Ministerul Educației și Cercetării

Liceul cu Program Sportiv Vaslui

Școala Sanitară Postliceală Vaslui
Specializare: Asistent Medical Generalist

Proiect de absolvire

Îndrumător,

As. Med. Pr. Mocanu Mona Anca

Absolvent,
Grigoriu (Crăciun) Cristina

1
Vaslui – 2020

2
 Ministerul Educației și Cercetării
Liceul cu Program Sportiv Vaslui
Școala Sanitară Postliceală Vaslui
Specializare: Asistent Medical Generalist

Îngrijirea bolnavilor cu arsuri

termice

Îndrumător,

As. Med. Pr. Mocanu Mona Anca

Absolvent,
Grigoriu (Crăciun) Cristina

3
 Vaslui – 2020

CUPRINS

MOTIVAȚIA LUCRĂRII.................................................................................................................................5

CAPITOLUL I – NOȚIUNI GENERALE:.......................................................................................................6

ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA PIELII.............................................................................................................6

I. 1. ŢESUTUL EPITELIAL.........................................................................................................................6

I. 2. ANALIZATORUL CUTANAT.............................................................................................................7

I. 3. PIELEA ŞI ANEXELE EI, MORFO-FIZIOLOGIA ORGANULUI CUTANAT..................................7

I. 4. STRATURILE TEGUMENTULUI.......................................................................................................8

I. 4. 1. VASCULARIZAŢIA PIELII.......................................................................................................11

I. 4. 2. FUNCŢIILE TEGUMENTULUI.................................................................................................12

I. 5. ANEXELE PIELII...............................................................................................................................13

I. 5. 1. Fanerele.........................................................................................................................................13

I. 5. 2. Glandele pielii................................................................................................................................14

CAPITOLUL II - ARSURILE TERMICE......................................................................................................16

II. 1. NOŢIUNI GENERALE.....................................................................................................................16

II. 2. CRITERII DE APRECIERE A ARSURILOR....................................................................................20

CAPITOLUL III..............................................................................................................................................37

ÎNGRIJIRI GENERALE ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN PREGĂTIREA PACIENŢILOR CU

ARSURI TERMICE PENTRU EXAMENE CLINICE ŞI PARACLINICE...................................................37

III. 1. GENERALITĂŢI..............................................................................................................................37

III. 2. Recoltarea sângelui venos..................................................................................................................39

III. 3. Recoltarea secrețiilor din plagă pentru examen biologic....................................................................41

III. 4. Recoltarea urinei................................................................................................................................41

III. 5. Rolul asistentei medicale în pregătirea explorărilor funcţionale........................................................43

III. 6. Pregătirea pacientului pentru explorarea radiologică a aparatului renal.............................................43

4
 III. 7. Pregătirea pacientului pentru examinarea radiologică a organelor toracice.......................................44

III. 8. Pregătirea pacientului pentru E.K.G..................................................................................................45

III. 9. ÎNGRIJIRILE GENERALE ȘI SPECIFICE ACORDATE BOLNAVULUI CU ARSURI

TERMICE...................................................................................................................................................46

III. 9. 1. Îngrijirea bolnavilor în spital.....................................................................................................46

III. 9. 2. Pregătirea preoperaorie..............................................................................................................53

III. 9. 3. Supravegherea postoperatorie....................................................................................................54

III. 9. 4. Prevenirea complicațiilor postoperatorii....................................................................................56

III. 9. 5. Evaluarea rezultatelor îngrijilor aplicate....................................................................................56

CAPITOLUL IV - PREZENTARE CAZURI.................................................................................................57

PLAN DE ÎNGRIJIRE I.............................................................................................................................60

PLAN DE INGRIJIRE II.............................................................................................................................64

PLAN DE INGRIJIRE III...........................................................................................................................67

PREZENTAREA CAZULUI IV.................................................................................................................72

PLAN DE INGRIJIRE IV...........................................................................................................................76

BIBLIOGRAFIE.............................................................................................................................................81

5
 MOTIVAȚIA LUCRĂRII

MOTTO:

" Viitorul atârnă de ceva mai sigur decât de geniu şi talent - atârnă de munca noastră, a fiecăruia."
Simion Mehedinţi

Viața  oricărui cetățean poate fi amenințată la un moment dat de o suferință apărută brusc,
care-l aduce într-o situaţie critică acută ce trebuie rezolvată de personalul medical cu promptitudine
şi deosebită competenţă.

Eficienţa asistenţei medicale presupune o muncă exercitată în echipă, unde cadrele medii
sunt “mâna dreaptă” a medicilor. Aceasta muncă în echipă, pentru a fi eficientizată la maxim, cere
din partea fiecăruia multă dăruire, dar în acelaşi timp şi multă responsabilitate, constiinţă şi
competenţă profesională.

Lucrarea de faţă scoate în evidenţă toate aceste calităţi pe care orice cadru medical trebuie să
le posede, iar arsură, o boală chirurgicală a întregului organism, este prilejul cu care orice asistent
medical îşi poate demonstra competenţa profesională.

Arsura reprezintă o mare urgenţă chirurgicală, de corectitudinea şi precocitatea măsurilor

terapeutice de prim ajutor, depinzând viaţa bolnavului. Cu cât aceste măsuri vor fi aplicate mai
prompt şi mai corect, cu atât cresc mai mult şansele de viaţă ale pacientului.

Arsura este o entitate patologică de neconfundat, o afecţiune complexă, care te obligă să fii
responsabil, conştiincios şi competent.

Acestea sunt câteva din motivele care au făcut să-mi aleg ca tema pentru Lucrarea de
diplomă “Îngrijirea pacienţilor cu arsuri termice”.

6
7
 CAPITOLUL I – NOȚIUNI GENERALE:
ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA PIELII

I. 1. ŢESUTUL EPITELIAL

Ţesutul epitelial acoperă suprafaţa externă corpului şi înveleşte suprafaţa internă a organelor
cavitare (tub digestive, căi respiratorii,căi urinare). Ţesutul epitelial este alcătuit din:

· celule de forme diferite;

· substanța intracelulară în cantitate redusă.

Între țesutul epitelial şi țesutul conjunctiv există o strânsă legătură condiţionată de faptul că
ţesutul epitelial este lipit de vase şi se hrăneşte prin inhibiţie, ţesutul conjunctiv este bogat
vascularizat.

Între ţesutul epitelial şi ţesutul conjunctiv se găseşte o membrană bazală formată dintr-o
substanţǎ amorfă bogată în mucopolizaharide şi din fibre foarte fine de reticulinǎ vizibile la
microscopul electronic.

Clasificarea ţesutului epitelial:

@ după modul de aşezare a celulelor;
@ ţesut epitelial unistratificat;
@ ţesut epitelial multistratificat;
@ după forma celulelor;
@ cubic;
@ pavimentos;
@ prismatic;
@ cilindric;
@ după funcţia îndeplinită;
@ de acoperire;
@ senzorial;

8
 @ granular.

I. 2. ANALIZATORUL CUTANAT

Analizatorul reprezintă un grup de structuri care are ca funcţie principală integrarea

organismului în mediul extern, precum şi coordonarea activităţilor unor organe interne.

Analizatorul cutanat are trei componente :

v un segment periferic (receptorul)
Ä după teritoriul de recepţie :
· interoreceptori
· exteroreceptori - de contact
· de distanţă sau telereceptori
· proprioreceptori - receptori din vasele de sânge, muşchi, ligamente, tendoane.
Ä în funcţie de natura excitanţilor :
· mecanoreceptori - recepţionează exitaţii produse de atingere, presiune, lovire sau
distensie a unor structuri
· termoreceptori - înregistrează diferenţele de temperatură
· algoreceptori - recepţionează excitaţii fizice şi chimice care produc durere
· chemoreceptori - înregistrează exitaţii produse de diferite substanţe chimice
· receptori electromagnetici - înregistrează exitaţii produse de radiaţii luminoase.
v un segment de conducere (intermediar) alcătuieşte cǎi nervoase care conduc influxul nervos
de la receptor către un centru nervos.
v un segment central este reprezentat de zone din scoarţa cerebrală care analizează informaţii
primite de la receptori pe care le transferǎ apoi în senzaţii specifice.

I. 3. PIELEA ŞI ANEXELE EI, MORFO-FIZIOLOGIA ORGANULUI CUTANAT

Tegumentul (pielea) este un organ conjunctivo-epitelial care acoperă corpul în întregime şi

care se continuǎ cu mucoase la nivelul orificiilor naturale ale organismului (cavitatea bucală,
cavitatea nazală, anus, vagin).
9
 Grosimea pielii variază în funcţie de vârstă, de sex şi de regiunea anatomică.
Culoarea pielii variază în funcţie de vârstă şi de regiunea anatomică, culoarea fiind
determinată de cantitatea de pigment melanic, precum şi de vascularizaţie.
Suprafața tegumentară este neregulată.

Tegumentul prezintă:
a) cute sau pliuri:
Ä depresiuni care se văd cu ochiul liber;
Ä pliurile de pe faţa palmelor sau plantelor au aspectul unor şanţuri scurte care delimitează
nişte proeminenţe numite creşte papilare; aceste pliuri au o dispoziţie particulară la fiecare
individ formând amprentele digitale.
b) pori sau depresiuni infundibulare:
Ä depresiuni care nu se văd cu ochiul liber;
Ä porii corespund orificiilor glandelor sudoripare şi a foliculilor poli-sebacei.

Pielea constituie un înveliş neîntrerupt care se continuă la nivelul marilor orificii (gură, nas,
etc.) cu o semimucoasă (parţial keratinizată) şi care, în interiorul cavităţilor respective, devine o
mucoasă propriu-zisă. Este cel mai greu organ al corpului uman, având circa 16 kg greutate şi
totodată cel mai întins, cu o suprafaţă de circa 1,8 m2 pentru un om de greutate şi înălţime medii.

Suprafaţa pielii nu e uniformă, pe ea fiind prezente orificii, cute şi proeminenţe. Culoarea

tegumentului este dată de plexul vascular (nuanţele de alb sau roşu) şi de către pigmentul natural,
melanina (nuanţele de brun–negru).

I. 4. STRATURILE TEGUMENTULUI

EPIDERMUL reprezintă stratul superficial al pielii lipsit de vase sangvine, nutriţia celulelor
are loc prin difuzarea limfei interstiţiale din derm. Epidermul este un protector mechanic contra
pierderilor de apă din straturile profunde ale pielii şi împiedică pătrunderea microbilor în ele. Este un
epiteliu pavement os stratificat şi ortokeratozic, constituit din patru tipuri celulare.

10
 Keratinocitele reprezintă 80% din totalul celulelor epidermului, fiind dispuse în straturi, fiecare
strat fiind constituit din cellule diferite ca formă şi structură:

Ø stratul bazal (generator) – cel mai profund strat format dintr-un singur rând de celule
cilindrice, înalte, perpendicular pe aşa-numita membrană bazală de care sunt ancorate prin
acelaşi tip de filamente.

Ø stratul spinos- cel mai gros strat al epidermei, imediat deasupra celui bazal din care
provine. Stratul spinos este alcătuit din câteva straturi de keratinocite mari situate
deasupra stratului bazal.

Ø stratul granulos - datorită numărului mare de granule formează bariera REIN, care
împiedică pierderea apei. Această barieră este însă penetrată de gaze, lipide, vitamine,
enzime, hormone sexuali, radiaţii, glucoză, dar şi de substanţe nocive (ex.nicotina).

Ø stratul lucid – numit și stratul cornos bazal este format din cellule bogate în glicogen,
eleidină și grăsimi. Prezența glicogenului atestă existența unor procese vitale necesare
etapelor finale în sinteza keratinei.

Ø stratul cornos- este stratul cel mai superficial, aflat în direct legătura cu mediul extern,
format din cellule turtite bogate în keratină (protein a pielii de duritate mare).

Deasupra stratului cornos și amestecat cu celulele stratului disjunct, se găsește un strat

funcțional (fiziologic) rezultat din prelingerea secreției sudoripare și sebacee, și din debriurile celulelor
cornoase și a substanței intercelulare. Pe suprafaţa pielii şi între celulele stratului disjunct se găsesc
microorganism din flora saprofită. Numărul acestor germeni scade treptat spre profunzime, oprindu-
se la nivelul stratului conjunct. Epidermul este inervat doar de terminaţii nervoase liberene
încapsulate.

În figura 1 este redată stuctura tegumentului.

DERMUL constitue scheletul rezistent conjunctivo-fibros al pielii. Conţine celule şi fibre

conjunctive, vase de sânge şi limfatice, fibre nervoase şi câteva celule ale sistemului imunitar:
limfocite, plasmocite şi macrofage.

11
 Grosimea medie a dermului este de 1-2 mm. Este subţire la nivelul pleoapelor (0,6mm), în
schimb este gros la nivelul palmelor (3mm).

Figura 1. Structura tegumentului

El este separat (şi tot odată reunit) de epiderm prin membrana bazală. Membrana bazală este
alcătuită dintr-o împletire de fibre epidermice şi dermice. Dermul este compus din două straturi,
ambele având caracteristici distincte ale ţesutului conjunctiv.

 Stratul superficial subepidermic sau dermul papilar – cuprinde porţiunile din derm ce se
insinuează între crestele epidermului, prin prelungiri mamelonate numite papile. Stratul
superficial sub epidermic se caracterizează prin elemente fibrilare gracile, elementele cele
mai numeroase, substanţă fundamentală mai abundentă şi o vascularizare bogată (plexuri
subpapilare). Reprezintă aproximativ 1/5 din grosimea totală a dermului.

12
  Stratul propriu-zis sau
corionul este mult mai
gros (4/5 din
grosimea
dermului), este
mult mai rezistent şi
este compus din
celule, fibre şi substanţă
fundamentală,
ultima fiind perete
despărţitor între
elementele
figurate.

În figura 2 ne este prezentat modul în care pielea apără oranismul de mediul exterior.

Figura 2. Pielea – barieră împotriva mediului extern

HIPODERMUL este stratul care separă pielea de straturile sub adiacente. Hipodermul se
găseşte în continuarea dermului de care nu este net delimitat.

13
 I. 4. 1. VASCULARIZAŢIA PIELII

Epidermul, ca orice epiteliu, nu este vascularizat, el fiind hrănit prin osmoză. În schimb,
dermul şi hipodermul sunt bogat vascularizate printr-o reţea foarte sistematizată de arteriole de
calibru mediu apoi mic, capilare şi venule. În partea profundă a hipodermului arterele formează o
primă reţea paralelă cu suprafaţa cutanată.

De la aceasta pleacă perpendicular ramuri care traversează hipodermul dând colaterale care
vascularizează lobulii adipoşi şi anexele: glandele sudoripare şi foliculii piloşi. Aceste ramuri se
reunesc în partea profundă a dermului reticular pentru a forma a doua reţea a cărei ramificaţii sunt
paralele cu suprafaţa cutanată.

Din această a doua reţea pornesc perpendicul ararteriole, numite „arteriole în candelabru”,
care dau ramuri pentru anexele cutanate şi dermul reticular şi sfârşesc prin a se anastomoza într-o a
treia reţea – reţeaua sub papilară, situată de desubtul papilei dermice.

Din această ultimă reţea pleacă arteriolele terminale care se îndreaptă vertical spre papile în
vârful cărora se ramifică în numeroase capilare dispuse în ansă (sub formă de toartă).

I. 4. 2. FUNCŢIILE TEGUMENTULUI

a) Funcţia de protecţie
În general în cadrul funcţiei de protecţie se poate vorbi despre:

protecţia mecanică, fizică şi chimică realizată prin keratină şi stratul cornos;

protecţia biologică (antiinfecţioasă: virală, bacteriană, fungică, parazitară) realizată atât

nespecific prin filmul hidro-lipo-proteic, corneocite şi barierele anatomice, cât şi specific prin
reacţia imună locală sau/şi generală;

fotoprotecţia prin melanină, esenţială în prevenţia degenerărilor maligne cutanate;

menţinerea echilibrului mediului intern prin limitarea pierderilor de apă, electroliţi şi proteine
de către organul cutanat în ansamblul său.

