1 Lucrare Cercetare Cataracta Finalizare Completă

Liceul Teoretic „Constantin Noica” Sibiu
Școala Postliceală Sanitară
Specializarea Asistent Medical Generalist
LUCRARE DE DIPLOMĂ
Coordonator:
Asisitent medical principal:
Vinersar Lidia Absolvent
Rus Darius Mihai
Sibiu
2022
Ingrijirea pacientului ci afecțiuni oftlmologice – cataracta
2
Liceul Teoretic „Constantin Noica” Sibiu
Școala Postliceală Sanitară
Specializarea Asistent Medical Generalist
INGRIJIREA PACIENTULUI CU AFECȚIUNI

OFTALMOLOGICE
- CATARACTA -
Coordonator:
Asisitent medical principal:
Vinersar Lidia Absolvent
Rus Darius Mihai
Sibiu
2022
3
MOTTO:
„SĂNĂTATE ESTE O COMOARĂ PE CARE PUȚINI ȘTIU SĂ O PREȚUIASCĂ,

DEȘI APROAPE TOȚI SE NASC CU EA.”
Hipocrate (460 î.Hr - 377 î.Hr)
4
CUPRINS
ARGUMENT ………………………………………………………......................................................…. 7
INTRODUCERE ……………………………………………………...............................................……..... 8
CAPITOLUL I Anatomia și fiziologia analizatorului vizual …………............................... 10
1.1 Anatomia analizatorului vizual ………………………………………………………….…..…………. 10
1.1.1 Definiție ……………………………………………………………………………………..…………….. 11
1.1.2 Structura ……………………………………………………………………………………..……………. 11
1.1.3 Mediile refringente ……………………………………………………………………….………….. 17
1.1.4 Organele anexe …………………………………………………………………………….…………. 18
1.1.5 Calea optică ………………………………………………………………………………..…………… 21
1.2 Fiziologia analizatorului vizual …………………………………………………………………..………. 22
1.2.1 Formarea imaginilor pe retină ………………………………………………………….………… 22
1.2.2 Procesele fotochimice din retină ……………………………………………………………..…. 28
1.2.3 Segmentul cortical al analizorului vizual ………………………………………………..……. 30
1.2.4 Câmpul vizual , vederea binoculară și stereoscopică …………………………………… 32
CAPITOLUL II Noțiuni generale despre cataractă ………….................................… 33
2.1 Definiție ………………………………………………………..............................................…… 33
2.2 Etiopatogenie ………………………….....…………….....................................................… 33
2.3 Forme clinice ………………………………………………………………………………………………………36
2.4 Simptomatologia ..…………………………………………..........................................………… 37
2.5 Diagnostic ...........………………………………………………....................................…........… 40
2.6 Examinări clinice ................ …………………………………....................................……...... 41
2.7 Evoluție si complicații ……………………………………………………………………………………….. 42
2.8 Tratament ……………………………………………………………………………………………….. .…….. 44
5
2.9 Progmostic ……………………………………………………………………………………………………..… 45
2.10 Profilaxie …………………………………………………………………………………………………….…… 47
CAPITOLUL III Prezentarea cazului clinic și a planului de îngrijire…............................... 49
3.1 Culegerea datelor………………………………………………………………………………………………. 49
3.2 Analiza și interpretarea datelor……………………………………………………………………..…. 62
CAPITOLUL IV Tehnici de nursing și investigații ………………………………………................... 73
4.1 Perfuzia intravenoasă ………………………………………………………………………………………. 73
4.2 Examenul fundului de ochi ………………………………………………………………………………. 76
4.3 Instilația oculară ……………………………………………………………………………………………… 79
CONCLUZII …………………………………………………………………………………………........................ 82
ANEXE ............................................................................................................................. 83
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………..............................................….. 85
6
ARGUMENT
A ajuta pacientul înseamna capacitatea de a întelege suferinţa prin care trece un om şi a-i acorda
toată silinţa în acordarea îngrijirilor medicale .
Trebuie sa ştim că pacientului nu aşteaptă numai un diagnostic exact şi o îngrijire în care toate
aparatele să funcţioneze impecabil ci şi o înţelegere a felului de a fi, chiar un sprijin moral,
umanitar din partea medicilor, a cadrelor medicale şi a tuturor celor care lucrează în spital.
O astfel de atmosfera se realizează în timp, cu perseverență, se însuflă în şcoală, se creează prin

educarea noului angajat, se difuzează de la unul la altul, cu condiţia ca cei chemaţi sa facă
acestea, sa fie constienţi ca lucrează cu finițe suferinde, cu oameni care aşteapta de la semenii lor
o înțelegere diferită.
Cu toate acestea am încercat prin prezentarea acestei lucrări folosind noţiunile, colaborarea cu
înstructorii şi cadrele medii, experienţa acumulată în timpul celor trei ani de studii punând în
valoare competența celor care m-au îndrumat. Am încercat sa pun în evidență atribuţiile asistentei
medicale în acordarea îngrijirilor într-o Sectie de Oftalmologie.
Acestea constau în: îngrijirea medicală propriu-zisă, igienico-sanitară, îngrijiri organizatorice,

educative şi gospodăreşti.
Asistenta medicală asigură toate îngrijirile prescrise, participă la examinarea bolnavului, la

supravegherea lui, prelevează produse biologice şi patologice, pregăteşte bolnavul pentru
examinarile radiologice, asigură toate îngrijirile pre şi postoperatorii, tratamentul prescris
respectând toate condiţiile de asepsie şi antisepsie, conferind tot odată pacienţilor cele mai bune
condiţii de igiena şi confort. Are obligaţia de a supraveghea pacienţii, de a urmării toate
complicaţiile şi accidentele afecţiunilor şi tratamentele aplicate, pe care trebuie să le ştie bine şi
să le recunoască la nevoie .
Asistenta medicală trebuie sa îşi cunoască bine atribuţiile, să îşi îndeplinească bine obligaţiile
planificate şi organizate, pentru ca timpul de muncă sa fie pe deplin folosit.
Organizarea ratională a muncii sale asigură un randament mai mare, o economie de timp şi
material. "Medicul trece, asistenta rămâne. Medicul prescrie, asistenta execută„. De aceea
îndeplinirea obligaţiilor care îi revin, la un nivel superior de întelegere şi interpretare, ca urmare a
pregatirii sale de bază tehnico-profesională, constituie aportul remarcabil al asistentei medicale.
7
INTRODUCERE
La originea cuvantului grec chirurgie, nu are decât un singur înțeles foarte modest, lucru
de mână. Paul Valery, marele poet, la un congres de chirurgie spunea "chirurgia înseamna
manopera lucru de mană, orice om se serveşte de mâinile sale, dar chirurgia înseamna mâna
pentru a vindeca„. Actul chirurgical este o îmbinare de ştiintă, artă si bunătate. Fiecare operaţie
cere atâta forţă şi încordare, încât nu este nici o exagerare când se spune despre chirurg că dă din
viața lui.
Asta alături de durere, a sta încontinu alături de toate suferinţele complete ale naturii
omenesti, este un sacrificiu. A găsi frumosul, acolo unde toată lumea vede groaza, înseamnă să
sacrifice din ceea ce în mod obișnuit constituie plăcerile vieții. "Şi totuși nicăieri satisfacţiile nu
sunt mai mari pentru că nicăieri omul nu îndeplineşte ceea ce face medicul, ceea ce face echipa
chirurgicală ( medic chirurg, anestezist, asistenta medicală) şi minunatele lor scule de lucru pe
care măiestria le utilizează „ .
Orice intervenţie chirurgicală constituie un risc, el este cu atât mai mare cu cât starea
generală a pacientului este mai alterată, cu cât prezintă o asociaţie de boli cu atât mai mult este
nevoie de o intervenţie chirurgicală de urgenţă. Diagnosticul clinic al cataractei necesită un
examen oftalmologic complet, totdeauna bilateral și comparativ. Rolul asistentei medicale nu
poate fi redus la simplul act de executare a unor tehnici de îngrijire, ci implică întregul efort de
asigurare a unei stări de bine persoanei îngrijite, ajutorul acordat acesteia pentru menținerea stării
de sănătate.
Tema ˶Îngrijirea pacientului cu afecțiuni oftalmologice – Cataractaʺ este împarţită în patru

capitole :
I. Anatomia și fiziologia analizatorului vizual

II. Notiuni generale despre cataractă
III. Prezentarea cazului clinic și a planului de îngrijire
IV. Tehnici de nursing și investigații
Lucrarea de faţă îşi propune să identifice rolul pe care îl are nursa în îngrijirile acordate
pacienţilor cu cataractă.
Dezvoltarea cataractei este în general un proces gradual, în timp, datorat în principal

înaintării în vârstă. Uneori însă, cataracta poate progresa într-un ritm mai rapid. Ambii ochi pot fi
8
afectaţi de cataractă, dar în general este destul de comun ca unul din ochi să dezvolte cataracta
mai repede decât celălalt ochi .
Factorii predispozanţi la apariţia bolii sunt : vârsta înaintată, îmbătrânire, expunere

excesivă la razele ultraviolete, diabetul zaharat, în special diabetul decompensat (cu valori mari
ale glicemiei), alte boli oftalmologice cum ar fi : glaucomul, retinita pigmentară sau dezlipirea de
retină, factorii genetici, etc.
Intervenţia chirurgicală este singura metodă folosită pentru restabilirea acuitaţi vizuale şi
constă în îndepărtarea cristalinului opacifiat. Procedurile moderne chirurgicale folosesc drept
tehnică fragmentarea cristalinului cu ajutorul ultrasunetelor şi apoi aspirarea fragmentelor, ceea
ce permit incizii foarte mici, de 1,8 mm. Pentru a asigura o vedere clară, cristalinul natural va fi
înlocuit cu unul artificial, numit implant artificial de cristalin sau implant intraocular.
Indiferent de cauză sau evoluţie, tulburarea transparenţei cristalinului poartă numele de

cataractă. Formele clinice de cataractă sunt multiple, în funcţie de vârsta şi etiologie.
9
CAPITOLUL I – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA

ANALIZATORULUI VIZUAL
I.1 ANATOMIA ANALIZATORULUI VIZUAL
Figura 1. - GLOBUL OCULAR
10
I.1.1 DEFINIŢIE
Analizatorul vizual este organul ce asigură funcţia vizuală , fiind un organ neuro-senzorial cu
forma sferică.
Analizatorul vizual furnizează peste 90% din informaţiile asupra mediului înconjurător, de aceea
are o importanţă fiziologică considerabilă, nu numai în diferenţierea luminozităţii, formei şi
culorii obiectelor, dar şi în orientarea în spaţiu, menţinerea echilibrului şi a tonusului cortical.
Analizatorul vizual este constituit din:
✓ retină, la nivelul careia se gasesc receptori sensibili pentru radiaţiile luminoase,

✓ căile de transmitere ,
✓ zonele de protecţie corticală, unde se face analiza şi sinteza informatiilor .
OCHIUL sau organul vizual este alcătuit din globul ocular şi organele anexe ale globului ocular.
I.1.2 STRUCTURA
Globul ocular ( Figura 2), de formă aproximativ sferică, este situat în orbită. Consistenţa fermă
este dată de tunicile globului ocular puse în tensiune de conţinutul intraocular .
Figura 2. - Globul ocular
11
Globul ocular este format din trei straturi suprapuse ce formează peretele lui și din medii
transparente, cuprinse în interiorul său.
Cele trei straturi (tunici) sunt:
a) Stratul fibros (tunica externă)

b) Stratul vascular (tunica mijlocie) – uvee
c) Stratul nervos (tunica internă) – retina
a.TUNICA EXTERNĂ este fibroasă şi formată din două porţiuni inegale: posterior se află
sclerotica, iar anterior corneea .
SCLEROTICA ( Figura 3) este tunica opacă, reprezintă 5/6 din tunica fibroasă. Pe sclerotică se
inseră muşchii extrinseci ai globului ocular. Ea prezintă orificii pentru vasele sagvine şi limfatice,
iar la nivelul polului posterior este perforată de fibrele nervului optic, care părăseşte globul
ocular, cât şi de artera care intră în globul ocular.Sclerotica este constituită din ţesut conjunctiv
dens.
Figura 3. - Sclerotica
CORNEEA ( Figura 4) este plasată în partea anterioară şi este mai puţin întinsă faţă de slerotică.
Este transparent, neavând vase de sânge, dar are în structura sa fibre nervoase.
12
Figura 4. - Cornea
b.TUNICA MEDIE este vasculară şi situată înăuntru tunicii externe, fibroase care prezintă trei
segmente dispre posterior spre anterior:
1. coroida,
2. corpul ciliar
3. irisul .
1.COROIDA ( Figura 5) se întinde posterior de ora serata care reprezintă limita dintre coroidă şi
corpul ciliar. În partea sa posterioară, coroida este prevazută cu orificiu avand diametru de 1,5
mm prin care iese nervul optic.
2.CORPUL CILIAR ( Figura 5) se află imediat înaintea orei seratta şi prezintă în structura sa
procesele ciliare şi muşchiul ciliar. Muşchiul ciliar este format din fibre musculare netede.
Muşchiul ciliar are un rol important în procese de acomodare, întervenind asupra cristalinului.
Procesele ciliare în număr de 60-80 sunt alcătuite din aglomerări capilare, ele secretă umoarea
apoasă.
13
Figura 5. - Corpul ciliar , coroida
3.IRISUL ( Figura 6 ) este o diafragmă în faţa anterioară a cristalinului, în mijloc, prezintă un

orificiu numit pupila ( Figura 5 ). Culoarea, aspectul şi structura irisului variază de la un individ
la altul. Din punct de vedere structural, irisul apare format din mai multe straturi care, dispre
partea anterioară spre partea posterioară sunt :
➢ Epiteliul anterior format dintr-un singur rând de celule poligonale,

