se datorează unei laringomalacii care face ca epiglota să cadă

pe orificiul glotic cu fiecare inspiraţie.

 Cel mai adesea este fără importanţă şi dispare la 1 an.

 Plămânii fetali sintetizează diferite substanţe,
cea mai importantă fiind surfactantul :
Sintetizat de pneumocitele de tip II, din săptămâna a 22-a.
Rol de a scădea tensiunea superficială la nivelul alveolelor, ameliorează
ventilaţia şi hematoza.

Constituit din 90% lipoproteine, 10% glicoproteine.

Deficienţa de surfactant are drept consecinţă colabarea alveolelor, tradusă

clinic prin Boala Membranelor Hialine (Detresa Respiratorie Idiopatică) a nou-
născutului prematur.
19.2 Funcţia cardio-vasculară
AV=140-160/min
TA=70/50 mm Hg
 19.3. Funcţia digestivă
 În primele 3-4 zile postnatal, tubul digestiv
este steril, ulterior fiind colonizat cu
Bacilus Bifidus.

 Din punct de vedere enzimatic tubul

digestiv este perfect adaptat alimentaţiei
cu lapte de mama.
 Imaturitatea coordonarii faringo-
esofagiene, asociată cu un tonus redus al
sfincterului esofagian inferior determină
tendinţa la regurgitaţii şi vărsături în
primele 1-2 luni

 Meconiul – primul scaun, se elimină în

primele 6- 24 ore, max 48 ore.
 19.4. Funcţia hepatică

În ansamblu, există imaturitate enzimatică şi funcţională, tradusă

prin:
 Insuficienţa conjugării bilirubinei,
 Insuficienţa excreţiei bilirubinei conjugate,
 Insuficienţa sintezei proteice, inclusiv a factorilor de coagulare
care, alături de deficitul tranzitoriu al factorului V, determină
riscul apariţiei bolii hemoragice neonatale.
 Valori minime (în prima săptămână, ajungând la normal în 14
zile) a următorilor factori ai coagularii :
 factorul II (protrombina)
 factorul VII (proconvertina)
 factorul IX, X, XI, XII
 factorul V (de 10 ori mai mică decât la adult)
 19.5 Funcţia renală
În perioada postnatală începe o
îmbunătăţire a parametrilor funcţiei renale:
 Creşte filtrarea glomerulară
 Creşte fluxul sangvin glomerular.
 Creşte capacitatea de concentrare prin
încărcarea osmotică o dată cu alimentaţia
lactată.
 Transportul tubular deficitar se
normalizează progresiv
 Prima micţiune apare în primele 6-24 ore
 Diureză = 50-100 ml/zi. Creşte la 300
ml/zi la 7 zile.
 Număr micţiuni = 10-20/zi
 19.6. Sistemul hematologic

Valorile hemoglobinei, hematocritului şi

reticulocitelor în prima săptămână de viaţă

Hemostaza este Cordon Primele 24-72h Prima

deficitară în ombilical 24h săptămână
primele 6 luni
de viaţă Hemoglobina 17 - 18 18 - 19 17 - 18 17
(g/100 ml)
Hematocrit
(%) 50 - 55 55 - 60 50 - 55 50

Reticulocite
(%) 3-5 3-5 1-3 0,1
 19.8. Sistemul imun

Bariera mecanică naturală oferită de piele şi mucoase la nou-născut este

redusă.

Imunitatea nespecifică celulară asigurată de celulele fagocitare şi celulele

citotoxice este redusa

Imunitatea nespecifică umorală asigurată de lizozomi, sistemul complementului

seric, opsonine, properdina şi interferon este redusa
 19.9 Termoreglarea
 În perioada postnatală există tendinţa la hipotermie, dată de un
dezechilibru între cele doua componente ale termoreglării: termoliză
crescută şi termogeneză scazută.

 Termoliza este de 4 ori mai mare la nou-născut.

 Raportul SC/G favorizează pierderea de caldură.

 Termogeneza –se realizează la nivelul grăsimii brune.

 Distribuţie: cervical, periaarticular, perirenal, subscapular.
Termogeneza este scazuta la nou-nascut
 Examenul neurologic la nou-născut
Examenul nervilor cranieni :
 Olfacţie (perechea I). Există discriminare olfactivă la nou-
născut, care deosebeşte mirosul sânului mamei de cel al altor
femei.

