Sunteți pe pagina 1din 13

ENTEROCOLI TA - DEFINIIE, ETIOLOGIE.

PRONOSTIC

Enterocolita acuta este o inflamatie acuta a intestinului subtire.
ETIOPATOLOGIE
Boala este frecventa si se ntlneste la orice vrsta, putnd sa aiba
cauze infectioase, chimice sau fizice. Cel mai frecvent este de natura
infectioasa, iar germenii care o provoaca sunt: enterobacteriacele (bacili coli
patogeni enterococi, Proteus, jioceanici), stafilococii si streptococii sunt
introdusi n intestin odata cu alimentele contaminate, care contin toxinele
microbiene.
Enterocolitele acute cu caracter epidemic sunt provocate de diferite
specii de Salmonella, Shighella si Escherichia si fac obiectul de studiu al
bolilor contagioase. Cauzele toxico - chimice sunt de natura accidentala sau
profesionala: arsenul, fosforul, mercurul, uleiurile volatile, toxinele unor
ciuperci, medicamente (abuzul de laxative, salicilate, antibiotice).
Uneori, boala este urmarea actiunii unor factori fizici, ca alimentele
excesiv de reci si bauturile fermentate. Enterocolitele acute semnalate dupa
tratamente cu antibiotice sunt provocate de bacteriile rezistente din intestin sau
din orofaringe, care se exacerbeaza dupa ce flora sensibila la antibiotice a fost
distrusa.
1.COLITELE - sunt afectiuni provocate de inflamatia intestinului
gros. Procesul inflamator poate sa intereseze colonul n ntregime (colite
difuze) sau numai unele parti ale colonului (colite segmentare).

ETIOPATOGENIE
Colitele au cauze multiple: infectioase, toxice, parazitare.
Colitele infectioase sunt cele din dizenteria bacilara, din salmoneloze,
colite cu stafilococi, coli, colita din febra tifoida (colotifus), tuberculoza
intestinala, precum si colita de antibiotice (enterocolita pseudomembranoasa).
Colitele toxice mai frecvente sunt cele mercuriale, prin intoxicatii
alimentare, prin abuz de laxative iritante sau prin intoxicatii endogene, cum ar
fi enterocolita premisa.
Colitele parazitare pot fi provocate de amibe, lambrii, Balantidium coli,
Trichomonas.
2.ENTEROCOLITELE CRONICE - sunt inflamatii cronice ale
intestinului sau sunt urmari ale unor procese patologice intestinale anterioare.
Mare parte din bolnavii cu enterocolita cronica au avut n trecutul mai
apropiat sau mai ndepartat si o enterocolita acuta. n acelasi timp, la aparitia
unei enterocolite cronice, primitive, pe lnga un teren predispozant, poate
contribui nerespectarea unor reguli de igiena alimentara sau administrarea
abuziva de antibiotice pe cale bucala.
Un loc destul de important printre enterocolitele cronice al ocupa
enterocolitele secundare, cum sunt n special enterocolitele care apar la bolnavii
rezectati gastric, enterocolitele la bolnavii cu lipsa de acid clorhidric
(aclorhidric), enterocolitele la bolnavii cu alergie alimentara si enterocolitele ce
nsotesc diferite boli parazitare ca lambrioza, ascardioza, tricocefaloza, etc.
3.ENTERITELE - sunt inflamatii fie partial (jejunite, ileite), fie n
totalitate (a intestinului subtire). Poate fi acuta sau cronica.
ETIOPATOGENIE
Enteritele sunt provocate uneori de tulburari functionale, ca urmare a
unor dereglari nervoase corticoinfectioase sau pot fi determinate de toxine
exogene (arsen, plumb, medicamente) sau endogene (uremia).
Parazitozele intestinale pot fi responsabile de procese enteritice. De
cele mai multe ori, enteritele sunt secundare unor afectiuni la nivelul
stomacului si al duodenului sau al glandelor anexe (ficat, pancreas).
4.ENTEROPATIA GLUTENIC - rezulta dintr-o eroare biochimica
nnascuta: deficit eritrocitar de L glutamine - peptidaza.
Faptul ca leziunile mucoasei sunt maxima de duoden si jejunul
proximal, acolo unde si concentratia de gluten este mai mare, indica o actiune
locala. n acelasi sens pledeaza si producerea de leziuni la orice nivel, daca se
instaleaza glutenul prin sonda.
Principala alteratie morfologica este atrofia vilozitatilor. Acestea
rezulta dintr-o descuamare epiteliala exagerata, care depaseste capacitatea de
regenerare (enteropatie exfoliativa). Gradul atrofiei este variabil. Activitatea
enzimatica epiteliala este prabusita, enterocitul prezinta importante alteratii
electronomicroscopice. Disctructia celulara pare sa rezulte din permeabilizarea
lizozomilor cu eliberarea enzimelor proteolitice. La realizarea leziunilor
contribuie si carenta malabsorbtiva de acid folic, factor indispensabil
regenerarii celulare.
Tulburarea proceselor absorbtive atrage importante carente nutritive.

