MINISTERUL EDUCATIEI NATIONALE SI

CERCETARII STIINTIFICE

SCOALA POSTICEALA SANITARA

BUZAU

LUCRARE DE LICENTA

COORDONATOR :

TURCU LUMINITA GABRIELA

ABSOLVENT :

RACATEJ Gh ELENA

SPECIALIZARE :

ASISTENT MEDICAL GENERALIST

2016

1
INGRIJIREA PACIENTILOR CU INSUFICIENTA CARDIACA

2
Cuprins

MOTTO :.........................................................................................................................................4
ARGUMENT....................................................................................................................................5
CAPITOLUL I...................................................................................................................................7
NOŢIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A APARATULUI...................................................................7
CARDIOVASCULAR..........................................................................................................................7
1.1. NOŢIUNI DE ANATOMIE......................................................................................................7
• CAVITATILE INIMII...............................................................................................................8
Ventricul.........................................................................................................................................9
STRUCTURA INIMII...................................................................................................................10
Vascularizatia arteriala............................................................................................................12
INERVATIA INIMII.....................................................................................................................13
1.2. NOŢIUNI DE FIZIOLOGIE...................................................................................................14
CAPITOLUL II................................................................................................................................17
INSUFICIENTA CARDIACĂ - DESCRIEREA BOLII..............................................................................17
2.1. DEFINIŢIE..........................................................................................................................17
2.2 ETIOPATOLOGIE......................................................................................................................17
2.3. CLASIFICAREA INSUFICIENTEI CARDIACE..........................................................................19
2.4.INSUFICIENTA CARDIACĂ STÂNGĂ..........................................................................................19
2.5. INSUFICIENTA CARDIACĂ DREAPTĂ..................................................................................21
2.6. INSUFICIENTA CARDIACĂ GLOBALĂ..................................................................................22
2.7. EVOLUŢIA SI COMPLICAŢIILE INSUFICIENTEI CARDIACE...................................................24
2.8. TRATAMENTUL SI INTERVENŢII SPECIFICE ÎN INSUFICIENTA CARDIACA...........................25
A. TRATAMENTUL IGIENO-DIETETIC.............................................................................................25
B. TRATAMENTUL MEDICAMENTOS.............................................................................................27
2.9. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR CU INSUFICIENTĂ CARDIACĂ
……………………………………………………………………………………………………………………………………30
CAPITOLUL III...............................................................................................................................42
PREZENTAREA CAZURILOR CLINICE..............................................................................................42
3.1. CAZ CLINIC NR. I...............................................................................................................42
Cazul Clinic Nr. II...........................................................................................................................50
CAZUL CLINIC Nr III..

3
………………………………………………………………..59
CAPITOLUL IV...............................................................................................................................67
TEHNICI DE ÎNGRIJIRE SI INVESTIGARE DIN PLANUL DE INGRIJIRI................................................67
4.1. MĂSURAREA SI ÎNREGISTRAREA RESPIRAŢIEI...................................................................67
RECOLTAREA SÂNGELUI PENTRU EXAMENE HEMATOLOGICE......................................................69
V.S.H.- ul...................................................................................................................................70
4.3. PREGĂTIREA BOLNAVULUI PENTRU EXPLORĂRI RADIOLOGICE........................................71
4.4. PREGĂTIREA BOLNAVULUI PENTRU ELECTROCARDIOGRAMĂ..........................................72
CAPITOLUL V................................................................................................................................74
PROFILAXIA SI EDUCAŢIA SANITARĂ.............................................................................................74
BIBLIOGRAFIE...........................................................................................................................78

4
 MOTTO :

Pentru a pastra sanatatea este datoria morala si religioasa , sanatatea

este baza tuturor virtutilor sociale si ele nu mai pot fi utile atunci cand
nu suntem bine.

(SAMUEL JOHNSON)

5
 ARGUMENT

îngrijirea bolnavilor este o muncă de mare răspundere, personalul mediu sanitar

(asistenta) îşi desfăşoară activitatea în vederea prevenirii şi tratării unor boli, iar timpul
pe care îl petrece la patul bolnavului este în general de 8-12 ore. Datorită misiunii
delicate personalitatea asistentei medicale trebuie să fie marcată de sensibilitate împletită
cu tărie de caracter fundamentată pe o complexă pregătire profesională, de gradul de
conştiinciozitate depind vieţi omeneşti.
Pentru exercitarea meseriei de asistentă este necesar a fi înzestrat cu anumite
înclinaţii şi aptitudini care printr-o pregătire temeinică se dezvoltă în trăsături morale ce
vor influenţa în mod pozitiv conduita personalului mediu sanitar. Cunoştinţele şi baza
pregătirii teoretice a unei asistente se câştigă în şcoală prin verigile din lanţuri
disciplinare care contribuie la pregătirea profesională. După terminarea şcolii,
dezvoltarea cunoştinţelor profesionale nu trebuie să se oprească nici un moment, trebuie
să fie autodidactă şi pentru acest lucru are la dispoziţie reviste, cărţi, simpozioane,
cursuri de pregătire profesională.
Insuficienţa cardiacă este un sindrom clinic care rezultă din imposibilitatea de a
expulza întreaga cantitate de sânge primită şi de a menţine astfel un debit sanguin
corespunzător nevoilor organismului , în condiţiile unei umpleri venoase satisfăcătoare.
Deoarece inima nu mai funcţionează in limite normale, organismul incearca sa-si
suplinească funcţia prin:
- reţinerea apei si sării pentru a creste cantitatea de sânge
- creşterea frecventei cardiace (tahicardie)
- creşterea dimensiunilor inimii.
Cu timpul inima oboseşte si incepe sa devină din ce in ce mai puţin eficienta. In
acest moment apar simptome ca oboseala si slăbiciune. Sângele incepe sa stagneze in
vasele care ajung la inima, cauzand acumularea de lichid la nivelul plămânilor si
scurtarea respiraţiei.
Am ales pentru a trata „Insuficienţa cardiacă globală” , deoarece este o afecţiune
des întâlnită, care afectează sănătatea şi implicit viaţa cotidiană a celor bolnavi.
Oferind cunoştinţe care servesc la păstrarea sănătăţii, la recunoaşterea timpurie a
bolii şi la tratarea în bune condiţii a insuficienţei cardiace, constituie un principal

6
obiectiv.
Lucrarea de faţă, în care încerc să arat importanţa îngrijirilor acordate de către
asistentele medicale în îngrijirea pacienţilor cu tuberculoza pulmonara, este formată din
două părţi, una în care se tratează aspectele teoretice generale, iar cea de-a doua, în care
sunt tratate aspectele practice a lucrării de faţă.
Cele două părţi sunt împărţite in 5 capitole, cât şi o parte de final în care se trag
concluziile acestei lucrări.
în capitolul I se tratează noţiunile generale de anatomie şi fiziologie a aparatului
cardiovascular.
în capitolul II se tratează aspectele teoretice a insuficientei cardiace, cu toate
problemele de urgenta medicala pe care le suportă, cât şi îngrijirile acordate în această
perioadă.
în capitolul III, se prezintă trei cazuri clinice, pe care le-am supravegheat in
perioada mea de stagiu în Spitalul De Urgenţă „Elena Beldiman” Bârlad. Am ales să
tratez aceste cazuri printr-o culegere de date, urmată de analiza si interpretarea lor, şi în
final planurile de îngrijire in funcţie de nevoile alterate.
în capitolul IV, se tratează şi se descriu cele mai importante tehnici de îngrijire
folosite în practica medicală a acestor cazuri clinice pe perioada lor de spitalizare.
în capitolul V, se aduc în prim-plan noţiunile de educaţie sanitară, arătând astfel
importanţa acestora in tratarea şi profilaxia insuficientei cardiace.
Ultima parte a lucrării este rezervata concluziilor acestei lucrări, cu punctarea
celor mai importante aspecte ale îngrijirii pacientului cu insuficienta cardiaca, atât pe
perioada de spitalizare cât şi la domiciliu.

7
 CAPITOLUL I

NOŢIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A APARATULUI

CARDIOVASCULAR

1.1. NOŢIUNI DE ANATOMIE

Aparatul cardiovascular/circulator este un sistem care cuprinde următoarele

componente:
• Inima
• arterele mari
• arteriole, ramnificându-se în reţeaua capilară prin care se irigă ţesuturile şi
organele. Legătura dintre vene şi artere se face prin capilare, care constituie sectorul
circulator al schimburilor de gaze şi substanţe nutritive dintre sânge şi ţesuturi.
Inima este un organ situat în mediastrin, orientat cu vârful la stânga, în jos şi
înainte, şi cu baza în sus, la dreapta şi înapoi. Inima, în greutate de 350 grame la un adult,
are forma unui con cu vârful îndreptat în jos, iar baza corespunde marilor vase (venele
cave, artera pulmonară, aorta). Este un organ muscular ai cărui pereţi au patru straturi:
endocardul, miocardul si pericardul.
Din punct de vedere antomic, fiziologic şi patologic se deosebesc o inimă
(cord) stângă şi o inimă dreaptă.
Inima stângă este alcătuită din atriul şi ventriculul stâng separate prin orificiul
atrioventricular. Atriul stâng primeşte sânge arterial care vine din plămân prin cele patru
vene pulmonare. Orificiul atrioventricular stâng sau mitral este prevăzut cu două valve,
care îl închid, în timpul sistolei şi îl lasă deschis în timpul diastolei. Ventriculul stâng
primeşte în diastolă sângele care vine din atriul stâng, iar în sistolă îl evacuează în artera
aortă prin orificiul aortic, prevăzut cu trei valve de aspect semilunar (valvula sigmoidă
aotică).
Inima dreaptă este alcătuită din atriul şi ventriculul drept, separate prin orificiul
atrioventricualr drept. Atriul drept primeşte sânge venos din marea circulaţie prin orificiile
venei cave superioare şi al venei cave inferioare. Orificiul atrioventricular drept sau
orificiul tricuspial este prevăzut cu trei valve, care închid orificiul în sistolă şi îl deschid în
diastolă.
Inima dreaptă este motorul micii circulaţii. Există o mare circulaţie sau
circulaţia sistematică şi o mică circulaţie sau circulaţia pulmonară.

8
 Fig. nr. 1. Anatomia inimii

Pereţii atriilor şi ai ventriculilor se contractă ritmic mai întâi cele două atrii,
apoi cei doi ventriculi, sincron, expulzând aceiaşi cantitate de sânge pe care o primesc.
Atriul drept primeşte sângele venos din întreg organismul prin venele cave şi îl împinge în
ventriculul drept, de unde, prin arterele pulmonare, ajunge în plămâni, unde se oxigenează,
pierzând CO2. Prin venele pulmonare ajjunge în atriul stâng de unde trece în ventriculul
stâng şi de aici prin artera aortă este distribuit în toate ţesututrile şi organele.