➢ Stroma irisului, bogată în celule pigmentare,
➢ Epiteliul posterior format dintr-un singur rând de celule, abundent încărcate cu pigment.
Figura 6. - Iris, Pupila

14
c.TUNICA INTERNĂ este reprezentată de retina ( Figura 7 ).Ea este membrana fotosensibilă,
responsabilă de recepţia şi transformarea stimulilor luminoşi în influx nervos. Din punct de
vedere morfologic şi functional i se disting doua regiuni :
1. retina vizuală
2. retina oarbă fara rol în fotorecepţie.
Figura 7. - Retina
1.RETINA VIZUALĂ se întinde posterior de ora seratta şi prezintă două regiuni importante:pata
galbenă situate în dreptul axului vizual. La nivelul ei se găsesc mai multe conuri decât bastonaşe.
În centrul petei galbene se află foveea centralis în care se găsesc numai conuri.
Bastonaşele sunt adaptate pentru vederea nocturnă la lumina slabă, iar conurile la vedere diurnă
în lumina intensă colorată.
2.RETINA OARBĂ situată medial şi inferior de pata galbenă reprezintă locul de ieşire a nervului
optic din globul ocular şi de intrare a arterelor globului ocular.
15
Celulele cu conuri (Figura 8) sunt în număr de 6-7 milioane şi prezintă un segment extern şi un
segment intern. Segmentele conţin un sistem de discuri membranare suprapuse care au
continuitate cu membrana celulară. Membranele discurilor conţin trei tipuri de fotopigment ce
asigură celulelor cu conuri sensibilităţi spectrale diferite: conuri sensibile la culoarea roşie, conuri
sensibile la culoarea verde și conuri sensibile la culoarea albastru. Celulele cu con au rol în
vederea diurnă, în perceperea culorilor și a formelor.
Figura 8. - Celule cu conuri
Celulele cu bastonaşe (Figura 9) sunt în număr de 150 de milioane şi posedă un segment extern
şi unul intern. Dețin un rol important în vederea la lumină slabă (nocturnă).
Figura 9. - Celule cu conuri şi celule cu bastonaşe
16
I.1.3 MEDIILE REFRINGENTE
În cavitatea globului ocular se află mediile refringente ale acestuia cu rol de a refracta razele de
lumină. Ele ( Figura 9 ) sunt reprezentate de:
 CRISTALIN
 UMOAREA APOASĂ
 CORPUL VITROS
CRISTALINUL are forma unei lentile biconvexe, transparente, localizată între iris şi corpul
vitros. La periferie este învelit de o capsulă de natură elastică numită cristaloidă.
Cristalinul nu conţine vase sangvine, limfatice şi nervi, nutriţia sa făcându-se prin difuziune de la
vasele proceselor ciliare.
UMOAREA APOASĂ este un lichid incolor ce se formează printr-o activitate secretorie a

proceselor ciliare. Ea trece initial în compartimentul posterior al camerei anterioare, delimitată
între iris şi cristalin, apoi prin pupilă trece în compartimentul anterior al camerei anterioare dintre
iris şi cornee .
CORPUL VITROS are forma sferoidală, cu consistenţă gelatinoasă şi este transparent. Ocupă
camera posterioară situată înapoia cristalinului. La exterior este învelit de o membrană numită
hialoidă.
Figura 10. - Mediile transparente oculare

17
I.1.4 ORGANELE ANEXE
ANEXELE GLOBULUI OCULAR sunt de două feluri :
1. organele de mişcare
2. protecţie.
1.Organele anexe de mişcare sunt reprezentate de muşchii extrinseci ai globului ocular care sunt
( Figura 11 ) şase la numar :
 dintre care patru muşchi drepti

 doi oblici.
Figura11. - Muşchii ochiului
MUŞCHII DREPŢI : superior, inferior, medial şi lateral, au originea pe un inel tendinos comun
situat la vârful orbitei, în dreptul găurii optice şi părţii mediale a fisurii orbitale superioare.
Capătul lor de inserţie se prinde pe sclerotica, înaintea ecuatorului.
MUŞCHIUL OBLIC SUPERIOR se prinde printr-un tendon scurt pe inelul tendinos comun şi
corpul sfenoidului, merge paralel cu marginea supero-medială a orbitei, işi schimbă direcţia pe o
18
trohlee din unghiul supero-medial al bazei orbitale şi se inseră în partea superioară si laterală a
globului ocular, posterior de ecuator.
MUŞCHIUL OBLIC INFERIOR se prinde anterior pe planşeul orbitei, trece pe sub muşchiul
drept inferior şi se inseră în partea infero-laterală a globului ocular, posterior de ecuator.
Acţiunea izolată sau combinată a acestor muşchi face posibilă mişcarea globului ocular în toate
direcţiile .
Inervaţia este dată de muşchiul oculo-motor pentru muşchii : drept superior, medial, inferior şi
oblicul inferior, muşchi trohlear pentru muşchiul oblic superior şi muşchiul abducens pentru
muşchiul drept lateral.
2.Din grupul organelor anexe de protecţie fac parte :
✓ pleoapele
✓ sprâncenele,
✓ conjunctiva
✓ aparatul lacrimal.
PLEOAPELE ( Figura 12) sunt două plici musculo-membranoase, una superioară şi alta
inferioară, situate anterior de globul ocular.
SPRÂNCENELE (Figura 12) sunt formaţiuni musculo-cutanate care apar ca două ridicături
acoperite cu peri situaţi la nivelul marginii superioare a orbitei.
Figura 12. - Pleoape , sprâncene
19
CONJUNCTIVITA( Figura 13) este o mucoasa care înveleşte faţa posterioară a pleoapelor şi
trecând pe faţa anterioară a globului ocular, înveleşte sclerotica şi se continuă cu epiteliul anterior
al corneei. Ea are două porţiuni, una care căptuşeşte pleoapele, numită conjunctiva papebrală şi
alta care înveleşte partea anterioară a globului ocular, numită conjunctiva bulbară.
Figura 13. - Conjunctiva
APARATUL LACRIMAL
Aparatul lacrimal (Figura 14) este format din glanda lacrimală şi căile lacrimale, are rol de a produce
si evacua lacrimile.
Figura 14. – Aparatul lacrimal

20
GLANDA LACRIMALĂ este formată în partea superioară, anterioară şi laterală a tavanului

orbitei.
CĂILE LACRIMALE sunt formate din canelele lacrimale, sacul lacrimal si canalul nazo-
lacrimal. Ele se află în unghiul medial al ochiului şi au rolul de a conduce lacrimile în meatul nazal
inferior al cavitaţilor nazale.
Rolul fiziologic al aparatului lacrimal constă în secreţia şi transportul lacrimilor. Lacrimile

protejează globul ocular prin trei mecanisme: umezirea permanentă a corneei şi a conjuctivei,
îndepărtarea particulelor de mărimi mici pătrunse în cavitatea conjunctivală şi prezenţa în lacrimi
a unei substanţe bactericide numite lizozim.
I.1.5 CALEA OPTICĂ
Reprezintă segmental intermediar al analizatorului vizual (Figura 15). Receptorii căii optice sunt
celulele fotosensibile cu conuri şi bastonaşe.
Figura 15. - Calea optică
21
I.2 - FIZIOLOGIA ANALIZATORULUI VIZUAL
I.2.1 FORMAREA IMAGINILOR PE RETINĂ ( Figura 16)
Funcţia principală a analizatorului vizual este:
➢ perceperea luminozităţii,
➢ formei,
➢ culorii obiectelor din lumea înconjuratoare.
Figura 16. - Formarea imaginii pe retină
Recepţia vizuală se realizează la nivelul ochiului.
Aceasta poate fi comparat cu un aparat fotografic, format din trei sisteme optice:
1. o cameră obscură, respectiv cameră posterioară a globului ocular,

2. un sistem de lentile, respectiv aparatul dioptric al ochiului,
22
3. o suprafaţă fotosensibilă, reprezentată de stratul celulelor cu conuri şi bastonaşe din

retină, unde se desfaşoară procesele fotochimice ale recepţiei vizuale.
În plus, la fel ca la aparatul fotografic şi la nivelul ochiului există o diafragmă variabilă, pupila.
CAMERA OBSCURĂ. În interiorul globului ocular, razele luminoase nu se reflectă. Această

situaţie se datorează straturilor de celule pigmentare din structura coroidei şi a retinei.
APARATUL DIOPTRIC ocular este format din cornee şi cristalin. Simplificând, aparatul
dioptric al ochiului poate fi considerat ca o singură lentilă convergentă.
ACOMODAREA ( Figura 17 ) reprezintă variaţia puterii de refracţie a cristalinului în raport cu

distanţa la care privim un obiect.
Figura 17. - Acomodarea
Acomodarea se datorează elasticităţii cristalinului ( Figura 18), aparatului suspensor al acestuia

şi muşchiului ciliar. Organul activ al acomodării este muşchiul ciliar. Când ochiul priveşte la
disţantă, muşchiul ciliar este relaxat, iar zonula Zinn tensionată.
23
Figura 18. - Acomodarea cristalinului
Cu cât trec anii, puterea de convergenţă scade, deoarece cristalinul devine mai gros şi mai puţin
elastic, în parte şi datorită denaturării proteinelor constituente. Din acest motiv, puterea de
acomodare a cristalinului scade în jurul vârstei de 50 de ani şi 70 ani.
Defecte optice
Prezbitismul (Figura 19 ) este determinat de scăderea elasticității cristalinului, precum și a

capacității sale de a-și modifica curbura în raport cu distanțele. Se corectează cu lentile biconvexe.
24
Figura 19. - Prezbitismul
Miopia (Figura 20) este un defect optic în care radiațiile luminoase paralele care vin de la
distanța de peste 6 m se unesc într-un focar înaintea retinei. Imaginea se formează în acest loc.
După întâlnirea lor înaintea retinei, radiațiile emise de punctele luminoase ale obiectelor se
intersectează și formează o imagine difuză.
Aşadar, în cazul acomodarii pentru vederea de aproape se produce un triplu raspuns reflex:
• creşterea convergenţei cristalinului