 Vedere (perechea a II-a). Nou-născutul vede la naştere, ochii

reacţionează la lumină, dar nu cunoaşte vederea cromatică.
Mişcările globilor oculari sunt necoordonate, iar strabismul
convergent este fiziologic.

 Auz (perechea a VIII-a). De la vârsta de 28 săptămâni de

gestaţie, nou-născut clipeşte la auzul unui zgomot puternic.

 Supt şi înghiţit (perechile V, VII, IX, X, XI, XII). Coordonarea

suptului cu înghiţitul şi respiraţia sunt dezvoltate la nou-născutul
la termen.
 Reflexele arhaice la nou-născut:

 Reflexul Moro (de îmbrătişare): la

tracţiunea scutecului pe care este aşezat
nou-născutul se produce extensia şi
abducţia membrelor superioare urmată de
adducţia şi flexia lor.

 Reflexul punctelor cardinale, de

orientare: la atingerea cu indexul a
tegumentelor peribucale, nou-născutul
întoarce capul de partea excitată.
 Reflexul de apucare palmar şi plantar.
La exercitarea unei presiuni cu degetul la
nivelul palmei/plantei, nou-născutul îşi
flectează degetele.

 Reflexul de păşire: susţinut de axile, nou-

născutul schiţează mişcări de mers când
piciorul atinge un plan dur.

 Reflexul de redresare a capului:

tracţionarea de antebraţe a nou-născutului
până când e adus în şezut, determină
căderea posterioară a capului şi aducerea
lui înainte.
I. Reflexul Landau : nou-născutul e susţinut în decubit ventral pe
mâna examinatorului, situaţie în care trunchiul şi picioarele sunt
în extensie. Dacă se face flexia activă a capului copilului, acesta
îşi flectează membrele inferioare.
II. Reflexul de clipire (cohleo-palpebral) constă în contracţia
orbicularului pleoapelor atunci când se produce un zgomot în
apropierea nou-născutului.
III. Reflexul de orientare constă în întoarcerea capului în direcţia
zgomotului.
IV. Reflexul tonic optic : luminarea brusca a ochilor nou-născutului
determină aruncarea înapoi a capului.
V. Reflexul de sucţiune: atingerea buzelor este urmată de
declansarea mişcărilor de supt.
VI. Reflexul de fixare pentru supt: atingerea obrazului nou-
născutului determină întoarcerea capului în direcţia stimulului şi
deschiderea gurii.
Descuamare postmatur
Mameloane supranumerare
Icter neonatal
Icter neonatal facial
Pliuri membre inferioare
Unghii impregnate cu meconiu
PREMATUR

DISMATUR

POSTMATUR
 Terminologie în funcţie de vârsta
gestaţională

Nou-născut la termen 37-42 săptămâni

Prematur Sub 37 săptămâni

Postmatur Peste 42 săptămâni

PREMATURUL
1. Definiţie

VG < 37 săptămâni

GN < 2500g
Incidența: 9 -11%
Clasificare dupa greutate
Gr 1:2500-2000 grame
Gr2:2000-1500 grame
Gr3:1500-1000 grame
Gr.4:sub 1000 grame
 3. Categorii de prematuri

●
Aceste naşteri se vor dirija spre o maternitate care dispune de o secţie de terapie intensivă neonatală.

Prematurul de 26-30 ●
Se va interveni precoce pentru a se corecta toate deficienţele de adaptare. Se va împiedica apariţia
hipoxiei prin monitorizarea permanentă a pO2 arterial şi, dacă este necesar, se va aplica un sistem de
ventilaţie asistată (C.P.A.P., intubaţie), în scopul prevenirii complicaţiilor catastrofale (hemoragia
săpt. (850-1250 g) ●
ventriculară).
Mortalitatea este între 30-100%.

Prevenirea sindromului de detresă respiratorie, prevenirea hipoxiei,

Prematurul de 30-34
●

protezarea respiratorie, prevenirea hipotermiei şi alimentaţia parenterală

au îmbunătăţit foarte mult rata de supravieţuire la acest grup de copii.
săpt. (1250-2000 g) ●
Mortalitatea este între 10-40%.