• CAVITATILE INIMII
Atriile sunt separate intre ele prin sepptul interatrial, iar ventriculii prin septul
interventricular. Atriile pot fi separate de ventriculi printr-un plan transversal, numit planul
ventil al inimii. In acest plan se găsesc inelele fibroase, care circumscriu orificiile atrio-
ventriculare drept si stâng si separa,de fapt, atriul de ventricul.
• Atriul drept
In el se deschid orificiile venelor cava superioara si inferioara siorificiul
sinusului coronar.Este tapetat pe aproape jumătate din suprafaţa cu muşchi pectinati
(fascicule de fibre musculare,dispuse ca dinţii unui pieptene).Pe septul interatrial se
gaseste o depresiune numita

9
fosa ovala. Inferior, in atriul drept se observa orificiul atrio-ventricular drept mărginit de
valva tricuspida (formata dintrei valvule numite caspide).
Fig. nr. 2. Cavităţile inimii

Aorta
V finii cav .71
siipurioiini

Auricul sEctruj
drept

Ventricul stâng
drept

*ADAJvl
• Atriul stâng.
In el se deschid orificiile celor patru vene pulmonare, doua drepte si doua
stângi. In partea inferioara este orificiul atrio- ventricular stâng si bicuspid sau mitral. La
interiorul ambelor cavitati atriale se vad mici orificii prin care se deschid venele mici ale
inimii. Ventriculul drept comunica cu atriul drept prin orificiul tricuspid. Pentru fiecare
valvula a acestui orificiu exista in ventriculul drept cate un muşchi alungit proeminent in
cavitate, numit muşchi papilar. De pe vârful acestor muchi se intend pana la marginea
libera a cuspidei corespunzătoare asa-numitele corzi tendinoase. Acestea nu permit
valvulelor sa se rasfranga in atrii in timpul contracţiei ventriculare. Restul peretelui
ventricular este tapetat de fascicule musculare dispuse nesistematizat, numite trabecule.
Acestea proemina fata de peretele ventricular au rolul de a mari suprafaţa de contact cu
sângele. Din ventriculul drept pleaca superior trunchiul pulmonary. El incepe la nivelul
orificiului trunchiului pulmonar, prevăzut cu trei valvule in forma de cuib de rândunica
numite valvule semilunare.
Ventriculul stâng comunica cu atriul stâng prin valva mitrala.In acest
ventriculexista doi muşchi papilari legaţi prin corzi tendinoase de
cuspidelecorespunzatoare.

10
Si aici exista trabecule musculare dispuse dispuse in reţea. Din partea superioara a
ventricului pleaca aorta ascendenta, care incepe la nivelul orificiului aortic prevăzut cu trei
valvule.

STRUCTURA INIMII

Inima este alcătuită din trei tunici:

■ Endocardul
■ Miocardul
■ Pericardul.
- Endocardul sau tunica internă căptuşeşte inetriorul inimii iar pliunrile sale formează
aparatele valvulare. Endocardul este un epiteliu unistratificat, care se continua la nivelul
orificiilor arteriale si venoase cu tunica intima a vaselor care vin sau pleaca din inima. Este
aşezata pe un strat de tesut conjunctiv subendocardic care conţine numeroase terminaţii
nervoase. Scheletul fibros al inimii este suportul conjunctiv fibros pe care se insera fibrele
miocardului.Este format de partea superioara, membranoasa, a septului interventricular si
de inelele fibroase, care limitează orificiile atrio-ventriculare si ale arterelor pulmonare si
aorta.
Miocardul sau muşchiul cardiac este tunica mijlocie fiind alcătuită din miocardul
contráctil şi din ţesutul specific sau excitoconductor. Miocardul contráctil are o grosime
diferită în cei doi ventricului. Ventriculul stâng, cu rolul de a propulsa sângele în tot
organismul are un perete mult mai gros decât cel drept, care împinge sângele numai spre
cei doi plămâni. Atriile au un perete mult mai subţire decât al ventriculilor.
Masa musculara cardiaca poarta numele de miocard. Acesta este acoperit la exterior
de epicard (lama viscerala a pericardului seros) si la interior, de endocard.
Miocardul nu este uniform repartizat de-a lungul peretelui cardiac. Astfel,pereţii atriilor
sunt mai subţiri decât cei ai ventriculilor, iar ventriculului drept este mai subţire decât cel
stâng. Miocardul este format din tesut muscular de tip adult si din tesutul nodal (excito-
conductor).
Miocardul de tip adult,care reprezintă cea mai mare parte, are fibrele dispuse intre
straturi si orientate longitudinal si circular. El are rol in excitarea contracţiei, iar celulele
sale se numesc miocite de lucru. Tesutul nodal este format din miocite de tip embrionar
care pot genera si conduce impulsul nervos. Acest tesut formează sistemul excito-
conductor .
Ţesutul specific este constituit dintr-un muşchi cu aspect embrionar, foarte bogat în

11
celule nervoase şi cuprinde:
- nodul sino-atrial Keith - Flech, situat în peretele atriului drept, aproape de orificiul
de vărsare al venei cave superioare;

12
 - sistemul de conducere atrio-ventricular alcătuit din nodul atrio-ventricular
Aschoff- Tawara, situat în partea inferioară a septului inter-atrial şi fascicolul His, care ia
naştere din nodul Aschoff-Tawara, coboară în peretele inter-ventricular şi se împarte în
două ramuri (dreapta şi stânga) care se termină prin reţeaua anatomică Purkinje în
miocardul ventricular.
Pericardul este tunica externă a inimii - o seroasă care cuprinde ca şi pleura două
foi: una viscerală care acoperă miocardul şi alta parientală care vine în contact cu organele
de vecinătate. între cele două foi se află cavitatea pericardiacă.

VASCULAR 17. ATI A INTMIT

Este realizată prin cele două artere coronare. Venele coronare urmează traiectul
arterelor şi se varsă în sinusul coronar, care se deschide în atriul drept.

■S Vascularizatia arteriala
Cordul primeşte sânge oxigenat prin intermediul a doua artere coronare, care pleaca
din prima parte a aortei ascendente numita bulbul aortic. Artera coronara stanga, după un
traiect de 1 cm, se imparte in doua ramuri:
- artera interventriculara anterioara, care coboara in sântul interventricular anterior;
- artera circumflexa coronara, care merge in partea stanga a sântului coronar. Artera
coronara dreapta, intra in partea dreapta a sântului coronar. Toate arterele se termina pe
fata diaffagmatica a inimii. Ultimele ramificaţii ale vaselor coronare sunt de tip terminal,
adica reprezintă unica sursa de vascularizatie a unui teritoriu de miocard.

Artera coronará
gprdlşttt stângi
Artera
canoi Artera
cardiaci eiitmnftemă
dr« Anera
¡□[■“rv&ntric Jla.'ă
anterioara

Artere
intervenir
roii;
Artera
marginală
posteriorFig
. nr. 3.
Vascularizaţia arterială a inimii

13
 V Vascularizatia
9 venoasă
Cea mai mare vena a inimii se numeşte sinusul coronar si se gaseste in partea
diafragmatica a sântului coronar. Se deschide in atriul drept. Preia prin afluenţii sai 60%
din sângele venos al inimii. In sinusul coronar se deschid venele:
- vena mare a inimii, care vine din sântul interventricular anterior, trece prin partea stanga
a sântului coronar si se deschide in partea stanga a sinusului;
- vena medie a inimii, care vine din sântul interventricular posterior;
- vena mica a inimii, care vine din partea dreapta a sântului coronar si sevarsa in partea
dreapta a sinusului venos. Aproximativ 40% din sângele venos al cordului este preluat de
venele anterioaresi venele mici ale cordului. Acestea se deschid prin mici orificii in toate
cavitatile inimii.
Fig. Nr. 4. Vascularizatia venoasă a inimii

l/ÎI -3
EjV.t
fWlMri

—
,. IMilirttiUl*

Al nu itfiq V dlvu
Mmi dncp* pulffMtâra Vaiv.1
's..-:urnr.if iljr?
Vulva iUAgi
jlria^rnJrlEuljr9_
VoiiLrlcul
■1.3..j
VBtifcU drtpt -

Veit.i r. itî
irfrilcjtfl

INERVATIA INIMII

Inima are o inervaţie - itrinsecă

- extrinsecă
Inervaţia intinsecă a inimii este realizată de formaţiuni nervoase proprii,
reprezentate prin două plexuri:

14
 ■ unul care se află în apropierea nodului Keith - Flack şi cuprinde mai mulţiu
ganglioni nervoşi;
■ altul care se află în vecinătatea nodului Aschoff-Tawara şi cuprinde un singur
ganglion nervos.
Ganglionii nervoşi care se găsesc în aceste plexuri sunt cunoscuţi sub denumirea de
ganglionii inimii. De la plexul intrinsec pleacă fibre nervoase în tot miocardul.
Inervaţia extrinsecă a inimii este făcută din fibre vegetative simpatice şi
parasimpatice.
Aceste fibre formează în jurul inimii plexul cardiac, care este alcătuit din fibre
simpatice provenite de la muşchii cardiaci şi din fibre parasimpatice provenite de la nervul
Vag. De la aceste plexuri placă fibre care se ramifică în: pericard, miocard şi endocard.

1.2. NOŢIUNI DE FIZIOLOGIE

Revoluţia cardiacă: trecerea sângelui din atrii în ventriculi şi apoi în arborele

vascular, împreună cu fenomenele care determină şi însoţesc această deplasare de sânge,
poartă numele de revoluţie cardiacă.
Revoluţia cardiacă durează 0,8 secunde şi cuprinde contracţia ventriculilor, sau
sistola ventriculară care duraeză 0,3 secunde, relaxarea (repausul) întregii inimi, sau
diastolam generală, care durează circa 0,4 secunde.
Inima este o pompă aspiratoare - respingătoare, circulaţia sângelui fiind posibilă
datorită contracţiilor ei ritmice.
Fig. Nr. 5. Revoluţia cardiacă

15
 Revoluţia cardiacă începe cu umplerea atriilor în timpul diastolei atriale,
sângele venos din venele cave pătrunzând în atriul drept, iar sângele din venele pulmonare,
în cel stâng. Pătrunderea sângelui destinde pereţii relaxaţi ai atriilor până la o anumită
limită când începe contracţia atrială, deci sistola atrială, care evacuează tot sângele atrial în
vetricul. Acumularea sângelui în ventricul duce la creşterea presiunii introventriculare şi
începerea sistolei ventriculare (contracţia ventriculilor). în timpul sistolei ventriculare,
datorită presiunii ridicate din ventriculi, care depăşeşte presiunea din artera pulmonară şi
aortă, se închid valvulele atrioventriculare şi se deschid valvulele sigmoide. După
expulzarea sângelui din ventriculi, pereţii acestora se relaxează şi începe diastola
ventriculară, când, datorită presiunii scăzute din ventriculi, se închid valvulele sigmoide şi
se deschid cele atrio-ventriculare.
La începutul diastolei ventriculare, sângele este aspirat din atrii de către
ventriculi. La sfârşitul diastolei ventriculare, contracţia atrială (sistola atrială) contribuie la
vărsarea în ventriculi a restului de sânge din atrii.
în timpul revouţiei cardiace, atriile şi ventriculii prezintă sistole (contracţii) şi
diastole (relaxări) succesive care se efectuaiază în acelaşi timp în cavităţile drepte şi cele
stângi. Diastola generală, adică relaxarea întregii inimi, se suprapune pe diastola
ventriculară, dar durează mai puţin decât acesta, din cauza sistolei atriale care începe în
ultimaperioadă a diastolei ventriculare.
La individul normal au loc 70-80 de revoluţii cardiace pe minut care reprezintă
bătăile inimii. Contracţiile cardiace simt sub dependenţa a două macanisme reglatoare -
unul intracardiac altul extracardiac.
Mecanismul intracardiac este datorit ţesutului specific.
Proprietăţile miocardului sunt:
- automatismul, adică posibilitatea de a-şi crea singur stimuli excitatori;
- excitabilitatea, care este o proprietate generală a materiei vii;
- conductibilitatea, proprietatea de a conduce stimulul;
- contacthibilitatea, proprietatea de a răspunde la excitaţii prin contracţie.
Automatismul şi conductibilitatea se datorează ţesutului specific şi explică
activitaea ritmică, regulată a inimii.
Frecvenţa bătăilor cardiace (70-80/minut) este realizată de nodul Keith şi Floch,
denumit şi nodul sinusal care emite stimuli cu această frecvenţă. Ritmul cardiac normal se
mai numeşte şi ritm sinusal.