14
 b) Funcţia de termoreglare
A doua ca importanţă, realizată prin suprafaţa deosebit de mare a plexului vascular şi prin
transpiraţie (receptori cutanaţi pentru cald şi rece care prin stimulare conduc la constricţia vaselor
dermice pentru a împiedica pierderea de căldură).

c) Asigurarea echilibrului hemodinamic – plexul vascular dermice steenorm. Prin

vasoconstricţie contribuie la centralizarea circulaţiei, organul cutanat fiind primul „sacrificat” în
cazul unui şoc în favoarea organelor imediat vitale (inimă, plămâni şi SNC), tegumentul fiind
capabil să reziste câteva ore în hipoxie.

d) Funcţia senzorială - sensibilitatea dureroasă, termică şi tactilă permit o mai bună

orientare în mediul înconjurător.

e) Funcţia excretoare –reprezentată de excreţia de sudoare şi sebum, esenţiale pentru

asigurarea hidratării şi lubrefierii tegumentului şi anexelor cornoase.
f) Funcţia endocrină –în epiderm se formează sub acţiunea radiaţiei ultraviolete
colecalciferolul, precursor al vitaminei D3, esenţială în absorbţia calciului (sub influenţa UVB).

I. 5. ANEXELE PIELII
Reprezentate de fanerele (cornoase) şi glandele pielii.

I. 5. 1. Fanerele

a) Unghiile – lamele cornoase, alcătuite din celule keratinizate, fiind situate pe feţele dorsale
ale degetelor, în dreptul ultimei falange. Unghia este în principiu formată din cheratina, apă şi
grăsimi, calciu şi fier. Unghia protejează vârful degetului şi facilitează apucarea obiectelor de
dimensiuni reduse. Structura unghiei este redată în figura 3.

b) Părul – firul de păr este alcătuit din:

bulb sau folicul pilos, care se găseşte în derm sau în hipoderm, centrat de un ax conjunctivo-
vascular;

15
 rădăcina situată
între bulb şi
ostiumul folicular
(orificiul prin
care firul de păr
iese din piele);
tija,
porţiunea liberă
sau tulpină. În
figura 4 este
redată
structura firului
de păr.

Figura 3. Structura unghiei

16
 Figura 4. Structura firului de păr

I. 5. 2. Glandele pielii

Acestea sunt: glandele sebacee şi glandele sudoripare (Figura 5).

a) Glandele sebacee reprezintă glanda anexă a epidermului.

b) Glandele sudoripare sunt de două feluri: glandele sudorale apocrine şi glande ecrine.

c) Glanda mamară este o glandă exocrină, un tip modificat de glandă sudoripară. Rolul biologic al
glandei mamare este îndeplinit prin produsele sale de secreţie, colostru şi laptele.

d) Mucoasele şi semimucoasele prezintă în mod fundamental aceeaşi structură histologică ca şi

tegumentul, cu unele deosebiri: nu există straturile granulos şi cornos, epiteliul epidermic oprindu-se
la stratul spinos.

17
Figura 5. Glandă sudoripară merocrină

18
 CAPITOLUL II - ARSURILE TERMICE

II. 1. NOŢIUNI GENERALE

ARSURA este un accident datorat acţiunii exercitate asupra corpului de către agenţii
traumatici specifici.Arsura este o leziune cutanată şi mucoasǎ produsă de căldură sau de agenţii
fizici, precum şi de diverse radiaţii, electricitate etc.
Efectul patologic al arsurii depăşeşte cadru local de acţiune al agentului traumatic şi se
transformă într-o boală chirurgicală deosebit de gravă, a întregului organism, determinată direct de
amploarea suprafeţei, profunzimea şi modul de evoluţie al leziunii locale.Orice arsură poate fi
urmată decomplicaţii deseori foarte grave şi invalidități importante, prognosticul vindecării
depinzând de suprafaţa arsă, de profunzimea arsurii, de tipul agentului traumatic, de starea biologică
a accidentatului și de calitatea asistenţei medicale acordate.

Clasificarea arsurilor:
În funcţie de agentul traumatic care le-a provocat, arsurile pot fi clasificate:
Ä arsuri termice - arsuri produse prin : căldură, lichide fierbinţi, gaze şi vapori supraîncălziţi,
corpuri solide incandescente, flacără, radiaţii termice.
Ä arsuri chimice - arsuri produse prin substanțe chimice: acizi, baze, unele săruri minerale.
Ä agresiunea electricǎ- arsuri produse prin : electrocutare, flamǎ electrică.
Ä arsuri produse prin radiaţii: raze X, raze atomice, raze ultra-violete, raze infraroşii, insolaţii.

Etiologie

Iese în evidenţǎ imprudenţa inexplicabilă a individului faţǎ de ființa proprie, faţǎ de familie
sau anturaj, dar şi de avuţia personală sau aparţinând societăţii.

Chiar în accidentele colective sau în catastrofele soldate cu un număr impresionant de

accidentaţi, anchetele şi expertizele arată de fiecare dată neglijenţa şi incompetenţa condamnabilă a
uneia sau mai multor persoane. Sunt rare acele situaţii când accidentul rezultǎ din cauza unor factori
de neprevăzuţi care au apărut în plină desfăşurare a unor procese sau fenomene normale.

19
 Numărul mare al copiilor arşi din neglijenţă şi ignoranţă asociată cu curiozitatea specifică
vârstei, adesea plătită scump, este impresionant.
Pentru vârstnici rămân proprii atât condiţiile accidentării (incidental locuinţei încălzita cu
mijloace precare, improvizate, contactul prelungit cu sursele de încălzire, căderea pe suprafeţe
încinse a bătrânilor bolnavi, paralizaţi, lipsiţi de asistenţǎ medicală), cât şi letalitatea ridicată de 65-
70%.
Accidentele din mediul casnic rămân preponderente şi au fost întotdeauna majoritare, în
peste 70% din cazuri, arsura are loc la domiciliu în cele mai variate condiţii.Agentul etiologic cel
mai des întâlnit este lichidul fierbinte în 50-70% din cazuri, apoi flacără şi contactul cu resursele de
încălzire sau suprafeţele încinse, mai rar curentul electric.Incidentul locuinţei constituie o
eventualitate de excepţie, iar numărul victimelor poate fi important cu letalitatea consecutivă
severă.Accidentele din mediul industrial reprezintă 20-25% din totalul arsurilor.
În cazul accidentelor colective generate de explozie, numărul victimelor poate fi important,
iar coafectarea cǎilor respiratorii este constatatǎ în 80% din cazuri.
Deşi natura agentului traumatic influenţează asupra aspectului anatomo-clinic al plăgilor,
pentru leziunile tisulare considerate numai sub raportul reversibilităţii sau ireversibilităţii, comportǎ
interes :
@ cantitatea de energie calorică - care acţionează asupra ţesuturilor;
@ durata de expunere - la acţiunea agentului traumatic;
Pielea are largi posibilităţi de apărare fatǎ de agenţi agresionali care acţionează asupra
organismului. Faţǎ de căldură ca agent agresional traumatic, pielea joacă un rol important de barieră,
de ecran, opunându-se pătrunderii în profunzime a căldurii.Pielea femeii şi a copiilor, mai subţire,
are posibilităţi de ecranare mai redusă decât pielea bărbatului.Existǎ mari diferenţe de la individ la
individ privitoare la factori de auto apărare faţǎ de efectele nocive a căldurii. De asemenea, locuitorii
ţǎrilor nordice, unde condiţiile climatice permit expuneri mai rare la razele solare, au o piele mai
sensibilă decât cei din ţările sudice care în mod normal au pielea mai pigmentatǎ.Această posibilitate
de ecranare mai mare atunci când durata de acţiune a căldurii este foarte scurtă, pilea fiind capabilă
să absoarbă căldură din straturile ei superficiale, să anuleze acţiunea patologică a agentului traumatic
şi să creeze o protecţie pentru restul organismului, astfel încât în urma contactului cu sursa de
căldură să nu se producă o leziune patologică.

Dacă la un contact de foarte scurtă durată, chiar la temperaturi de peste 100°C, pielea este
capabilă să ecraneze şi să nu se producă o arsură, în schimb contactul corpului de duratǎ lungă cu
20
temperatură chiar mult sub 100°C (45°- 50°C),poate duce la leziuni foarte grave (limită de căldură
nelezatǎ este de 45oC).
În cazul acţiunii de lungă durată a temperaturilor de peste 45°C, fenomenul de producere a
arsurii se realizează progresiv, în timp, straturile de piele (zecimi sau sutimi de milimetru) "cǎzând"
unele după altele. După ce au exercitat pentru un anumit timp funcţia de ecranare, aceste straturi
energice mor şi îşi pierd rolul de ecran, lăsând energia să pătrundă în profunzime spre alte zecimi de
milimetru, unde noul strat executǎ şi el pentru un timp funcţia de ecran profunzimea arsurii
devenind cu atât mai mare (Figura 6), cu cât procesorul de expunere la căldură este mai lung şi
intensitatea căldurii mai mare.

Figura 6. Repere anatomice ale profunzimii arsurilor

Pătrunzând în straturile de sub piele, procesul de distrugere evoluează mult mai rapid,
deoarece muşchii, aponevrozele, articulaţiile şi oasele au posibilităţi mult mai slabe de ecranare, de
apărare contra căldurii decât pielea.
Sursele cele mai importante de căldură provocatoare de arsuri şi modul lor particular de
acţiune:
A) Iradierea solară este arsura prin raza solară:

21
 § eritemul solar - dacă expunarea la soare nu se face progresiv se pot produce arsuri de gradul I
sau chiar de gradul II, însoţite de tulburări generale dezagreabile sau chiar grave;
§ insolaţie gravă.
B) Lichide fierbinţi şi corpurile solide lichefiate prin căldură modul de acţiune al
acestora este similar cu cel descris anterior cu specificaţia ca acţiunea lichidelor fierbinţi şi mai ales
a corpurilor solide lichefiate este extrem de dăunătoare, întrucât rămânând mai mult pe suprafaţa
corpului, aderând chiar la acesta, continuǎ să acţioneze prelungit la o temperatură extrem de ridicată.
C) Flacăra produsă de substanţe inflamabile sau de curent electric, poate da arsuri întinse şi
deseori profunde benzna,neofalina şi gazul metan sunt substanţe care determină cel mai frecvent
astfel de arsuri, fie în industrie, fie în gospodărie.
D) Gazele şi vaporii supraîncălziţi rezultaţi din combustibili produc arsuri grave aceste
accidente se produc prin explozia cazanelor de înaltǎ presiune, iar în spitale prin explozia
autoclavelor rău întreţinute şi manevrate incorect.

Reacţiile organismului faţă de agresiune

1) Inflamaţia este o reacţie completă de apărare a organismului declanşatǎ de pătrunderea
unor agenţi patogeni în ţesuturile sănătoase în procesul inflamator au loc modificări celulare,
vasculare, metabolice, cu caracter de apărare şi cu caracter agresional procesul este dependent de
sistemele : neuron-endocrin, hematologic, imunitar, reticulo-histiocitar şi a numeroşi produşi
metabolici intensitatea reacţiei inflamatorii, evoluţia şi modul său de terminare să fie puternic
influenţate de natură şi proprietăţile agentului patogen, gravitatea leziunii celulare rezultate, zona
interesată, cât şi proprietăţile reactive ale terenului respectiv.
2) Reacţia imunologică defineşte capacitatea organismului de a răspunde adecvat la un
"material" străin este o reacţie utilă, de apărare, cu efect asupra organismului, de protejare faţǎ de
agentul agresor în această reacţie intervin o serie de factori: anticorpi, limfocite, macrofage
substanţele străine organismului sunt denumite antigeni şi sunt capabile să declanşeze apariţia unui
anticorp cu care reacţionează în mod specific printr-o reacţie denumită reacţie anticorp-antigen.
3) Congestia (hiperemia) este dilatarea activă a vaselor cu intensificarea circulaţiei
sanguine, mai ales în anumite pǎrţi ale organismului, rar în tot organismul
este produsă de factori inflamatori este un simptom şi nu o boală.
4) Edemaţierea (edemul) este creşterea cantităţii de lichid la nivelul unui ţesut datorită
insuficienţei circulatorii, bolii renale sau prezenţei unor obstacole pe vasele sanguine sau limfatice,

22
inflamaţiei sau modificării compoziţiei plasmei sanguine regiunea edemaţiatǎ apare umflată şi la
presiune digitală lasǎ o urmă persistentǎ.
5) Necroza reprezintă moartea unei porţiuni de ţesut sau organ în organismul viu, care
reacţionează izolând, lichefiind, reabsorbind şi înlocuind porţiunea modificată cu ţesut conjunctiv se
datorează suprimării circulaţiei arteriale prin comprimarea să într-un cheag la nivelul organelor în
contact cu mediul extern necroza ia aspectul unei gangrene uscate şi a unei gangrene umede când
porţiunea necrozată se infectează şi supurează, infecţia acestei porţiuni cu germeni anaerobi duce la
descompunerea rapidă a teritoriului necrozat cu degajare de gaze - gangrena gazoasă.
6) Dezvoltarea tumorală transformarea malignă reprezintă o alterare a diferenţierii celulare
care are la baza multiple mecanisme.
7) Atrofia este o tulburare caracterizată prin diminuarea volumului unor celule, ţesuturi sau
organe cu consecinţe inseminate asupra puncţionării acestora
8) Hipertrofia este creşterea de volum a unui organ sau ţesut datorate unei stimulări a mai
multor substanţe în celule şi până la urmă a întregului organism.
9) Erupţia alergică este termenul utilizat pentru cele mai variate modificări ale
tegumentului se întâlneşte în alergia imediată, în unul din cele două tipuri principale de alergie cu
apariţia rapidă a reacţiilor organice (câteva minute).

II. 2. CRITERII DE APRECIERE A ARSURILOR

Criterii de apreciere a întinderii şi profunzimea unei arsuri
Gravitatea arsurii se apreciază ţinându-se seama de doi parametri :
· întinderea de suprafaţǎ a arsurii;
· gradul de profunzime al arsurii.
Amândoi parametri au o mare inportanţǎ : întinderea arsurii determinând prognosticul vital,
iar profunzimea arsurii determinând gradul de invaliditate al accidentatului. Aceşti parametri se
calculează foarte atent şi se înscriu în documentele medicale ale pacientului.
În cursul evoluţiei bolii, gradul de profunzime al arsurii este posibil să se schimbe,
o arsură care la început părea în anumite zone să fie numai de gradul ÎI poate continua şi să evolueze
şi să se transforme într-o arsură de gradul III sau chiar IV, prognosticul ca şi atitudinea terapeutică
schimbându-se în acest caz, după cum şi infectarea arsurilor sau factorul biologic al individului pot
schimba fundamental prognosticul bolii.
23
 1) Suprafaţa arsă în afară de profunzime la o arsură interesează şi suprafaţa arsă în funcţie de
mărimea suprafeţei şi profunzimea arsurii, se poate calcula prognosticul vital al bolnavului pentru a
putea face calculul suprafeţei arse existǎ o serie de tabele de calcul în care se specifică, pentru
fiecare segment de corp, procentul reprezentat de aceasta din suprafaţa totală a corpului schema de
calcul al lui A. B. Wallace ia drept referinţǎ cifrei 9 ca procent şi cu ajutorul căreia se poate face un
calcul rapid a suprafeţei arse schema de calcul după regulă "numărul 9" al lui A. B. Wallace (Figura
9): pentru fiecare segment al corpului se specifică procentul acestuia fatǎ de suprafaţa totală a
corpului cunoscând că suprafaţa unei palme reprezintă circa 1%, pot fi calculate cu aproximaţie
proporţiile leziunii; un procedeu aproximativ îl reprezintă "regulă lui 9" care se bazează pe faptul că
fiecare parte a corpului poate fi evaluată prin cifra 9 sau prin multipli ai acesteia, astfel:

Ä capul şi gâtul reprezintă 9%;

Ä fiecare membru toracic reprezintă 9%;
Ä fiecare membru pelvin reprezintă 18%;
Ä faţa anterioară ca şi cea posterioarǎ a trunchiului reprezintă câte 18%;
Ä regiunea periniala reprezintă 1%;
Ä suprafaţa arsă trebuie calculată cât mai precis;
Ä se considerǎ că leziunile începând de la suprafaţa de 5%, antrenează toate celelalte organe,
este deci o boală generală;
Ä arsurǎ care depăşeşte 10% din suprafaţa corpului poate să determine o stare de şoc;
Ä arsurile care depăşesc 30% din suprafaţa corpului pun mari probleme de reanimare şi de
tratament ulterior;
Ä arsurile care ating 60-70% din suprafaţa corpului nu sunt compatibile cu viaţa, chiar dacă
sunt numai de gradul II, decât dacă s-a făcut un tratament extrem de energic într-o unitate
bine organizată pentru tratamentul arsurilor.
În ceea ce priveşte arsurile care depăşesc 80% din suprafaţa corpului, acestea nu sunt
compatibile cu viaţa şi bolnavii mor, de obicei, în primele ore paralel cu suprafaţa totală trebuie
calculate şi notatǎ şi suprafaţa pentru fiecare grad de arsură.