EVALUAREA UNOR SEMNE, SIMPTOME sI
PROBLEME ALE PACIENILOR CU ENTEROCOLIT
ENTEROCOLITA ACUT
Circumstante de aparitie (semne) - persoane care au consumat alimente
alterate sau au ingerat substante toxice.
Simptome:
-inapetenta;
-greata;
-cefalee;
-stare de neliniste;
-dureri abdominale progresive pna la colici;
-balonare (zgomote hidro - aerice);
-varsaturi alimentare si bilioase;
-scaune subtiri - la nceput de 5-10-30 ori/zi, explozive - cu eliminari
de gaze urt mirositoare;
-febra;
-frisoane.
n cazurile mai grave se instaleaza:
-deshidratare - prezinta sete;
-fenomene de colaps periferic;
-adinamie;
-transpiratie;
-cianoza;
-racire a extremitatilor;
-puls mic;
-hipotensiune;
-hipotermie.
Problemele pacientului:
-oligurie;
-piele uscata;
-ameteli.
ENTEROCOLITA CRONIC
Circumstante de aparitie (semne) - persoane emotive sau care au
consumat lapte, dulciuri si anumite produse celulozice sau bolnavii cu
intoleranta alimentara.
Simptome:
-dureri periombilicale, n fosa iliaca dreapta sau generalizate;
-eructatii;
-balonari;
-barborisme;
-eliminari de gaze;
-scaune neformate, lichide, galbene sau brune-galbui cu mucus si
resturi alimentare nedigerate 1- 3 /zi sau 6-8 /zi; poate aparea constipatia;
-febra;
-frisoane.
Problemele pacientului:
-deshidratare;
-discomfort abdominal;
-hipertermie;
-riscul raspndirii infectiei.






PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA
ACTE DE INVESTIGAIE
Pentru punerea corecta a diagnosticului de enterocolita si pentru
evidentierea complicatiilor, sunt necesare urmatoarele investigatii:
-tubajul duodenal sau sondajul duodenal - se realizeaza prin
introducerea unei sonde Einhorn dincolo de pilor, realiznd o comunicare ntre
duoden si mediul exterior;
Scop Explorator - extragerea continutului duodenal format din continut
gastric, bila (A,B,C,), suc pancreatic si secretie proprie:
-aprecierea functiei biliare hepatice a cailor extrahepatice;
-descoperirea unor modificari anatomo-patologice ale organelor
care dau aspectul, cantitatea si compozitia chimica sau morfologica a sucurilor
extrase prin sondaj;
-evidentierea unor boli parazitare ale duodenului sau ale cailor
biliare.
Scop Terapeutic - drenarea cailor biliare si introducerea unor
medicamente care au actiune directa asupra ficatului, a cailor biliare sau a
tubului digestiv.
Acestea vor actiona fie local, fie se vor resorbi prin peretii intestinali,
ajungnd prin vena porta n ficat de unde apoi vor fi excretate mpreuna cu bila
n caile biliare, urmnd calea circulatiei entero-hepatice;
-alimentatie artificiala - se introduc lichide hidratante si alimente
lichide n organismul pacientilor inconstienti sau cu imposibilitate de nghitire;
-aspiratie continua n cazul ocluziilor sau subocluziilor intestinale;
-dupa interventii chirurgicale pe tubul digestiv (postoperator);
-investigatii de laborator.
Recoltarea sngelui pentru examinari hematologice se face numai pe
substanta coagulanta uscata de tip EDTA, Wintrobe, heparina, citrat de Na.
Pentru examinarile hematologice este necesara recoltarea sngelui prin
punctie venoasa.
-recoltarea materiilor fecale - materiile fecale sunt recoltate de obicei
prin emisie spontana ntr-un recipient perfect curat, din sticla sau din metal, cu
capacitate de peste 1 l si cu gura larga, pentru a permite examenul macroscopic
n conditii ct mai bune.
Se va evita tendinta bolnavilor de a prezenta spre analize portiuni mici
de materii fecale aduse mai ales n conditii ambulatorii n recipiente improprii
(sticlute pentru medicamente, cutii de plastic).
Prezenta urinei n recipientele n care au fost recoltate materiile fecale
este nedorita din cauza posibilitatii de a modifica aspectul microscopic sau
macroscopic al scaunului. Pentru aceasta, bolnavul va fi sfatuit sa urineze
nainte de defecare.
-recoltarea sngelui pentru examinari biochimice se face prin punctie
venoasa - 5-8 ml snge simplu.
Recoltarea se face dimineata, pe nemncate.
-recoltarea sngelui pentru hemoleucograma se face prin punctie
capilara.
INTERVENII AUTONOME sI DELEGATE
ACORDATE
PACIENILOR CU ENTEROCOLIT
INTERVENII AUTONOME ACORDATE PACIENILOR CU
ENTEROCOLIT
-plasez pacientul ntr-un salon luminos, linistit, fara factori
perturbatorii, pe ct se poate izolat - macar cu paravan , daca nu se gaseste o
rezerva separata pentru el;
-acopar patul pacientului cu musama si aleza;
-linistesc pacientul, comunicnd permanent cu el;
-asigur conditii de favorizare a somnului, semiobscuritate si rog ceilalti
membri ai echipei de ngrijire sa procedeze asemanator pentru a ajuta pacientul
sa se odihneasca;
-supraveghez durerile abdominale si caracteristicile lor;
-supraveghez scaunul (frecventa, consistenta);
-asigur repausul fizic si psihic al pacientului;
-reechilibrez pacientul hidro-electrolitic prin regim hidric, apoi regim
alimentar de tranzitie;
-mentin igiena tegumentelor si a lenjeriei;
-administrez tratamentul antispastic;
-recoltez produsele pentru examenul bacteriologic;
-ncurajez permanent pacientul;
-educ membrii familiei n privinta dietei;
-masor temperatura corpului si notez n foaia de temperatura;
-supraveghez manifestarile de deshidratare (aspectul tegumentelor,
diureza, pulsul, TA, comportamentul pacientului);
-calculez bilantul ingestie - excretie;
-observ permanent starea pacientului si raportez medicului orice
modificare aparuta n starea de sanatate a pacientului;
-respect masurile de prevenire a infectiilor nosconiale;
-educ pacientul cu privire la masurile de prevenire a infectiilor;
-explic pacientului orice tehnica ntreprinsa, scopul si importanta ei n
procesul de vindecare;
-i explic regimul pe care trebuie sa l urmeze pentru recuperarea starii
de sanatate;
-fac educatie pentru sanatate si pentru membrii familiei;
-la ora de vizita medicul anunta pacientul data externarii;
-fac demersurile necesare externarii;
-nsotesc pacientul la garderoba;
-predau pacientul apartinatorilor.
INTERVENII DELEGATE ACORDATE PACIENILOR CU
ENTEROCOLIT
-recoltez snge pentru hemoleucograma, ionograma, transaminaze si
bilirubinemie;
-recoltez materii fecale pentru coprocultura;
-administrez la indicatia medicului:
-Scobutil 1 f.i.m.;
-Papaverina 1 f.i.m. de 40 mg;
-Furazolidon 4x1/zi;
-Algocalmin o fiola f.i.m.;
-Amoxicilina 500 mg/8 ore;
-Piafen o fiola/zi;
-Ercefuril 1-4 capsule/zi;
-administrez tratament infectios recomandat de medic;
-duc pacientul la ecograf pentru a i se face ecografie n scop explorator;
-n caz de infectie se dau: -Cloramfenicol 2-3 g/zi;
-Streptomicina per os 1-2 g/zi;
-Tetraciclina 2 g/zi;
-la indicatia medicului aplic comprese alcoolizate pe abdomenul
pacientului si i administrez aniseptice;
-tot la indicatia medicului se vor face perfuzii cu solutie de clorura de
sodiu izotonica si solutie glucozata n caz de deshidratare.
EVALUARE - EVOLUIE, COMPLICAII, PRONOSTIC
EVOLUIE
Enterocolita acuta
Boala evolueaza n functie de agentul patogen. n mod obisnuit
simptomele regreseaza n 2 - 3 zile. Boala se poate vindeca spontan, sau
rareori, daca este nengrijita, se poate croniciza.
Enterocolita cronica
Boala reuneste o succesiune de perioade de agravare si perioade de
acalmie. Puseurile de exacerbare sunt declansate n majoritatea cazurilor de
alimente sau suportate prin experienta anterioara sau binecunoscuta ca
generatoare de diaree (fructe, zarzavaturi n exces, ciuperci, dulciuri, lichide
reci, lapte, iaurt, bere, must, etc)
n alte cazuri, raspunderea agravarii o poarta curele de antibiotice orale,
expunerile la frig, infectiile generale si curele hidrominerale.
Durata episoadelor active este de la cteva saptamni pna la 2 - 3 luni.
Permisiunea se obtine prin restrictii alimentare sau prin aplicarea unei
terapii active. Persista intoleranta fata de alimente, care solicita eforturi
digestive mari, nu au echivalent enzimatic, stimuleaza peristaltismul.


Enterocolita glutenica
Boala evolueaza cronic, cu perioade de agravare si cu ameliorari
partiale.
COMPLICAII
Enterocolita acuta si enterocolita cronica
Complicatiile sunt:
a.locale
-posibile leziuni inflamatorii, infiltrative, mai frecvent cantonate la
nivelul cecului si sigmei;
-manifestari rectosigmoidiene;
-manifestari rectale;
b.generale
-sindromul de denutritie severa cu multiple manifestari carentiale;
-neuroza secundara;
-deficiente pluriglandulare hipofizosuprarenale si tiroidiene si
gonadice.
Enterocolita glutenica
Complicatiile sunt: osteomalacie; distrofie; tetanie; hemoragii; anemie
carentiala (feripriva sau prin deficit de acid folic).

S-ar putea să vă placă și