16
 Mecanismul extracardiac este datorat şi sthimululi nervos simpatic şi
parasimpatic. Simpaticul accelerează ritmul cardiac, iar parasimpaticul îl răreşte.
Fig. Nr 6. Circulaţia mare
itffi Oi* à

Ao*
1n

Infltft
Qf
vona
C*»v*t*i ' c.ira
ifilranco J
vI

FIZIOLOGIA VASELOR: sistemul vascular este alcătuit dintr-un segment

arterial venos şi altul limfatic. Arterele au rolul de a conduce sângele de la inimă spre
periferie. Pereţii arterelor sunt mai groşi decât al venelor şi sunt formaţi dintr-o tunică
internă (intimă) alcătuită din celule endoteliale, o tunică medie, formată din fibre musculo-
elastice dispuse circular şi o tunică extern, alcătuită din fibre conjunctive şi elastice.
Datorită structurii lor elastice, aorta şi vasele mari înmagazinează o parte din
energia dezvoltată de cord ăn sistolă şi o restituie în diastolă, transformînd undele de
stânga trimise de cord intermitent într-o curgere continuă.
Pentru a asigura circulaţia, pompa cardiacă trebuie să învingă
rezistenţavasculară, deci să funcţioneze ca o pompă cu presiune. Pentru circulaţie,
presiunea este factorul principal. Ea este rezultatul unui factor central - forţa de contracţie
a cordului - şi a unui factor periferic - rezistenţa vasculară.
Circulaţia în vene are loc ca o consecinţă a circulaţiei sângelui în artere şi
capilare. Acţiunea de pompă a inimii este suficientă pentru a asigura întoarcerea sângelui.

17
 CAPITOLUL II

INSUFICIENTA CARDIACĂ - DESCRIEREA BOLII

2.1. DEFINIŢIE

Insuficienţa cardiacă este un sindrom clinic care rezultă din imposibilitatea de a

expulza întreaga cantitate de sânge primită şi de a menţine astfel un debit sanguin
corespunzător nevoilor organismului, în condiţiile unei umpleri venoase satisfăcătoare.
Termenul de insuficienţă cardiacă are două componente:
■ una arterială
■ una venoasă.
Din punct de vedere al componenţei arterială inima insuficientă este incapabilă ca
prin contracţie să expedieze o cantitate suficientă de sânge. Din această definiţie reiese
conceptul dinamic asupra insuficienţei cardiace care nu ţine seama numai de debitul
cardiac propriu-zis la un moment dat, ci de raportul acestuia cu necesităţile metabolice. O
aplicare concretă a acestui concept o constituie descrierea unor forme de insuficienţă
cardiacă cu debit crescut: cele din anemie , hipertiroidie, fitulele arteriovenoase, etc.
Din punct de vedere al componenţei venoase, insuficienţa cardiacă se
caracterizează prin incapacitatea inimii de a accepta întregul volum sanguin rezultat din
întoarcerea venoasă.
în concluzie , putem defini din nou insuficienţa cardiacă fiind un sindrom clinic
caracterizat prin simptome şi semne distincte, consecinţă a perturbărilor în asigurarea
debitului cardiac şi în asigurarea întoarcerii venoase.

2.2 ETIOPATOLOGIE

Din punct de vedere etiopatogenic se deosebesc factori clinici care declanşează

insuficienţa cardiacă şi cauze profunde ale insuficienţei cardiace .

I.) Factori clinici care declanşează insuficienţa cardiacă sunt următorii:

> Infecţiile (cum ar fi infecţiile acute ale căilor aeriene superioare )pot determina febra
, tahicardia, creşterea nevoilor metabolice. Aceşti factori constituie o suprasolicitare
a inimii unui bolnav, cu o cardiopatie cronică, putând determina decompensarea.

18
 > Emboliile pulmonare , mai frecvente la cardiopaţii nevoiţi să-şi restrângă
activitatea fizică, duc hipertensiune pulmonară cu suprasolicitare a ventriculului
drept şi cu declanşarea decompensării sau cu întârzierea recompensării.
> Anemia severă , mai ales când este rapid instalată (în urma unei hemoragii
digestive) constituie o intensă solicitare pentru inimă care încearcă să asigure
nevoile în oxigen ale ţesuturilor printr-o creştere a debitului; o inimă lezată în
prealabil, aprovizionată ea însăşi cu oxigen în condiţii precare şi în plus
suprasolicitată , sfârşeşte prin a ceda .
> Insuficienţa debitului coronarian - la un vechi valvulopat cu hipertrofie cardiacă
( deci un aport de oxigen insuficient), apariţia aterosclerozei coronariene, cu
scăderea consecutivă a debitului coronarian, constituie un factor important în
apariţia manifestărilor insuficienţei cardiace.
> Tulburări de ritm ale inimii -deseori insuficienţa cardiacă a unui bolnav cu inima
lezată în prealabil, poate fi declanşată de o tahicardie peroxistică supraventriculară
sau ventriculară , fibrilaţie atrială sau de flutter-ul atrial. Aceste tulburări de ritm
pot duce la decompensare prin : creşterea nevoilor inimii, scurtarea diastolei ca o
umplere ventriculară deficitară.
> Solicitările fizice şi psihice- eforturile fizice mari, căldura excesivă a mediului
ambiant şi emoţiile puternice pot determina o decompensare cardiacă. La
decompensarea inimii mai contribuie şi ingestia unei cantităţi mari de sare,
suprimarea intempesivă a digitalei şi diureticilor, transfuziile de sânge şi perfuziile
saline.
> Tireotoxicoza şi sarcina - hipertiroidia şi sarcina solicită un debit cardiac crescut,
putând declanşa o insuficienţă cardiacă la un vechi valvulopat.

II.) Cauzele profunde ale insuficienţei cardiace sunt reprezentate de bolile care
lezează miocardul:
> Cauzele insuficienţei cardiace stângi sunt:
a) hipertensiunea arterială
b) bolile valvulei aortice
c) bolile coronarelor
d) insuficienţa mitrală
e) miocarditele
f) unele cardiopatii congenitale
> Cauzele insuficienţei cardiace drepte pot fi grupate astfel:
■ bolile ce constituie cauze ale insuficienţei ventriculare stângi, acestea determinând o

19
 congestie şi o hipertensiune pulmonară şi realizând supraîncărcarea ventriculului
drept. Astfel hipertensiunea arterială, bolile coronarelor, bolile mitrale şi bolile
valvelor aortice determină mai întâi o insuficienţă ventriculară stângă , iar ulterior
şi insuficienţa ventriculară dreaptă.
■ bolile ce efectuează întregul miocard, dar care pot determina cu precădere o
insuficienţă ventriculară dreaptă. Dintre aceste boli amintim: miocarditele. anemiile
severe, fistulele arteriovenoase, avitaminoza Bl.
■ bolile primitive ale plămânului, vaselor pulmonare şi valvulelor pulmonare. Dintre
acestea cele mai importante sunt bolile pulmonare, şi anume brohopneumopatia
obstructivă cronică.
Alături de cauzele prezentate mai sus, care sunt cele mai frecvent întâlnite, la
producerea insuficienţei cardiace drepte mai pot contribui: stenoza triscupidianasi
mixomul atrial drept, inima dreaptă ( pericardita constructivă), tahicardiile heterotrope
prelungite.

2.3. CLASIFICAREA INSUFICIENTEI CARDIACE

A. ) După localizare se deosebesc:

- o insuficienţă cardiacă stângă
- o insuficienţă cardiacă dreaptă
- o insuficienţă cardiacă globală
B. ) După debut se deosebesc :
o insuficienţă cardiacă acută ( stângă sau dreaptă) o insuficienţă
cardiacă cronică( stângă sau dreaptă)
C. ) După toleranţa de efort se clasifică în patru stadii: în primul stadiu la efort nu
apare
nici un semn de insuficienţă cardiacă, în stadiul al patrulea simptomele de
insuficienţă apar şi în repaus, iar în stadiile doi şi trei reprezintă forme
intermediare.
D. ) Din punct de vedere al debitului cardiac se deosebesc:
- o insuficienţă cardiacă cu debit scăzut (cea din diversele valvulopatii,
hipertensiune)
o insuficienţă cardiacă cu debit crescut (hipertiroidie, anemie severă).

20
2.4.INSUFICIENTA CARDIACĂ STÂNGĂ

Insuficienţa cardiacă stângă se datoreşte scăderii debitului inimii stângi, cu stază şi

hipertensiune în mica circulaţie.
Simptomatologia este dominată de disconfortul respirator, care îmbracă diferite
aspecte de dispnee.

❖ Dispneea este simptomul cel mai precoce şi cel mai constant şi se caracterizează
prin respiraţii frecvente şi superficiale. La început apare la eforturi mari, apoi
progresiv, pe măsura cedării miocardului, la eforturi din ce în ce mai mari.
O formă de dispnee de efort este dispneea vesperală, minimă dimineaţa,
accentuându- se spre seară. în forme avansate de insuficienţă stângă, dispneea apare şi în
repaus, bolnavul luând o poziţie semişezândă. Această dispnee se numeşte ortopnee.
Un alt tip de dispnee este dispneea paroxistică nocturnă ce apare sub forma unor
crize ce survin după una, două ore de somn - bolnavul se trezeşte cu sete de aer, este
anxios, se ridică în pat în poziţie şezândă sau coboară şi deschide fereastra să respire aer
proaspăt.
Dispneea îmbracă aspectul de tahipnee superficială , regulată, crizele durează
aproximativ 20 de minute până la o oră terminându-se de multe ori cu câteva chiute de
tuse,cu eliminarea unei expectoraţii mucoase.

❖ Edemul pulmonar acut -este cea mai gravă,dar şi cea mai caracteristică
manifestare a insuficienţei cardiace stângi. Apare în atacuri bruşte, brutale , de
obicei nocturne sau după efort mai mare, uneori după încărcarea cu lichide a
organismului.
Se manifestă cu o dispnee extremă cu ortopnee stringentă. Bolnavul este şocat, anxios
agitat, palid, cu buze uşor cianotice , cu transpiraţii reci. El prezintă hipnee amplă
zgomotoasă şi tahipnee de 30-40 respiraţii /minut .Apare tuşea care la început este seacă ,
apoi apare o expectoraţie serioasă, spumoasă, albicioasă, iar în cele din urmă devine
rozată, expresie de transvazării sângelui din alveolele pulmonare. Edemul pulmonar acut
de origine cardiacă trebuie deosebit de edemul pulmonar toxic, de edemul pulmonar de
origine cerebrală sau de edemul pulmonar al fenalilor.
❖ Respiraţia Cheyne-Stockes - se caracterizează prin succesiunea unor perioade de
apnee şi de hiperventilaţie. Se întâlneşte în special la vârstnici , hipertensivi şi
sclerotici.
❖ Tuşea - este un simptom întâlnit frecvent la bolnavii cu insuficienţă cardiacă
stângă, producându-se mai ales cu prilejul crizelor de dispnee paroxistică nocturnă,

21
 dar şi în afara lor. Tuşea poate îmbrăca mai multe forme: tuse de efort, tuse seacă
cu senzaţie neplăcută de iritaţie la nivelul traheei şi laringelui, tuse de decubit , tuse
umedă cu expectoraţie mucoasă, hemoragică sau mucopurulentă.
❖ Hemoptizia - bolnavii pot avea o expectoraţie rozată şi spumoasă în cazurile
edemului pulmonar acut sau franc sangvinolent în cazul infarctului pulmonar. în
insuficienţa pulmonară stângă sau în insuficienţa atrială stângă, bolnavii pot
expectora spute ruginii ce conţin” celule de insuficienţă cardiacă”.