2) Gradul de profunzime pielea este alcătuită din trei straturi suprapuse : epiderm, derm şi
hipoderm din punct de vedere al profunzimii arsurile se clasificǎ în patru grade, fiecare din aceste
24
grade având semen caracteristice, afectând succesiv cele trei straturi ale pielii, iar ulterior şi
straturile subiacente gradul de profunzime se apreciază în funcţie de cât de afectate sunt
componentele structurale ale pielii normale (stratul germinativ bazal al epidermului, stratul dermic
deservit de plexul capilar dermic intermediar care conţine foliculi pilosebacei şi conductele
glandelor sudoripare.

a) Arsură de gradul I: este cea mai superficială se manifestǎ prin :

 eritem;
 congestie tegumentară;
 edem;
 căldură locală;
 senzaţie de usturime dureroasă;
 pigmentare pasageră a pielii;
 vindecare fără cicatrici.

Ä tipică este arsură de razele solare - eritemul solar sunt interesate în această arsură celulele
superficiale ale epidermului (pătura cornoasă şi o parte din cea germinativǎ) întrucât sunt
iritate şi prelungirile melanocitelor, care ajung în epiderm, acestea eliberează pigment
melanic care, în timp, colorează pielea în brun şi ajutǎ să se creeze un ecran protector pentru
straturile profunde (subepidermice) orice senzaţie dureroasă de usturime ca şi apariţia de
vezicule, edem, înroşire marcată după expunerea la radiaţiile solare aratǎ cǎ pielea nu a fost
expusă la soare raţional, progresiv ca să dea voie în timp pigmentului melanic să creeze un
strat protector fatǎ de radiaţiile solare şi cǎ arsura este pe cale să se transforme într-o arsură
de gradul II.

Estimarea suprafetei arse comparativ cu palma bolnavului, care se considera 1% din suprafata
corpului. Pentru varstele mici există alte procentaje.

25
 Figura 7. Regula
cifrei “9”- Wallace

b) Arsură de gradul II este, dintre arsurile patologice, tipul cel mai frecvent întâlnit se
manifestǎ prin :
 arsurǎ superficială, prezintă manifestările de gradul I la care se adaugǎ flictenele - flictena
albă cu conţinut serocitrin, limpede, transparent.
 arsura profundă prezintă toate manifestările prezentate până acum la care se adaugǎ durerea
de intensitate mică se vindecǎ fără cicatrice se produce când intensitatea căldurii este mare şi
straturile epidermice se distrug, lăsând integrǎ membrana bazală energia calorică acţionează
direct asupra plexului capilar subepidermic sunt distruse toate straturile epidermice şi pe
porţiuni variabile ca întindere, celulele din stratul germinativ bazal, membrana bazală a
dermului rămânând intactă vasele limfatice, precum şi terminaţiile nervoase subepidermice,
fiind iritate, produc eliberarea de plasmă care despart straturile distruse de cele vii;
extravazarea se produce rapid şi forţa hidraulicǎ create separǎ straturile moarte de cele vii ca
urmare, apar leziuni caracteristice : flictenele de gradul II - flictenele albe care au aspectul
unor pungi cu pereţi transparenţi, având drept conţinut plasmă de culoare galbenă, clară,
serocitrinǎ;lichidul flictenei se poate suprainfecta pentru care va trebui excizatǎ

26
 Arsură de gradul II corect îingrijitǎ se vindecǎ fără nici o cicatrice dacă suprafaţa pe care s-a
produs arsura este mare, cantitatea de lichid care iese din vasele limfatice este şi ea foarte mare, ceea
ce va înrăutăţi mult starea generală a accidentatului această cantitate de lichid din patul vascular în
flictene, împreunǎ cu durerea care este rezultatul excitaţiilor puternice a terminaţiilor nervoase din
derm, se aflǎ la baza apariţiei şocului prin arsură, şoc care este cu atât mai grav, cu cât suprafaţa
interesată este mai mare.

c) Arsură de gradul III numită şi arsurǎ necrotică interesează tot epidermul şi o parte din
derm se manifestǎ prin :
 flictenǎ roşie cu conţinut sanguinolent tulbure
 necroze întinse care cuprind toate straturile pielii, muşchii, oasele, nervii şi vasele sanguine;
durerea dispare.
Vindecarea se face prin granulare şi grefare. Degajarea energetică distruge întreg epidermul
şi ajunge în grosimea dermului, lezând plexul capilar dermic intermediar.În acest caz vasele
sanguine ca şi glandele pielii şi foliculii piloşi vor fi lezaţi şi îşi vor vărsa conţinutul în flictene
dându-le o culoare sero- sanguinolentǎ, rezultând flictene de gradul III - flictena roşie ,această
culoare roşiaticǎ a conţinutului flictenelor deosebeşte arsură de gradul II de cea de gradul III.

Pericolul de infectare este foarte mare. Prognosticul arsurilor de gradul III este mai grav
decât a celor de gradul II.Dacă în arsură de gradul II existǎ şansa ca printr-un tratament corect, care
face ca arsura să nu se infecteze, să se obţină "restitution ad integro", pielea să se vindece fără
cicatrice şi să-şi reia funcţia de organ de apărare şi epurare.În arsurile de gradul III din cauza
cicatricilor vicioase ce urmează, se vor pierde suprafeţe foarte mari de piele normală şi vor apărea
cicatrici cu aspect neplăcut, vicioase, urmate de mari deficiente funcţionale.

În zonele în care stratul dermic este foarte gros, tot ca leziune de gradul III, se descrie escara
- dermul nu este deposit în profunzime şi retrospectiv se constată epitelizarea spontană care nu apare
niciodată într-o leziune de gradul IV.Mai grav este faptul că, dacă suprafaţa de piele arsă este foarte
mare, capacitatea de epurare a substanţelor toxice din organism scade, fapt ce poate duce la
intoxicaţie generală şi la un sfârşit letal.

d) Arsură de gradul IV interesează epidermul şi întreg hipodermul, este distrusă toată

grosimea tegumentului şi apare escara de gradul IV. Culoarea escarei variază de la alb la negru în
raport cu gradul de temperatură. Epitelizarea spontană este imposibilă, plaga rezultată este

27
granuloasǎ care necesitǎ aport de tegument prin gref cutanatǎ,tot aici se încadrează şi arsurile care
merg mai în profunzime de piele afectând muşchii, oasele. Aceste arsuri se produc, de obicei, prin
acţiuni de lungă durată sau extreme de puternice ale agentului cauzal, care în afara flăcărilor.

Figura 8. Tipuri de arsuri

Acest tip de arsură se caracterizează printr-o escară moale, albă ce apare pe un fond de edem
intens, care la nivelul extremităţilor poate realiza un sindrom de ischemie acută, care necesită incizii
degajatoare. Escara înduraţi, brună se produce ca urmare a coagulării complete a proteinelor tisulare.
Zonele arse sunt complet insensibile, prin ditrugerea terminațiilor nervoase.

Escara şi placardul se elimină în 2-3 săptămâni, lăsând o plagă infectată plină de sfacele, care
se va cicatriza lent prin granulare şi epitelizare marginală.

Vindecarea se însoțește de cicatrici vicioase, retractile, nefuncționale sau cheloide. O arsurî

de grad IV se poate vindeca prin epitelizare spontană, dacă nu are o suprafață mai mare de 5 cm², în
caz contrar este necesar să se aplice grefe de piele.

Nu există pană în prezent criterii clinice şi de laborator foarte precise, dar etiologia arsurii,
inspecția și palparea plăgii, cu aprecierea funcției senzitive a terminațiilor nervoase sunt elemente
diagnostice importante.

Anatomie patologică :
Efectele căldurii asupra ţesuturilor vii pot fi divizate în :

28
 ü leziuni tisulare directe de gravitate diferită care merg de la leziuni minimale cu cert potenţial
de reversibilitate până la leziuni grave constituie - necroza prin coagulare instalată adesea
instantaneu în cazul unei temperaturi ridicate sau alteori prelungite a agentului termic;
ü leziuni tisulare indirecte consecutive reacţiei inflamatorii locale manifestate predominant
prin lezarea sistemului capilar ce duce la alterarea regimului circulator în cadrul zonei
traumatice.
Dacă primele efecte, leziunile directe sunt contemporane acţiunii agentului traumatice,
celelalte leziuni indirecte apar şi se dezvoltǎ în continuare şi după ce agentul termic şi-a încetat
acţiunea sa distructivaǎ În raport cu precocitetea şi calitatea tratamentului local şi general aplicat
aceste fenomene pot fî influenţate pozitiv.
În suprafaţǎ şi profunzime arsurile se întind cu intensităţi diferite şi pe distanţe variabile faţǎ
de plaga de arsură propriu-zisă. Desfăşurarea în lanţ şi în profunzime a acestor fenomene,
exprimând caracterul dinamic al proceselor patologice de ordin local, vine să sublinieze o
caracteristică fundamentală a acestei acţiuni.
Existenţa acestei particularităţi a fost observată de clinicieni abili încă din secolul trecut, dar
ea a fost pe deplin demonstratǎ experimental abia în ultimii 20 de ani.
A apărut necesară noţiunea de evoluţie dinamică a proceselor patologice de ordin local care,
pe lângă precizarea caracteristicii de bază a leziunii postcombustionale, dǎ şi posibilitatea înţelegerii
transformărilor pe care le încearcă masa de ţesuturi lezate.
De sensul evoluţiei acestor fenomene va depinde în ultima instantǎ de reversibilitatea sau
ireversibilitatea leziunilor de ordin local.
Principalele fenomene de ordin local declanşate de acţiunea agresiunii termice,în afara celor
propuse direct prin acţiunea căldurii, sunt bine cunoscute în prezent, ca urmare a unor îndelungate
studii de ordin experimental.
Ele sunt reprezentate prin:
 alterarea marcatǎ a permeabilitǎţii capilare;
 modificarea indicilor hemodinamici locali, în funcţie de care apare perturbarea
metabolismului celular, în urma instalǎrii hipoxiei si acidozei metabolice - expresie a acestor
leziuni biochimice sunt leziunile histopatologice prezente atât la nivelul plăgii arse, cât şi în
ţesuturile adiacente acesteia, situate perilezional şi sublezional.

29
 Aceste fenomene amintite mai sus se reproduc într-o mǎsurǎ mai micǎ sau mai mare şi pe
plan general, in funcţie de intensitatea reacţiei postagresive.
Schematic în cadrul unei zone arse putem distinge detalii legate de prezenţa mai multor
leziuni. Plaga arsă cu leziuni date de acţiunea directǎ a agentului termic, intensitatea leziunii fiind
legatǎ de combinaţia valoricǎ respectiv - temperatura agentului termic şi durata contactului. La
periferia plăgii pe distanţe variabile în suprafaţa se găsesc acele porţiuni de ţesuturi în cadrul cǎrora
modificările de ordin morfofuncţional sunt consecinţa acţiunii indirecte a agentului termic. Sub
aceastǎ regiune apare "banda roşie" care reprezintă linia de democraţie şi mǎrturia unei graniţe
histochimice între zona cu leziuni ireversibile situatǎ supraadiacent şi zona cu leziuni reversibile
situatǎ subiacent.

Se distinge apoi o regiune profundǎ subdermicǎ care reprezintă substratul anatomic al

sectorului III - in aceastǎ regiune au loc in funcţie de gradienţii verticali ai temperaturii subiacente,
modificări cu potential reversibil privind permeabilitatea reţelei capilare, indicii hemodinamici locali
şi metabolismul celuluar. In aceastǎ regiune şi banda roşie se aflǎ o altǎ porţiuneîin care leziunile
sunt încǎ reversibile şi care, deşi redusǎ, activitatea enzimaticǎ persistǎ.
în zona profundǎ subdermicǎ se dezvoltǎ, nişte mecanisme ce vor fi analizate mai departe, edemul
postcombustional - limitele acestui fiind în acelaşi timp nişte graniţe pentru sectorul III. In zona
intermediarǎ reversibilitatea leziunilor depinde de rata existentǎ între procesele de alterare şi cele de
regenerare celularǎ şi vascularǎ.

Diagnostic diferenţial:
 se face în baza anamnezei şi manifestǎri clinice.
 se face în arsurile de diferite etiologii.

Evoluţia clinică:
În evoluţia arşilor atrag atenţia trei elemente în mod deosebit: şocul, infecţia, invaliditatea.
1) Şocul este elementul cel mai important de care trebuie să se ţină seama în primele ore de
tratare a unei arsuri. Este un şoc traumatic şi hipovoleic tipic se datorează durerii termice pornite de
la nivelul focarelor de excitaţie dureroasă din derm, la care se adaugǎ plasmoragia foarte mare
atunci când arsura este întinsă nu rareori arsura este urmarea unei explozii care prin traumatism este
un element şocogen.

30
 2) Infecţia este suprafaţa întinsǎ şi neprotejată de piele este un teren pentru dezvoltarea
infecţiei urmările acesteia sunt deosebit de grave, deoarece toxinele ce se resorb la acest nivel
determinǎ o stare de intoxicaţie gravă a bolnavului, ale cărui forţe de autoapărare se epuizează şi
fără măsuri energice acesta moaretotodatǎ infecţia poat să distrugă puţinele insule epiteliale cu
posibilităţi regenerative care au mai rămas în piele distruge fire de păr, glande sebacee şi glande
sudoripare. Vindecarea se face numai cu cicatrice retractile în aceste azuri, în loc de neoepiteliu apar
muguri cǎrnosi exuberanţi (granulate) greu de tratat.

3) Invaliditatea este dată de cicatricele deformante, mutilante, invalidante ce pot rezulta

după arsurile de gradul III şi IV.

Stadii evolutive în evoluţia unui ars se observǎ patru etape care diferă de la individ la individ
şi nu pot fi strict delimitate.

 Stadiul I - primele trei zile este perioada şocului postcombustional se caracterizează

prin mari dislocări hidroelectrolitice, poate să apară:
Sindromul de dezhidratare:
Ä hipovolemie, tulburări hidroelectrolitice;
Ä edem;
Ä hipoxie, insuficientǎ respiratorie;
Ä oligoanurie, insuficienţă renală;
Ä insuficienţă hepatică;
Ä insuficientǎ cardiacă.
Sindromul digestiv:
Ä vărsături;
Ä hemoragii; se poate agrava prin:
§ hipoxie;
§ anemie;
§ oligoanurie.

 Stadiul II - primele trei săptămâni (între zilele 4 şi 21) este perioada metagresionalǎ -
dismetabolicǎ când bolnavul este ieşit din şoc, dar când pot apărea complicaţii
severe, evoluţia este diferită în funcţie de întinderea şi profunzimea arsurii.
31
 Pentru arsurile severe existǎ o perioadă critică determinată de complicaţiile care pot surveni,
în special invazia microbiană şi toxemicǎ, ce pot să ducă la septicemie sau la şoc toxic şi septic,
această perioadă se mai numeşte şi perioada toxic-infecţioasǎ unde pot să apară următoarele
complicaţii:
§ hepatice grave;
§ digestive - ileus şi hemoragie;
§ tromboembolice;
§ insuficienţă renală acută care poate fi reversibilă.

Pot să apară complicaţii prin greşeli de tratament:

§ edem pulmonar acut prin supraâncarcare lichidianǎ;
§ sindrom hemoragic.
Starea bolnavului poate evolua favorabil încât la sfârşitul acestui stadium bolnavul are
vindecate leziunile de gradul I şi ÎI, iar arsurile de gradul III cu escarele total eliminate sau în curs
de eliminare.