Prematurul de 34-37 ●
Majoritatea acestor copii evoluează favorabil, nefiind
necesară internarea într-un serviciu de terapie intensivă.
săpt. (2000-2500 g) ●
Mortalitatea este între 5-10%.
 4. Cauze
Factori materni:

Sarcini multiple
Naşteri premature în antecedente
Nutriţia precară înainte şi în timpul gestaţiei
Vârsta mamei între 16 - 35 ani
Solicitarea gravidei: stres, ortostatism prelungit,
trepidaţii
Fumatul-creştere conc. de carboxiHg.
Consumul de droguri – cocaina
HTA de sarcină
Bolile cu transmitere sexuală -ef.direct asupra
uterului şi placentei
Boli materne acute şi cronice:

- infecții intraamniotice
- infecții intravaginale
- infecții urinare
- pielonefrită
- HTA - preeclampsia
- diabet zaharat
- boli pulmonare sau cardiace
Factori obstetricali:
Polihidramnios( crestere anormala a cantitatii
de lichid amniotic)
Malformații uterine
Traumatisme uterine
Placenta praevia

Factori fetali:
Detresa fetală, hipotrofie fetală, malformații
congenitale
Aspectul trăsăturilor faciale ale unui prematur
 5. Tabloul clinic al prematurului
Capul are o configuraţie megacefalică, reprezintă 1/3 din lungime.
Suturile sunt dehiscente şi fontanelele larg deschise, dând un aspect de
pseudohidrocefalie.

Faţa este triunghiulară, gura mare şi gâtul subţire. Pavilioanele urechilor

sunt jos inserate, lipite de cap şi cu o slabă dezvoltare a cartilajelor.

Urechile sunt jos inserate, pavilioanele sunt fără pliuri şi schelet

cartilaginos.

Abdomenul este voluminos, evazat din cauza hipotoniei muşchilor

abdominali şi a volumului mare al ficatului, contrastând cu toracele.
Tegumentele sunt subţiri, uscate, cu o descuamare fină, de culoare roşie
la naştere, care devin palide după o săptămână. Lanugo este abundent
pe faţă, membre şi partea posterioară a trunchiului, iar vernix caseosa
este în cantitate redusă sau lipseşte.
Unghiile sunt moi, scurte şi lipsite de striaţii longitudinale. Părul este
subţire şi rar.
Glandele mamare apar ca simple pete pigmentare, fără prezenţa
nodulului.
Sistemul osos este slab mineralizat, lipsesc nucleii de osificare din
epifiza distală femurală şi epifiza proximală tibială.
Sistemul muscular este redus şi hipoton
Organele genitale externe - incomplet formate (testiculii necoborâţi în
scrot, iar la fetiţe, labiile mari nu acoperă labiile mici şi clitorisul ).
Aspectul urechii unui prematur
Areolă ştearsă cu Lanugo abundent
Tegumente uscate şi crăpate
6. Dificultăţi de adaptare la viaţa extrauterină

1. Deficienţa funcţiei de ventilare

Surfactantul:
• sintetizat de pneumocitele granulare tip II, din săptămâna 22 de
gestaţie şi eliberat în alveole cu rolul de a scadea tensiunea
superficiala la nivel alveolar si de a impiedica colabarea
alveolelor. Ruperea precoce a membranelor, hipertensiunea
arterială, preeclamsia mamei inhibă sinteza sau eliberarea
surfactantului.
• Sinteza surfactantului este deficitară sub 37 săptămâni de
gestaţie
• Lipsa surfactantului duce la boala membranelor hialine sau
detresa respiratorie idiopatica
 2. Deficienţa funcţiei de nutriţie
• Musculatura hipotonă determină mişcări peristaltice lente, care favorizează
meteorismul. Reflexul de sucţiune lipseşte la majoritatea prematurilor.

3. Deficienţa funcţiei de excreţie

Se consideră că prematurul reţine sodiul şi are tendinţa la edeme, se pare că
edemele prematurilor ţin de hipoproteinemie şi nu de retenţia de sodiu.
4. Hipoglicemia prematurului
• Hipoglicemie neonatală moderată, frecvent asimptomatică, datorată rezervelor mici
de glicogen şi lipide, aportului alimentar scăzut în primele zile, nedezvoltării
enzimelor gluconeogenetice şi cerinţelor mari de glucoză.
 8. Deficienţa mijloacelor de apărare
antiinfecţioasă

• Rezistenţa scăzută la infecţii, care evoluează latent,

fără febră, cu alterarea stării generale şi cu caracter
septicemic.
 9. Deficienţa termoreglării

Tendinţă la hipotermie, dată de un dezechilibru între cele doua

componente ale termoreglarii:

termoliza crescută vs. termogeneza scazută

 11. Prognostic şi cauze de deces la prematuri
• Prognosticul la nou-născutul prematur
este dependent de greutatea la nastere
(GN) şi varsta gestationala (VG).