2.5. INSUFICIENTA CARDIACĂ DREAPTĂ

Insuficienţa ventriculului drept determină scăderea relativă a debitului sanguin din

sistemul arterei pulmonare şi stază în sistemul venelor cave. Simptomatologia insuficienţei
cardiace drepte , care constituie şi criteriile sale de diagnostic, cuprinde următoarele:
❖ Hepatalgia hepatomegalia de bază - creşterea de volum a ficatului, se
manifestă prin :
- dureri în hipocondrul drept (hepatalgia), care la început apar după eforturi, apoi devin
persistente.
- constatarea mărimii anatomice a ficatului ( hepatomegalia). Hepatomegalia de stază
trebuie diferenţiată de alte cauze de mărirea ficatului (hepatite acute / cronice, ciroze
hepatice , tumori hepatice etc.)
❖ Cianoza - încetinirii vitezei în mica circulaţie este generalizată cu predominanţă la
extremităţi şi proeminenţei buze , urechi, pomeţi, mâini, picioare, etc.).
Tegumentele simt ceva mai roşii şi mai calde , cu transpiraţii ( mai ales la palme ),
dacă debitul cardiac este crescut, mai palide şi mai reci dacă debitul cardiac este
scăzut.
❖ Turgescenţa venelor superficiale mai ales jugulare - expresia hipertensiunii din
sistemul venos şi este mai evidentă la nivelul venelor gâtului, deoarece aceste vene
mari sunt foarte apropiate de atriul drept, au pereţii subţiri, iar în mod normal sunt
turtite, având o presiune relativ negativă.
❖ Fenomenele de stază renală - apar ca urmare a creşterii presiunii în venele renale
şi scăderii gradientului de presiune dintre artere şi vena renală. Se manifestă prin
nicturie, oligurie cu urină normal concentrată, iar în stazele mai avansate poate
apărea o discretă proteinurie.
❖ Fenomenele de stază portală - se manifestă prin materism , constipaţie ,
inapetenţă, greaţă, iar în cazul cu aliura mai rapidă prin vărsături şi diaree.
❖ Fenomenele de stază cerebrală - expresia congestiei venoase a encefalului, a

22
 scăderi relative a debitului arterial a hipoxiei şi a . Această encefalopatie se
manifestă cu : somnolenţa diurnă şi adesea somnolenţă nocturnă, apatie şi
torpoare , uneori evoluează până la comă, alteori agitaţie ( delir cardiac).
❖ Edeme cardiace - fac parte din manifestările cele mai caracteristice ale
insuficienţei cardiace drepte. Natura cardiacă a edemelor se cunoaşte prin
caracterul lor generalizat, predominant declin, progresiv,la început vesperale, apoi
permanente, cu extindere de la părţile cele mai joase ale corpului (maleole şi
gambe, regiunea sacrală) în sus.
❖ Hidrotoracele - pentru insuficienţa cardiacă dreaptă este caracteristic hidrotoracele
drept sau în cazuri severe ,hidrotoracele bilateral.
O complicaţie a insuficienţei cardiace drepte este cordul pulmonar cronic. Apare
după unele boli pulmonare cronice şi în special după bronhopneumopatia obstructivă
cronică. Cele mai obişnuite cauze sunt: emfizemul pulmonar obstructiv , astmul bronşic
,bronşitele cronice,diferite scleroze pulmonare.
Simptome: tabloul clinic reuneşte semnele bolii cauzale , semne de insuficienţă
respiratorie şi semne de insuficienţă cardiacă dreaptă. Boala evoluează în trei stadii:
- Stadiul de pneumopatie cronică în care sunt prezentate semnele bolii
pulmonare şi ale insuficienţei respiratorii,dar lipsesc semnele unei insuficienţe cardiace.
Boala se manifestă în acest stadiu prin dispnee de efort, tuse cu expectoraţie şi dacă este
prezentă insuficienţa respiratorie prin cianoză. în acest din urmă caz, în sângele arterial
scade oxigenul şi creşte dioxidul de carbon.
- Stadiul de cord pulmonar cronic compensat apare după ani de evoluţie, sub
influenţa evoluţiilor acute bronhopulmonare şi a filmatului. Dispneea se accentuează şi se
instalează la cel mai mic efort. Cianoza apare chiar şi în repaus, fiind foarte intensă.
Poliglobulia şi degetele hipocratice devin manifeste . Apar semne de hipertrofie şi de
dilatare a inimii drepte.
- Stadiul al treilea se caracterizează prin apariţia semnelor de insuficienţă cardiacă
dreaptă, constituind cordul pulmonar cronic decompensat. Cianoza este intensă, nuanţă
pământie, de unde şi denumirea de „cardiaci negri” dată acestor, bolnavi. Dispneea este
foarte pronunţată, la fel poliglobulia şi degetele hipocratice. Uneori apar dureri anginoase
şi somnolenţă care poate merge până la comă.
Semnele insuficienţei cardiace drepte devin evidente :jugulare turgescente, edeme
ale gambelor, tahicardie,hepatomegalie, uneori ascită. Prognosticul este în general
grav,insuficienţa respiratorie odată apărută evoluţia acestei boli este invariabil către
agravare. Apariţia insuficienţei cardiace agravează şi mai mult diagnosticul.

23
2.6. INSUFICIENTA CARDIACĂ GLOBALĂ

Prin insuficienţa cardiacă globală sau de tip biventricular se înţeleg acele cazuri care
prezintă manifestări evidente clinic atât de insuficienţa cardiacă stângă cât şi de
insuficienţa cardiacă dreaptă.
în consecinţă tabloul clinic prezintă:
a) Fenomene de stază pulmonară : dispnee de tip cardiac,raluri de stază, aspect
radiologie de „ hil de stază” ,eventual chiar atacuri de edem pulmonar şi astm
cardiac.
b) Fenomenele de stază în sistemul venelor cave: hepatomegalie de stază, edeme de
tip cardiac, cianoză, oligurie, hipertensiune venoasă periferică şi centrală, etc..

Insuficienţa cardiacă globală poate fi:

- Primară, când manifestările de insuficienţă ale celor doi ventriculi apar şi
evoluează simultan. Acesta este cazul insuficienţei cardiace în miocardite şi miocardiopatii
distrofice, ischemice, unde se produc leziuni difuze şi proporţionale în întregul miocard,
ceea ce determină decompensarea în acelaşi timp a ambilor ventriculi.
- Secundară, atunci când într-o primă fază se manifestă numai insuficienţa unuia
din ventriculi şi mai târziu, într-o a doua fază apar şi semnele decompensării şi celuilalt
ventricul, în acest tip de insuficienţă se pot remarca: tabloul clinic tinde să fie dominat de
semnele insuficienţei cardiace drepte şi pe măsură ce afecţiunea cardiacă se agravează, se
accentuează şi gradul de predominanţă a semnelor de insuficienţă cardiacă dreaptă. De
aceea ,e multe ori, afecţiunea pare ca o insuficienţă cardiacă dreaptă cu toate semnele
tipice descrise, la acre se constată în plus raluri de stază, ca semn al coexistenţei unei
insuficienţe cardiace stângi.
în cadrul insuficienţei globale se pot distinge două variante aparte, caracterizate prin
particularităţi fiziopatologice specifice şi care se oglindesc în unele caractere ale
simptomatologiei:
4- Insuficienta cardiacă congestivă consecutivă reducerii reîntoarcerii venoase la
inimă şi scăderii debitului cardiac, este aşa-numita insuficienţa cardiacă de tip
hipodiastolic.
Acesta este cazul în pericardita consecutivă , în sindroamele de restricţie cardiacă
( hipertrofii concentrice, fibroza, tumori cardiace mai mari, etc.), în insuficienţa cardiacă
din unele tahicardii excesive şi prelungite. în aceste cazuri, pe lângă tabloul cunoscut al
insuficienţei cardiace globale (cu predominanţa dreaptă) se mai constată următoarele
particularităţi:

24
 - tegumentele sunt reci şi palide , cu transpiraţii reci;
- tensiunea arterială este mică , iar formula tensională este convergentă prin
scăderea presiunii sistolice;
- timpul de circulaţie este în general mai prelungit decât în alte cazuri de
insuficienţă cardiacă;
- măsurarea debitului cardiac arată o scădere evidentă a acestuia în valoare
absolută.
4- Insuficienţa cardiacă congestivă consecutivă creşterii reîntoarcerii venoase la
inimă şi creşterii debitului cardiac , este aşa - numita insuficienţă cardiacă de tip
hiperdiastolic care însoţeşte sindroamele cardio-circulatorii hiperkinetice, hipertiroidismul,
anemiile severe, unele cazuri de cord pulmonar cronic cu insuficienţă respiratorie
pronunţată, în miocardiopatia din boala Paget, etc.. în aceste cazuri, pe lângă tabloul
cunoscut al insuficienţei cardiace globale (cu predominanţă dreaptă), se mai constată
următoarele particularităţi:
- tegumentele sunt calde , cu transpiraţie apoasă albă, cu roşeaţă generalizată, dar
mai exprimată în palme;
- pulsul este tahicardie , dar plin, amplu, uneori cu caracter săltăreţ;
- tensiunea arterială sistolică este mai adesea crescută, formula tensională fiind
divergentă;
- timpul de circulaţie este , în general, mai scurt decât în alte cazuri de insuficienţă
cardiacă;
- măsurarea debitului cardiac arată valori absolute crescute uneori considerabil, dar
debitul este totuşi mai mic decât ar fi în acelaşi caz în lipsa unei insuficienţe cardiace.

2.7. EVOLUŢIA SI COMPLICAŢIILE INSUFICIENTEI CARDIACE

Evoluţia insuficienţei cardiace depinde de gravitatea cardiopatiei cauzale şi de

prezenţa sau absenţa complicaţiilor.
La unii bolnavi, insuficienţa cardiacă stângă poate evolua un număr relativ mare de
ani (10 ani sau peste), fără a apărea insuficienţă cardiacă dreaptă, în cazul unei cardiopatii
cu insuficienţă de cord drept supravieţuirea, care în urmă a două decenii era de numai 1-2
ani,a devenit astăzi de 5- 10 ani şi chiar mai mult.
Complicaţiile insuficienţei cardiace sunt următoarele:
- trombozele venoase ale membrelor inferioare;
- emboliile pulmonare ( secundare trombozelor venoase);
- emboliile arteriale ( ca urmare a formării unor trombi în atriul stâng sau în

25
 ventriculul stâng);
- complicaţiile pulmonare - edemul pulmonar acut,
bronhopneumonia; complicaţiile cerebrale - tromboza sau embolie
cerebrală;
ciroza cardiacă;
- insuficienţa renală;
- endocardita bacteriană subacută.

2.8. TRATAMENTUL SI INTERVENŢII SPECIFICE ÎN

INSUFICIENTA CARDIACA

Tratamentul insuficienţei cardiace are trei obiective importante:

- uşurarea activităţii inimiiţ repaosul fizic constitue una din principalele măsuri
prin care se urmăreşte realizarea acestui obiectiv ; tratamentul hipotensor este extrem de
util în cazul bolnavilor hipertensivi, la care au apărut manifestările clinice ale insuficienţei
cardiace stângi);
- mărirea forţei de contracţie şi a eficienţei miocardului ( cu ajutorul tratamentului
tonicardic);
- restabilirea echilibrului hidrosalin ( prin dieta hiposodată şi prin tratamentul cu
diuretice).