• mioza
• convergenţa ocular.
Figura 20. - Miopia

25
Defectul se corectează (Figura 21) cu lentile divergente (concave) care fac ca faşciculul de radiaţii
paralele să producă o ușoară divergență, care să producă o imagine pe retină.
Figura 21. - Miopia - Corectare
OCHIUL HIPERMETROP ( Figura 22), care are retina situată la mai puţin de 17 mm de centrul
optic
Figura 22. - Ochiul hipermetrop
26
Ochiul hipermetrop necesită un efort de acomodare permanent, indiferent de distanţa la care

priveşte. Acomodarea pentru vederea de aproape începe înca de la infinit şi se epuizează înaintea
de atingerea distanţei de 25 cm, ducând la îndepartarea punctului proxim.
Hipermetropia se corectează cu lentile convergente(Figura 23).
Figura 23. – Hipermetropia – Corectare
ASTIGMATISMUL ( Figura 24 ) este un viciu de refracţie datorat existenţei mai multor raze de
curbură ale suprafeţei corneei. Având un meridian cu putere de convergenţă anormală, corneea
va determina formarea unor imagini retiniene neclare pentru punctele aflate în meridianul
spaţial corespunzator. Astigmatismul se corectează cu lentile cilindrice.
Figura 24. - Astigmatismul
27
I.2.2 PROCESELE FOTOCHIMICE DIN RETINĂ
Retina este sensibilă la radiaţiile electromagnetice cu lungimea de undă . Recepţia vizuală constă
în trasformarea energiei electromagnetice a luminii în influx nervos. Acest proces se petrece la
nivelul celulelor receptoare retiniene, cu conuri şi cu bastonaşe.
MECANISMUL FOTORECEPTOR
Procesul fotorecepţiei este identic la cele două tipuri de celule fotoreceptoare conuri şi bastonaşe.
Pigmentul vizual absoarbe energia radiaţiei luminoase şi se descompune în retinen şi opsină.
Deoarece pigmentul face parte din structura membranei conurilor şi bastonaşelor, descompunerea
sa determină modificări ale conductantelor ionice, urmate de apariţia unui potenţial electric,
potenţial numit receptor sau generator.
ADAPTAREA RECEPTORILOR VIZUALI
Sensibilitatea celulelor fotoreceptoare este cu atât mai mare cu cât ele conţin mai mult pigment.
Cantitatea de pigment din conuri şi bastonaşe variază în funcţie de expunerea lor la lumină sau
întuneric. Dacă un individ este expus mult timp la lumina puternică, pigmentul vizual atât din
conuri, cât şi din bastonaşe este descompus în retinal şi opsine. În plus, cea mai mare parte a
retinalului din conuri şi bastonaşe este transformat în vitamina A. Astfel, scade concentraţia
pigmenţilor vizuali, iar sensibilitatea ochiului la lumină scade. Acest proces este numit adaptare
la lumină.
De asemenea, vitamina A este transformată în retinal, astfel crescând şi mai mult concentraţia de
pigmenţi vizuali în conuri şi bastonaşe. Acest proces este numit adaptare la întuneric.
Sensibilitatea unui bastonaş la întuneric este de zece ori mai mare decât la lumină. Din acest
motiv, vederea diurnă este asigurată de bastonaşe. Adaptarea la întuneric are loc în doua faze:
I. O faza rapidă în primele 5 minute, datorită creşterii de câteva sute de ori a sensibilităţii
conurilor
II. O faza lentă de zeci de minute chiar ore, datorită creşterii de cateva zeci de ori a
sensibilitătii bastonaşelor.
28
VEDEREA ALB-NEGRU ŞI VEDEREA CROMATICĂ
Stimularea bastonaşelor produce senzaţie de lumină albă, iar lipsa stimulării senzaţie de negru.
Corpurile ce reflectă toate radiaţiile luminoase apar albe, iar cele ce absorb toate radiaţiile apar
negre. Stimularea conurilor produce senzaţii mai diferenţiate, deoarece conurile sunt de trei
feluri, în funcţie de tipul de pigment vizual pe care îl conţin. Astfel, există conuri care conţin
pigment sensibil la culoare roşie, conuri cu pigment sensibil la culoarea verde şi conuri cu
pigment sensibil la culoarea albastră. Excitarea egala a celor trei tipuri de conuri provoacă
senzaţia de alb. Culorile roşu, albastru şi verde sunt culori primare sau fundamentale.
Vederea diurnă cromatică (Figura 25 ) este caracteristică retinei centrale maculare, în special
foveei, unde se afla exclusiv conuri. Vederea nocturnă, în alb-negru este realizată de retina
periferică, unde predomină bastonaşele.
Figura 25. - Vederea cromatică
29
TRANSMITEREA STIMULUI VIZUAL
Potenţialul receptor determină apariţia unor modificări electrice în neuronii bipolari care la randul
lor, determină apariţia în neuronii multipolari a unor potenţiale de acţiune de tip " tot sau nimic „.
Din punct de vedere topografic şi funcţional, retina este împărţită în două:
-retina nazală
-retina temporală.
Prelucrarea stimulilor vizuali începe încă de la nivelul retinei. Aceasta conţine, pe lângă celulele
fotoreceptoare şi neuroni ce asigură transmiterea şi prelucrarea stimulilor generaţi în conuri şi
bastonaşe.
INHIBIŢIA COLATERALĂ
Retina este sediul nu numai al receptorului analizatorului vizual, ci şi al primilor doi neuroni ai
căii vizuale, respectiv neuronul bipolar şi neuronul multipolar.
I.2.3 SEGMENTUL CORTICAL AL ANALIZATORULUI VIZUAL
Fiacărui punct de pe retină îi corespunde un punct specific de protecţie corticală. Aria vizuală
primară numită şi aria striată , se întinde mai ales pe faţa medială a lobilor occipitali, de o parte şi
de alta şcizurii calcarine.În ariile vizuale se realizează senzatia şi percepţia vizuală, respectiv
transformarea stimulilor electronici porniţi de la nivelul celulelor fotoreceptoare în senzaţie de
lumină, culoare şi formă.
SIMŢUL LUMINII este cel mai vechi din punct de vedere filogenetic. Senzaţia de luminozitate
se datorează excitării unor neuroni corticali cu stimuli proveniţi de la bastonaşe sau cu stimuli de
valoare egală proveniţi de la cele trei tipuri de conuri.
SIMŢUL CULORILOR
Din practică se ştie că prin amestecarea în proporţii variabile a celor trei culori fundamentale
:roşu, verde şi albastru se pot obţine toate celelalte culori din spectrul vizibil sau senzaţia de alb.
30
Spre exemplu, o radiaţie cu lungimea de undă (Figura 26) de 550 nm stimulează în mod egal
conurile verzi şi roşii, în proporţie de 83 % fiecare, nu însă şi conurile albastre , va produce o
senzaţie de galben. O radiaţie monocromatică de 480 nm, care excită aproximativ egal conurile
roşii, precum şi în proporţie de 67% pe cele verzi, dă senzaţia de verde .
Figura 26. - Lungime de undă ( nm)
SIMŢUL FORMELOR
Identificarea formelor şi a detaliilor obiectelor este realizată de nişte neuroni corticali ce sunt
stimulaţi numai când pe retină apar zone excitate prin contrast de luminozitate sau de culoare.
Aceste zone retiniene reprezintă imaginea fotografică a obiectului. Lor le corespunde o imagine
corticală a lumii private, formată din neuronii stimulaţi, a caror dispoziţie spaţială reproduce
punctele corespondente excitate de pe retină. Precizia cu care sunt percepute detaliile şi
contururile reprezintă acuitatea vizuală. Un rol esenţial în acuitatea vizuală îl are inhibiţia.
31
I.2.4 CAMPUL VIZUAL, VEDEREA BINOCULARĂ ŞI STEREOSCOPICĂ
Spaţiul cuprins cu privirea se numeste câmp vizual. Fiecărui ochi îi corespunde un câmp vizual
monocular, care se suprapune în mare parte cu câmpul vizual al celuilalt ochi.
Partea comună a celor două câmpuri reprezintă câmpul vizual binocular. Orice obiect aflat în
câmpul vizual binocular formează câte o imagine pe fiecare din retine. Procesul de fuziune
corticală este posibil numai dacă imaginile retiniene se formează în puncte corespondente. Acest
proces de fuziune a imaginilor începe la nivelul corpilor geniculaţi laterali. Din punct de vedere
funcţional, retina fiecărei ochi are o jumatate nazală şi una temporală.
Corespondenţa, punct cu punct, a proiecţiilor retiniene necesită intervenţia permanentă a unor

reflexe motorii de orientare conjugată a ochilor spre obiectul privit. În funcţie de unghiul format
de axele vizuale ale celor doi ochi cu obiectul explorat, este apreciată distanţa faţă de ochi la care
se află obiectul respectiv. Pe baza experienţei anterioare, noi vedem stereoscopic şi cu un singur
ochi. Totusi, precizia vederii în adâncime se obţine numai prin vedere binoculară.
Extirparea ariei vizuale primare determină orbirea. Distrugerea ariilor vizuale secundare produce
afazia vizuală: bolnavul vede literele scrise, dar nu înţelege semnificaţia cuvintelor citite.
32
CAPITOLUL II – NOȚIUNI GENERALE DESPRE CATARACTĂ
2.1 Definitie
Cataracta (Figura-27) reprezintă una din cele mai frecvente afecțiuni oftalmologice cu
capacitate degenerativă crescută. Aceasta constă în blocarea trecerii luminii către retină, din
cauza depunerii unei pelicule fine și opace la nivelul cristalinului (opacifierea cristalinului). Ca
urmare a acestui fapt, vederea devine tulbure și încețoșată.
Figura 27. - Cataracta
2.2 Etiopatogenie și factori de risc
Cristalinul este o lentilă biconvexă, transparentă, avasculară situată în spatele irisului și

înaintea corpului vitros, în camera posterioară a ochiului. Fiind un organ complet lipsit de vase,
în care schimburile de substanțe nutritive se produc foarte lent și care este foarte sensibil la
tulburările metabolice generale și locale (diabet, agenți traumatic, fizici), răspunde într-un singur
fel la agresiune – prin pierderea transparenței sale (cataracta).
Cauzele cataractei nu sunt singulare, chiar dacă această afecțiune este asociată puternic cu
vârsta înaintată, fiind considerate o boală a bătrăneții. Opacifierea cristalinului (Figura- 28 )
33
poate fi determinate nu numai de factori dependenți de vârsta, ci și de anumite traumatisme și

afecțiuni corelative.
Figura 28. - Cristalinul
Principalele cauze ale cataractei care au fost identificate până acum de medicii specialiști
sunt:
- Vârsta înaintată este prin excelență cea dintâi și cea mai frecventă cauză a cataractei. Această
formă a afecțiunii se numește cataractă senilă și apare ca urmare a insuficienței nutritive la
nivelul cristalinului și în consecință, îmbătânirea acestuia. Caracteristicile vizibile sunt
modificările culorii pupilei în alb-cenușiu, deformarea sau dublarea imaginii. Cel mai adesea,
cataracta senilă este corelată cu prezența diabetului zaharat în organism.
- Factorii intrauterini pot determina apariția cataractei congenitale ca urmare a prezenței

afecțiunii la mamă sau a infectării cu virusul rubeolei în timpul sarcinii ( Figura- 29) Aceasta nu
are caracter evolutiv, însă trebuie tratată imediat după depistarea ei. Cataracta congenitală poate fi
zonală, capsulară anterioară, capsulară posterioară și nucleară.
- Intervențiile chirurgicale oftalmologice anterioare intră în categoria cataractei traumatice sau

posttraumatice și se instalează ca urmare a lezării capsule cristaliniene.
- Cauzele cataractei complicate sunt strâns legate de prezența altor afecțiui intraoculare, cum ar fi
glaucomul (Fig. 3), iridociclita etc.
34
Figura 29. - Glaucom congenital
-Inflamațiile și rănile ochiului se înscriu și ele pe lista cauzelor cataractei posttraumatice care
poate avea caracter progresiv.
-Fumatul excesiv, tratamentele medicamentoase (pe bază de antiinflamatori puternici) de lungă

durată, consumul exagerat de alcool, șocurile lectice – aceștia sunt niște factori semnificativi
(Figura- 30) care favorizează apariția cataractei.
Figura 30. - Factori semnificativi
35
-Expunerea prelungită la radiații, (Figura- 31) cum ar fi razele ultraviolet utilizate in saloanele de
bronzare artificial, este o cauză importantă a dezvoltării cataractei radiative.
Figura 31. - Expunerea la radiații
2.3 Forme clinice
1 Cataracta primitivă
Cataracta primitivă poate fi presenilă sau senilă. Vorbim de cataracta primitivă presenilă în
cazul apariției acesteia înaintea vârstei de 55 ani .
Cataracta primitivă poate fi :
a) Cataracta corticală poate începe cu opacietăți progresive in cortexul cristalinului care se

recunosc cu ochiul liber sub formna unor opacități albicioase mai mult sau mai puțin
intense în câmpul pupilar.
Principalele tipuri de cataracta corticală sunt:
- Cataracta cuneiformă
- Cataracta pulverulentă
- Cataracta subcapsulară posterioară
b) Cataracta nucleara apare cu maximum de frecvență între 70-80 ani. Cataracta nucleara nu
evolueaza în stadiul de cataractă hipermatură.
Principalele forme de cataractă nucleară sunt :