Cauze de deces:
Insuficienta respiratorie-Sindrom de
detresa respiratorie-Boala
membranelor hialine
(IR – SDR –BMH)
• Hemoragii intracraniene
• Sepsis
• Malformații congenitale

Prematuritatea reprezintă cauza

principală de mortalitate neonatală.
12. Cauze de deces la prematuri

Cel mai mare vârf în

primele 24 ore, prin
insuficienţă respiratorie;

Un vârf mai redus, în

următoarele 24 ore în urma
bolilor pulmonare şi a
hemoragiei ventriculare;

Un al treilea vârf mai

mic şi mai tardiv, dat de
infecţii.
 13. Tratamentul profilactic al prematurilor

Dispunerea depozitelor de
Menţinerea căldurii grăsime brună

Prematurul este plasat în

incubator.

Controlul repetat al temperaturii

incubatorului, a temperaturii
prematurului (până la stabilizarea
ei la 36,70C).

Controlul umidităţii (50-65%).

 Asigurarea termoreglării

Incubator Sursă de încălzire deschisă

 13.1 Tratamentul profilactic al prematurilor

Prevenirea infecţiilor

Secţie separată, cu spaţii mai mari pentru fiecare prematur.

Personal separat de restul secţiei de nou-născuţi.
Spălarea frecventă a mâinilor (înainte şi după manipularea
prematurului).
Posibilităţi de izolare în cadrul secţiei.
Dezinfecţia incubatoarelor, chiuvetelor, sterilizarea incubatoarelor,
schimbarea filtrului, a izoletelor, a instrumentarului, tubulaturii,
controlului bacteriologic al eficienţei acestor măsuri, spălarea
pereţilor încăperii, sterilizarea rufăriei.
 13.2 Tratamentul profilactic al prematurilor

Menţinerea respiraţiei

Echipament de reanimare adecvat

în sala de travaliu şi secţia de nou-
născuţi, încadrate cu personal bine
instruit.
Metode corecte de reanimare în caz
de hipoxie.
Oxigenoterapie, în caz de cianoză.
Observarea atentă a prematurului
în primele ore, pentru depistarea
sindromului de detresă respiratorie,
a crizelor de apnee, a cianozei,
stridorului, convulsiilor.
 13.4 Poziţionarea corectă în incubator

 Nou-născutul va fi plasat în
incubator având capul uşor
ridicat şi gâtul în uşoară
extensie.

 Această poziţie poate fi

obţinută prin plasarea unui
sul din material sub umerii
copilului.
 14. Management postnatal
Managementul postnatal, după identificarea elementelelor de
instabilitate presupune:
 1. Asigurarea funcţiei respiratorii
 2. Prevenirea hipoglicemiei (La toţi nou-născuţii cu distrofie
accentuată se va administra în perfuzie glucoza 10%, 60 ml/kgc. Se
menţine perfuzia până când alimentaţia orală devine bine tolerată).
 3. Prevenirea hipotermiei
 4. Prevenirea sau tratarea eventualelor infecţii.
 5. Prevenirea sau tratarea anomaliilor sangvine, de exemplu a
policitemiei.
 6. Evaluarea si prevenirea hemoragiilor.
 7. În condiţiile prezenţei acidozei, se va asocia şi bicarbonat de sodiu,
în doză de 2 mEq/kgc/zi, soluţie semimolară.
15.1 Complicaţiile frecvente ale prematurităţii

Sindromul de detresă respiratorie idiopatică.

Hemoragia intraventriculară.

Retinopatia prematurităţii.

Hiperbilirubinemia cu bilirubină indirectă.

Anemia precoce a prematurului.

 15.2 Complicaţiile pe termen scurt
 1. Tuburări respiratorii – declanşate în special de lipsa surfactantului.

 Probleme cardio-circulatorii.

 Afectare cerebrală- în special ca urmare a hemoragiilor intracerebrale.

 Dificulăţi ale termoreglării.

 Afectarea tractului gastro-intestinal.

 Tulburări ale sistemului imun şi circulator.

 Tulburări ale sistemului endocrinologic.

 16. Criterii pentru externare

Greutatea minimă este de 2300 g,

Creşterea ponderală este regulată,

Starea generală este bună,

Acasă există condiţii satisfăcătoare.