A. TRATAMENTUL IGIENO-DIETETIC
Tratamentul igieno-dietetic constă în primul rând în repaus şi în dietă săracă în
sodiu.
Repausul-durata şi gradul repausului depind de afecţiunea cauzală; el este util în
toate formele de insuficienţă cardiacă. Prin repausul fizic se realizează următoarele:
scăderea tensiunii arteriale, diminuarea travaliului muşchilor respiratori, rărirea aiurii
ventriculare.
Alături de repausul fizic , un rol important îl au repausul psihic şi moral. în
insuficienţa cardiacă repausul la pat va fi menţinut acasă sau la spital timp de 1-2
săptămâni, în acest interval bolnavul se va găsi în poziţia semişezândă în pat sau în fotoliu,
această poziţie fiind convenabilă mai ales pentru bolnavii cu insuficienţă cardiacă stângă.
Se va evita , în măsura posibilului imobilizarea absolută şi prelungită
Reluarea activităţii se face în funcţie de reducerea semnelor de insuficienţă
cardiacă şi de posibilitatea controlării acesteia printr-un tratament de întreţinere: reluarea
activităţii se va face în etape progresive.

26
 Unii bolnavi îşi pot prelua serviciu, dar cei care au de făcut eforturi fizice trebuie
să-şi schimbe locul de muncă. în orice caz, tuturor bolnavilor li se recomandă un program
de muncă redus, cu perioade de odihnă în timpul zilei şi cu repaus la pat în cele două zile
de la sfârşitul săptămânii.
Dieta săracă în sodiu reprezintă, de asemenea un mijloc de mare importanţă în
tratamentul insuficienţei cardiace. De altfel în formele uşoare de insuficienţă cardiacă,
dieta hiposodată plus repausul fizic determină o netă ameliorare.
Gradul de restricţie al ingestiei de sodiu depinde de severitatea insuficienţei
cardiace, în insuficienţa cardiacă severă se recomandă o restricţie mare a ingestiei de sare (
sub 1 gr/ zi) ceea ce se poate realiza prin regimul Kempner (1 kg . de fructe, 200 gr orez,
30-50 gr .zahăr, 300 gr compot cu un conţinut de 0,5 gr de NaCl) sau prin regimul Cărei
( 800 ml lapte cu un conţinut de 1 gr de NaCl). în general, în cadrul regimului hiposodat se
evită alimentele cu sodiu (brânza, mezeluri , cereale , pâine , etc.).
Restricţia de lichide nu este necesară în mod obişnuit. în condiţiile unei diete
hiposodate, bolnavul cu insuficienţă cardiacă poate bea apă după nevoi, adică 1,5-2 1 în 24
h.
în cazul hiponatremiei de diluţie , apărută tardiv la bolnavii cu insuficienţă cardiacă
ce îşi pierd capacitatea de a excreta apa, se recomandă o restricţie a ingestiei de apă.
Regimul alimentar constă într-o alimentaţie variată şi bogată în vitamine, mese
fracţionate , regim hipocaloric la obezi, hipertensivi şi coronarieni. Se va urmări greutatea
bolnavului să nu depăşească valoarea normală. Alcoolul , cafeaua şi ceaiul sunt permise în
cantităţi mici, fumatul trebuie interzis. Se vor asigura proteine suficiente (1 gr/kilocorp ),
cantitatea de lipide va fi redusă, iar fructele, sucurile, zarzavaturile şi zeama de fructe vor
fii administrate în cantităţi mai mari. Se reduce sarea, în formele severe se permit 1 -1,5 gr
sare de bucătărie/ zi, iar în unele cazuri ( Nefrix ) se permit 3 gr sare; cantitatea de lichide
zilnică nu va depăşii 1-1/2 litri lichid-iama şi 2 litri - vara .
Regimul va fi normocaloric, hipocaloric sau hipercaloric, în funcţie de necesităţile
bolnavului în cauză. Trebuie să fie bogată în vitamine, să conţină proteine (se
administrează multe fructe şi legume ) , deoarece pierde potasiu prin diuretice şi va conţine
1 gr proteine/ kg corp, fiind echilibrat în glucide şi moderat în lipide. Mesele vor fi mici şi
fracţionate ( 4-5 / zi), ultima masă va fi luată înainte de culcare.

A. Sunt permise următoarele alimente

- laptele ( numai în limita cantităţii permise), caş, urdă, brânză;
- came de vacă, pasăre slabă în cantitate limitată cca . 100 -150 gr/ zi; peştele de râu slab,
fiert, fript sau copt;

27
- pâine albă fără sare;
- grăsimile - untul nesărat, smântână, frişca, uleiul vegetal;
- fructele fierte în compoturi, sucuri de fructe;
- legume sub formă de salate, piureuri, budinci , evitând pe cele care produc meteorisme
şi cele bogate în sodiu ( varză, ţelină, spanacul);
- băuturile sub formă de ceaiuri de plante, sucuri de fructe.

B. Sunt interzise următoarele alimente:

- brânzeturi grase ( caşcaval, brânzeturi topite);
- carnea grasă de porc, gâscă, raţă, mezelurile , peştele sărat;
- ouăle în cantitate excesivă;
- pâinea cu sare sau făinoasele preparate cu bicarbonat sau sare;
- legumele bogate în sodiu: ţelina, sfecla, spanac;
- dulciuri preparate cu sare sau cu multă grăsime;
- băuturi: alcoolul sub orice formă , apele minerale, iaurtul, ceaiul tare, cafeaua;
- condimentele cele iuţi, boiaua piperul;
- muştarul cu sare, ceapa, usturoiul.

B. TRATAMENTUL MEDICAMENTOS
a) Tonicardiace- sunt substanţe obţinute din unele plante şi anume: Digitalis
purpureea, Digitalis lanata, Strophantus gratus, Strophantus kombe. Medicaţia tonicardiacă
reprezintă medicaţia de bază a insuficienţei cardiace. Se administrează ori de câte ori
insuficienţa cardiacă nu se compensează prin repaus şi regim desodat.
Preparatele digitalice acţionează îmbogăţind metabolismul miocardului, mărind
forţa de contracţie a inimii, scăzând frecvenţa cardiacă. Datorită acestor acţiuni creşte
debitul cardiac, scade presiunea venoasă , se reduce volumul inimii, creşte diureza şi se
diminuă edemele.
Tonicardiacele cele mai des folosite sunt Digitala şi Strofantina . Strofantina are o
acţiune rapidă şi de scurtă durată fiind utilizată în formele acute, dar nu este recomandată
în tratamentul cronic. Digitala acţionează mai lent, are o durată de acţiune mai lungă şi se
acumulează în organism.
Cele mai cunoscute preparate de Strofantină sunt: SROFANTINA KOMBETINUL
şi DUABAINA. Se administrează numai intravenos, fiind indicate doar în cazurile de
urgenţă. Nu se administrează imediat după Digitală, ci după o pauză de 1-2 zile.
Preparatele de Digitală sunt extrase din Digitalis purpureea sau din Digitalis lanta
(Lanatosid-C, Digoxin, Dezlanosid, Cedilanide- substanţe care se administrează fie pe cale

28
intravenoasă, fie oral).
-Lanatosid- C ( 0,4 mg /fiolă) îşi manifestă efectul după 10 min. ,cu intensitatea maximă
de 1- 2 h . în tratamentul de atac se folosesc intravenos 1,8- 1,6 mg /zi, administrate în 4
prize sau per os 1-2 mg ( de 3 ori /zi ,1 zi câte 12-25 picături sau 4-8 drajeuri). Tratamentul
de întreţinere se realizează cu picături sau drajeuri cu doza ce reprezintă aproximativ Vi
din doza tratamentului de atac (0,5-1 mg /zi).
Digoxin- se prezintă sub formă de comprimate ce conţin 0,25 mg glicozid şi sub formă de
soluţie alcooloică glicerinată ce conţine 0,5 mg glicozid. La adulţi în tratamentul de atac se
folosesc 0,5 mg/ zi, administrat oral, până la compensare ( câteva zile) , apoi întreţinere cu
0,125- 0,5 mg / zi; în urgenţe ,dacă pacientul nu i s-a mai administrat digitala, se injectează
intravenos lent 0,5 - lmg, repetând la nevoie după 4-8 ore încă 0,5 mg. La copii se
administrează oral 0,025mg/ kilocorp la 8 ore în 2-4 doze pentru digitalizare, apoi
întreţinere cu 0,0125mg/kilocorp şi pe zi.
-Nidacil- în tratamentul de atac se foloseşte doza de 0,6-lmg/zi timp de 3-5 zile, iar în
tratamentul de întreţinere doza de 0,l-0,2mg/zi.
-Dezlanosid- se prezintă sub formă de fiole a 2ml soluţie injectabilă conţinând
dezacetillanatozida 0,4 mg . Are acţiune rapidă , îşi manifestă efectele după 10 -30 min.,
intensitatea maximă fiind realizată după 1-2 h . Pentru digitalizarea rapidă se foloseşte
doza de 0,8-1,6 mg (2-4 fiole/zi), dozele fiind fracţionate şi administrate la 4-6 h interval.
- Digitalina - se prezintă sub formă de soluţie hidroalcoolică gicerinată conţinând
digitoxina 1 mg /ml sau 50 picături. Se administrează la adulţi oral 0,2-0,5 mg /zi (10-15
picături), până la corectarea tahicardiei şi compensare, apoi 0,6 mg/zi timp de 3-6 zile . La
copii, după vârstă , în prima zi se administrează 0,1 -0,4 mg, în 2-3 zi 0,1-0,2 mg, apoi
întreţinere cu 0,025- 0,05 mg zilnic sau la 12 zile .
Contraindicaţiile Digitalei simt reprezentate de fenomenele de supradozaj digitalic
şi de cazurile de şoc sau colaps. Intoxicaţia cu Digitala se manifestă prin tulburări de ritm
şi conducere ( extrasistolă, tahicardii paroxistice), tulburări gastrointestinale ( greţuri,
vărsături, anorexie).în caz de supradozare principala măsură constă în oprirea
tratamentului cu Digitala, apoi încetarea administrării de diuretice , limitarea efortului
fizic, sării de potasiu, chinidinei.
în tratamentul cu Digitala foarte util este să se măsoare în fiecare zi pulsul pentru a
aprecia rezultatele terapeutice şi pentru a surprinde eventualele fenomene de intoxicaţie.

B .Diureticele- reprezintă o medicaţie importantă având drept scop eliminarea de

sodiu şi de apă din organism ameliorând munca inimii. Ele pot fi administrate în orice
formă de insuficienţă cardiacă, având o toxicitate slabă, efect diuretic prelungit şi

29
important, fără reacţii adverse deosebite şi fără grave tulburări electrolitice. Pericolul
hipopotasemiei se previne administrând concomitent clorura de potasiu.
Dintre diureticele tiazidice fac parte: Nefrix, Ufrix, Furosemid, ele putând fi
administrate în orice insuficienţă cardiacă.
- Nefrix- se administrează pe cale orală 2-4 tablete zilnicţ 50-100 mg )sau 2-3 ori /
săptămână.
- Furosemid- se prezintă sub formă de fiole a 2 ml soluţie apoasă conţinând
furosemid 20 mg. Prezintă un efect important, imediat şi rapid. Se administrează
intravenos lent (1-3 fiole a 20 mg) sau 1-3 comprimate a 40 mg /zi sau la 2 zile. La
bolnavii cu edeme cardiace 1 doză, de 40 mg, poate duce la pierderea de până la 8 litri de
apă. Furosemidul este eficace la bolnavii rezistenţi la diuretice tiazidice. Poate fi utilizat în
doze de 40 mg până la 500 mg. Poate produce dezechilibre electrolitice: hiponatremie,
hipopotasemie, hiperuricemie, accidente alergice şi tulburări digestive.
- Alte diuretice utilizate sunt: inhibitorii aldosteronului ( Aldactana,
Spironolactona), acidul etacrinic cu efect important şi rapid, se administrează comprimate
de 0,050 g , 1-4 /zi, după mese şi fiole de 0,025 g, 1-4 /zi - intravenos.
în insuficienţa cardiacă refractară la tratament se administrează cure discontinue de
corticoizi (Prednison).