 Stadiul III - primele două luni (între zilele 22 şi 66) este perioada catabolicǎ -
anabolicǎ a epitelizării sau acoperirii chirurgicale în care şansele de vindecare cresc;
din punct de vedere chirurgical se pot aplica grefe (perioada chirurgicală).

 Stadiul IV la bolnavii corect trataţi echivalează cu convalescenţa.

În cazul bolnavilor arşi care nu au beneficiat de un tratament corect şi precoce, persistenţa

plăgilor granulare întise spoliază organismul, epuizându-i rezervele biologice se instalează astfel
tabloul clinic al şocului cronic.
Un organism aflat în această situaţie biologică precarǎ este decompensat ireversibil la
agresiuni minore datorită absenţei rezervelor funcţionale în toate sistemele şi organele.

Evoluţia arsurii este în funcţie şi de locul unde se produc:

v arsurile din regiunea perineală datorită faptului că se pot infecta uşor şi sunt greu de tratat;

32
 v arsurile din regiunea spatelui obligǎ bolnavul să stea numai în decubit ventral ceea ce, pe
lângă faptul că este foarte incomod, îngreunează respiraţia şi oxigenarea sângelui.

Grave sunt şi arsurile din regiunea gâtului care pot să intereseze şi traheea. Probleme foarte
serioase pun şi arsurile din regiunea nasului, regiunea orbitală sau cele din zonele în care oasele se
aflǎ imediat sub piele (fata anterioară a gambei unde osul rămâne descoperit şi se poate necroză).
În schimb, arsurile de gradul II şi III care nu interesează aceste zone, se pot vindeca uşor şi
fără cicatrici grave.
Pierderile de suprafaţǎ rezultate prin ardere sau infecţii ulterioare, ca şi cicatricele
deformante, mutilante sau invalidante ce pot rezulta, întunecǎ adeseori prognosticul
anatomofuncţional al celor cu arsuri.
Complicaţii cele mai frecvente complicaţii sunt:
§ infecţia;
§ nefrita acută;
§ bronhopneumonia;
§ embolia pulmonară;
§ hemoragia digestivă;
§ escarele;
§ intoxicaţia centrilor cerebrali;
§ contuzii;
§ pierderea conştienţei;
§ paralizii.
Toate aceste complicaţii explicǎ bolnavul netratat chiar şi cu arsuri nu prea întinse (20-30%)
poate fi pierdut. Nu trebuie neglijat faptul că, dacă accidentul s-a produs într-un spaţiu închis şi
bolnavul a inhalat fumul şi gazele produse în timpul incendiului, el poate muri asfixiat cu monoxid
de de carbon chiar înainte de a i se da primul ajutor. Deasemenea se pot produce complicaţii
pulmonare. Complicaţiile depind de gravitatea arsurilor şi pot fi generale sau locale.

1) Complicaţiile generale variază în raport cu perioada evolutivă, în perioada primelor trei

zile pot apărea:
§ şocul irezistibil;
§ oligoanurie;

33
 § edem pulmonar;
§ acidoza;
§ coagularea intravasculară diseminatǎ.
Perioada primelor trei săptămâni apar aceleaşi complicaţii ca şi în perioada catabolicǎ-
anabolicǎ (stadium III), cum ar fi:
§ septicemia;
§ bronhopneumonie;
§ infecţie urinară;
§ complicaţii digestive, mai rar: hemoragii, ulcere de stres;
§ tromboembolie;
§ complicaţii urinare;
§ complicaţii hepatice;
§ complicaţii neuropsihice.

2) Complicaţii locale sunt reprezentate de sechele funcţionale şi cicatriciale de amploare

variabilă. Nefrita acută, bronhopneumonia, embolia pulmonară, hemoragia digestivă.
Se datorează leziunilor, în general difuze, din cauza unei intoxicaţii masive a organismului
cu substanţe toxice resorbite din regiunea arsă.
La arşii incorect îngrijiţi pot să apară escare de decubit şi în regiuni neatinse de arsură care
umbresc şi mai mult prognosticul.
Prognosticul depinde de gravitatea şi evoluţia leziunii locale, de apariţia sau nu a
complicaţiilor şi de corectitudinea tratamentului.
Arsurile care depăşesc 30% din suprafaţa corpului au prognosticul rezervat.
În funcţie de mărimea suprafeţei şi de profunzimea arsurii se poate calculaprognosticul vital
al bolnavului - indexulo de prognostic (I.P.)
Indexul prognostic elaborate este o valoare matematică care apreciază viitorul evoluţiei şi
care se poate calcula prin înmulţirea procentelor de suprafaţǎ corporală arsă cu gradul de
profunzime. Exemplu: un ars cu 25% arsuri de gradul ÎI are un I.P. de 50.

1) Indicele de prognostic FRANK se calculeazǎ înmulţind suprafaţa arsǎ cu gradul de

profunzime :
 20% arsuri de gradul II = 20 x 2 = 40 I.P.

34
  20% arsuri de gradul III = 20 x 3 = 60 I.P.
 20% arsuri de gradul IV = 20 x 4 = 80 I.P.
Valoarea generalǎ a I.P. este 180.
Se considerǎ ca orice arsurǎ de gradul II sau de gradul III care depăşeşte 15% din suprafaţa
corpului adultului şi 5% din suprafaţa corpului copilului, trebuie sǎ beneficieze de o asistentǎ
medicalǎ imediatǎ şi completǎ pentru a preântâmpina constituirea şocului.Pe loturi statistice mari au
fost determinate limite valorice ale I.P. (numai la adulţii tineri sǎnǎtoşi):
 pânǎ la I.P. = 40 - cu tratament local corect arsura evolueazǎ fǎrǎ determinări generale şi fǎrǎ
complicaţii - arsurile obişnuite
 la I.P. peste 60 - arsurile au risc vital, necesitǎ tratament general energetic alǎturi de
tratament local corect, deoarece apar fenomene de şoc; la aceste categorii de arsuri evuluţiile
complicaţiilor sunt frecvente
 la I.P. între 100-140 - cazurile de deces sunt frecvente
 la I.P. peste 160 - supravieţuirea este foarte rarǎ
 la I.P. între 160-250 - letalitatea creşte
 la I.P. peste 350 - toate cazurile sunt letale.

În aprecierea gravitǎţii arsurilor se ţine seama şi de vârstǎ, sex, tare organice (diabet, arterita,
insuficienţa hepatică, insuficienţa cardiacă), echilibrul fizic şi psihic al bolnavului, localizarea sunt
mai grave arsurile capului, gâtului, organelor genitale şi contează foarte mult calitatea şi
promptitudinea tratamentului aplicat. Foarte grave sunt arsurile la copii, pentru că la ei stările de şoc
se manifestǎ cu mare violenţǎ şi sunt mai greu de tratat. Copii fac arsuri pe procente mari de
suprafaţǎ - la aceeaşi cantitate de apă fierbinte care s-ar vărsa pe un adult, copilul suferă o arsură
printr-un procent de 10-20 de ori mai mare, bătrânii din cauza constantelor lor biologice defectuoase
şi a reactivităţii lor deficitare au o evoluţie foarte grea.

2) Indicele de prognostic BAUX se calculează prin adunarea suprafeţei arse cu vârsta

accidentatului:
Ä dacă I.P. este peste 100 - moartea este sigură
Ä la I.P. între 75-100 - posibilitatea de supravieţuire este de 50%
Ä dacă I.P. este sub 75 - posibilitatea supravieţuirii este cu atât mai mare, cu cât cifra e mai
mică.

35
 În afară de prognosticul vital se mai poate aprecia prognosticul funcţional şi estetic.

Tratament

Întregul tratament se va desfăşoară în perfecte condiţii de aseptie.

1) Tratamentul profilactic;
Ä se face profilaxia antitetanică
Ä se începe profilaxia antipiocianicǎ: ser şi vaccine.

2) Tratamentul igieno-dietetic:
Ä va fi bogat în lichide, vitamine şi săruri minerale
Ä regim hipercaloric, hiperproteic, monoglucidic sau hiperglucidic sau hipolipidic.

3) Tratamentul medicamentos pentru a pune în repaus scoarţa cerebrală se administrează:

Morfină, Mialgin, Algocalmin, Romergan, Diazepam, la indicaţia medicului.Se vor face bolnavului:
§ oxigenoterapie
§ vitaminoterapie
§ antibiotice
§ anticoagulante: Heparina - administrate cu grijă datorită posibilelor hemoragii gastrice sau
pulmonare.
Ulterior, tratamentul va fi condus în funcţie de: constantele de laborator, starea tensiunii,
starea pulsului, gradul de oxigenare, apariţia sau reapariţia stării de intoxicaţie septică, a stării de şoc
cronic, eventualei insuficienţe renale şi hepatice.

4) Tratamentul chirurgical
A) Intervenţia operatorie pe masa operatorie se face reanimarea bolnavului prin adaptarea
unei perfuzii, la care se adaugǎ la nevoie transfuzare de sânge şi plasmǎ.
În cazul în care nu se reuşeşte asigurarea unei diureze orare satisfăcătoare se va administra
un diuretic prescris de medic (Manitol, Furosemid), iar în cazuri foarte grave, când nici după
tratament diuretic nu se reuşeşte, bolnavul va face dializă.Se vor îndepărta complet corpii străini din
plagǎ, se îndepărtează chirurgical flictenele sparte sau nesparte, precum şi tegumentele sau alte

36
ţesuturi necrozate, devitalizate. Toate arsurile se considerǎ infectate, deoarece germenii
tegumentului invadează flictenele al căror conţinut este un excelent mediu de cultură după
îndepărtarea flictenelor şi a ţesuturilor devitalizate se face o spălătura a pielii prin badijonare cu
alcool 70° care are o acţiune triplǎ, precipitǎ proteinele pielii limitând sau oprind procesul exudativ
are acţiune anestezică, si acţiune antisepticǎ
Se estimează indicele de prognostic şi se aplică pansament uscat foarte larg pentru ca să nu
se deplaseze în zilele următoare; este recomandabil să se folosească comprese foarte mari, peste
pansament se vor trage fese sterile, la nevoie fixate cu agrafe.
Dacă plaga nu va rămâne descoperită sau acoperită doar cu fasǎ şi dacă victima a ajuns
repede la spital existǎ şanse ca plăgile să nu se infecteze. Dacă plaga nu s-a infectat mai ales în
arsurile de gradul ÎI este posibil că bolnavul să se vindece în perfecte condiţii în 10-14 zile, timp în
care pansamentul nu va fi schimbat.
La bolnavii arşi cu leziuni profunde şi circulare pe membre, gât şi trunchi, se practicǎ de
urgenţă incizii de compresiune care traversează regiunea de escarǎ profundă, de la un cap la altul,
depăşind-o până în ţesutul sănătos în profunzime. Astfel apar fenomene de ischemie periferică,
dispnee la bolnavii cu leziuni profunde ale capului, feţei şi gâtului anterior, la care existǎ arsuri ale
cǎilor respiratorii, trebuie practicată de urgenţă traheostomia, care poate permite supravieţuirea
bolnavului.

B) Grefarea acest tratament este predominant conservativ cu epitelizare spontană controlată a

leziunilor de gradul II şi de gradul III, detersarea completă a escarelor de gradul IV cu grefarea cât
mai rapidă după ziua 21 cu autogrefe
Tehnicile de excizie, grefare imediată, precoce sau secvenţialǎ sunt forme de tratament chirurgical
agresiv, acoperirea cu grefe este obligatorie.
Alegerea variantei de tratament se va face după trecerea a 24 ore, timp în care bolnavul va fi
reechilibrat biologic.
Prelucrarea primară a leziunilor de arsură: toaleta locală este una dintre cele mai importante
măsuri de stocare. Plagă de arsură reprezintă o largă cale de acces pentru germenii din exterior, tot la
acest nivel au loc importante pierderi de lichide şi proteine. Leziunea propriu-zisă este o măsură din
care se resorb enzime lizozomale, kinine, endotoxine microbiene de aceea, prelucrarea primară se va
efectua în cel mai scurt timp.

37
 Inciziile de compresiune.

Consecutive arsurii imediat subiacentǎ, se constituie un edem care determină fenomene

ischemice la nivelul lojelor inexistibile, respectiv leziuni de tip garou în cazul arsurilor circulare
fenomenul se poate întâlni inclusiv la torace şi abdomen, limitând excursiile toracice. Singura
modalitate de a evita complicaţiile de mai sus o reprezintă inciziile de compresiune
Principiile de efectuare a inciziilor:
§ incizia se face în axul segmentului
§ se practicǎ din ţesutul sănătos până în ţesu
§ se practică pe linie mediană a fiecărei loje interesate
În mod curent, incizia interesează epidermul şi dermul numai în arsurile profunde se poate
ajunge în planul fascial (fasciotomii), dar cu respectarea reţelei venoase.

Inciziile de circumvalare:
§ sunt practicate pentru arsurile prezentate târziu, neglijate, infectate;
a) excizia - grefare precoce constǎ în depărtarea escarei şi acoperirea patului viabil rezultat cu
autogrefe (cazul ideal) sau substituienţi de piele;
 avantaje:
§ reduce riscurile septice prin acoperirea rapidă a plăgilor;
§ ameliorează statusul metabolic al pacientului, permiţând acoperirea nevoilor sale
nutriţionale;
§ reduce durata spitalizării;
§ permite obţinerea unor cicatrici de o mai bună calitate;
§ reduce costurile;
 indicaţii:
§ arsurile profunde de gradul IV indiferent de localizare şi suprafaţǎ;
§ arsurile intermediare, profunde de gradul III cu precădere în zonele cu valoare funcţionalǎ
sporită;
 contraindicaţii:
38
 § instabilitate hemodinamică;
§ anemie cu Hb sub 7g/dl sau Ht sub 25%;
§ hipoproteinemie sub 4g/dl.
b) grefarea plăgilor granulare reprezintă o variantă de tratament chirurgical al arsurilor mai
vechi, dar este o intervenţie care se practicǎ încă în ţara noastră şi datorită prezentării tardive la
medic a multora dintre pacienţi cu arsuri profunde.
Plagă granularǎ este rezultatul evoluţiei naturale a arsurilor de gradul IV sau a celor
intermediare profunde. Ţesutul granular este un ţesut conjunctivo-vascular, cu capacitate
proliferativă format din vase de neoformaţie şi numeroşi fibroblaşti.
O plagă ideală granularǎ pentru grefat (eutroficǎ) trebuie să fie roşie, de consistentǎ fermă,
cu granulaţii plane, lucioase, fără secreţii sau fibrină
Mijloace de acoperire:
ü clasice;
ü autogrefele expandate sau nu;
ü izogrefele (homogrefele provenite de la gemeni identici);
ü moderne, care folosesc culture celulare în vitro;
ü autokeratinocitele de cultură,
Piele artificială formată din derm rezultat prin cultivarea fibroblaştilor pe reţele rezorbabile
sintetice sau în geluri de colagen asociate cu epiderm produs prin cultivarea în vitro a keratinocitelor
provenite de la pacienţi.

39
 CAPITOLUL III

ÎNGRIJIRI GENERALE ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN

PREGĂTIREA PACIENŢILOR CU ARSURI TERMICE PENTRU EXAMENE
CLINICE ŞI PARACLINICE

III. 1. GENERALITĂŢI
Asistenta medicală este persoana care poate acorda îngrijiri calificate cu devotament,
posedând cunoştinţe tehnice necesare şi având un simţ al responsabilităţii foarte dezvoltat.
Funcţiile ei se concretizează în acordarea acestor îngrijiri competente persoanelor a căror stare o
necesită, ţinând cont de nevoile afective, spirituale şi fizice şi în observarea şi comunicarea către
ceilalţi membri ai echipei de îngrijire a condiţilor ce exercită un efect important asupra sănătăţii
pacientului.

Rolurile asistentei medicale constau în:

 rol de îngrijire;
 promovarea igienei spitaliceşti;
 educarea sanitară a pacienţilor şi persoanelor sănătoase, având ca scop promovarea sănătății
prevenirea îmbolnăvirilor, ajutorul vindecării şi recuperării.