36
- Cataracta cu dublu focar

- Cataracta brună
c) Cataracta totală oricare ar fi forma de debut a opacietaților cristaliniene, evoluția
cataractei corticale se face în 2-3 ani spre cataracta totală.
Se deosebesc trei stadii de evoluție:
- Stadiul de cataractă intumescentă
- Stadiul de cataractă matură
- Stadiul de cataractă hipermatură
2 Cataracte patologice de cauze generale:
1. Cataractadiabetică.
Se pot individualiza trei forme:
a) Cataracta diabetică adevărată apare rar, la persoanele tinere, sub forma unor opacități
subcapsulare posterioare, consecința a unui diabet grav, cu evoluție rapidă.
b) Cataracta senilă la diabetici este greu a face o distincție netă între cataracta senilă la
bolnavii diabetici de o cataractă simplă. Prezența unor densificari nucleare brune sau
cataracta subcapsulara posterioara în farfurioară poate să ridice problema unor factori
diabetici.
c) Cataracta în diabetul latent are o evoluție lentă subcapsulară și aspect fie în farfurioară
, fie in fulgi de zapadă, survine de obicei la vârsta medie a vieții intre 40-60 ani.
2.4 Simptomatologie
Cataracta are un character progresiv destul de lent, însă pentru a stopa complicațiile destul
de mari pe care le prezintă această afecțiune, este necesară intervenția imediată după ce au fost
depistate semnele specifice cesteia.
Simptomele cataractei nu sunt însoțite de senzații de durere sau înroșirea ochilor, ci se

manifestă în primul rând prin încețoșarea vederii (Figura- 32) și incapacitatea de adaptare rapidă
la condițiile noi de luminozitate.
37
Figura 32. - Vedere normal Figura 32. - Vedere cu cataracta
Intensitatea cu care se manifestă simptomele afecțiunii, cât și ritmul evoluției sunt în

strânsă legătură de dependență cu tipul și cauzele cataractei, dar și depeind de densitatea peliculei
depuse pe cristalin.
La copii opacifierea cristalinului se poate manifesta și izolat, însă putem vorbi de o

adevarată cataractă doar atunci când aceste opacifieri deprimă acuitatea vizuală. Cataracta poate
fi prezentă încă de la naștere (cataracta congenitală), ea putând fi diagnosticată în funcție de
aspectul morfologic al cristalinului. Cataracta congenitală este o cauză importantă de orbire la
copil. Din fericire, mai puțin de 1% dintre nou-născuți au cataractă congenitală.
La pacientul adult, cataracta se manifestă prin scăderea acuității vizuale pentru distanță și
paradoxal prin creștera acuității vizuale pentru vederea de aproape.
Pacientul acuză de asementea vedere încețoșată (Figura-33 ), mai ales când lumina din
mediul în care activează nu este foarte puternică.
38
Figura 33. - Cataracta – Încețosarea vederii
Pot apărea tulburări în percepția culorilor – obiectele din jur sunt percepute ca fiind
colorate în galben sau maroniu.
Diplopia (perceperea a două imagini pentru același obiect = vedere dublă (Figura-34) este
o altă mnifestare a cataractei adultului.
39
Figura 34. - Diplopia
Cataracta unilaterală afectează vederea de ansamblu. Scăderea acuității vizuale este

sesizată subiectiv, când opacitățile se află într-un stadiu avansat de evoluție al bolii. De cele mai
multe ori, cataracta unilaterală este depistată întâmplător, și examenul oftalmologic de rutină.
Procesul de evoluție al fenomenelor patologice, precum și procesul de pierdere a acuității vizuale
pot avea loc lent-progresiv sau în etape succesive.
Fotofobia (Figura 35) în lumina difuză este o altă manifestare subiectivă relatată de către
pacienții cu cataractă. Ei pot avea senzația de deformare a obiectelor privite, aflate la oarecare
distanță, deficit ce poate fi ameliorat prin purtarea lentilelor fumurii.
Figura 35. - Fotofobia
O alta manifestare caracteristică a cataractei o reprezintă perceperea de puncte negre în

câmpul vizual (miodezopsii – Figura-36 ). Aceste puncte negre pot fi diseminate pe întreaga arie
a câmpului vizual. Punctele negre apărute în cataractă sunt fixe. Ele nu variază ca localizare.
40
Figura 36. - Miodezopsi
Întreaga simptomatologie prezentată mai sus va evolua și se va agrava, în funcție de progresia

cataractei, chiar pâna la pierderea totală a vederii.
Dacă cataracta este surprinsă în faza de debut, examenul realizat la lumina natural poate
să nu evidențieze anomalii de transparență ale cristalinului. Examenul cu lumina laterală poate
conduce la evidențierea unor opacități foarte fine ale cristalinului, apărute în aria pupilei.
Dilatarea pupilei și examinarea acesteia cu sursă de lumină laterală poate conduce la decelarea
opacităților dispuse posterior sau periferic. Aceste opacități pot fi punctiforme sau asemănătoare
unor spiculi și au o colorație albicioasă evidențiată pe un fond întunecat.
2.5 Diagnostic
Diagnosticul clinic al unei cataracte necesită un examen oftalmologic complet, totdeauna

bilateral și comparativ.
Examenul funcțional ocular necesită măsurarea acuității vizuale și aprecierea funcției

maculare.
Măsurarea acuității vizuale se va face atât pentru distanță, cât și pentru aproape, cataracta
fiind responsabila de :
Scăderea progresivă a acuității vizuale pe o perioadă lungă – luni sau ani. Ea este variabilă în
funcție de importanța și localizarea opacităților. Cel mai frecvent se produce o scădere a vederii
41
la distanță, cu o bună conservare a vederii de aproape, cu excepția formelor corticale posterioare

unde vederea de aproape se reduce în același timp sau înaintea vederii la distanță. Opacitățile
omogene și puțin dense ale nucleului pot lăsa mult timp o acuitate convenabilă, cu prețul unei
corecții miopice (creșterea indicelui de refracție a cristalinului provoacă o miopie de indice);
subiectul prestabilit scoate ocelarii pentru a vedea de aproape;
Ebluisarea dată de fenomenul de difracție a luminii pe opacitățile cristaliniene;
Diplopie monoculară
Aprecierea funcției maculare se face prin:
Proba Mawas cu lentilă Maddox (sticla roșie striată). Dacă funcția maculară este conservată,
pacientul percepe o lumină roșie ca o linie dreaptă continuă;
Gaura stenopeică care ameliorează acuitatea vizuală
Examenul biomicroscopic înainte și după dilatarea pupilei confirmă diagnosticul de cataractă.
Înainte de dilatarea pupilei se va examina:
Starea corneei
Profunzimea camerei anterioare
Reflexul fotomotor
Tonusul ocular
După dilatarea maximă, examenul biomicroscopic permite evidențierea poziției opacităților

cristalinului, aprecierea capsule cristaliniene.
2.6 Examinări clinice
Testele folosite pentru diagnsticarea cataractei sunt standard și sunt aceleași de la un control
obișnuit. Aceste teste includ:
Acuitate vizuală. Folosind un tabel de testare a vederii cu rânduri de litere aleatorii care descresc
în mărime, vi se va cere să citiți câte rânduri puteți de sus in jos, cu cât puteți citi litere mai mici,
42
cu atât vederea este mai bună. Acest test va stabili cât de grave sunt efectele cataractei sau ale
altor afecțiuni.
Testarea la lampa cu fantă. Folosind o lumină puternică – ”o lampă cu fantă” (Fig.37) –

medicul vă va lumina ochiul pentru a putea vedea eventuale răni sau schimbări. Un microscop
special este folosit pentru a vedea fiecare porțiune din fața ochiului, astfel că doctorul poate
vedea chiar și cea mai mică anomalie.
Figura 37. - Testare la lampa cu fantă
Examenul de retina. Cunoscut și sub numele de oftalmoscopie, acesta permite medicului să

vadă structurile fundului de ochi, pentru a verifica starea retinei și alte componente cheie. Poate fi
necesar, vi se vor pune picaturi de ochi, iar vederea va fi neclara pentru câteva ore.
2.7 Evoluție si complicații
Cataracta poate rămâne ușoară și poate trece deseori neobservată. Majoritatea cazurilor nu
provoacă tulburari vizuale și astfel nu necesită intervenție chirurgicală.
Cataracta senilă nucleară evoluează lent (uneori evoluția se extinde până la 10 ani),
scăderea vederii este progresivă, ajungând la ”umbra mâinii” senzația luminii. Prognosticul ei
vizual este bun prin aplicarea tehnicilor opreratorii moderne.
Cataractele tetanice au evoluție variabilă, uneori rămân staționare, alteori evoluează rapid
cu opacifierea totală a cristalinului și scăderea accentuate a A V până la perceperea luminii.
43
Cataracta din distrofia miotonică evoluează lent.
Cataracta din boli de piele evoluează după tipul bolii de bază în care apare. În
sclerodermie evoluția este severă.
Cataractele traumatice. Unele din cele directe se pot resorbi spontan în timp. Cele cu corp
strain metalic (siderozică și calcozică) au evoluție și prognostic sever, deoarece degenerarea
țesutului retinian poate continua și după extragerea corpului metalic și a cristalinului opac.
Cataractele determinate de agenți fizici și cele secundare sunt progresive și au deci

prognostic vizual nefavorabil.
Cataractele patologice de cauză generală (diabetică, endocrină si toxică) apar mai des la
tineri sau adulți tineri și au o evoluție rapidă spre maturație și hipermaturație cu prognostic vizual
mai rezervat.
Cataractele complicate se datorează dereglărilor metabolismului cristalinean cauzate de

procesele patologice oculare. Sunt cataractele cu cele mai mici șanse de recuperare a vederii.
În unele cazuri, disconfortul vizual și evoluția cronică a cataractei pot determina:
Cataracta severă, cu tulburări vizuale severe care influențează activitățile cotidiene (șofatul,
cititul)
Glaucomul – afecțiune oftalmologică în care se produce lezarea nervului optic.
Progresia bolii este legată de opacifierea gradată a cristalinului. Când acesta devine opac în
totalitate, are indicație de tratament chirurgical.
Cecitatea (orbirea – Figura-38 ) – complicație rară. Intervenția chirurgicală se realizează înaintea

apariției unei complicații atât de grave.
Figura 38. - Cecitatea
44
Cataracta juvenilă este rară, însă extrem de severă. În cazul în care cristalinul oprește lumina
către retină, centrul nervos vizual (situate în lobul occipital) nu se mai dezvoltă normal, cauzând
ambliopie care persistă și după tratatmentul chirurgical de corectare a cataractei.
2.8 Tratament
Tratamentul cataractei este necesar atunci cănd afecțiunea începe să disturbe în mod
semnificativ ritmul de viață propriu al pacientului și să împiedice desfășurarea normal a
activităților cotidiene.
Medicamentele nu intră în schema terapeutică a cataractei, deoarece nu există formule

chimice sau complexe de substranțe care să elimine opacitățile cristaliniene în mod complet. Însă
sunt metode pentru ameliorarea simptomatologiei specifice acesteia, prin picături (Figura-39)
administrate în sacul conjunctival, lentile de contact sau ochelari. Aceste formule sunt indicate în
scopul de a amăna pe cât cu putință îndepartarea chirurgicală a cataractei.
Figura 39. - Cataracta avansată
Fazele inițiale ale cataractei pot fi tratate prin purtarea unor ochelari speciali sau a unor lentile de
contact. Însă singurul tratament eficient pentru corectarea acestei boli este cel chirurgical.
Cel mai eficient tratament al cataractei și chiar singurul care poate îndepărta compet
afecțiunea este intervenția chirurgicală, utilizarea lentilelor de contact sau a ochelarilor nefiind
decât soluții temporare.
Evoluția afecțiunii este extrem de lentă, iar pericolul pierderii complete a vederii nu apare decât
după mulți ani de la instalarea cataractei. De aceea medicii oftalmologi pot apela la acestă metodă
45
de tratament după o perioadă mai lungă de la instalarea afecțiunii, atunci când pacienții acuză
tulburări grave ale vederii și degenerescențe progresive incontrolabile.
Rațiunea pentru care nu se recurge la intervențiile chirurgicale de la primele faze ale bolii este
riscul la care pot fi supuși pacienții, mai ales aceia cu o vârstă mai înaintată care pot asocia și alte
boli care pot interfera cu bunul demers al procedurii.
Intervenția chirurgicală este una din cele mai uzuale și mai sigure metode utilizate în tratamentul
cataractei, iar momentul optim pentru efectuarea acesteia este stabilit de comun acord între
medicul oftalmolog și pacient.
Se poate alege una dintre cele trei de mai jos :
Extracția intracapsulară – constă în îndepărtarea cristalinului opacifiat în totalitate, cu capsulă cu

tot, cu introducerea unui cristalin în camera anterioară. Datorită gravelor complicații intra și
postoperatorii, a fost înlocuită azi, aproape în totalitate, de extracția extracapsulară.
Extracția extracapsulară – constă în scoaterea nucleului și cortexului cristalinului, după care se