C. Alte tratamente:
- Oxigenoterapia este indicată în cazurile acute şi în vazurile cronice cu leziuni
pulmonare;
- Emisia de sânge (300-500 ml) se practică în insuficienţa cardiacă acută şi forma cronică
severă cu edeme mari;
- Evacuarea colecţiilor lichidiene când respiraţia este stânjenită;
- Morfina se face în edemul pulmonar acut şi cordul pulmonar acut, iar anticoagulantele,
în formele cu accidente tromboembolice.

C . TRATAMENTUL COMPLICAŢIILOR

Tratamentul edemului pulmonar acut se aplică de urgenţă în următoarea

succcesiune: poziţia şezândă cu membrele inferioare în poziţie declină, garouri prin rotaţie
(la 5 minute ) la cele 4 extremităţi, oxigen prin sondă nazală, Morfină intravenos (l-
2cg),sângerare (300- 500ml în 5 minute), diuretice ( Furosemid - 2 fiole, 0,40mg
intravenos sau Edecrin 50 mg în perfuzie), tonicardiace ( Lanatosid-C intravenos 1 fiolă,

30
Digoxin sau Strofantină intravenos), Miofilin intravenos.
Dacă tensiunea artială este scăzută se administrează tonicardiace Isuprel 2-8 fiole
de 0,2mg în 250ml ser glucozat 5%, oxigen, Morfină, HHC, Dextran. în E.P.A. de origine
infecţioasă se face sângerare şi se administrează HHC, tonicardiace şi oxigen. în E.P.A. din
marile hipertensiuni se combate energic hipertensiunea cu Raunervil (1 fiolă intravenos
lent), Catapresan sau Regitină.
B) Tratamentul insuficienţei cardiace congestive rapid instalate implică repaus la pat ( nu
absolut) , oxigen, restricţie mare de sare, Furosemid, Acid etacrinic, Lanatosid-C (3-4 fiole
intravenos pe zi).
c.) Tratamentul cordului pulmonar acut: oxigen pe cale nazală, analgetice ( Algocalmin,
Mialgin ), Atropină , în caz de bradicardie şi hipotensiune ; Papaverină intravenos ,
Izoproterenol în perfuzie, Noradrenalină în caz de şoc , digitalice injectabile (Lanatosid
-C ), asociat cu Furosemid intravenos tratament anticoagulant sau trombolitic .antibiotice
în zilele următoare.
Tratamentul cordului pulmonar cronic se adresează, în primul rând, bolii
pulmonare cauzale .Se administrează antibiotice ( Tetraciclină 2gr/zi sau Ampicilină 4gr/zi
), bronhodilatatoare ( Miofilin 1-2 fiole intravenos lent ), Bronhpdilatin sau Alupent;
corticoterapie oral sau H.C.C.; se urmăreşte dezobstruarea căilor aeriene prin eliminarea
secreţiilor bronşice, prin hidratare corectă, cu Trecid, Bisolvol, oxigen intermitent,
antitusive cu prudenţă; în stadiul de insuficienţă cardiacă: sângerare, diuretice, tiazidice
(Neffix ) şi tonicardiace.

2.9. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR

CU INSUFICIENTĂ CARDIACĂ

La bolnavii cu insuficienţă cardiacă forţa de contracţie a inimii este scăzută şi nu

poate asigura debitul de sânge necesar funcţiilor normale ale organismului. Din această
cauză, aportul deficitar de substanţe nutritive şi oxigen creează grave tulburări ale
metabolismului tisular, care reduce la rândul său forţa de contracţie a inimii şi stază în
circulaţia de întoarcere. Această categorie de bolnavi necesită o îngrijire specială care are
ca scop :
a) reducerea nevoilor energetice ale organismului pentru a putea face faţă
îmbolnăvirilor, deci , pentru a scădea fortul cardiac;
b) mărirea forţei de contracţie a inimii, mărindu-se astfel capacitatea funcţională.
Asistenta medicală deţine o poziţie importantă în îngrijirea acestor categorii de
bolnavi. Pentru a-şi îndeplinii menirea nu trebuie să se mulţumească să cunoască şi să

31
 aplice, chiar perfect, diferite tehnici de îngrijire a bolnavului , ci trebuie să cunoască şi
noţiuni teoretice care să-i permită depistarea unui semn precoce, interpretarea acestuia
şi chiar, dacă este nevoie, intervenţia în situaţiile în care viaţa bolnavului depinde de
cunoştinţele sale.
Asigurarea repausului fizic
- asistenta se va îngrijii ca bolnavii să aibă maxim de confort, să evite efortul fizic ,
saloanele să aibă o ambianţă plăcută.
- bolnavii cu insuficienţă cardiacă fiind dispneici, vor fi ţinuţi în poziţie şezândă sau
semişezândă, asistenta medicală va avea grijă să le asigure această poziţie.
- patul va fi prevăzut cu utilaj auxiliar , precum şi cu un număr mare de perne. în
cursul zilei patul va fi înlocuit cu un fotoliu având grijă ca bolnavul să aibă sprijin sub
picioare

Asigurarea repausului psihic

- asistenta medicală va avea grijă să ferească bolnavul de tot ceea ce ar putea tulbura
echilibrul nervos, trebuie să câştige încrederea bolnavului printr-o bună pregătire
profesională.
- pentru a evita stările de nelinişte va administra la timp medicamentele prescrise de
medic şi va răspunde prompt la orice solicitare a bolnavului.
- asistenta medicală va însoţii bolnavii la consultaţiile de specialitate
( examinăriradiologice, EKG.); va examina starea psihică a bolnavilor, vizitându-1
cât mai des şi va instrui vizitatorii asupra modului de comportare faţă de bolnav.

Asigurarea igienei personale a bolnavului

- Asistenta medicală va executa zilnic toaletele bolnavului fără ca acesta să facă
eforturi prea mari, va face apoi o frecţie cu alcool diluat pentru a îmbunătăţii
circulaţia periferică. Pielea trebuie menţinută în permanenţă curată şi uscată ,
deoarece pielea umflată se infectează uşor.
- Se va schimba lenjeria de pat şi de corp zilnic.

Prevenirea formării trombozelor

- Asistenta medicală va executa zilnic masajul membrelor inferioare, în direcţia curentului
venos.
- în acelaşi scop, asistenta medicală va asigura ridicarea membrelor inferioare la 35 grade
prin ridicarea patului sau prin aşezarea unor suluri sub picioarele bolnavului.
- Bolnavul va fi ajutat să execute muşcări de flexie şi extensie a membrelor inferioare prin

32
care se împiedică trombozarea şi se elimină edemele.

Urmărirea funcţiilor vitale şi vegetative

- Asistenta medicală va urmării zilnic T.A. , pulsul central şi periferic, respiraţia, diureza,
tranzitul intestinal, temperatura.
- Se urmăreşte bolnavul cu atenţie pentru a observa semnele de agravare şi complicaţiile
care pot apărea ( edem pulmonar, embolie pulmonară, tromboflebită) şi va anunţa imediat
medicul. Stările de constipaţie vor fi combătute cu purgative.
- Asistenta medicală va ţine evidenţa exactă a lichidelor consumate şi eliminate de bolnav,
va urmări zilnic greutatea corporală după eliminarea scaunului şi a urinei înainte de masă.

Regimul alimentar
- Asistenta medicală va urmări cu stricteţe respectarea regimului alimentar care va fi
hipocaloric pentru menţinerea greutăţii corporale; hiposodat pentru a împiedica reţinerea
apei în organism, contribuind la reducerea edemelor. Se vor evita alimentele care conţin
natriu : salicilat de sodiu; cantitatea de lichide zilnică nu va depăşi 1-2 l/24h . Raţia zilnică
de alimente va fi împărţită în 4 -5 mese, iar ultima masă se va lua cu 3 ore înainte de
culcare.

Administrarea tratamentului medicamentos

- Asistenta medicală va administra medicaţia prescrisă de medic; medicaţia folosită constă
în cardiotonice , cel mai frecvent e Digitala care se administrează per os şi dacă nu se
administrează după prescripţia medicală dă fenomene de supradozare. Se administrează şi
diuretice: Furosemid, Ederen, Nefrix, iar asistenta va avea grijă să urmărească diureza.
- Reducerea edemelor şi masei sângelui circulant se mai poate face şi prin atâmarea
membrelor inferioare, reducând astfel fluxul venos spre inimă.
- Oxigenoterapia este indicată şi uşurează starea bolnavilor cu insuficienţă cardiacă.

Educaţia sanitară
- Asistenta medicală contribuie la educarea bolnavului asupra noului regim de viaţă, după
externare bolnavul va duce o viaţă ordonată evitând suprasolicitările; se va evita munca
fizică. Se respectă regimul dietetic, numărul meselor, se reduce sarea , cafeaua , alcoolul,
tutunul. în caz de îmbolnăviri respiratorii: viroze, gripe, vor fi tratate imediat, deoarece
orice neglijenţă, poate agrava boala.

33
 ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN INVESTIGAŢIILE
PARACLINICE

Colaborarea cu medicul la examinarea paraclinică este una din sarcinile importante

ale asistentei medicale.
Sarcinile asistentei medicale în pregătirea şi asistarea unui examen paraclinic sunt
următoarele:
- pregătirea psihică a bolnavului : i se explică bolnavului în ce constă examenul
care trebuie să i se facă, caracterul inofensiv al examinării;
- pregătirea şi verificarea instrumentarului necesar efectuării examinării sau
recoltării;
- dezbrăcarea şi îmbrăcarea bolnavului - îmbrăcarea şi dezbrăcarea bolnavului se
face la solicitarea medicului şi trebuie efectuată cu mult tact şi fineţe, pentru a nu provoca
dureri sau mişcări inutile;
- aducerea bolnavului în poziţiile adecvate examinărilor şi sprijinirea lui;
- servirea medicului cu instrumentele necesare examinării şi ajutarea medicului în
efectuarea tehnicii;
- recoltarea produselor patologice şi a analizelor biologice.
A. Examenele paraclinice cuprind:
- examene de laborator care constau în recoltarea de sânge pentru determinarea
Y.S.H. -ului ( valori normale 5-10 mm /h, sau 20-50 mm/24 h ), glicemiei ( valori normale
65-100 mg %), lipidemiei (normal 500- 700 mg% ), colesterolul (normal 150-259 mg % ).
- examen radiologie prin care se pot evidenţia aspecte utile pentru diagnostic.
Astfel se observă o siluetă cardiacă mărită cu o configuraţie ce depinde de boala cauzală,
iar la examenul plămânilor, se constată o creştere a dimensiunilor arterelor pulmonare, dar
transparenţa pulmonară, nu este redusă.
- explorări hemodinamice care sunt utile atât pentru diagnostic cât şi pentru
urmărirea insuficienţei.
în insuficienţa cardiacă stângă, viteza de circulaţie este încetinită, constatându-se:
1. timpul braţ-limbă este crescut cu mult peste limita superioară a normalului (16
secunde), atingând 30 secunde;
2. timpul braţ-plămân este normal.
în insuficienţa cardiacă dreaptă viteza de circulaţie este încetinită, constatându-se:
- timpul braţ-limbă este prelungit( poate atinge sau depăşi 24 secunde);
- timpul braţ-plămân este prelungit( peste valoarea normală de 8 secunde).
Presiunea venoasă determinată la nivelul venelor de la plică cotului este mult

34
crescută.