Asistenta medicală asigură toate îngrijirile prescrise, participă la examinarea bolnavului, la

supraveghere bolnavii pentru examinările radiologice, endoscopice, asigură tratamentul necesar. .

Participarea asistentei medicale la examenul clinic

În cadrul examenului general al bolnavului, pentru obţinerea informaţiilor necesare privind
starea prezentă de sănătate a pacientului se folosesc metode de investigaţie clasică:
 inspecţia;
 palparea;
 percuţia;
 ascultaţia.

40
 Aceste metode sunt practici efectuate de către medic dar nu trebuie să-i fie străine asistentei
medicale.
 Inspecţia
Dintre metodele fizice de examinare, inspecţia oferă asistentei medicale cele mai mari
posibilităţi de a-şi valorifica cunoştinţele şi spiritul de observaţie.
 Palparea
Asistenta medicală ajută bolnavul să se dezbrace deoarece palparea prin îmbrăcăminte este
lipsită de sens.
 Percuţia
Prin această metodă se obţin sunete, din a caror interpretare să reiasă informaţii asupra
procesului patologic din regiunea explorată.
 Ascultaţia
Se face cu ajutorul stetoscopului biauricular. Este metoda de investigaţie prin care se percep
fenomenele acustice produse în interiorul corpului.

Rolul asistentei medicale în recoltarea produselor biologice

Produsele biologice sunt recoltate de la pacient şi examinate la laborator, iar rezulattele
obţinute au o mare importanţă în confirmarea diagnosticului clinic.
De aceea asistenta medicală care lucrează la patul bolnavului trebuie să aibă cunoştinţe
teoretice precise şi să execute tehnica cu profesionalism.

Asistenta medicală trebuie:

 să aplice măsuri stricte de asepsie;
 să respecte orarul recoltărilor;
 să pregătească psihic pacientul;
 să pregătească fizic pacientul ( regim alimentar, repaus la pat, aşezare în poziţie
corespunzătoare );
 să completeze cu atenţie şi în totalitate buletinul de analize;
 să eticheteze imediat şi corect produsul recoltat;
 să trimită imediat produsul recoltat la laborator, iar când acesta este trimis spre altă unitate
să-l ambaleze corect.

41
 III. 2. Recoltarea sângelui venos
Se face prin puncţie venoasă. Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acees într-o
venă prin intermediul unui ac de puncţie.

Scop:
 explorator:  recoltarea sângelui pentru examene de laborator, biochimice, hematologice,
serologice, bacteriologice.
 terapeutice:  administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi a perfuziei.
recoltarea sângelui pentru transfuzie;
 executarea transfuzie;
 sângerarea 300-500 ml în EPA, HTA.

Locul puncţiei:
 venele de la plica cotului;
 venele antebraţului;
 venele de pe faţa dorsală a mâinii;
 venele subviculare;
 venele femurale;
 venele maleolare interne;
 venele jugulare şi epicraniene.

Pregatirea materialelor:
 de protecţie: - muşama aleză, pernă pentru susţinerea braţului;
 sterile: - pentru dezinfecția tegumentului tip I - ace, seringi, holdere, vacutainere, eprubete,
cilindru gradat, soluții medicamentoase, soluții perfuzabile, mănuși;
 alte materiale: garou, tăviță renală;
 pregatirea pacientului;
 psihică: - se informează pacientul privind tehnica ce urmează a fi efectuată, scopul puncției;
 fizică: - se așează pacientul într-o poziție confortabilă:
 se examinează calitatea venelor;
 se așează brațul pe perniță în abducție și extensie maximă;
42
  se dezinfectează tegumentul;
 se aplică garoul la 7-8 cm deasupra locului puncției;
 se recomandă pacientului să strângă pumnul.

Execuția puncției:
 asistenta îmbracă mănuși sterile și se așează vis a vis de bolnav;
 se fixează vena cu policele mâinii stângi la 4-5 cm de locul puncției exercitând o ușoară
compresiune în jos asupra țesuturilor vecine;
 se fixează seringa gradațiile fiind în sus, acul atașat cu bizoul în sus în mâna dreaptă între
police și restul degetelor;
 se pătrunde cu acul traversând ordine tegumentul respectând un unghi de 30 0 apoi peretele
venos-înfingându-se o rezistență elastică până când acul înaintează în gol;
 se schimbă direcția acului 1-2 cm în lumenul venei;
 se controlează pătrunderea acului în venă prin aspirația de sânge;
 se continuă tehnica în funcție de scopul puncției;
 se aplică tamponul înbinat în alcool pe locul puncției și se retrage brusc acul;
 se comprimă locul puncției 1-3 minute, brațul fiind în poziție verticală.

Îngrijirea ulterioară a pacientului:

 se face toaleta locală a pacientului;
 se asigură o poziție comodă în pat;
 se supraveghează pacientul.

Reorganizare:
 se strâng materialele folosite și se aruncă la gunoi conform regulamentului.

Accidente:
 hematom prin infiltrarea sângelui în țesutul perivenos;
 perforarea peretelui opus al venei;
 amețeli palore lipotimie.

Intervențiile asistentei:

43
  se retrage acul și se comprimă locul puncției 1-2 minute;
 se retrage acul în lumenul venei;
 se întrerupe puncția, pacientul se așează în decubit dorsal, se anunță medicul.

III. 3. Recoltarea secrețiilor din plagă pentru examen biologic

Recoltarea secrețiilor se realizează de pe suprafața tegumentelor, din plagi supurate,
ulcerații, organe genitale, conjuctivită oculară, leziuni ale cavități bucale și din conductul auditiv
extern.

Scop:
 explorator - depistarea florei microbiene și efecrtuarea antibiogramei;
 terapeutic - evacuarea și tratarea colecțiilor purulente.

Materiale:
 eprubete, ansă de platină;
 2-3 lame de sticlă bine degresate;
 seringi şi ace;
 ser fiziologic;
 alcool iodat;
 pipete Pasteur;
 lampă de spirt, chibrituri.

Tehnică:
 se curăţă şi se dezinfectează suprafaţa veziculilor pustulilor, ulceraţiilor;
 se sterilizează ansa prin încălzire la roşu şi se aşteaptă să se răcească;
 se recoltează o mică porţiune de puroi, de sub crustă sau marginea ulceraţiilor;
 materialul recoltat se pune pe o lamă de sticlă;
 se efectuează frotiu.

III. 4. Recoltarea urinei

Scop:
 explorator  informează asupra stării generale a rinichilor cât și a întregului organism.

44
 Pregatire materiale:
 urinar sau ploscă,mușama, aleză;
 materiale pentru toaleta organelor genitale externe;
 vas colector;
 eprubetǎ;
 lampă de spirt și chibrituri.

Pregǎtire pacient:
Psihic:
 se anunță pacientul și se instruiește privind folosirea bazinetului;
 să urineze fără defecație;
 să verse imediat urină în vasul colector;
 să nu urineze în timpul toaletei.

Fizic:
 se protejează patul cu mușama și aleză;
 se așează bazinetul sub pacient;
 se face toaleta organelor genitale externe;
 se îndepărtează bazinetul și se înlocuește cu altul curat.

Execuție:
Recoltarea urinei pentru examen sumar: din urina obtinută se trimite un eșantion de 100-150
ml.
Recoltarea urinei pentru urocultură – la jumătatea micțiuni: urocultura stabilește prezența
bacteriilor în urină, se recoltează urină de dimineață primul jet de urină se aruncă (50ml), apoi fără a
întrerupe jetul se colectează într-o eprubetă aproximativ 5 ml se flambeazǎ gura eprubetei înainte și
după recoltare, se pune imediat dopul , se etichează și se trimite la laborator.
Recoltarea urinei prin sondaj vezical: se utilizează atunci când recoltarea urinei la jumătatea
micțiunii nu este posibilă și când se dorește să se evite puncția vezicală.
Se folosesc sonde unidirecționale.

45
 În caz de sondă vezicală permanentă, nu se recoltează urina din punga colectoare, ci numai
prin puncție în porțiunea proximală a sondei după o dezinfecție atentă.
Recoltarea urinei prin puncție vezicală: se face numai în caz de vezică plină când nu se poate
recolta urina la jumătatea micțiunii sau prin sondaj vezical.
Tehnica este executată de medic.

Îngrijirea ulterioară a pacientului:

 este ajutat să se îmbrace;
 este așezat în poziție comodă;
 se aerisește salonul.

Reorganizarea locului de muncă.

Se strâng materialele folosite și se aruncă la gunoi conform regulamentului.

III. 5. Rolul asistentei medicale în pregătirea explorărilor funcţionale

Asistenta medicală va pregăti psihic bolnavul explicândui că aceste examinări nu-i fac rău şi
sunt importante pentru confirmarea diagnosticului, pentru instituirea unui tratament adecvat. Ea îi
v-a explica în ce constă fiecare examen, că va trebui să stea liniştit şi să colaboreze cu medicul în
timpul desfășurării lor.
Îl va însoţi la sala unde au loc, îl va ajuta să se dezbrace şi să adopte poziţia corectă (cerută
de medic). La sfârşit îl va ajuta să se îmbrace şi să se întoarcă la salon.

III. 6. Pregătirea pacientului pentru explorarea radiologică a aparatului renal

Această explorare este deosebit de importantă pentru stabilirea diagnosticului îmbolnăvirilor.
De asemenea ea este un mijloc de evaluare a metodelor de tratament utilizate, medicale sau
chirurgicale, ajutând ameliorarea rezultatelor obținute.

Scop:
Evidențierea conturului rinichilor, cavităților pielocaliccale ale acestora, precum și ale căilor
urinare. Aceastǎ explorare se realizeazǎ fǎ rǎ substanţǎ de contrast.

46
 Pregătirea materialelor necesare:
 cǎrbune medicinal;
 ulei de ricin;
 materiale necesar pentrau a efectua clisma evacuatorie

Pregǎtire psihică a pacientului:

 se anunță pacientul și i se aplică importanța tehnici pentru stabilirea diagnosticului;
 i se explică pacientului modul de desfășurare a tehnici și regimul alimentar necesar pentru
reușita acesteia.

Pregătirea alimentară a pacientului:

 cu 2-3 zile înaintea examinării, pacientul v-a consuma un regim fără alimente ce conțin
celuloză;
 în ziua precedentă examenului pacientul v-a urma un regim hidric (supe, limonadă, ceai);
 în seara precedentă pacientul v-a primi o cană cu ceai și pâine prăjită;
 înaintea examenului pacientul nu v-a mânca și nu v-a consuma lichide.

Pregătirea medicamentoasă:
 cu două zile înainte se administrează cărbune medicinal și triferment 2tb/x3zi;
 în seara precedentă se administrează 2 linguri ulei de ricin;
 în dimineața examinării se efectuează clismă evacuatorie cu apă caldă;
 în dimineața zilei examinării, se efectuează, o clismă cu apă caldă.

Participarea la examen:
 pacientul este condus in serviciul de radiologie;
 este ajutat să se dezbrace și așezat în decubit dorsal pe masa de radiologie.

Ingrijirea ulterioară:
 după efectuarea radiografiei, pacientul este ajutat să se îmbrace și să se întoarcă în solar unde
va fi așezat comod în pat;

47
  se notează examenul în F.O.

III. 7. Pregătirea pacientului pentru examinarea radiologică a organelor toracice

Scop:
Studierea morfologică și funcționalității plămânilor, a modificărilor de volum și formă ale
inimii, pentru stabilirea diagnosticului.
Pregǎtirea psihică a pacientului:
 se explică pacientului condițiile în care se va desfășura examinarea (semiobscuritate);
 pacientul va fi condus în serviciul de radiologie;
 se explică pacientului cum trebuie să se comporte în timpul examinării.

Pregătirea fizică:
 se dezbracă pacientul în regiunea toracică, se îndepărtează obiectele radioopace, se prinde
părul;
 se așează pacientul în ortostatism cu mâinile pe șolduri și coatele aduse înainte cu pieptul
apropiat de ecran.

Îngrijirea pacientului după radiografie:

 pacientul va fi ajutat să se îmbrace, și va fi condus la pat;
 se notează examenul în F.O.

III. 8. Pregătirea pacientului pentru E.K.G.

Înregistrarea grafică a rezultatei fenomenelor bioelectrice din cursul unui ciclu cardiac.
Scop:
 Studierea activității cardiace.

Pregătirea psihică a pacientului:

 se explică pacientului tehnica ce urmează a fi efectuată;
 se explică faptul că va trebui să stea nemișcat;

48
  se asigură un repaus fizic și psihic de 10-15 minute.

Pregătirea fizică a pacientului:

 temperatura camerei va fi de 20-210 C;
 se dezbracă regiunea toracică anterioară;
 se așează pacientul în decubit dorsal, comod, relaxat, nemișcat.

Montarea electrozilor:
 Pe membre:
 membru superior drept-roșu;
 membru superior stâng-galben;
 membru inferior drept-verde;
 membru inferior stâng-negru.
 Precordial:
 V1 spațiu 4 intercostal partea dreaptă a sternului-roșu;
 V2 spațiu 4 intercostal marginea stângă a sternului-galben;
 V3 la mijlocul liniei dintre V2 și V4-verde;
 V4 spațiu 5 intercostal pe linia medioclaviculară-maro;
 V5 spațiu 5 intercostal pe linia anterioară oxilară-negru.

III. 9. ÎNGRIJIRILE GENERALE ȘI SPECIFICE ACORDATE

BOLNAVULUI CU ARSURI TERMICE

Primele îngrijiri acordate imediat după producerea arsurii au caracter de urgență, de

rapiditatea și calitatea lor depizând de multe ori viața bolnavului.
După sustragerea bolnavului de sub acțiunea agentului cauzal i se administrează imediat o
fiolă de calmant: mialgin, fortral pentru combaterea durerilor și evitarea șocului. Bolnavul este apoi
învelit într-un cerșaf steril și transportat la spital.

49
 III. 9. 1. Îngrijirea bolnavilor în spital
Combaterea durerii: dacă nu s-au administrat sedative sau dacă acestea mai sunt necesare
vor fi administrate mialgin sau fortral, atropină i.v. la bolnavul culcat.
Se face profilaxie antitetanică prin administrare de A.T.P.A. 0,5 ml și ser antitetanic 3.000u,
deoarece plăgile prin arsuri sunt foarte susceptibile să facă infecție tetanică.

Pregătirea bolnavului pentru toaleta locală și primară: bolnavul va fi dezbrăcat (sub

analgezic) și va fi înbăiat (de preferat în cadă). Suprafețele de tegument nears se spală cu săpun;
imediat după baie bolnavul este învelit într-un cerșaf steril și este transportat în sala de operații
aseptice unde întreg tratamentul se face în perfecte condiții de asepsie. Bolnavul este așezat pe masa
de operație și i se administrează O2, se puncționează vena cea mai mică și mai distală și se recoltează
probe de sânge, hemogramă, grup sanguin, Rh, hematocrit, uree sanguină, glicemie, TGP, TGO,
R.A. iomogramă serică. După recoltarea probelor de laborator, la indicația medicului asistenta
instalează o perfuzie de glucoză 5 %, se face apoi anestezie generală i.v. prin tubul montajului de
perfuzie cu un babituric sau ketalar.

Toaletă primară:
Se spală suprafața arsă cu ser fiziologic sau apă sterilă și soluție sterilă de săpun până la
îndepărtarea completă a copilor străini de pe plagă. După acesta medicul execută toaleta
chirurgicală, îndepărtează flictenele sparte sau nesparte și conținutul lor precum și tegumentul sau
restul țesuturilor arse. După îndepărtare flictenelor sau a sfacelelor se face o badijonare cu alcool de
70-900.

Aplicarea pansamentului:
Înainte de a pansa se apreciază gradul de profunzime și întinderea și se estimează I.P. Se
aplică pansament steril, uscat, depășind pe zone nearse circa 10 cm; peste pansament se trag cu
atenție feși sterile. Dacă se procedează în condițiile arătate există mari șanse ca plagile să nu se
infecteze. Dacă se observă semne de infecție locală pansamentul se face cu soluții antiseptice-
cloramiră 4 % sau 1 % după ce s-a luat secreție pentru antibiogramă. Fața nu se pansează, este
recomandabil ca și regiunile perineale să nu se panseze.