introduce implantul în membrana externă a cristalinului (sac capsular). Se recurge la această
metodă în cazul în care cataracta este foarte avansată, deoarece crește riscul de apariție a
complicațiilor. În operația de cataractă prin metoda extracapsulară, metodă mult mai
traumatizantă (în comparație cu facoemulsificarea) se face o incizie (tăietură) mare, care necesită
sutură cu mai multe fire (firele se scot la 4-6 săptămâni, în sala de operație), iar recuperarea după
operație este mult mai lentă și cu rezultate vizuale nu atât de bune ca prin metoda cu ultrasunete.
În stadii avansate, neoperată, cataracta poate produce complicații.
Cataracta avansată facoemulsificarea – constă în înlăturarea cristalinului (are rolul de a focaliza

razele luminoase receptate de retină) afectate și înlocuirea acestuia cu un cristalin artificial
(implant intraocular) care prezintă caracteristici similare cu cel natural sau cu o lentilă de contact
multifocală care elimină necesitatea utilizării ochelarilor. Eficienta este aproximativ 95%.
Facoemulsificarea (Figura-40) se realizează printr-o incizie oculară mică și prin utilizarea
tehnologiilor bazate pe principiul ultrasunetelor. Necesită anestezie locală (două mici injecții în
pleoapă sau picături), iar timpul necesar pentru îndepărtarea cataractei este de aproximativ 30 de
minute. Intervenția este de obicei ambulatorie, deci nu necesită spitalizare.
46
Figura 40. - Facoemulsificarea
2.9 Prognostic
Operația de cataractă nu necesită internare , deci recuperarea este destul de rapidă. Se

poate vedea după câteva ore iar după zile până la o săptamână vederea va fi recuperată complet.
După operație trebuie evitată orice activitate solicitantă și activitățile sportive. Se va putea
citi sau privi la telivizor, dar asta depinde de cât de repede iși revin ochii.
Complicații ale operației de cataractă includ:
Vederea neclară. Cea mai întâlnită complicație în urma operației, afectează mai puțin de 1
persoană din 10 care se opereză. Acest lucru se întâmplă pentru că partea ochiului unde este
amplasat cristalinul artificial devine tulbure din cauza inflamației. Se poate corecta cu operație
laser, care de obicei dă rezultate bune.
Ruperea capsule cristalinului-parte din ochi care conține cristalinul.
Îndepărtarea incomplete a cataractei.
Iritarea sau inflamația retinei.
Alte complicații foarte rare include detașarea retinei și infecțiile ocular.
Majoritatea celor care fac operația de cataractă vor avea nevoie să poarte ulterior ochelari pentru
că lentilele monofocale focalizeză doar la o anumită distanță.
47
2.10 Profilaxie
O serie de strategii sunt de ajutor pentru prevenția apariției cataractei, cum ar fi:
- Adoptă o alimentație sănătoasă care să include multe fructe și legume. Fructele și legumele sunt
bogate în antioxidanți, vitamin (C și E) și minerale, care contribuie la menținerea sănătății
ochilor, reduc riscul de a dezvolta cataracta.
- Evitarea toxicelor (fumat, consum excesiv de alcool)
- Poartă ochelari de soare. Lumina ultraviolet a soarelui poate contribui la dezvoltarea cataractei.
Poartă ochelari de soare care blochează razele ultraviolet B (UVB) atunci când ești afară.
- Respectă regulole de protecția muncii (unele profesii sunt expuse contractului cu radiații)
- Mergi regulat la medic pentru examenul oftalmologic. Examinarile ocular contribuie la

depistarea cataratei și a altor probleme oculare încă din stadiile precoce. Întreabă medicul care
este frecvența cu care trbuie să efectuezi aceste controale (multe boli ocular, incorect tratate, se
pot complica cu cataractă)
- Gestionează-ți problemele de sănătate. Urmează planul de tratament dacă ai diabet sau alte
afecțiuni generale (tiroidiene, vasculare) care cresc riscul de cataractă.
- Supravegherea evoluției sarcinii (pentru evitarea apariției la copil a cataractei congenitale)
48
CAPITOLUL III - PREZENTAREA CAZULUI CLINIC ŞI A PLANULUI

DE ÎNGRIJIRE
3.1 CULEGEREA DATELOR
1. Informații generale:
Nume: M.
Prenume: A.
Vârsta: 68ani
Sex: feminin
Domiciliul: Sibiu
Ocupaţia: pensionară
Religia: Ortodoxă
Stare civilă: văduvă
Naţionalitate: română
Grup sangvin: 0I, Rh+
Înălțime : 1.62m
Greutate: 60 kg
Data internării: 10.05.2022
Data externării: 16.05.2022
Secția: Oftalmologie
Foaie observație: 10486
Zile de spitalizare: 6 zile
Statut: Asigurat CNAS
Stare la externare: Ameliorat
49
2 Anamneza
1.Antecedente heredo-colaterale:
- mama , tata : decedați
2.Antecedente personale:
- fiziologice: - menarha la 14 ani
- menopauza la 50 ani
- copii 2
- avorturi 0
- patologice: - diabet zaharat tip 1;
- a suferit toate bolile copilăriei
3.Condiții de viaţă şi de muncă:
- în prezent este pensionară.
- a lucrat ca femeie de serviciu la o şcoală generală.
- locuieşte la casă în condiţii bune.
- în timpul liber și-l petrece in gospodărie
- activități preferate: lucrul manual și vizionarea de filme la TV
4.Comportare faţă de mediu:
- nu consumă alcool si țigării
- consumă zilnic 1 cană de cafea
- afirmă că nu este alergică la polen, praf, produse alimentare si medicamente.
- pacienta nu este pretențioasă la mâncare
- preferă hrana caldă , gătită , dulciurile si fructele
3. Motivele internării:
- îngustarea cămpului vizual la ochiul drept
- încețoșarea vederii
50
- acuză scăderea acuității vizuale.
4. Istoricul bolii:
Pacienta în vârsta de 68 ani, s-a internat pe baza cuponului de pensie la Spitalul Clinic Județean
de Urgență Sibiu pe secția Oftalmologie acuzânt îngustarea câmpului vizual la ochiul drept.
Diagnosticul de certitudine a fost dat de medicul de specialitate din secția de Oftalmologie :

Cataracta capsulară posterioară patologică la ochiul drept.
5.Diagnostic medical la internare:
- Cataracta capsulară posterioară patologică la ochiul drept
Examen clinic local:
a). Examen microscopic
- ochiul drept: normal, cu excepția cristalinului, care este opacifiat
- orbita: configurată normal
- pleoapa: aspect de mobilitate normală
- căile lacrimare: fluid lacrimal normal
b) Examen cu rol determinat în:
- studiul complex al orbitei și canalului optic
- corpi străini intraoculari: nu sunt prezenți
c) Explorarea funcțională a analizatorului vizual:
- determinarea acuității vizuale
- măsurarea câmpului vizual
- determinarea simțului cromatic
- măsurarea tensiuni intraoculare
51
EVALUAREA CELOR 14 NEVOI FUNDAMENTALE LA INTERNARE (10.05.2022).
1.NEVOIA DE A RESPIRA ȘI A AVEA O BUNĂ CIRCULAŢIE
Respiraţia:
- frecvenţă, ritm, amplitudine: R = 16 respiraţii/minut
- aspectul toracelui: normal
- simetria mișcărilor respiratorii : ambele hemitorace prezintă aceeași mișcare de ridicare și

coborâre în timpul inspirație și expirației
- nu prezintă tuse
- nu prezintă expectorație
Circulaţia:
- artere periferice pulsatile
- puls, frecvenţă, ritm: AV = 68 pulsații/minut
- tensiunea arterială sistolică/diastolică: TA = 130/70 mmHg
- nu prezintă semene și simptome specifice afecțiunilor cardio vasculare
- factor de risc: nu fumează, nu este o persoană sedentară, alimentație echilibrată
Tabelul nr. 1 - Analize de laborator
Denumire investigaţie Interval de referință Valori obţinute
Testul Real Time PCR Covid-19 Negativ Negativ
Leucocite (%) 4-10 % 18.3 %
Limfocite (%) 25-35 % 33.3 %
Monocite (%) 3 -14 % 9.8 %
Neutrofile (%) 50-70 % 76.1 %
Bazofile (%) 0.1-1 % 0.9 %
52
Eozinofile (%) 0.1-4 % 8.8 %
Eritrocite 4.3-5.7 M/uL 4.4 M/uL
Hemoglobină 12-15 g/dL 15,5 g/dL
Hematocrit 37-47 % 47.9 %
Volum mediu eritrocitar 80-94 fL 85.3 fL
Trombocite 150 -450 K/uL 230 K/uL
Trombocitocrit 0.17-0.35 % 0.17 %
Volum mediu trombocitar 9-13 fL 10.6 fL
Fibrinogen 180-350 mg/dL 386.2 mg/dL
VSH 2-20 h 22 h
Timp Quick. 9.8-12.1 sec 12.1 sec.
Activitate de protrombină 70-100 % 98.7 %
INR 0.85-1.15 sec. 1.05 sec.
TGO 5-17 U.I. 18 U.I.
TGP 4-13 U.I. 17 U.I.
Colesterol seric total 109-202 mg/dL 252 mg/dL
Amilază serică 3.5-7.2 mg/dL 88 mg/dL
Glicemie serică 80- 120 mg% 138 mg%
Ionograma Na+ 130-150 mEq/l 150.9 mEq/l
Ionograma K + 3.5- 5 mEq/l 3.68 mEq/l
Creatinină serică 0.6-1.2 mEq/l 1.3 mEq/l
Uree serică 20- 40 mg/L 56 mg/L
Acid uric seric 3-5 mg/L 6 mg/L
Proteina C reactivă 0-5 mg/L 2.49 mg/L
Exudat fardingian cultură bacterii Pe medii de cultură nu s-au dezvoltat germeni
53
patogeni pneumoniae.
2. NEVOIA DE A BEA ŞI A MÂNCA
Obişnuinţe alimentare:
- orarul meselor: 3 mese/zi
- lichide consumate: 1500 ml/zi
- regim dietetic pentru diabet
Starea de nutriţie:
- moderată
Cunoştinţele pacientei:
- necesităţile organismului de hrană şi lichide îi sunt cunoscute
- modul de alimentaţie echilibrat
- nu prezintă incapacitate de a se alimenta.
3. NEVOIA DE A ELIMINA
Mod de eliminare:
- micțiuni frecvente şi nedureroase, urină normală 4-5/zi
- Diureză: 1400 ml/zi
- materii fecale: scaun normal 1/zi
Simptome prezente:
- transpirații normale;
- dureri abdominale : NU
- semen de deshidratare : NU
- evacuare involuntară de urină și scaun : NU
54
Tabelul nr. 2 - Examen sumar de urină
Aspecte urmărite Valori normale Valori obţinute
Culoare Galben – citrin Galben
Aspect Clar Clar
Reacţie Acidă Acidă
pH 5.0-7.0 5.5
Densitate 1015-1025 1018
Albumina Absent Absent
Puroi Absent Absent
Glucoza Abesent/prezent Prezent
Pigment biliar Absent Absent
Sediment urină frecvente celule epiteliale, 5-6 hematii pe
câmp, densitate urinară normală, aspect clar.
4. NEVOIA DE A SE MIŞCA ŞI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ
Sistemul osteoarticular:
- integru
Amplitudinea mişcărilor:
- mobilitate articulară: DA
- forță musculară: DA
Mod de deplasare:
- nu se poate deplasa singură datorită scăderii acuitații vizuale
- insoțită la internare, cu mijloace auxiliare
55
Poziţia corpului şi a membrelor:
- are capacitatea de a se transfera de pe o suprafată pe alta
- efectuează mișcările corpului în mod normal
Efectele imobilizării:
a) Fizice:
- musculo-scheletice: NU
- respiratorii: NU
b) Psihice:
- depresie: NU
- modificări de comportament: NU
5. NEVOIA DE A DORMI ŞI A SE ODIHNI
Obişnuinţe de somn:
- doarme în medie 3-4 ore/noapte
- calitate somnului: nesatisfăcătoare
Manifestări ale tulburărilor de somn:
- treziri frecvente
- ațipiri în timpul zilei
- oboseală
Factori care pot influenţa somnul:
- mediu necunoscut
- stresul emoțional: frica de operație și de a nu își pierde definitiv vederea
Măsuri de ameliorare:
- metode utilizate (masaj, relaxare, medicamente).
56
6. NEVOIA DE A SE ÎMBRĂCA ŞI DEZBRĂCA
Capacitatea de a se îmbrăca şi dezbracă:
- are capacitate, nu necesită ajutor
Atitudinea pacientei:
- poartă îmbrăcăminte adecvată vârstei
- nu refuză să se îmbrace şi să se dezbrace.
7. NEVOIA DE A-ȘI MENŢINE TEMPERATURA CORPULUI ÎN LIMITE NORMALE
Temperatura corpului:
- valoarea temperaturii corpului dimineaţa şi seara: 36,2° C - 36,4°C
- se adaptează la temperaturi scăzute / ridicate
- la temperaturi scăzute se refugiază în mediul cald, se îmbracă cu haine groase, bea lichide calde
Semne si simptome:
- hipertermie: NU
- hipotermie: NU
8. NEVOIA DE A FI CURAT , ÎNGRIJIT , DE A PROTEJA TEGUMENTELE ŞI