ROLUL PROPRIU ŞI DELEGAT AL ASISTENTEI

ÎN SATISFACEREA NEVOII DE A SE MIŞCA ŞI DE A MENŢINE O BUNĂ
POSTURĂ

Scopul este de a cunoaşte care sunt poziţiile pe care le ia bolnavul în pat sau în care
aceştia trebuie aşezaţi pentru îngrijiri, examinări speciale şi alte acte medicale.
Poziţia bolnavului în pat este determinată de boală şi starea lui generală. în funcţie
de aceasta bolnavul poate avea:
1. Poziţia activă - reprezintă poziţia pe care o ia bolnavul singur, se mişcă singur, nu
are nevoie de ajutor.
2. Poziţia pasivă - în stare gravă, bolnavul este lipsit de forţă fizică şi are nevoie de
ajutor pentru mişcare şi pentru a-şi schimba poziţia.
3. Poziţia forţată - este o poziţie neobişnuită impusă de bolnav.
Poziţiile în care poare fi aşezat un bolnav sunt:
- poziţia decubit dorsal
- poziţia semişezândă
- poziţia şezândă
- poziţia decubit lateral
- poziţia trendelemburg (declină)
- poziţia decubit ventral
- poziţia ginecologică
- poziţia genu-pectorală
La bolnavii cu insuficienţă cardiacă poziţia indicată este cea şezândă cu gambele
atârnate ce se realizează aducând bolnavul şezând pe marginea patului, iar sub picioare
aşezându-se un taburet, bolnavul fiind învelit cu o pătură.
ROLUL PROPRIU ŞI DELEGAR AL ASISTENTEI
ÎN SATISFACEREA NEVOII DE A SE ALIMENTA

Alimentaţia constituie substratul vieţii fiind realizată prin aportul permanent de

substanţe nutritive. La omul bolnav alimentaţia are în vedere stabilirea unui regim
echilibrat corespunzător bolii.
Alimentaţia raţională reprezintă aportul unor alimente în concordanţă cu nevoile
organismului, diferite după vârstă, muncă, starea de sănătate sau boală, starea fiziologică.

35
Alimentaţia raţională la bolnav trebuie să cuprindă:
- înlocuirea cheltuielilor energetice de bază ale organismului necesare creşterii la copil
sau refacerii pierderilor prin consum exagerat la adulţi;
- asigurarea aportului de vitamine şi săruri minerale necesare metabolismului normal şi
celorlalte funcţii;
- favorizarea procesului de vindecare prin cruţarea organelor bolnave;
- prevenirea unei evoluţii nefavorabile în bolile latente transformând bolile acute în boli
cronice şi apariţia recidivelor;
- consolidarea rezultatelor terapeutice obţinute prin alte tratamente.
Raţia alimentară reprezintă proporţia alimentelor de origine animală sau vegetală în
24 ore. Raţia alimentară este variabilă după vârstă, munca prestată, starea de sănătate sau
de boală. Ea trebuie să corespundă atât calitativ, cât şi cantitativ. Raţia se măsoară în
calorii, la raţia minimă de 1600 calorii necesară organismului în repaus, se adaugă raţia
care trebuie să acopere necesarul de calorii pentru munca depusă în plus. Un bolnav în
repaus absolut la pat necesită 25 calorii/kg corp în 24 ore.
Valoarea nutritivă a principiilor alimentare este:
-1 g glucide = 4,1 calorii;
-1 g proteine = 4,1 calorii;
-1 g lipide = 9,3 calorii.
Foaia de alimentaţie zilnică este un document în care se centralizează regimurile
alimentare zilnice prescrise de medic fiecărui bolnav în parte în scop terapeutic. în timpul
vizitei, medicul prescrie regimul alimentar al bolnavului consemnând în foile de
alimentaţie clinică medicală; în acelaşi timp asistenta de salon notează în caietul propriu şi
în caietul de activitate al sectorului regimul alimentar, menţionând numărul salonului,
numele bolnavului şi tipul de regim.
Regimul cardiovascular are două variante în funcţie de bolile inimii şi ale
sistemului circulator:
Varianta I - normocaloric, normoglucidic, hidroprotidic,hiposodat. Este compus
din: iaurt, brânză de vacă, brânză desărată, supe, creme, legume, pireuri, făinoase cu lapte,
salate de morcovi, sfeclă roşie, came fiartă, tocată, biscuiţi, găluşte.
Varianta II - normohipocaloric, normoprotidic, normohipoglucidic,
normohipolipidic, hiposodat. Este compus din: iaurt, lapte, came albă, fiartă, peşte, pâine
albă fără sare, legume cmde, pireuri, fructe cmde sau coapte, compot, biscuiţi, dulceaţă,
unt 10 g/zi, ulei 30 g/zi.
Regimul bolnavilor cu insuficienţă cardiacă va fi hipoaloric sau hipercaloric,
normocaloric; bogat în vitamine, să conţină proteine, bogat în legume şi fructe; echilibrat

36
în glucide şi moderat în lipide. Mesele vor fi mici şi fracţionate (4-5 /zi), ultima masă fiind
înainte de culcare.
Se dau următoarele alimente: lapte, iaurt, brânză, came de vacă, peşte de râu slab,
fiert sau copt, pâine albă fără sare, legume cmde, pireuri, fmcte cmde sau coapte, dulceaţă,
ceaiuri de plante, sucuri de fmcte.
în funcţie de starea bolnavului alimentaţia se face astfel:
a) , activ - bolnavul mănâncă singur în sala de mese;
b) . pasiv sau dependentă -bolnavul este ajutat să mănânce;
c) . artificial - în care alimentele sunt introduse artificial în organism în condiţii
nefiziologice.

ROLUL PROPRIU ŞI DELEGAT AL ASISTENTEI ÎN SATISFACEREA NEVOII

DE A RESPIRA

Respiraţia este o nevoie esenţială a fiinţei umane, este o funcţie vitală a

organismului, prin care organismul îşi asigură procesele de oxigenare şi eliminare a
dioxidului de carbon.
Scopul îl constituie un indiciu pentru stabilirea diagnosticului, evoluţia bolii,
recunoaşterea complicaţiilor, prognosticul bolii.
Materialele necesare pentru măsurarea respiraţiei sunt: ceas cu secundar, pix
albastru, foaia de temperatură.
Etapele:
l.Se pregătesc materialele şi se transportă lângă bolnav.
2. Pregătirea fizică şi psihică - bolnavul este aşezat în decubit dorsal, nu se anunţă
bolnavul deoarece pe baza emoţiilor se modifică ritmul respirator şi nu se obţin valorile
reale.
3. Efectuarea tehnicii: asistenta numără frecvenţa mişcărilor respiraţiei prin inspecţie
când bolnavul este treaz, conştient sau când doarme prin aşezarea mâinii cu faţa palmară
pe suprafaţa toracelui bolnavului. Se numără inspiraţiile (mişcările de ridicare a cutiei
toracice) pe timp de 1 minut.
4. Notarea cifrică - asistenta notează în cifre în carnetul propriu valoarea frecvenţei
respiraţiei, numele şi prenumele bolnavului.
5. Notarea grafică - se notează grafic în foaia de temperatură, cu un punct de culoare
albastră şi se uneşte printr-o linie cu valoarea anterioară.
Valorile normale ale respiraţiei sunt:
- femei - 18 respiraţii/minut;

37
 - bărbaţi - 16 respiraţii/minut.
Bolnavii cu insuficienţă cardiacă prezintă tulburări grave respiratorii care constau
în diferite forme de dispnee (respiraţie dificilă).
Dispneea se caracterizează prin respiraţii frecvente şi superficiale, care la început
apar la eforturi mari, apoi progresiv, pe măsura cedării miocardului la eforturi din ce în ce
mai mici.
O altă formă de dispnee de efort este dispneea vesperală, minimă dimineaţa,
accentuându-se spre seară. în formele avansate de insuficienţă cardiacă stângă, dispneea
apare şi în repaus, bolnavul luând o poziţie semişezândă, această dispnee purtând numele
de ortopnee.
Un alt tip de dispnee este dispneea paroxistică nocturnă ce apare sub formă unor ce
survin după una-două ore de somn - bolnavul se trezeşte cu sete de aer, este anxios, se
ridică în poziţie şezândă sau coboară şi deschide fereastra să respire aer curat. Dispneea
îmbracă aspectul de tahipnee superficială
Scopul constă în obţinerea de informaţii privind starea morfofuncţională a
aparatului urinar şi a întregului organism; calitatea şi cantitatea urinei furnizează date
importante în stabilirea diagnosticului, a prognosticului, urmărirea evoluţiei bolii şi-n
stabilirea bilanţului nutritiv în bolile metabolice.
Ritmul fiziologic este de 5-6 micţiuni/24 ore la bărbaţi şi 4-5 micţiuni/24 ore la
femei. Există însă o serie de tulburări de micţiune:
- polikiuria - cantităţi frecvente, iar ca şi cantitate, scăzută;
- iskiuria - retenţie de urină (imposibilitatea de a urina);
- disuria - durere în timpul eliminării;
- enurezisul - eliminarea involuntară a urinei în timpul nopţii, mai frecventă la copiii cu
tulburări nevrotice şi după vârsta de 3 ani;
- nicturia - inversarea sau egalarea dintre raportul numărului de micţiuni şi cantitatea de
urină emisă ziua faţă de cea emisă noaptea.
Valorile fiziologice ale volumului de urină sunt:
-1000-1400 ml/24 ore - la femei;
-1200-1800 ml/24 ore -la bărbaţi.
Valorile patologice ale volumului de urină sunt:
- poliurie - creşterea volumului de urină peste 3000 ml/24 ore
- oligurie - volum sub valoarea normală (mai mic de 1000 ml/24 ore)
- anurie -lipsa urinei din vezică.
La bolnavii cu insuficienţă cardiacă dreaptă, datorită fenomenelor de stază renală
ce apar ca urmare a creşterii presiunii în venele renale şi scăderii gradientului de presiune

38
dintre artere şi vena renală, apare nicturie, oligurie cu urina normal concentrată, iar în
stazele avansate poate apare o discretă proteinurie.
Scaunul face şi el parte din nevoia de a elimina din organism resturile alimentare
supuse procesului de digestie, eliminate din organism prin anus prin actul de defecaţie.
Valorile normale sunt: 1-2 scaune/zi, iar valorile patologice constau în 3-6 scaune/zi.
Diareea se caracterizează printr-un aspect deosebit şi o culoare de la galben până la
negru în funcţie de afecţiune (20-30 scaune pe zi în sindromul dizenterie). Constipaţia
constă în scaune la 2-4 zile. La bolnavii cu insuficienţă cardiacă dreaptă datorită
fenomenelor de stază portală apare meteorismul, constipaţia, inapetenţa, greaţa, iar în
cazurile cu aliură mai rapidă prin vărsături şi diaree.
Expectoraţia face parte din actul de a elimina şi reprezintă actul de eliminare pe
gură după tuse a produselor formate în căile respiratorii. Bolnavii pot avea o expectoraţie
rozată şi spumoasă (hemoptizia) în cazurile edemului pulmonar acut sau franc
sangvinolent în cazul infarctului pulmonar. în insuficienţa ventriculară stângă sau
insuficienţa atrială stângă bolnavii pot expectora spute ruginii ce conţin „celule de
insuficienţă cardiacă”.