50
 Instalarea sondei vezicale (à demeure)
La bolnavi la care se estimează I.P. peste 15 deși fără risc vital, se instalează totuși sonda
vezicală (a demure) pentru urmǎrirea diurezei orare. Bolnavii sunt transportați în salon rezervat, ferit
de infecții de vecinătate, unde asistenta urmărește starea bolnavului până la trezire și în continuare.

Îngrijiri generale şi supravegherea bolnavului

Temperatura încăperii trebuie să fie în jur de 24 0C și eventual să existe surse care să
mărească la nevoie temperatura locală. Salonul în care este amplasat bolnavul trebuie să aibă cât mai
puține paturi. Patul bolnavului trebuie să fie confortabil și va fi pregătit cu un cearșaf steril, peste
care se pune mușama și aleză tot sterile.
Arsul cu risc vital este instalat în pat cu perfuzie intravenoasă din sala de operație și cu sondă
vezicală à demeure. Printr-o sondă nasofaringiană în ritm de 4 L/min. În cazul bolnavilor
enfizematoși, oxigenul se administrează cu intermitență (după 20 de minute de administrare se face
o pungă de 10 min. La 30 de minute).
Asistenta medicală supraveghează funcțiile vitale cu multă atenție, bolnavul aflându-se în
perioada șocului combustibional.

Măsurarea respirației:
Evaluarea funcției respiratorii constitue un indiciu al evoluției bolii, al apariției unor
complicații și al prognosticului.
Elemente de apreciat:
 tipul repirației;
 amplitudinea mișcărilor respiratorii;
 ritmul;
 frecvența.
Materiale necesare:
 ceas cu secundar;
 foaie de temperatură;
 creion de culoare verde.
Intervenţiile asistentei:
 se aşează pacientul în decubit dorsal, fără a aplica tehnica ce urmează a fi efectuată;
 se plasează mâna cu faţa palmară pe suprafaţa toracelui;

51
  se numără inspiraţiile timp de 1 minut;
 se consemnează valorile în F.O.;
 aprecierea celorlalte elemente se face prin simpla observarea mișcărilor respiratorii;
 Valori normale 16-18 respirații/minut.

Măsurarea pulsului:
Scop: evaluarea funcției cardio-vasculare;
Elemente de apreciat:
 celeritatea;
 ritmicitatea;
 frecvența;
 amplitudinea.
Locuri de măsurat: orice arteră accesibilă palpării și care poate fi comprimată pe un plan
osos: - artera radială, carotică, humerală, femurală, temporală, pedioasă, tibiolă.
Materiale necesare:
 ceas cu secundar;
 F.O.;
 Pix de culoare roșie.
Intervențiile asistentei:
 pregătește psihic pacientul;
 asigură repaus fizic și psihic 10-15 minute;
 reperează artera;
 fixează degetele palpatoare pe traiectul arterei;
 exercită o presiune asupra peretului arterial cu vârful degetelor;
 numără pulsațiile timp de 1 minut;
 notează valorile obținute în F.O.;
 Valori normale 60-80 pulsați/minut.

Măsurarea tensiunii arteriale:

Scop: evaluarea funcției cardio-vasculare
Elemente de apreciat:
 tensiunea arterială sistolică ( maximă ) – forța de contracție a inimi;

52
  tensiunea arterială diostolică ( minimă ) – rezistența determinată de elasticitatea și
calibrul vaselor.
Materiale necesare:
 aparat pentru măsurarea tensiunii;
 stetoscop biauricular;
 tampon de vată, alcool;
 pix roșu:
 F.O.
Intervențiile asistentei:
 pregătește psihic pacientul;
 asigură repaus fizic și psihic timp de 15 minute;
 se aplică manșetă pneumatică pe brațul pacientului sprijinit și în extensie;
 se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală sub marginea inferioară a
manșetei;
 se introduc olivele stetoscopului în urechi;
 se pompează aer în manșeta pneumatică cu para de cauciuc până la dispariția
zgomotelor;
 se decomprimă progresiv manșeta prin deschiderea supapei și se ascultă cu atenție
pentru a repera primul zgomot arterial-sistola;
 se continuă decomprimarea și zgomotele devin tot mai puternice, se reține ultimul
zgomot – diostolică;
 se notează valorile obținute în F.O.
 se dezinfectează olivele și membrana stetoscopului cu alcool;
 Valori normale 110/75-140/95 mmHg.

Măsurarea temperaturii:
Scop: evaluarea funcției de termoreglare și termogeneză
 Locuri de măsurat: axilă, plica inghinală, cavitatea bucală, rect, vagin
Materiale necesare:
 termometru maximal;
 tampoane de vată, alcool;
 lubrifiant;

53
  ceas;
 pix albastru.
Intervențiile asistentei:
 pregătirea materialelor lângă pacient;
 pregătirea psihică a pacientului;
 se scoate termometrul din recipientul cu soluție dezinfectantă, se sterge, se scutură;
 se așează pacientul în decubit dorsal sau șezând;
 se ridică brațul pacientului;
 se șterge axila prin tamponare cu un prosop;
 se așează termometrul cu rezervorul de mercur în centrul axilei paralel cu toracele;
 se apropie brațul de trunchi cu antebrațul flectat pe suprafața anterioară a toracelui;
 dacă este nevoie asistenta v-a menține pacientul în această poziție;
 termometrul se menține timp de 10 minute;
 se citește gradația, se spală termometrul, se scutură și se introduce în soluție
cloramică 1 %;
 se notează valoarea în F.O.;
 Valorle normale 370C.

Măsurarea diurezei:
Reprezintă colectarea urinei pe 24 ore.
Materiale necesare:
 se pregătesc recipiente gradate cu gât larg spălate și clătite cu apă distilată și acoperite;
 vasul va avea o capacitate de 2-4l.
Colectarea începe dimineața la o anumită oră și se termină a doua zi la aceiași oră; se educă
pacientul privind modul de colectare a urinei. Prima emisie de urină se aruncă apoi începe colectare
pe 24 ore păstrându-se și ultima emisie de urină.

Rechilibrarea hidroelectrică
Asistenta medicală va administra prin perfuzie cantitatea de lichide care este calculată de
către medic în funcție de greutatea bolnavului și suprafața arsă.
Reechilibrarea bolnavului ars se face cu lichide de substituție prin transfuzii cu plasmă sau
soluții cristoloide.Restabilirea masei sanguine se impune de urgență și se face cu soluții

54
macro,oleculare, aminoacizi sau plasmă. Se administrează sânge total chiar de la început deoarece
bolnavii cu arsuri sunt anemici și prin arsuri se distrug un număr mare de globule roșii.In cazul în
care nu se reușește asigurarea unei diureze orare satisfăcătoare după introducerea sondei vezicale se
va administra diureticul prescris de medic (manitol, furosemid). În cazuri grave când nu se reușește
nici după tratament bolnavul va fi pregătit pentru dializă.

Asigurarea medicației
Asistenta medicală pregătește și administrează medicamentele prescrise de medic trebuind să
respecte unele reguli care pot avea efecte nedorite asupra pacientului.
Astfel asistenta trebuie:
 să respecte medicamentul prescris de medic;
 să verifice calitatea medicamentului;
 să respecte calea de administrare prescrisă de medic;
 să respecte dozele prescrise și orarul;
 supraveghează pacientul și observă efectele secundare ale medicamentului;
 respectă normele de asepsie, igienă pentru a preveni infecțiile nosocomide.
Medicamentele prescrise de medic pentru pacientul cu arsuri sunt:
 anticoagulante  heparina;
 vitamine  C, B1, B2, B6;
 tonicocardiace;
 antibiotice;
 antialgice.
Este interzisă la arși cu risc vital orice administrare per orală. De asemenea nu se hidratează,
nu se alimentează bolnavul pe gură.

Alimentația bolnavului
Regimul alimentar va fi în raport cu starea generală a bolnavului ars. Bolnavul ars va fi
alimentat pasiv în cazul în care are arsuri ale mâinilor cu limitarea mișcărilor, setea se combate prin
umezirea buzelor cu apă și ingerarea unor cantități mici de lichide; imediat ce i se va permite
bolnavului să ingere lichide, se vor administra sucuri de fructe, iar cantitatea de lichide introdusă
pareneral va scade. Regimul va fi bogat în lichide, vitamine și săruri minerale. După restabilirea

55
diurezei se v-a relua alimentația printr-un regim hipercoloric, hiperproteic, normoglucidic sau
hiperglucidic și hipolipidic.

Îngrijiri locale și toaleta bolnavului:

o igiena individuală va fi riguros păstrată;
o regiunile indemne ale suprafeței corpului se vor spăla zilnic, mucoasele vor fi îngrijite atent;
o o atenție deosebită se va acorda regiunii perianale și organelor genitale;
o unghiile vor fi tăiate scurt. Pentru copii se vor folosi mănuși sau manșoane, eventual se vor
fixa membrele superioare pentru a se evita scoaterea pansamentelor;
o pansamentul se supraveghează zilnic de mai multe ori să nu se deplaseze sau să nu împiedice
circulația sângelui;
o schimbarea pansamentelor se va face cât mai rar pentru a proteja țesuturile nou formate;
o dezlipirea pansamentelor se face cu grijă pentru a nu provoca sângerări;
o se pot introduce regiunile arse în băi cu soluție de permanganat de potasiu;
o dacă suprafața arsă este mai întinsă se utilizează baia;
o după baie se aplică din nou pansament steril;
o flictenele se deschid cirurgical, dacă la nivelul plăgilor sunt lambouri de piele sau sfocele de
țesuturi acestea vor fi îndepărtate de medic.

Prevenirea sechelelor:
De îndată ce starea generală a bolnavului s-a ameliorat, temperatura a scăzut sub 38 0,
bolnavul va executa sub controlul asistentei mișcări active în articulațiile membrului ars; mișcările
articulațiile pansate se vor face cu ocazia schimbării pansamentelor.

III. 9. 2. Pregătirea preoperaorie

A) PREGATIREA GENERALĂ :
- suţinere psihicǎ în intervenţiile mutilante;
- bilanţul stării de sănătate;
- investigaţii obligatorii: HLG, grupa de sânge, Rh, TS, TC, glicemie uree, timp Howel, timp Quick,
examen urinǎ, EKG, examen secreţiei vaginale;
- în funcţie de vârsta se mai poate solicita de către medic: colesterol, fibrinogen.

56
 B)PREGATIREA SPECIALᾸ:
- alimentaţia în ziua precedentă va fi uşor digerabilă;
- seara nu se va mai mânca și se va efectua clismǎ evacuatorie;
- tratarea eventualelor infecţii cu antibiotice cf antibiogramei cu mai multe zile inainte de intervenţie
și continuând și după aceasta;
- corectarea anemiei (cauza pt soc și tromboze);
- cobaltoterapie pentru combaterea diseminării bolii, încancere;
- baie generala în preziua intervenţiei dacǎ starea bolnavei permite;
- raderea și dezinfectarea zonei +pansarea înainte de intervenţie;
- se va observa existenţa foliculitei, eczemelor, a intertrigo;
- în dimineaţa intervenţiei se vor măsura; TA, temp, pulsul, se va îndepărta lacul de unghii, rujul;
- se va face spalatura vaginalǎ și se va monta sonda vezicalǎ.

III. 9. 3. Supravegherea postoperatorie

OBIECTIVE
-pacientul:
- sa aibă o respiraţie normalǎ, sǎ i se asigure o ventilaţie normalǎ pentru prevenirea
complicaţiilor pulmonare;
- pacientul să își menţină funcţia cardio-circulatorie la un nivel corespunzator, să aibă o bună
circulaţie periferică;
- să îşi menţină în limite optime balanţa hidro-electrolitică;
- să elimine normal;
- să fie capabil să accepte noua imagine corporală.
- Asistenta medicală va urmări:
1) FACIESUL:
- paloarea exagerata indică hemoragie intemă, prabușirea circulației;
- cianoza indică asfixie;
-buzele uscate indică deshidratare.
2) TEMPERATURA:
- normal este uşor scăzută după operație, dupǎ care, a doua zi creste la 38 0C, pentru
ca din a treia zi sǎ revină la normal;
57
 -febra după ziua a treia indicǎ o infecţie.
3) RESPIRAȚIA:
- normal, după anestezie este amplă și rară, devine uşor accelerată apoi din cauza durerii şi anxietii
-revine la normal în 2-3 zile;
- prezența tahipneei indică complicaţii pulmonare;
- prezența zgomotelor respiratorii indică o obstrucţie;
- mobilizarea precoce, tusea asistată, tapotajul toracic, exerciţiile respiratorii previn instalarea
complicaţiilor respiratorii,
4) PULSUL:
- dacă va crește frecvența și va scădea volumul circulant în primele ore după intervenţie, este semn
de hemoragie sau colaps;
- dacă aceste apar în zilele următoare, trebuie să se facă corelaţia cu valorile temperaturii, deoarece
în intervenţiile pe micul bazin riscul tromboembolic este mai mare;
- se va supraveghea de asemenea aspectul venelor membrelor inferioare.

5) TENSIUNEA ARTERIALĂ :
- este în directǎ corelaţie cu pulsul;
- se va observa culoarea extremităţilor: buze, unghii, tegumente.
6) DIUREZA :
- prima micțiune apare după ~6 ore de la intervenţie;
- retenția urinară se poate instala de la început datorită dezechilibrului vagosimpatici sau mai tarziu
(secundar) după îndepǎrtarea sondei;
- retenția se evidenţiază prin absența micțiunii și apariţia globului vezical, caz în care se anunţǎ
medicul și se sondează bolnavul;
- la pacientul cu sondǎ se verificǎ permeabilitatea acesteia, iar după îndepǎrtarea ei severifică golirea
vezicii la 4 ore;
- infecţia urinară determinată de sondaj se previne prin respectarea condiţiilor de asepsie și
antisepsie, prin aplicarea unui unguent cu antibiotice în jurul meatului urinar.
7) STAREA ABDOMINALĂ:
- bolnavul prezintă în primele zile după operaţie: o uşoara stare de tensiune a peretelui abdominal, o
hiperestezie superficială moderată şi durere;
- balonarea se combate prin mobilizarea precoce și stimularea peristaltismului;

58
-la nevoie se va aplica tubul de gaze care nu se va menţine mai mult de 2 ore, după care se suspendă
2 ore, timp în care circulaţia la nivelul rectului se reface, apoi se reintroduce, la indicaţia medicului
se adminitreazǎ Miostin.
8) RESTABILIREA TRANZITULUI:
- primul semn emiterea de gaze, după perioada de pareză intestinală postoperatorie;
- după 2-3 zile apare primul scaun, după care alimentaţia poate fi mai consistentă și abundentă.
9) COMBATEREA DURERII:
- durerea determină creşterea anxietații, favorizează apariţia insomniei și determină incomfort;
- pentru calmare se asigură minim 8-10 ore de somn și se administrează anal getice, tranchilizante,
barbiturice la indicaţia medicului.
10) SUPRAVEGHEREA PANSAMENTELOR :
- începe la ieşirea din salǎ;
- se urmăreşte imediat după intervenţie să nu sângereze, iar în următoarele zile să nu se umezească;
- la nivelul tuburilor de dren se urmăreşte permeabilitatea și cantitatea eliminată.
11) RELUAREA ALIMENTAŢIEI :
- se va face prudent;
- după încetarea vărsaturilor se vor administra lichide: ceai, apă, limonadă, zeamă de compot, în
total 300 ml;
- în ziua II: supă strecurată=lichide dulci 1000 ml total;
- după apariţia scaunului: brânză de vaci, iaurt, carne fiartă;
- în continuare alimentaţia va fi completă, variată, vitaminizantă.
12) MOBILIZAREA :
- trebuie sa fie cât mai precoce, întrucat scade incidenţa trombozelor și escarelor precum și creşterea
amplitudinii respiratorii;
- bolnavul va fi ajutat să se ridice din pat a doua zi, progresiv, până când capătă încredere în forţele
proprii;
- vârsta înaintată sau intervenţia dificilă nu constituie o contraindicație.