DISMATURUL
 1. Definiţie

 Termenul Small for gestation age (SGA) sau dismatur se referă la

nou-născuţii la termen dar cu greutate mica fata de varsta
gestationala
Nou-născut la termen vs. SGA.
Placentă normală vs. placentă a unui făt cu restricţie de
creştere intrauterină.
 2. Clasificare
 Creşterea fătului se face în 3 etape:
1. Faza A : multiplicare celulară rapidă ( Hiperplazie celulară)
2. Faza B : creşterea volumului celular ( Hiperplazie celulară în
combinaţie cu hipertrofie celulară)
3. Faza C: doar hipertofie celulară.

Apariţia unor tulburări în timpul unei din cele trei faze contribuie la
clasificarea dismaturilor.
 Perturbari ale fazei A

Când factorul care determină

dismaturitatea acţionează
precoce, în perioada de
multiplicare a celulelor fetale
(hiperplazie), copilul va prezenta
distrofie cronică sau „armonică”,
care influenţează proporţional toţi
parametrii de dezvoltare ai fătului
(G, T, PC, PT).

Perturbări ale fazei B determină

un aspect intermediar între faza A
şi C.
 Perturbări ale fazei C

Când factorii distrofianţi acţionează numai în

ultimile săptămâni de gestaţie, în care
predomină creşterea volumului celular (faza
hipertrofică), se va produce o diminuare a
ritmului de dezvoltare a organelor.

Gradul lor de afectare va fi diferit, astfel,

suprarenalele, ficatul, splina şi timusul vor fi
afectate precoce, pe când creierul, pulmonul
şi cordul vor fi afectate tardiv.

Perimetrul cranian nu va fi influenţat, distrofia

se numeşte acută sau „dizarmonică” şi va
avea un prognostic de dezvoltare
neuropsihică mai bun.
 
3. Compoziţia corpului dismaturului
 Creierul şi cordul sunt mai mari, în
comparaţie cu nou-născutul cu
greutate similară, care are însă
greutate corespunzătoare vârstei
gestaţionale.
 Ficatul, plămânii şi timusul sunt
mai reduse la volum.
 Disproporţia dintre creier şi ficat,
rezidă din faptul că la nou-născut
creierul consumă aproape exclusiv
glucide, de unde rezultă frecvenţa şi
gravitatea hipoglicemiei la
dismaturi.
 De asemenea, asfixia este mai
gravă, prin rezistenţa scăzută la
aceasta, datorită depozitelor reduse
de glicogen hepatic şi cardiac.
 4. Etiologie

 Etiologia poate fi stadializat în funcţie de momentul apariţiei

retardului de dezvoltare:
1. SGA cu dezvoltare simetrică (toate perimetrele au dimensiuni
reduse).
2. SGA cu dezvoltare asimetrică (greutatea este cea mai afectată,
creierul şi craniul prezină modificări intermediare, iar sistemul
osoasă este dezvoltat normal).
 4.1 Etiologia nou-născuţilor cu retard de creştere
simetric
 Nou-născuţii cu retard de creştere simetric prezintă afectare în timpul
primului trimestru de sarcină.

 Cauze frecvente:
1. Genetice ( constituţionale, cromozomiale, defecte ale unei singure
gene, deleţii, erori metabolice înnăscute).
2. Anomalii congenitale.
3. Infecţii în timpul primului trimestru de sarcină ( infecţii din cadrul
TORCH).
4. Altele: abuzul de substanţe nocive, fumatul, radiaţiile,etc.
 4.2 Etiologia nou-născuţilor cu retard de creştere
asimetric
 Nou-născuţii cu retard de creştere asimetric prezintă afectare în timpul
trimestrelor 2 şi 3 de sarcină. Afectarea fătului în trimestre în cadrul
cărora se produce dezvoltarea organelor deja formate produce
dezechilibre diferite la nivelul organelor.
 Cauze frecvente:
 1. Insuficienţă utero-placentară (hipertensiunea, preeclamsia,
infarctul placentar, etc),
 Boli materne: afectare renală cronică, hemoglobinopatii, malformaţii
cardiace cianogene, boli pulmonare cronice, abuz de substanţe toxice,
fumatul, malnutriţia),
 Altele: sarcini multiple.
4.3 Etiologia nou-născuţilor cu retard de creştere
asimetric

 În condiţii de stres (ex: hipoxie), în lichidul amnoitic vor fi

secretate cantităţi mai mari de adrenalină şi noradrenalină.