MUCOASELE
Tegumente şi mucoase:
- coloraţie: uşor palide şi umede
- unghii îngălbenite, păr friabil
- tegument cald şi umed, acoperit cu transpirații abundente
- aspect îngrijit
- elasticitatea pieli: normală
Atitudine faţă de îngrijirile personale:
- preocupare, interes faţă de îngrijirile igienice
57
- pacienta nu își poate desfașura singură îngrijirile igienice din cauza scăderi acuității vizuale
- cunoaşte importanţa îngrijirilor igienice şi modul de menţinere a sănătăţii.
9. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE
Aprecierea riscului de accidente:
- stare emoţională: anxioasă
- gradul de conștiență prezent
- mobilitate: deficitară
- percepție senzorială afectată: deficit de văz
- accidente legate de modul de viată: NU
- grija în satisfacerea nevoilor şi menţinerea sănătăţii
- respectă prescripția medicamentelor indicate, a căilor de administrare a dozei
- respectă normele de asepsie
10. NEVOIA DE A COMUNICA
Comunicarea verbală:
- limbaj adecvat, coerent
- facies congetiv
- gesturile sunt în concordanţă cu mesajul verbal
Percepţia mesajului:
- în concordanţă cu realitatea.
Starea mentală:
- orientată în timp şi spaţiu.
11. NEVOIA DE A ACȚIONA CONFORM PROPRIILOR CONVINGERI ȘI VALORI , DE A

PRACTICA RELIGIA
58
Comportamente şi atitudini:
- respectă restricţiile impuse de religie
- nu sunt conflicte între credinţa sa şi practica medicală
- acceptarea asistentei medicale calificate
- nu percepe boala ca pe o pedeapsă
Implicaţii asupra îngrijirilor:
- acceptarea procedurilor medicale și asistenţei medicale.
12. NEVOIA DE A FI PREOCUPAT ÎN VEDEREA REALIZĂRII
Performanţa rolului:
- rolul asumat în familie, societate, şi importanţa lui pentru pacientă
- își ajută familia la treburile gospodăreşti
- mulţumită de viaţa sa de pânǎ acum.
13. NEVOIA DE A SE RECREA
Obiceiul de a se recrea:
- timpul liber și-l petrece în gospodărie
- efectuează lucrul manual
- îi place să meargă, în parc la plimbare, să vizioneze știri
- prezintă interes faţă de activităţi recreative
14. NEVOIA DE A ÎNVĂŢA CUM SĂ-ȚI PĂSTREZI SĂNĂTATEA
Nivel actual de cunoştinţe:
- pacienta întreabă despre explorări, tratament şi evoluţia bolii
59
- este receptivă la recomandările făcute de medic
- se informează, pune întrebări despre boală
- se preocupă să afle cât mai multe despre boala sa
Factori care motivează învăţarea:
- forța psihică, mediul
STABILIRE A GRADULUI DE DEPENDENŢĂ LA INTERNARE (10.05.2022)
Tabelul nr. 3 - SCALA NORTON DE EVALUARE
Scor de
Stare fizică Stare mentală Mobilitate Activitate Incontinență dependenţă
la
internare
4 3 3 4 4 18
medie apatie ușor ajutor mediu nu Dependență

afectată moderată
60
Tabelul nr. 4 - Grila de stabilire a gradului de dependenţă la internare (10.05.2022)
Nr.Crt. Nevoia fundamentală Dependent Independent Scor de

dependență
1. Nevoia de a respira şi de a avea o X 2

bună circulaţie
2. Nevoia de a bea şi a mânca X 2
3. Nevoia de a elimina X 2
4. Nevoia de a se mişca şi a avea o X 1

bună postură
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni X 1
6. Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca X 2
7. Nevoia de a-și menţine temperatura X 2

corpului în limite normale
8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a X 1
proteja tegumentele şi mucoasele
9. Nevoia de a evita pericolele X 1
10. Nevoia de a comunica X 2
11. Nevoia de a acţiona conform X 2

propriilor convingeri şi valori, de a
practica religia
12. Nevoia de a fi preocupat în vederea X 2

realizării
13. Nevoia de a se recrea X 2
14. Nevoia de a învăţa cum să-ţi X 2

păstrezi sănătatea
Scor dependență 24 – Dependență moderată
61
3.2 ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR:
Nevoi prioritar alterate la internare (10.05.2022-13.05.2022):
1. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură.

2. Nevoia de a dormi şi a se odihni.
3. Nevoia de a fi curat, îngijit, de a proteja tegumentele si mucoasele
4. Nevoia de a evita pericolele
Diagnostice de nursing:
1. Alterarea mobilități legată de scăderea acuitații vizuale manifestată prin dificultate de a

evita pericolele.
2. Perturbarea somnului din cauza suprasolicitări senzoriale, manifestată prin oboseală.
3. Deficit de îngrijire legată de îngustarea câmpului visual, manifestat prin incapacitatea de
efectuarea a igienei.
4. Potențial de accident datorită limitării vizuale si mobilitații limitate.
62
Tabelul nr. 5 – Plan de nursing
III.OBIECTIVE IV.INTERVENȚII V.EVALUARE
autonome delegate
1. Pacienta să se - Ajut pacienta să se -Recoltez analize de sânge - Pacienta se

deplaseze în deplaseze în satisfacerea prin puncţie capilară; deplasează în
siguranță; unor nevoi și o încurajez; siguranță;
- La indicația medicului:
Combaterea
- Educ pacienta că nu măsor funcțiile vitale și - Functiile vitale
durerii oculare.
terbuie să facă mișcări administrez : sunt în limite
bruște, să nu se aplece, să normale:
Ketonal 1 tb/zi
doarmă pe partea
TA =130/70 mm
neoperată; Calmogen 1 tb/zi
Hg;
- Apreciez localizarea Viplex 3 tb/zi
P=72 b/min
durerii, severitatea ei pe o
scală de la 1 la 10; R=16 r/min
- Aduc la cunoștiința T= 36,2*C

pacientei că trebuie să
-Bilanțul hydric,
consume 2 l de ceai
pacienta a
neîndulcit;
consumat 2 l de
-Cer pacientei să anunțe ceai
orice schimbare a stării
-Durerea a scăzut
generale.
în intensitate
2. Pacienta să fie - Apreciez nivelul de - Pacienta

familiarizată cu integritate fizică și psihică manifestă sigurantă
salonul și să evite a pacientei; și încredere în
eventualele cadrele medicale;
- Familiarizez pacienta cu
accidentări. este familiarizată
mediul spitalicesc,
cu încăperea și cu
încăperea și obiectele din
obiectele din jur.
jur și asigur un mediu de
securitate , liniște;
- Sfatuiesc pacienta să
apeleze la cadrele
63
medicale oricând are

nevoie de ceva.
3. Pacienta să aibă - Creez un mediu calm, - La indicația medicului - Somnul pacientei

un somn odihnitor. relaxat ca pacienta să-și administrez sedative: se ameliorează,
împărtășească pacienta prezintă
Nitrozepam 1tb/zi
sentimentele și temerile, un somn
încurajez exprimarea lor corespunzător, atât
și ascult cu atenție; cantitativ cât și
calitativ.
- Aerisesc salonul în
fiecare seară înaintea
orelor de culcare și ziua
înainte orelor de odihnă
ale amiezii;
- Liniștesc pacienta cu
privire la starea sa
explicându-i scopul și
natura intervențiilor;
- Asigur o cană de lapte

cald înainte de culcare;
- Observ și notez orarul și

calitatea somnului.
4. Pacienta să fie -Apreciez potențialul de -Administrez medicația - Bolnava nu

îngrijită din punct infecție, observ marginea prescrisă de medic: prezintă semen de
de vedere igienic; intervenției chirurgicale infecție; prezintă
TOBRADEX-3picături/zi
până când va putea pentru eventualele tegumente și
să se deservească acumulări de secreții ALGOCALMIN – 2tb/zi mucosase curate și
singură. purulente; intacte.
1 flacon Glucoză 5%
-Mențin curată și uscată
incizia;
-Am aplicat pansamente

sterile ca să reduc riscul
infectării plăgii iar
tehnicile aseptice previn
contaminarea și
transmiterea infecțiilor
bacteriene în plagă;
64
-Instruiesc să raporteze
semen de infecție eventual
temperatură, dureri
abdominale, puroi în
plagă;
-Supraveghez ca bolnava
să nu prezinte alterarea
integrității tegumentelor.
Nevoi prioritar alterate în perioada ( 13.05.2022 – 16.05.2022)
1. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură.

2. Nevoia de a fi curat, îngijit, de a proteja tegumentele si mucoasele.
3. Nevoia de a evita pericolele.
Diagnostice de nursing:
1. Postura inadecvată, legată de boală manifestată prin dificultate de schimbare a poziției.
2. Dificultatea menținerii tegumentelor curate din cauza operației manifestat prin incapacitatea de
efectuare a igienei.
3. Pierderea echilibrului legată de scăderea acuității vizuale manifestată prin riscul de accidente.
65
Tabelul nr. 6 – Plan de nursing
III.OBIECTIVE IV.INTERVENȚII V.EVALUARE
autonome delegate
1 Pacienta să -Instalez pacienta în pat, respectând -La indicația -Pacienta prezintă

prezinte o postură pozițiile anatomice ale diferitelor medicului: măsor o postură
adecvată. segmente ale corpului; funcțiile vitale și adecvată;
administrez:
-Aplic tehnici de îngrijire curentă, -Funcțiile vitale
necesar obțineri stării de satisfacție; Ketonal 1 tb/zi sunt în limite
normale:
-Învaț pacienta care este postura Calmogen 1 tb/zi
adecvată și cum să efectueze TA = 130/70 mm
Viplex 3 tb/zi
exerciții musculare active; Hg;
-Planific un program de exerciții și P=72 b/min;

de mers, în funcție de capacitatea
R=16 r/min;
pacientului;
T= 36,2*C.
-Cer pacientei să anunțe orice
schimbare a stării generale.
2 Pacienta să fie -Asigur igiena tegumentelor și a -Administrez -Bolnava nu

îngrijită din punct lenjeriei de pat și corp; medicația prescrisă prezintă semen de
de vedere igienic; de medic : infecție; prezintă
-Am aplicat pansamente sterile ca să
până când va putea tegumente și
reduc riscul infectării plăgii, iar Tobradex – 3 pic/zi
să se deservească mucoase curate și
tehnicile aseptice previn
singură. Algolcalmin – 2 tb/zi integre.
contaminarea și trensmiterea
infecțiilor bacteriene în plagă; -Efectuez hidratare
parenterală cu
-Schimb poziția pacintului la fiecare
soluție izotonică
două ore;
(Glucoza de 5% ) iv
-Masez regiunile predispuse la
escare, aplic pudră de talc;
66
-Supraveghez bolnava să nu
prezinte alterarea integrității
tegumentelor.
3 Potențial de -Supraveghez pacienta și asigur -Pacienta afirmă o

atingere a securitatea mediului prin inlăturarea stare de bine fizic
integrității fizice obiectelor contondente; și psihic, este
datorită deficitului familiarizată cu
-Familiarizez pacienta cu salonul,
vizual. încăperea și
precum și cu topografia secției;
obiectele din jur.
- Am efectuat exerciții de mers în
salon și în afara acestuia cu ochii
ocluzionații;
-Asigur condiții de mediu adecvate