III. 9. 4. Prevenirea complicațiilor postoperatorii

l) COMPLICAȚIILE PULMONARE :
- se previn prin exerciţii respiratorii,tuse asistată, tapotaj;
59
- la nevoie se va aşeza bolnava semişezând.
2) COMPLICAȚIILE TROMBOEMBOLICE :
- se previn prin depistarea precoce, masaj uşor, ascendent, iar la nevoie cu anticoagulante.
3) INFECȚIA:
- se previne prin respectarea măsurilor de asepsie și antisepsie;
- tratament cu antibiotice la recomandarea medicului.

III. 9. 5. Evaluarea rezultatelor îngrijilor aplicate

Externarea bolnavului este un prilej de reflecţie pentru asistenta medicală care va face un
bilanţ al îngrijirilor acordate, a obiectivelor propuse și realizate:
- obiective realizate - manifestări de dependență absente sau ameliorate;
- pacient satisfăcut;
- obiective nerealizate - manifestǎri de dependență care se menţin sau nou apǎrute, pacient
nesatisfǎcut, caz în care se trece la reformularea obiectivelor și adaptarea la resursele fizice ale
pacientului, precum și la planificarea adecvată a manifestărilor de dependență prezente.

60
 CAPITOLUL IV - PREZENTARE CAZURI

1) CULEGEREA DATELOR (INTERVIU)

Nume : S.
Prenume : G.
Adresă : Vaslui;
Vârsta : 25 ani;
Sex: F
Religie : ortodoxă;
Naţionalitate : română;
Profesie : studentă;
Persoane care pot fi anunţate: părinţii.

2) MOTIVELE INTERNĂRII
Arsură de gradul II, 5%, prin flacără în regiunea feţei şi a gâtului.

3) ISTORICUL BOLII
Pacienta relatează că în ziua de 27.03.2020 este victima unui accident casnic.
Se internează la o oră de la accident, cu arsură la nivelul feţei şi a gâtului pentru tratament de
specialitate.

4) ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE ŞI PATOLOGICE

Greutate : 5 5 kg;
Înălţime : 1,65 cm;
Respiraţie : 18/minut;
Tensiune arterială : 120/70 mm col Hg;
Alte probleme de sănătate : simple răceli;
Intervenţii chirurgicale : nu;
Tratament în curs : nu urmează;
Alergii cunoscute : nu prezintă.

5) ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE
61
Mama : aparent sănătoasă;
Tata : aparent sănătos.

6) SIMPTOMATOLOGIA OBIECTIVĂ ÎN CURS

Facies: flictene cu conţinut sero-citrin;
Tegumente şi mucoase: flictene la faţă şi gât; edem postcombustional la faţă;
Fanere: părul de pe faţă ars - se va regenera;
Sistem ganglionar: superficial facial - submandibular, preauricular, retroauricular;
Ţesut conjunctiv: nu interesează dermul, arsură de gradul II;
Sistem muscular: normaton, normatrof, normakinetic;
Aparat digestiv: abdomen suplu, mobil cu mişcările respiratorii;
Aparat cardio-vascular: arie precordială normal conformată;
Aparat respirator: insuficienţă respiratorie;
Aparat uro-genital: normal reprezentat;
Sistem nervos: agitaţie psihomotorie;
Sistem endocrin: normal;
Sistem exocrin: scade secreţia salivară.

Nevoile fundamentale ale bolnavului după modelul conceptual

al Virginiei Henderson

Nr.Crt. Nevoi Manifestări de Manifestări Sursa de

fundamentale independenţă de dependenţă dificultate
1. A respira - polipnee - obstrucţia căilor
respiratorii
superioare
datorată arsurii
2. A bea şi a mânca - - alimentaţie pasivă - arsura feței

3. A elimina - micţiuni şi tranzit - -

62
 normal
4. A se mişca şi a avea - imobilizată la pat - durere datorită
o bună postură arsurii

5. A dormi şi a se - insomnie durere

odihni anxietate
stare de nelinişte
6. A se îmbrăca şi a se - se poate îmbrăca - -
dezbrăca singură
7. A-şi menţine - febră moderată 39,5°C - proces infecţios
temperatura
corpului în limite
normale
8. A fi curat şi a-şi - se poate îngriji
proteja tegumentele singură

9. A evita - - este dependentă de - imobilizată la pat

pericolele - executarea tehnicilor de - arsura
îngrijire
10. A comunica - - este tăcută, interiorizată descurajare
psihică
durere
11. A-şi practica religia - nu poate participa la - imobilizată la pat
acţiuni religioase
12. A se realiza - - - imobilizată la pat
13. A se recrea - apatie - boala

14. A învăţa - pacienta doreşte cât mai - nivelul de

multe detalii privind educaţie
tratamentul şi recuperarea
sănătății

63
 PLAN DE ÎNGRIJIRE I

Probleme Obiective Interventii Intervenţii Evaluare

autonome delegate

-am asigurat - la indicaţia - arsură de gradul

repaus la pat medicului: II, 5 %, la nivelul
-Disconfort -am asigurat administrez feţei şi gâtului
cauzat de dureri - calmarea durerilor condiții optime în Mialgin1 -durerile scad în
violente salon 24oC,aer fiolă intensitate
la nivelul curat, fǎrǎ curenţi intravenos,
arsurilor de aer,fǎrǎ apoi Piafen 1
zgomot,bine fiolă i.v.
luminat
-am educat
pacienta sǎ adopte
poziţii antalgice-

-Obstrucţia - respiraţia să revină -am asigurat - la indicaţia

căilor la valorile normale condiţii de medicului
-respiraţia se
respiratorii - poziţia bolnavei să microclimat în administrez
efectuează cu
superioare fie semişezând pentru salon - 200 mg
mai multă
datorită a-i uşura respiraţia am invǎţat hemisuccinat
uşurinţă
arsurilor, pacienta sǎ facǎ de
manifestată exerciții hidrocortizon 20 R/minut

prin dificultate respiratorii și oxigen pe

in respiraţie şi mascǎ, 4
-urmǎresc
polipnee litri /minut
respirația și o
- 23 R/minut notez în foaia de
observaţie

-Jenă oculară - consult oftalmologic -pregătesc şi -în urma - jena ocularǎ se

64
 însoţesc pacienta tratamentului diminuează
la secţia de prescris de
oftalmologie medicul
specialist
administrez
Optryl 2
picături / zi

-Perturbarea - pacienta să aibă un - la indicaţia Pacienta doarme

odihnei somn cantitativ şi medicului liniștit
manifestată calitativ satisfăcător administrez
prin insomnie Diazepam 1
tabletă seara

Alterarea -pacienta să-şi -am aerisit salonul -am pacienta este

echilibrului păstreze temperatura -am educat administrat afebrilǎ
termic corpului în limite pacienta sǎ antitermice şi
T/36,90 C
manifestat prin normale schimbe lenjeria antiinflamato
febră 39,50 C de câte ori este rii:
nevoie Ampicilinǎ
500 mg la 6
-am menţinut
ore i.m.
tegumentele
Aspirinǎ
intacte şi curate
3 tab/zi oral
-am aplicat
Aminofenoză
comprese reci pe
2 sup/zi
frunte -
am mǎsurat
temperatura

-am încǎlzit
pacienta cu pǎturi
la apariţia

65
 frisoanelor

-am educat
pacienta sǎ
consume fructe

-am calculat
bilanţul ingesto-
excreta

Anxietate -pacienta sǎ aibǎ o -am pregǎtit fizic - la indicaţia -pacienta nu mai

stare de bine psihic şi psihic pacienta medicului este agitatǎ, are
pe perioada administrez toate
-am asigurat un
spitalizǎrii anxiolitic : cunoştinţele
climat de linişte şi
Xanax 1 despre boalǎ
securitate
comprimat
-pacienta nu mai
-am încurajat
este anxioasǎ
pacienta sǎ-şi
exprime temerile

-am oferit
informaţii despre
boalǎ şi tratament

-am facilitat
contactul cu
familia

Risc de Pacienta sǎ fie -am notat zilnic -am -pacienta este

deshidratare echilibratǎ hidro- cantitatea de administrat echilibratǎ hidro-
electrolitic pe toatǎ lichide ingerate şi Ser fizilogic electrolitic
perioada spitalizǎrii eliminate 1000 ml în
pe perioada
PEV şi
-am cântǎrit zilnic spitalizǎrii -

66
 pacienta Glucoza 5% pacienta prezintǎ
bilanţ ingesto-
-am supravegheat 250 ml în
excreto
funcţiile vitale perfuzie cu
corespunzǎtor
P.T.T.A.R. complex de
vitamine B
-am menţinut
integritatea
tegumentelor prin
educarea bolnavei
sǎ aibǎ o igienǎ
riguroasǎ

-am calculat
lichidul ingesto-
excreta

Arsură de -pregătirea pentru -efectuez -ajut medicul -pacient liniştit,

gradul grefǎ pregătirea fizică şi la efectuarea valori ale
II, 5 %, la psihică a pacientei intervenţiei funcţiilor vitale
nivelul feţei şi
gâtului în limite
-pregătesc
normale:
regiunea de unde
va avea loc -T=36,7C
prelevarea grefei,
-
radere a pilozităţii,
TA=120/65mmH
toaletă şi
g
aseptizare cu
betadină -
R=18respirații/
-explic pacientei
minut
necesitatea
intervenţiei şi -P=80pulsații/

obţin minut

consimţământul

67
 -
diureza=1500/24
ore

EPICRIZA:
Bolnava este externată in stare favorabilă, cu recomandările pe care le-a prescris medicul.
Bolnava este sfătuită :
 să respecte regulile de igienă pentru a se vindeca complet;
 să evite traumatismele şi factorii care pot cauza procese infecţioase la nivelul feței;
 să vină la schimbarea pansamentelor;
 să vină la control după 7 zile.

PLAN DE INGRIJIRE II

1) CULEGEREA DATELOR (INTERVIU)

Nume: B.
Prenume: M.
Adresa: strada Hușului, Vaslui;
Vârsta: 36 ani;
Sex: F;
Religia: ortodoxă;
Naţionalitatea: română;
Profesie: casnică;
Persoane care pot fi anunţate: soţ, frate, mamă.

68
 2) MOTIVELE INTERNĂRII
Arsură de gradul III-IV prin flacără in regiunea fesieră şi a coapselor posterior.

3) ISTORICUL BOLII
Victima relatează că în data de 15.03.2020, aflată la domiciliu, este victima unui accident
prin aprinderea hainelor, soldată cu arsură la nivelul feselor şi coapselor posterior.

4) ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE ŞI PATOLOGICE

Greutate: 70 kg;
Înălţime: 1,67 cm;
Alte probleme de sănătate: nu prezintă;
Interventţii chirurgicale: apendicectomie;
Tratament în curs: nu urmează;
Alergii cunoscute: nu prezintă.

5) ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE
Mama: aparent sănătoasă;
Soţ: aparent sănătos;
Frate: aparent sănătos.

6) SIMPTOMATOLOGIA ÎN CURS

Facies: edem facial;

Tegumente şi mucoase: edem postcombustional, flictene hemoragice in regiunile afectate;
Fanere: părul este distrus complet;
Sistem ganglionar: ganglionii inghinali;
Ţesut conjunctiv: distrus;
Sistem muscular: acidoză metabolică, scade forţa contracției;
Aparat digestiv: tranzit intestinal fiziologic;
Aparat cardio-vascular: tahicardie, ritm sinusal 104 bătăi / minut;
Aparat respirator: polipnee;
Aparat uro-genital: oligurie;
Sistem nervos: nedureros pentru că sunt interesate şi terminaţiile nervoase;

69
Sistem endocrin: normal.

Nevoile fundamentale ale bolnavului după modelul conceptualal Virginiei Henderson

Nr. Nevoi Manifestări de Sursa de

Crt. fundamentale dependenţă dificultate
1. A respira - polipnee - obstrucţia căilor respiratorii

2. A bea şi a mânca - alimentaţie pasivă - apatie

3. A elimina - oligurie - arsură
4. A se mişca şi a avea - imobilizată la pat - arsură la nivelul membrelor
o bună postură inferioare
5. A dormi şi a se - insomnie durere
odihni anxietate
stare de nelinişte
6. A se îmbrăca şi a se - imobilizată la pat imposibilitatea de a se mişca
dezbrăca prezenţa pansamentelor

7. A-şi menţine - febră moderată 38,5°C - proces infecţios

temperatura corpului
în limite normale
8. A fi curat şi a-şi - igiena este asigurată de către imposibilitatea deplasării
proteja tegumentele cadrele medicale pansamente prezente pe
regiunile arse
9. A evita pericolele - dependentă de executarea imobilizare la pat
tehnicilor de îngrijire
arsură

10. A comunica - apatie descurajare psihică

durere

11. A-şi practica religia - nu poate participa la acţiuni - imobilizată la pat

religioase

70
12. A se realiza - - imobilizată la pat

13. A se recrea - apatie - boala

14. A învăţa - apatie - nivelul de educaţie

PLAN DE INGRIJIRE III

Probleme Obiective Intervenții autonome Intervenții Evaluare
delegate

Obstrucţia cǎilor -respiraţia sǎ -am asigurat condiţii de -la indicaţia -respirația se

respiratorii revinǎ la valori microclimat in salon medicului efectueazǎ cu
superioare normale -am invǎtat pacienta sǎ administrez mai multǎ
manifestat prin -poziţie facǎ exercţii respiratorii 200mg ușurintǎ
polipnee,22R/ semisezând pentru -urmǎresc respirația şi o hemisuccinat 20respiraţii/
minut a favoriza respirţia notez în foaia de de hidrocortizon minut
observaţie și oxigen pe
mascǎ,4l/minut

Disconfort -calmarea durerii -am asigurat condiţii -la indicația -arsura de

cauzat de dureri optime in medicului gradul III-IV in
violente la salon:temperatura administrez regiunea fesierǎ
nivelul arsurilor 240C,aer curat farǎ Mialin 1 fiolǎ şi a coapselor
curenţi de aer și bine intravenos,apoi posterior
luminat
Piafen -stare generalǎ
-am asigurat repaus la intravenos alteratǎ
pat

-am educat pacienta sǎ

adopte pozitii antalgice

Eliminǎri urinare -pacienta sǎ aibǎ o -am fǎcut zilnic bilanţul -la indicația -stare generalǎ

71
 inadecvate eliminare adecvatǎ ingesta- excreta medicului am alteratǎ
cantitativ recoltat urina
-pacienta sǎ nu -am cantǎrit zilnic T=38·C
manifestate prin pentru examene
prezinte pacienta
oligurie chimice și TA=100/60mm
complicaţii
-am corectat bacteriologice Hg
urinare
dezechilibru hidric P=103pulsaţii/m
-am ajutat
inut
-am mǎsurat functiile medicul la
vitale:T,TA,P,R,diureza montarea R=22respiraţii/
,am notat in foaia de sondei vezicale minut
observație
Diureza=800ml/
zi

Alterarea ritmului -pacienta sǎ aibǎ -liniștirea pacientei -la indicația P=102pulsaţii/

cardiac manifestat ritmul cardiac in medicului minut
-pregǎtirea pacientei
prin tahicardie limite normale administrez
pentru efectuarea
tonice
-efectuarea electrocardiogramei
cardiace:Nifedip
electrocardiogra
supravegherea si in 1 tabletǎ
mei
monitorizarea funcțiilor
vitale

Perturbarea -pacienta sǎ aibǎ -am asigurat un mediu -la indicaţia -pacienta

odihnei un somn ambiant corespunzǎtor medicului doarme linistitǎ
manifestată prin odihnitor administrez
-temperatura încǎperii
insomnie Diazepam 1
sǎ fie de 24oC
tabletǎ/searǎ
-patul sa fie confortabil

Dificultate în a se -pacienta sǎ -am ajutat pacienta sǎ -pacienta se -pacienta se

imbrǎca şi poatǎ sǎ se se îmbrace deplaseazǎ fǎrǎ îmbracǎ fǎrǎ
dezbrǎca datorată îmbrace fǎrǎ dificultate
-sugerez aparţinǎtorilor dificultare
pansamentelor dificultate
sǎ-i procure