 În acest context se declanşează un efect anti-insulinic, care va

determina reducerea stratului de grăsime, modificări ale
musculaturii şi ale depozitelor de glicogen, precum şi
redistribuirea fluxului sangvin către organele vitale ( creier,
inimă), în defavoarea celorlalte sisteme, determinând o
dezvoltare asimetrică a organelor interne.
 5. Factori ce au legătură directă cu dismaturitatea:

Infecţii cronice intrauterine (în special citomegalia şi rubeola).

Fumatul

Femeia care a avut

un copil dismatur

Femeia gracilă
 6. Evaluare antenatală
Descoperirea problemelor de dezvoltare se va face încă din perioada
intrauterină. Aceasta presupune colaborare părinte – medic ginecolog,
controale periodice, istoric şi anamneză cu informaţii complete.
Diagnosticul prenatal presupune:
1.Istoric matern şi al membrilor familiei complet, cu detectarea
eventualilor factori de risc, consum de medicamente sau abuz de
substanţe toxice.
2.Examinare maternă anterior sarcinii, dar şi în timpul sarcinii.
3.Ecografii periodice în timpul sarcinii, lunare sau chiar mai frecvente
(atunci când există substrat predispozant, inclusiv ecografie Doppler
pentru vizualizarea vascularizaţiei placentare).
4.Monitorizarea volumului lichidului amniotic.
5.Monitorizarea semnelor vitale materne, în special glicemie şi tensiune
arterială.
6.Evaluare biologică periodică înainte şi în timpul sarcinii.
 7. Management postnatal

Aspectul dismaturului:
1. Aspect „îmbătrânit”,
2. Descuamare generală, în special la nivelul palmenlor şi plantelor,
3. Tegumente uscate,
4. Cordon ombilical subţire, prin reducerea cantităţii gelatinei Wharton,
5. Pete de meconiu,
6. Tegumente de culoare roşie intensă, datorată policemiei,
7. Tremor al extremităţilor produs de hipoglicemie sau hipocalcemie,
8. Semne vizibile de hipoxie (cianoxă, reducerea mobilităţii)
Evaluarea trebuie să fie cât mai exactă, pentru stabilirea conduitei
terapeutice imediate.
 7.1 Management postnatal
Dismaturul pune la naştere următoarele probleme:
Asfixia la naştere
Hemoragia pulmonară

Hipoglicemia

Hipocalcemia

Hipotermia
Sindromul de hipervâscozitate sanguină

Malformaţiile congenitale
 7.2 Management postnatal
 1. Asigurarea funcţiei respiratorii (Imediat după naştere, se va
preveni pneumonia prin aspiraţie de meconiu, prin aspirarea traheală a
lichidului amiotic inhalat).
 2. Prevenirea hipoglicemiei (La toţi nou-născuţii cu distrofie
accentuată se va administra în perfuzie glucoza 10%, 60 ml/kgc. Se
menţine perfuzia până când alimentaţia orală devine bine tolerată).
 3. Prevenirea hipotermiei (Se va preveni stresul hipotermic prin
plasarea nou-născutului în condiţii de neutralitate termică.)
 4. Prevenirea sau tratarea eventualelor infecţii.
 5. Prevenirea sau tratarea anomaliilor sangvine, de exemplu a
policitemiei.
 6. Evaluarea si prevenirea hemoragiilor.
 7.Combaterea acidozei metabolice
 La domiciliu, dismaturul necesită o supraveghere specială
din partea anturajului, moartea subită survenind în primele 6
luni de viaţă, mult mai frecventă decât la nou-născutul
normal.
 Take home message
 Nou-născuţii cu greutate mică la naştere au o tendinţă
ulterioară la o ascensionare poderală peste percentila de 85%.

 În astfel de situaţii este importantă educarea părinţilor cu

privire la o alimentaţie cât mai corectă, dar şi pliată pe
necesarul nou-născutului.

 Nu uitaţi!!!!! Ne dorim un copil sănătos şi activ, nu un

viitor supraponderal/ obez, cu probleme cardiovasculare şi
circulatorii.
 8. Criterii de externare

1. Menţinerea unei temperaturi constante, fără ajutor.

2. Toleranţă orală bună.
3. Creştere ponderală constantă, fără fluctuaţii.
4. Stare clinică bună.
5. Abilitate maternă adecvată de îngrijire a unui nou-născut
dismatur.
6. Acces imediat la serviciile medicale.
7. Complianţă familială adecvată.