(camera aerisită, temperatura
adecvată, semiobscuritate);
-Furnizez explicații clare și deschise

asupra îngrijirilor programate.
EVALUAREA CELOR 14 NEVOI LA EXTERNARE (16.05.2022)
1.NEVOIA DE A RESPIRA ȘI A AVEA O BUNĂ CIRCULAŢIE
Respiraţia:
- ritmul respirației -normal
- frecvenţă, amplitudine: R = 16 respiraţii/minut
- ritmul respirației: normal
- simetria mișcărilor respiratori: ambele hemitorace prezintă aceeași mișcare de ridicare și

coborâre în timpul inspirației și expirației
- nu prezintă: tuse, expectorație
Circulaţia:
67
- puls, frecvenţa, ritm: AV= 68 pulsaţii/min
- tensiunea arterială: sistolică, diastolică: TA= 110/70 mmHg
- nu prezintă semen și simptome specifice afecțiunilor cardio vasculare.
Tabelul nr. 7 - Analize de laborator
Denumire investigaţie Interval de referință Valori obţinute
Leucocite (%) 4-10 % 10.3 %
Limfocite (%) 25-35 % 33.3 %
Monocite (%) 3 -14 % 9.8 %
Neutrofile (%) 50-70 % 69.1 %
Bazofile (%) 0.1-1 % 0.9 %
Eozinofile (%) 0.1-4 % 4%
Eritrocite 4.3-5.7 M/uL 4.4 M/uL
Hemoglobină 12-15 g/dL 15,1 g/dL
Hematocrit 37-47 % 47.2 %
Volum mediu eritrocitar 80-94 fL 85.3 fL
Trombocite 150 -450 K/uL 230 K/uL
Trombocitocrit 0.17-0.35 % 0.17 %
Volum mediu trombocitar 9-13 fL 10.6 fL
Fibrinogen 180-350 mg/dL 350.5 mg/dL
VSH 2-20 h 20 h
Timp Quick. 9.8-12.1 sec 12.1 sec.
Activitate de protrombină 70-100 % 98.7 %
INR 0.85-1.15 sec. 1.05 sec.
TGO 5-17 U.I. 17 U.I.
68
TGP 4-13 U.I. 13 U.I.
Colesterol seric total 109-202 mg/dL 241 mg/dL
Amilază serică 3.5-7.2 mg/dL 80 mg/dL
Glicemie serică 80- 120 mg% 121 mg%
Creatinină serică 0.6-1.2 mEq/l 1.1mEq/l
Uree serică 20- 40 mg/L 38 mg/L
Acid uric seric 3-5 mg/L 5 mg/L
Proteina C reactivă 0-5 mg/L 2.49 mg/L
2. NEVOIA DE A ELIMINA
Mod de eliminare:
- micțiuni frecvente şi nedureroase, urină normală 4-5/zi
- diureza: 1500 ml/zi
- materii fecale (frecvenţe, caracteristici) scaun normal
- transpirație: normală
- nu prezintă evacuare involultată de urină și scaun.
Tabelul nr. 8 - Examen sumar de urină
Aspecte urmărite Valori normale Valori obţinute
Culoare Galben – citrin Galben
Aspect Clar Clar
Reacţie Acidă Acidă
pH 5.0-7.0 5.3
Densitate 1015-1025 1016
69
Albumina Absent Absent
Puroi Absent Absent
Glucoza Abesent/prezent Prezent
Pigment biliar Absent Absent
Sediment urină frecvente celule epiteliale,1-2 hematii pe
câmp, densitate urinară normală, aspect clar.
3 NEVOIA DE A SE MIŞCA ŞI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ
- sistemul osteoarticular şi muscular: integru, amplitudine în mişcării
- atitudini în funcţie de conformitate şi de mişcări efectuate.
- pacienta de deplasează singură cu usurință.
4. NEVOIA DE A DORMI ŞI A SE ODIHNII
- obişnuinţe de somn: doarme 7-8 ore pe noapte
- calitatea somnului satisfăcătoare
- nu este alterat ritmul de somn - veghe
- îşi cunoaşte necesităţile de somn ale organismului
- nu prezintă manifestării ale tulburărilor de somn
- măsurii de ameliorare: (medicamente).
5. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE
Aprecierea riscului de accidente:
- mobilitatea este normală
- cunoaște riscurile bolii

70
- respectă măsurile de asepsie și antisepsie
- acceptă procedurile medicale efectuate la indicația medicului.
6. NEVOIA DE A FI CURAT, INGRIJIT, DE A PROTEJA TEGUMENTELE SI

MUCOASELE
Pielea :
- colorație: pigmentație normal
- turgor: elesticitatea pieli normală
- integritatea făra leziuni
Părul:
- aspect îngrijit
Unghii:
- aspect normal
- mod de îngrijire tăiate scurt
- culoare normală
Atitudinea față de îngrijirea personală
- pacienta își efectuează ingiena cu ușurință
- preocupare, interes fată de îngrijirile igienice
- cunoaște importanța îngrijirilor igienice și modul de menținere a sănătății
71
Tabelul nr. 9 - Grila de stabilire a gradului de dependență la externare
Nr.Crt. Nevoia fundamentală Dependent Independent
1. Nevoia de a respira şi de a avea o X

bună circulaţie
2. Nevoia de a bea şi a mânca X
3. Nevoia de a elimina X
4. Nevoia de a se mişca şi a avea o X

bună postură
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni X
6. Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca X
7. Nevoia de a-și menţine temperatura X

corpului în limite normale
8. Nevoia de a fi curat,îngrijit, de a X
proteja tegumentele şi mucoasele
9. Nevoia de a evita pericolele X
10. Nevoia de a comunica X
11. Nevoia de a acţiona conform X

propriilor convingeri şi valori, de a
practica religia
12. Nevoia de a fi preocupat în vederea X

realizării
13. Nevoia de a se recrea X
72
14. Nevoia de a învăţa cum să-ţi X

păstrezi sănătatea
Recomandări la externare
În urma rezultatelor obținute, la externarea pacientului i s-a recomandat:
-regim alimentar de consistentă moale în primele 5 zile;
-evitarea stresului și a emoțiilor puternice;
-să se prezinte la control periodic, chiar și atunci când nu are nici o acuză oculară;
-să doarmă în cameră bine aerisită și obscură;
-când citește, lumina să vină din lateral;
-să nu se aplece 4-5 săptămâni, deoarece îi va creste tensiunea intraoculară și poate compromite
intervenția.
Tabelul nr 10 Plan terapeutic
Nr.crt Data Ziua 1 Ziua 2 Ziua 3 Ziua 4 Ziua 5 Ziua 6
Medicamente
1 Ketonal - - - X X -
2 Viplex - X X X X X
3 Algolcalmin - - X X X -
4 Nitrozepam X X - - - -
5 Calmogen - - X X - -
6 Tobradex - - X X X X
7 Glucoză 5% - X X - - -
73
FOAIE DE TEMPERATURĂ
CNP 2 5 4 0 2 3 1 5 9 0 0 0 1
Numele…………………M…………………. Prenumele…………….….…A……………………..
Anul: 2022 luna: mai Nr. foii de observaţie: 51234 Nr. salon: 4 Nr. pat: 2
Ziua 10 11 12 13 14 15
Zile de boalå 1 2 3 4 5 6
Temperatură
Respiraţie
T.A.
Puls
D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S
35 30 160 41O
30 25 140 40O
25 20 120 39O
52
20 15 100 38 O
15 10 80 37O
10 5 60 36O
5 0 40 35O
Lichide ingerate 1500 2000 1500 2500 2200 2300

Diureze 1400 1500 1400 1500 1400 1500
Scaune
Dietă RN RN RN RN RN RN
CAPITILUL IV TEHNICI DE NURSING ȘI INVESTIGAȚII
4.1 PERFUZIA INTRAVENOASĂ
Definiție-reprezintă introducerea pe cale parenterală, picatură cu picatură, a soluției

medicamnetoase pentru reechilibrare hidroelectrolitică, hidroionică și volemică a organismului.
Figura 41. - Perfuzia intravenoasă
Scop – hidratarea și mineralizarea organismului;
-administrarea medicamentelor la care se urmărește un efect prelungit;
-depurativ, diluand și favorizand excreția din organism a produșilor toxici;
-completarea proteinelor sau a altor componente sanguine;
-alimentarea pe cale parenterală.
Pregătirea perfuziei intravenoase
a)Pregătirea materialelor
-dezinfectante- alcool iodat
-materiale pentru puncția venoasă( vezi puncția venoasă)

-perfuzor( ambalat de unică folosință)
-seringi și ace de unică folosință( se verifică integritatea ambalajelor, valabilitatea sterilizării,

lungimea și diametrul acelor)
-soluția de perfuzat
-pompă de perfuzie automată
-robinete cu două sau mai multe căi
-branulă
-fluturaș
b) Pregătirea pacientului
Psihic și fizic ( vezi puncția venoasă)
Execuția
-asistenta se spală pe maini și îmbracă mănușile
-pregătește soluția de perfuzat
-montează aparatul de perfuzat și lasă lichidul să circule prin tuburi ( evitand contaminarea
sistemului) pt îndepărtarea aerului.
Figura 42. - Montarea aparatului de perfuzat
-alege vena
-aplică garoul
74
-dezinfectează locul puncției cu alcool iodat de la centru în afară
-introduce acul , branula în venă
-scoate garoul și atașează tuburile, deschide prestubul, fixează rata de flux 60 picături /minut
-menține locul de perfuzie acoperit cu pansament steril
-schimbă pansamentul la 24 h și inspectează zona
-schimbă punga cu soluție sau flaconul, înainte de golirea completă a precedentei.
Figura 43. - Locul perfuziei intravenoase
Îngrijirea ulterioară a pacientului
-la sfarșitul perfuziei se exercită o ușoară presiune asupra venei cu un tampon și se retrage acul în
direcția axului vasului
-se așează pacientul comod,se supraveghează și i se dau lichide dacă este permis.
Reorganizare
-materilele folosite se îndepărtează în locuri special amenajate( in saci galben, cutie galbenă)
Notarea în foaia de observație
-se notează tehnica, precum și eventualele accidente
Accidente
-hiperhidratarea(la cardiaci poate determina edem pulmonar acut)- se reduce ritmul sau se
întrerupe perfuzia, se administrează tonice-cardiace la indicația medicului.
-embolie gazoasă-prin pătrunderea aerului în curentul circulator
-revărsarea lichidului în țesuturile perivenoase poate da naștere la flebite , necroze.
-coagularea sangelui pe ac sau canulă-se previne prin perfuzarea lichidului cu soluție de heparină.
75
4.2 EXAMENUL FUNDULUI DE OCHI
Examenul fundului de ochi este o investigaţie ce a evoluat mult in ultimii ani si este tot mai
des folosită nu numai pentru tratarea ochilor ci și ca mod de investigare de sine stătătot pentru
afectiuni ale creierului.
Figura 44. -Ochi cu pupila nedilatată – ochi cu pupila dilatată
Indicaţii – Examenul fundului de ochi, practicat sistematic cu prilejul oricărui examen

oftalmologic complet, este indicat pentru a stabili diagnosticul afecţiunilor retinei și pe cele ale
coroidei (membrana lipită de retină cu rol în nutriţia acesteia). El dă posibilitatea, de asemenea,
să se observe vascularizaţia retiniană, care poate fi modificată de numeroase boli. Foarte multe
boli oculare (desprinderea retinei) sau generale, cum ar fi diabetul, dau anomalii ale fundului de
ochi.
76
Figura 45. - Examenul efectuat cu oftalmoscopul
Tehnica – Examenul este efectuat cu două tipuri de aparate: un oftalmoscop, cu sau fără
interpunerea unei lentile puternic convergente(Goldmann), sau un biomicroscop (lampa cu fantă).
Oftalmoscopul servește la examinarea polului posterior al ochiului (centrul retinei,vasele
retiniene, pupila si macula).
Biomicroscopul este utilizat pentru examinarea microscopică a polului anterior, a vitrosului şi a

polului posterior, prin realizarea de secţiuni optice ale mediilor oculare. O dilataţie pupilară
prealabilă este necesară şi poate fi provocată cu ajutorul unor midriatice, cu scopul de a permite o
viziune mai largă. Odată dilataţia realizată, examenul nu durează mai mult de 3 minute pentru un
ochi.
Nu doar afecţiunile retinei pot fi diagnosticate astfel. Iată şi alte boli depistate prin examenul
fundului de ochi:
Cataracta este o afecţiune degenerativă a cristalinului care apare la persoanele vârstnice şi duce la
scăderea acuitaţii vizuale până la pierderea vederii. Cataracta se dezvoltă diferit de la un pacient
la altul, viteza putând să difere si de la un ochi la altul pentru acelaşi pacient. Cele mai multe
cataracte la persoanele în vârsta se dezvoltă progresiv într-o perioadă de câtiva ani. Alte
cataracte, în special la oamenii mai tineri si persoanele cu diabet, pot să progreseze rapid pe o
perioadă scurtă de timp. Este imposibilă predicţia asupra vitezei de dezvoltare a cataractei la o
persoană anume.
Efecte secundare – Dilataţia pupilei, care nu este practicată în cazul glaucomului cu