72
 imbrǎcǎminte
lejerǎ,ușor de
imbrǎcat,cu mod de
incheiere simple

-fac zilnic exerciţii de

motricitate fine cu
pacienta descriind
gestica îmbrǎcarii

-încurajez pacienta sǎ
se îmbrace singură

Alterarea -pacienta sǎ-şi -am aerisit salonul -am administrat temperatura

echilibrului termic pǎstreze -am schimbat lenjeria antitermice si corpului
manifestat prin temperatura corpului ori de câte ori antiinflamatorii:
se remite la
febrǎ moderată corpului in a fost nevoie Ampicilinǎ
37oC
38,5C limite normale 500mg/6ore
-am menţinut
intramuscular; -TA=120/60
tegumentele intacte şi
mmHg
curate Aspirină 3
tablete/zi oral -R=20
-am aplicat comprese
respiraţii/minut
reci pe frunte Aminofenoză 2
supozitoare/zi P=80
-am calculat bilanţul
pulsaţii/minut
ingesta-excreta
Diureza=1000
-am supravegheat
ml/zi
funcţiile vitale si le-am
notat in foaia de
observație

Alterarea -pacienta sǎ nu -efectuez pregǎtirea -efectuez toaleta -evolutia

tegumentelor devinǎ sursǎ de psihicǎ a pacientei plǎgii cu soluţie plǎgilor
datorate arsurii infecții
-efectuez toaleta
73
 nosocomiale plǎgilor în condiţii de de cloraminǎ şi favorabilǎ
asepsie aplicaţii de
Cicatrol,apoi
-lenjerie de pat si corp
-pansament pansament steril
sterilă
steril neinfiltrant
-schimb poziţia
pacientei din 2 în 2 ore
pentru prevenirea
escarelor

-frecţii alcoolizate pe
regiunile predispuse si
pudrez cu talc

-colaci de
cauciuc,inveliţi în tifon
şi îi aşez la nivelul
zonelor predispuse

Anxietate -combaterea -am asigurat un climat -la indicatia -anxietate

anxieǎţii- de linişte şi securitate medicului am diminuatǎ

-am încurajat pacienta administrat

sǎ-şi exprime temerile- Diazepam 1 fiolǎ
intravenos
-am facilitat contactul
cu familia

Risc de -reechilibrare -am notat zilnic -am administrat -pacienta este

dezhidratare hidro- cantitǎţile de lichide ser echilibratǎ
electroliticǎ ingerate şi eliminate fiziologic1000ml/ hidroelectrolitic
zi;
-am cântǎrit zilnic -pacienta
glucozǎ5%250ml
pacienta prezintǎ bilanț
în perfuzie cu
74
 -am supravegheat complex de ingesto-excreta
funcţiile vitamina B corespunza
vitale:T,TA,P,R,
tor
diureza
-stare generalǎ
-am menţinut
buna
integritatea
tegumentelor prin -funcții vitale

schimbarea lejeriei ori în limite

de câte ori este nevoie fiziologice.:

-am calculat bilantul TA=120/60mm

ingesta-excreta Hg

T=36,8oC

P=70
pulsații/minut

R=18respirații/
minut

Diureza=1500
ml/zi

-pacienta sǎ aibǎ -evaluez capacitatea -pacienta are -pacienta a

cunostinţe cu pacientei de a înţelege cunoştinţe despre început sǎ
privire la colaboreze cu
-aduc la cunostintǎ boalǎ
evoluţia arsurilor echipa de
toate modificǎrile cu
Lipsa îngrijire, şi-a
privire la evoluţia
cunoștinșelor insuşit
arsurilor in limita
cunoștințele
înțelegerii sale
despre arsuri
-favorizez discuţiile de
grup

75
 EPICRIZA:
Pacienta se externează în stare ameliorată şi evoluţie post operatorie bună.
Recomandările medicului :
 respectarea regulilor de igienă;
 controlul pansamentelor în caz de necessitate;
 băi zilnice cu apă şi săpun;
 repaus la pat;
 revenirea la control după 10 zile.

PREZENTAREA CAZULUI IV

1) CULEGEREA DATELOR (INTERVIU)

Nume: V.
Prenume: C.
Adresa : strada Donici, Vaslui;
Vârsta: 21
Sex: M
Religie: ortodoxă;
Naţionalitate: română;
Profesie: mecanic auto;
Persoane care pot fi anunţate: părinţii, fratele.

2) MOTIVELE INTERNĂRII
Arsură de gradul II-III prin flacără la faţă, ambele mâini, antebraţ şi braţ drept parcelar,
ambele member pelvine, arsură de penis şi regiune scrotală.

3) ISTORICUL BOLII

76
 Pacientul relateazǎ că în ziua de 23.01.2020, aflându-se la domiciliu a explodat butelia din
încăperea în care se afla.

4) ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE ŞI PATOLOGICE

Greutate: 72 kg;
Înălţime: 1,70 cm;
Tensiune arterială: 120/70 mm col Hg;
Alte probleme de sănătate: simple răceli;
Tratament în curs: nu urmează;
Alergii cunoscute: nu prezintă.

5) ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE
Mama: aparent sănătoasă;
Tata: aparent sănătos;
Fratele: aparent sănătos.

6) SIMPTOMATOLOGIA OBIECTIVĂ ÎN CURS

Facies: placard eritematos cu edem si flictene cu conţinut clar;
Tegumente şi mucoase: flictene cu lichid sero-citrin;
Fanere: leziuni distructive postcombustionale cu implicarea dermului (gradul III); sunt distinşi şi
foliculii piloşi – alopecie;
Sistem ganglionar: edem cutanat postcombustional - ischemie şi infecţii;
Ţesut conjunctiv: leziuni distructive datorită arsurii de gradul III- distruge dermul;
Sistem muscular: acidoza metabolică scade din cauza contracţiei musculare;
Aparat digestiv: hemoragii digestive superioare; leziuni ischemice şi necrotice intestinale;
Aparat cardio-vascular: scade apetitul de oxigen tisular: instabilitate cardiovasculară; "scade
volumul plasmatic; scade fracţia ejecţiei cordului (insuficienţă cardiacă)
Aparat respirator: hipoxie; edem toracic - insuficienţă respiratorie; scade cantitatea de surfactant
Aparat uro-genital - renal:
 scade filtrarea glomerulară;
 scade diureza:urini hiperconcentrate (creşte ADH-ul), hemoglobinurie
(hemoliză)

77
 - genital:
 durere foarte mare - sondaj urinar
Sistem nervos: tulburări de comportament (hipoxie cerebrală şi aminemie); agitaţie psihomotorie,
delir;
Sistem endocrin: cresc glucocorticoizii, creşte insulina, creşte ADH-ul imediat, scade testosteronul;
Hematologic: hemoliză, tendinţă la hipercoagulabilitate, emboli, tromboflebite.

Nevoile fundamentale ale bolnavului după modelul conceptualal Virginiei

Henderson

Nr. Nevoile Manifestări de Sursa de

Crt. fundamentale dependenţă dificultate
1. A respira - polipnee - obstrucţia căilor
respiratorii superioare de
către arsură.
2. A bea şi a mânca - alimentaţie pasivă - arsura mâinii şi a feţei

3. A elimina - oligurie arsură la nivelul membrelor

pelvine, penisului şi regiunii
scrotale
sondă vezicală
4. A se mişca şi a avea o bună - imobilizat la pat - arsură la nivelul
postură membrelor inferioare
5. A dormi şi a se odihni - insomnie durere
anxietate
stare de nelinişte
6. A se îmbrăca şi dezbrăca - imobilizat la pat şi arsura membrelor inferioare
imposibilitatea de a se mişca arsura braţului drept
parcelar
78
 prezenţa pansamentelor
7. A-şi menţine temperature - febră moderată 38,8°C - proces infecţios
corpului în limite normale

8. A fi curat şi a-şi proteja - igiena este asigurată de către imposibilitatea deplasării

tegumentele cadrele medicale pansamente prezente pe
regiunile arse
9. A evita pericolele - este dependent de executarea imobilizare la pat
tehnicilor de îngrijire arsură

10. A comunica - este tăcut, interiorizat descurajare psihică

durere
11. A-şi practica religia - nu poate participa la acţiuni -imobilizare la pat
religioase
12. A se realiza - - imobilizare la pat

13. A se recrea - apatie - boala

14. A învăța - pacientul doreşte cât mai multe - nivelul de educaţie

date în ceea ce priveşte tratamentul
şi recuperarea sănătăţii

PLAN DE INGRIJIRE IV

Probleme Obiective Interventii Intervenţii delegate Evaluare

autonome
Obstrucţia -respiraţia sǎ revinǎ -am asigurat condiţii -la indicația medicului -respiraţia se
cǎilor de microclimat în administrez 200mg efectueazǎ
79
 respiratorii la valori normale salon hemisucinat de cu mai multǎ
superioare -poziţie semișezând -am invǎţat pacienrul hidrocortizon și oxigen usurinţǎ
manifestată pentru a favoriza sǎ facǎ exerciţii pe mască, 4l/minut 20respirații/
prin polipnee respiraţia respiratorii minut
-urmǎresc respiraţia
şi o notezîn foaia de
observaţie
Eliminǎri -pacientul sǎ aibǎ o -am fǎcut zilnic -la indicaţia medicului -stare generalǎ
urinare eliminare adecvatǎ bilanţul ingesta- am recoltat urina alteratǎ
inadecvate -pacientul sǎ nu excreta şi notez pentru examene -
cantitativ prezinte complicaţii diureza în foaia de chimice si diureza=800ml
manifestat prin urinare observaţie bacteriologice /zi
oligurie -am cântǎrit zilnic -am ajutat medicul la
pacientul montarea sondei
-am corectat vezicale
dezechilibru hidric

Dificultate în a -pacientul sǎ poatǎ sa -am educat pacientul -la indicaţia medicului -pacientul
se deplasa se deplaseze singur cu privire la modul recoltez sânge prin poate sǎ se
datorat arsurii -prevenirea de folosire a puncţie venoasǎ deplaseze farǎ
membrelor complicaţiilor mijloacelor auxiliare ajutor
inferioare pentru schimbarea Hb:17g%
pozţiei şi -Ht:42%
deplasare,modul de -L:10000/mm
efectuare a unor -glicemie
mişcǎri fǎrǎ a 85mg%
prejudicia procesul
de vindecare
-am respectat
mǎsurile de asepsie
80
 pentru a evita
complicaţiile
Perturbarea -pacientul sǎ aibǎ un -am asigurat un -la indicatia medicului -pacientul
odihnei somn odihnitor mediu ambiant administrez Diazepam doarme liniştit
manifestat prin corespunzǎtor,temper 1 tabletǎ/searǎ
insomnie atura încǎperii sǎ fie
de 24oC
-patul sǎ fie
confortabil

Dificultate în a -pacientul sǎ poata sa -am ajutat pacientul -pacientul se

se îmbrǎca şi se îmbrace sǎ se îmbracǎ
dezbrǎca fǎraǎdificultate îmbrace,susţinând fǎrǎ dificultate
datorat membrul afectat în
pansamentelor timpul
îmbrǎcǎrii,începînd
îbrǎcarea mai întâi cu
membrul afectat şi
apoi cu cel sǎnǎtos şi
dezbrǎcareaîin mod
invers
-sugerez
aparţinǎtorilor sǎ-i
procure
îmbrǎcǎminte
lejerǎ,uşor de
îmbrǎcat,cu mod de
încheere simple
-fac zilnic exerciţii
de motricitate fine cu
pacientul descriind
gestica îmbrǎcǎrii
81
 -încurajez pacientul
să se îmbrace singur
Alterarea -pacientul sa-si -am aerisit salonul - -am administrat -temperatura
echilibrului pastreze temperatura am schimbat lenjeria antitermice și corpului
termic corpului in limite corpului ori de câte antiinflamatorii: se remite
manifestat prin normale ori a fost nevoie Ampicilinǎ la37oC
febrǎ ridicatǎ -am menţinut 500mg/6ore
39oC tegumentele intacte şi intramuscular,
curate Aspirina3 tablete /zi
-am aplicat comprese oral,
reci pe frunte Aminofenoza2supozito
-am calculat bilanțul ri/zi
ingesta -excreta
Jenǎ ocularǎ Consult oftalmologic -pregǎtesc şi însotesc -în urma tratamentului --jenǎ ocularǎ
pacietul la secţia de prescris de medicul diminuatǎ
oftalmologie specialist administrez
Optryl 2 picǎturi/zi
Alterarea -pacientul sǎ nu -iau mǎsuri de -efectuez toaleta -evoluţia
tegumentelor devinǎ sursǎ de prevenire a infecţiilor plǎgilor cu Cloraminǎ plǎgilor
datorate arsurii infecţii nosocomiale -lenjerie de pat si şi aplicaţii de favorabilǎ
-pregǎtire pentru corp sterilǎ - Cicatrol,apoi
grefǎ pregǎtesc psihic pansament steril
pacientul şi oţin -medicul efectueazǎ
consimtǎmântul grefarea
pentru intervenţia
chirurgicalǎ
Anxietate -combaterea -am asigurat un -la indicaţia medicului -anxietate
anxietații- climat de liniște și am administrat diminuatǎ
securitate Diazepam 1 fiolǎ
-am încurajat intravenos
pacientul să-și

82
 exprime temerile-
-am facilitat
contactul cu familia
Risc de -reechilibrare -am notat zilnic -am administrat ser -pacientul este
dezhidratare hidroelectroliticǎ cantitǎţile de lichide fiziologic1000ml/zi; echilibrat
ingerate și eliminate - glucozǎ 5% 250ml în hidroelecroliti
am cântǎrit zilnic perfuzie cu complex de c
pacientul vitamina B -pacientul
-am supravegheat -prezintǎ
funcţiile bilantţ
vitale:T,TA,P,R ingesto-
-am menţinut excreta
integritatea corespunzǎtor
tegumentelor prin T=370 C
schimbarea lejeriei TA=110/60m
ori de câte ori este mHg
nevoie P=80
-am calculat bilanțul pulsații/min
ingesta-excreta R=19
respirații/min
diureza=1500
ml/zi

EPICRIZA:
Bolnavul este externat in stare amelioratǎ cu recomandǎrile pe care le-a prescris medicul.
Bolnavul este sfǎtuit de medic:
- sǎ respecte regulile de igienǎ pentru a se vindeca complet;
- repaus la pat;
83
- bǎi zilnice cu apǎ şi sǎpun;
- sǎ evite traumatismele fizice,psihice si alcoolul;
- sǎ vinǎ la schimbarea pansamentelor;
- sǎ vinǎ la control dupǎ 10 zile.

84
 BIBLIOGRAFIE

1. Lucreția Titircă, Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenți medicali, Editura Viața
Medicală Românească, 2008;
2. Lucreția Titircă, Uregnțe Medico Chirurgicale, Sinteze, Editura Medicală, 2011;
3. Gheorghe Mogoș, Compendiu de anatomie și fiziologie a omului;
4. Lucreția Titircă, Dicționar de termeni pentru asistenți medicali, Editura Viața Medicală
Românească, 2008;
5. Georgeta Baltă, Tehnica îngrijirii bolnavului, Editura Medicală, București, 1964;
6. Corneliu Borundel, Medicina internă pentru cadre medii, Elitura All, 2009;
7. Corneliu Borundel, Manual de medicină internă pentru cadre medii, Editura All, 2006;
8. M. Beuran, Ghid de manevre medicale și colaborare medic- asistent, Editura Scripta, București,
1999;
9. I. Bruckner, Medicină internă, Editura Medicală, 1980;
10. Sanda-Maria Copotoiu, Ghid de bună practică în terapia intensivă, Univerity Press, Târgu
Mureș, 2008;
11. R. Câmpeanu, Anatomia și fiziologia omului, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1983;
12. Lucreția Titircă, Ghid de nursing, Editura Viața Medicală Românească, București, 2016;
13. F. Udma, Proceduri de nursing, Editura Ex Ponto, Constanța, 2007;
14. L. Morariu și colaboratorii, Bazele teoretice și practice ale îngrijirii omului sănătos și bolnav –
nursing, Editura Universal, București, 2000;
15. M. G. Ifrim, Compendiu de anatomia și fiziologia omului, Editura Științifică și Enciclopedică,
București, 1988;
16. V. Papilian, Atlas de anatomia omului, Editura Medicală, București, 1992;
17. Gh. Mogoș, Urgențe în medicină clinică, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1992.

85