unghi închis, antrenează o vedere neclară care rămâne deranjantă timp de mai multe ore dupa
examen. Nu conduceţi dupa examinarea fundului de ochi!
Pentru pacienţii tineri, care nu prezintă probleme deosebite, folosirea picăturilor de dilatare a
77
pupilei nu este obligatorie, însa în cazul pacienţilor mai în vârsta examinarea poate fi îngreunată
de prezența cataractei, de exemplu. Picăturile devin astfel o necesitate. Daca aceste investigaţii nu
ofera indicii suficiente pentru stabilirea diagnosticului, medicul poate efectua analize
suplimentare, precum analiza câmpului vizual, tomografia de nerv optic.
Figura 46 . - Examenul efectuat cu biomicroscop (lampa cu fantă).
78
4.3 INSTILAȚIA OCULARĂ
Administrarea medicamentelor pe mucoasa conjunctivală (în sacul conjunctival) are ca și

obiectiv obținerea efectului terapeutic.
Figura 47. - Instilația oculară.
Pregătirea materialelor
• tavă medicală/cărucior pentru medicamente
• picături (colire) sau unguente prescrise de medic
• ser fiziologic steril
• comprese de tifon sterile
• şerveţele
• pipetă
• mănuşi sterile
• recipient pentru colectarea materialelor folosite
Pregătirea pacientului
a) Psihică:
• informaţi pacientul şi explicaţi procedura
79
• explicaţi efectul terapeutic şi eventualele reacţii
• informaţi-vă asupra eventualelor alergii
• instruiţi pacientul să nu se mişte pe parcursul administrării
• explicaţi orice altă recomandare terapeutică adiţională necesară
b) Fizică:
• asiguraţi intimitatea
• asiguraţi poziţia corectă a pacientului – decubit dorsal sau şezând cu capul dat pe spate
Tehnica :
• verificaţi recomandarea medicală
• identificaţi pacientul
• atenţionaţi pacientul să nu se mişte în timpul procedurii
• asiguraţi o lumină adecvată
• poziţionaţi pacientul culcat sau şezând cu capul dat pe spate

• spălaţi mâinile cu apă şi săpun/ îmbrăcaţi mănuşi sterile
• deschideţi fanta palpebrală din interior spre exterior folosind comprese sterile îmbibate în
ser fiziologic
• aspiraţi cu pipeta cantitatea de soluţie necesară (sau deschideţi tubul cu unguent, după caz)
• protejându-vă degetele cu comprese sterile, trageţi blând pleoapa inferioară pentru a

evidenţia sacul conjunctival
• instruiţi pacientul/ clientul să privească în sus şi înapoi pentru a proteja corneea, sub pleoapa
superioară şi pentru a preveni clipitul în momentul când vă apropiaţi cu pipeta sau tubul
• sprijiniţi mâna care ţine medicamentul pe fruntea pacientului pentru a evita rănirea cu pipeta
sau vârful tubului dacă pacientul se mişcă, plasaţi pipeta sau vârful tubului cu unguent
deasupra sacului conjunctival la l-2 cm
• instilaţi numărul de picături prescris sau aplicaţi aproximativ 1cm liniar din unguent, pe
suprafaţa pleoapei inferioare;
• NU ATINGEŢI PIPETA SAU TUBUL, DE OCHIUL PACIENTULUI!

• eliberaţi pleoapa inferioară
• instruiţi pacientul/clientul să închidă ochiul şi să-şi mişte globul ocular pentru a împrăştia
medicamentul
80
• îndepărtaţi orice exces de medicament din jurul ochiului cu o compresă sterilă sau un
şerveţel
• NU FOLOSIŢI ACELEAŞI TAMPOANE SAU COMPRESE LA AMBII OCHI!

• spălaţi-vă pe mâini, schimbaţi mănuşile şi repetaţi intervenţiile pentru celălalt ochi dacă este
necesar
Îngrijirea pacientului
• aşezaţi pacientul în poziţie comodă
• observaţi eventualele reacţii locale: congestii, lăcrimare, prurit
Reorganizarea locului de muncă

• puneţi medicamentele la locul de păstrare
• asiguraţi-vă că sunt condiţii optime pentru păstrarea medicamentelor
• spălaţi mâinile
• notaţi: data, ora, medicamentul, calea de administrare, numele asistentei care a administrat
medicamentul și orice observaţie legată de starea pacientului sau aspectul local: secreţii,
roşeată, senzaţie de corp străin.
81
CONCLUZII
Cataracta este o boală a globului ocular ce prezintă tulburări de transparență ale cristalinului
căt și deplasările sale, denumite luxații si subluxații. Cataracta determină scăderea progresivă a
vederi.
Caracteristica principală a cristalinului este acomodarea, capacitatea de a vedea la toate

distanțele.
Înaintarea în vârstă este cea mai importantă cauză de apariției a cataractei expunerea
excesivă la razele ultraviolet, diabetul zaharat, glaucomul, uveita cronică, etc.
Cataracta poate fi congenitală sau dobândită.
De cele mai multe ori cataracta afectează ambi ochii iar scăderea acuității vizuale datorată
cataractei este însoțită de durere.
Singura metodă de tratament a cataractei este cea chirurgicală. Prin operație medicul
înlocuiește cristalinul opacifiat cu unul artificial, valabil pentru tot restul vieții.
Scopul prezentului proiect a fost de a identifica problemele de îngrijire specific pentru un

pacient cu cataractă.
Este bine ca operația de cataractă să fie efectuată în momentul în care confortul vizual
scade.
Pacientul trebuie să respecte indicațiile pe care le primește de la medicul oftalmolog atât

înainte, cât și după operație. Tratamentul postoperator, respectat de catre pacient influențeaăa în
mod direct rezultatul vizual final. Evoluția postoperatorie este în general simplă și complicațiile
sunt rare .
82
Anexe
Figura 48. - Etapele de îndepărtare a cristalinului
83
Figura 49. – Ochi sănătos – ochi cu cataractă
Figura 50. – Vederea pacientului sănătos – vederea pacientului cu cataractă

84
BIBLIOGRAFIE
1. ALBU ROXANA MARIA- Anatomia şi fiziologia omului, Editura Corint , 1996 ;

2. ALEXANDRU GHEORGHIU-Elemente de tehnologie didactică,Editura Didactică şi
Pedagogică , Bucureşti, 1998 ;
3. BARBU ROMEL –Explorări funcţionale, Editura Didactică şi Pedagogică , Bucureşti,
1979 ;
4. Dr.BURCHI PAUL, Dr.DANCIU ION- Anatomia şi fiziologia omului , Editura Didactică
şi Pedagogică,Bucureşti 1969;
5. CERNEA P.-Fiziologie oculară, Editura medicală, Bucureşti 1986;
6. FODOR FR., POP D. POPA DOINA -Oftalmologie infantilă, Editura Medicală,
Bucureşti 1983;
7. OANCEA I.-Oftalmologie, curs şi lucrări practice, fascicola II , Litografia IMF Cluj-
Napoca 1989;
8. RAŢIU E.-Cum tratăm tulburările motilităţii oculare , Editura Medicală Bucureşti 1970;
9. STANCIU LUCA-Policlinica Medicală, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1983;
10. TITIRCĂ LUCREŢIA –Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţi medicali,
Editura Viaţa Medicală Românească, editia II , 1996;
11. TITIRCĂ LUCREŢIA – Îngrijiri speciale acordate pacienților de către asistenţii medicali,
Editura Viața Medicală Românească, Vol. II, București, 2003;
12. STĂNILĂ A. – ABC în Oftalmologie, Ed.Tribuna, Sibiu, 19-29, 121-130, 1997 ;
13. STĂNILĂ A., SĂCELEANU A.M., MIHAI E., TUDOR C., ȘANTA A., MATEI C., -
Oftalmologie, Ghid practic, Ed.Imago, Sibiu, 84-85, 2000
14. STĂNILĂ A. – Teza de doctorat: Contribuții la extracția extracapsulară a cristalinului,
Universitatea de Medicină și Farmacie *Iuliu Hațieganu* Cluj-Napoca, 7-24,42-67, 69-
94, 1996
85

1 Lucrare Cercetare Cataracta Finalizare Completă

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1 Lucrare Cercetare Cataracta Finalizare Completă

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Liceul Teoretic „Constantin Noica” Sibiu

Școala Postliceală Sanitară

Specializarea Asistent Medical Generalist

Asisitent medical principal:

Vinersar Lidia Absolvent

Rus Darius Mihai

Liceul Teoretic „Constantin Noica” Sibiu

Școala Postliceală Sanitară

Specializarea Asistent Medical Generalist

INGRIJIREA PACIENTULUI CU AFECȚIUNI

Asisitent medical principal:

Vinersar Lidia Absolvent

Rus Darius Mihai

„SĂNĂTATE ESTE O COMOARĂ PE CARE PUȚINI ȘTIU SĂ O PREȚUIASCĂ,

Hipocrate (460 î.Hr - 377 î.Hr)

CAPITOLUL I Anatomia și fiziologia analizatorului vizual …………............................... 10

1.1 Anatomia analizatorului vizual ………………………………………………………….…..…………. 10

1.1.1 Definiție ……………………………………………………………………………………..…………….. 11

1.1.2 Structura ……………………………………………………………………………………..……………. 11

1.1.3 Mediile refringente ……………………………………………………………………….………….. 17

1.1.4 Organele anexe …………………………………………………………………………….…………. 18

1.1.5 Calea optică ………………………………………………………………………………..…………… 21

1.2 Fiziologia analizatorului vizual …………………………………………………………………..………. 22

1.2.1 Formarea imaginilor pe retină ………………………………………………………….………… 22

1.2.2 Procesele fotochimice din retină ……………………………………………………………..…. 28

1.2.3 Segmentul cortical al analizorului vizual ………………………………………………..……. 30

1.2.4 Câmpul vizual , vederea binoculară și stereoscopică …………………………………… 32

CAPITOLUL II Noțiuni generale despre cataractă ………….................................… 33

2.1 Definiție ………………………………………………………..............................................…… 33

2.2 Etiopatogenie ………………………….....…………….....................................................… 33

2.3 Forme clinice ………………………………………………………………………………………………………36

2.4 Simptomatologia ..…………………………………………..........................................………… 37

2.5 Diagnostic ...........………………………………………………....................................…........… 40

2.6 Examinări clinice ................ …………………………………....................................……...... 41

2.7 Evoluție si complicații ……………………………………………………………………………………….. 42

2.8 Tratament ……………………………………………………………………………………………….. .…….. 44

2.9 Progmostic ……………………………………………………………………………………………………..… 45

2.10 Profilaxie …………………………………………………………………………………………………….…… 47

CAPITOLUL III Prezentarea cazului clinic și a planului de îngrijire…............................... 49

3.1 Culegerea datelor………………………………………………………………………………………………. 49

3.2 Analiza și interpretarea datelor……………………………………………………………………..…. 62

CAPITOLUL IV Tehnici de nursing și investigații ………………………………………................... 73

4.1 Perfuzia intravenoasă ………………………………………………………………………………………. 73

4.2 Examenul fundului de ochi ………………………………………………………………………………. 76

4.3 Instilația oculară ……………………………………………………………………………………………… 79

O astfel de atmosfera se realizează în timp, cu perseverență, se însuflă în şcoală, se creează prin

Acestea constau în: îngrijirea medicală propriu-zisă, igienico-sanitară, îngrijiri organizatorice,

Asistenta medicală asigură toate îngrijirile prescrise, participă la examinarea bolnavului, la

Tema ˶Îngrijirea pacientului cu afecțiuni oftalmologice – Cataractaʺ este împarţită în patru

I. Anatomia și fiziologia analizatorului vizual

Dezvoltarea cataractei este în general un proces gradual, în timp, datorat în principal

Factorii predispozanţi la apariţia bolii sunt : vârsta înaintată, îmbătrânire, expunere

Indiferent de cauză sau evoluţie, tulburarea transparenţei cristalinului poartă numele de

CAPITOLUL I – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA

I.1 ANATOMIA ANALIZATORULUI VIZUAL

Figura 1. - GLOBUL OCULAR

Analizatorul vizual este constituit din:

✓ retină, la nivelul careia se gasesc receptori sensibili pentru radiaţiile luminoase,

Figura 2. - Globul ocular

Cele trei straturi (tunici) sunt:

a) Stratul fibros (tunica externă)

c) Stratul nervos (tunica internă) – retina

Figura 5. - Corpul ciliar , coroida

3.IRISUL ( Figura 6 ) este o diafragmă în faţa anterioară a cristalinului, în mijloc, prezintă un