ROLUL PROPRIU ŞI DELEGAT AL ASISTENTEI ÎN OBSEVAREA EDEMELOR

Edemul reprezintă o acumulare de lichid seros în ţesuturi şi se manifestă

prin: creşterea în volum a regiunii edematiate;
- pielea devine palidă, lucioasă, străvezie;
- pierderea elasticităţii ţesutului edematiat - ţesutul păstrează urma presiunii
digitale, situaţie denumită semnul godeului.
Edemul pulmonar acut este cea mai gravă, dar şi cea mai caracteristică manifestare
a insuficienţei cardiace stângi. Apare în atacuri bruşte, brutale, de obicei nocturne sau după
fort mai mare, uneori după încărcarea cu lichide a organismului. Se manifestă cu o dispnee
extremă, cu o ortopnee stringentă. Bolnavul este şocat, anxios, agitat, palid, cu buze uşor
cianotice, cu transpiraţii reci. El prezintă hipemee amplă, zgomotoasă şi tahipnee de 30-40
respiraţii/minut. Apare tuşea care la început este seacă, apoi apare o expectoraţie serioasă,
spumoasă, alicioasă, iar în cele din urmă devine rozată, expresie a transvazării sângelui din
alveolele pulmonare. Edemul pulmonar acut de origine cardiacă trebuie deosebit de
edemul pulmonar toxic, de edemul pulmonar de origine cerebrală sau de edemul pulmonar
al fenalilor.
Dintre manifestările cele mai caracteristice ale insuficienţei cardiace drepte fac
parte edemele cardiace. Natura cardiacă a edemelor se cunoaşte prin caracterul lor

39
generalizat, predominant declin, progresiv, la început vesperale apoi permanente, cu
extindere de la părţile cele mai joase ale corpului (maleole şi gambe, regiunea sacrală) în
sus. O altă manifestare importantă la bolnavii cu insuficienţă cardiacă dreaptă o reprezintă
cianoza ce reprezintă expresia încetinirii vitezei în mica circulaţie ce este generalizată cu
predominanţă la extremităţi şi proeminenţe (buze, urechi, pomeţi ,nas, mâini, picioare).
Tegumentele simt ceva mai roşii şi mai calde cu transpiraţii (mai ales la palme) dacă
debitul cardiac este crescut, mai palide şi mai reci dacă debitul cardiac este scăzut.

ROLUL PROPRIU ŞI DELEGAT AL ASISTENTEI ÎN SATISFACEREA NEVOII DE

A SE ODIHNI

Este o nevoie a fiecărei fiinţe de a dormi şi a se odihni în bune condiţii timp

suficient încât să-i permită organismului să obţină randament maxim.
Odihna este perioada în care se refac structurile alterate ale organismului, se
completează resursele energetice folosite, se transportă produşii formaţi în timpul
efortului, fie ficat (acid lactic), fie rinichi (produşi de excreţie). Somnul este forma
articulară de odihnă prin absenţa stării de veghe; somnul eliberează individul de tensiuni
psihologice şi fizice şi permite să regăsească energia necesară activităţii cotidiene.
La bolnavii cu insuficienţă cardiacă dreaptă apar fenomene de stază cerebrală -
expresie a congestiei venoase a encefalului, a scăderii relative a debitului arterial, a
hipoxiei şi a hipercapniei, apar de obicei în stadii mai avansate ale insuficienţei cardiace
drepte. Această encefalopatie se manifestă prin somnolenţă diurnă şi adesea prin insomnie
nocturnă, apatie, care uneori evoluează până la comă, alteori agitaţie (delir cardiac).
Durata somnului la persoanele vârstnice este de 6-8 ore. Somnul trebuie să fie
odihnitor, fără întreruperi, fără coşmaruri, să adoarmă cu uşurinţă, să se trezească odihnit.
Dacă există perturbări ale somnului apar următoarele probleme: insomnia, hipersomnia,
oboseala. Insomnia reprezintă dificultatea de a dormi.
Bolnavii cu insuficienţă cardiacă supuşi la eforturi fizice mari, căldură excesivă a
mediului ambiant şi emoţii puternice pot determina o decompensare cardiacă. Totodată la
decompensarea inimii mai contribuie şi ingestia unei cantităţi mari de sare, suprimare
intempestivă a digitalei şi diureticelor, transfuziilor de sânge şi perfuziile saline. Asistenta
se va îngriji ca bolnavii să aibă maxim de confort, să evite efortul fizic; să ferească
bolnavul de tot ceea ce ar putea tulbura somnul.

ROLUL PROPRIU ŞI DELEGAT AL ASISTENTEI ÎN EFECTUAREA

TRATAMENTULUI

40
 Tratamentul insuficienţei cardiace are trei obiective importante:
- uşurarea activităţii inimii (repaosul fizic reprezintă una dintre principalele măsuri
prin care se urmăreşte realizarea acestui obiectiv; tratamentul hipotensor este extrem de
util în cazul bolnavilor hipertensivi, la care au apărut manifestările clinice ale insuficienţei
cardiace stângi);
- mărirea forţei de contracţie şi a eficienţei miocardului (cu ajutorul tratamentului
tonicardic);
- restabilirea echilibrului hidrosalin (prin dieta hiposodată şi prin tratamentul cu
diuretice);
Medicamentele simt substanţe de origine minerală, animală, vegetală şi chimică de
sinteză, transformate prin operaţii farmaceutice într-o formă de administrare (comprimate,
fiole) folosite pentru prevenirea tratarea sau ameliorarea bolilor.
Căile de administrare a medicamentelor sunt:
1) căi directe (calea bucală sau mucoasă)
2) căi indirecte (parentale) ce interesează ţesutul celular, intravenos, intradermic,
muscular.
Deoarece medicamentul poate deveni toxic, asistenta trebuie să cunoască doza de
administrare:
a) doza terapeutică - cantitatea utilizată pentru obţinerea efectului terapeutic dorit;
b) doza maximă - cantitatea cea mai mare suportată de organism fără apariţia unor
fenomene toxice;
c) doza toxică - cantitatea care provoacă o reacţie periculoasă pentru organism;
d) doza letală - cantitatea care provoacă moartea.
Asistenta medicală are obligaţia să cunoască şi să respecte următoarele reguli de
administrare a medicamentelor:
1. respectarea medicamentului prescris;
2. Identificarea medicamentului de administrat prin verificarea etichetei înainte de
administrare sau a medicamentului însuşi;
3. verificarea calităţii medicamentului;
4. respectarea căii de administraţie;
5. respectarea orarului de administraţie;
6. respectarea dozei prescrise;
7. respectarea somnului fiziologic al bolnavului;
8. evitarea incompatibilităţii între medicamente;
9. servirea bolnavului cu doza unică de medicament prescris;
10. respectarea succesiunii în administrarea medicamentelor;

41
 11. lămurirea bolnavului asupra medicamentului prescris;
12. anunţarea imediată a greşelilor de administraţie a medicamentelor;
13. administrarea imediată a medicamentelor deschise;
14. prevenirea infecţiilor intraspitaliceşti.
Asistenta medicală va administra medicaţia prescrisă de medici bolnavilor cu
insuficienţă cardiacă, medicaţie ce constă în cardiotonice, cel mai frecvent fiind Digitala
ce acţionează mai lent, are o durată de acţiune mai lungă şi dacă nu se administrează după
prescripţia medicală dă fenomene de supradozare. Se mai administrează diuretice:
Furosemid , ce se administrează intravenos lent (1-3 fiole a 20 mg sau 1-3 comprimate a
40 mg); Nefrix - pe cale orală se administrează 2-4 tablete/zi (50-100 mg) sau de 2-3 ori
pe săptămână.
Reducerea edemelor şi a masei sângelui circulant se face prin atâmarea membrelor
inferioare, reducând astfel fluxul venos spre inimă. Oxigenoterapia este indicată în cazurile
acute şi în cazurile cronice cu afecţiuni pulmonare.
Emisia de sânge (300-500 ml) se face în insuficienţa cardiacă acută şi în forma cronică
severă cu edeme mari. Morfina se face în edemul pulmonar acut şi cordul pulmonar acut,
iar anticoagulantele în formele cu accidente tromboembolice.

42
 CAPITOLUL III

PREZENTAREA CAZURILOR CLINICE

3.1. CAZ CLINIC NR. I

CULEGEREA DE DATE

NUME ŞI PRENUME: B.D.

VARSTA: 68 ani
DOMICILIUL: Buzau
DATA INTERNĂRII: 15. XII. 2015
DIAGNOSTIC LA INTERNARE: Insuficienţă cardiacă clasa funcţională 2/3;
Cardiopatie ischemică
dureroasă; Fibrilaţie arterială.

MOTIVELE INTERNĂRII:
■ dispnee la efort mic
■ precordialgii
■ edeme gambiene
■ palpitaţii.

ANTECEDENTE HEREDOCOLATERALE: Neagă.

ANTECEDENTE PERSONALE: Angor de efort

ISTORICUL BOLII:
Bolnav cunoscut cu Cardiopatie ischemică cronică dureroasă; Fibrilaţie arterială - se
internează pentru precordialgii; Dispnee cu ortopnee, palpitaţii edeme gambiene,
simptome

43
ce au debutat în urmă cu două săptămâni şi s-au accentuat progresiv.

44
Nr Problema Obiective Intervenţii Evaluare
Dispnee de Combaterea Am poziţionat bolnavul în poziţie Reducerea în
efort mic dispneei prin semişezândă. Am aerisit salonul. I se intensitate a
asigurarea cere bolnavului să evite efortul fizic dispneei.
oxigenului

necesar
respiraţiei
Precordialgie Combaterea Repausul absolut la pat. Am Se observă o
-intensitate durerii administra algocalmi 1f\ i.m. scădere în
mică intensitate a

durerii.
Cianoza Asigurarea Oxigenoterapia prin administrare de Cianoza scade
accentuată unei oxigenări oxigen cu ajutorul mastii de O2 în intensitate.

periorona- corespunzătoar
zală cu e. Schimbarea lenjeriei de corp şi de
tegumente Scăderea pat.
umede. debitului

cardiac
Edeme Combaterea Am urmărit dacă bolnavul respectă Edemele
regimul desodat prescris. Am
gambiene. edemelor. asigurat persistă în
continuare.
masajul membrelor în direcţia
curentului venos. Am indicat
bolnavului să ţină ridicate părţile
edematiate punându-şi sub picioare o
pătură şi să execute mişcări active cu
membrele inferioare. La indicaţia
medicului am administrat Furosemid
1f
Măsurarea, Măsurarea, observarea şi notarea T.A. = 180/70

observarea şi T.A. Hg
notarea T.A.
Tensiunea arterială reprezintă
presiunea exercitată de pereţii
arteriali asupra presiunii sângelui
circulant. T.A. se măsoară cu
stetoscopul şi tensiometrul

45
 Am montat masca de O2

Măsurarea, Pulsul arterial este senzaţia de şoc A.V.=80/min

observarea Şi percepută la palparea unei artere ut neregulat
notarea superficială, comprimată incomplet
pulsului.
pe un plan rezistent. Pulsul se
măsoară în artera radială prin
comprimarea arterei pe un plan dur.
Măsurarea, Diureza reprezintă procesul de Diureza=600
observarea Şi formare şi eliminare a urinei din ml/24 ore

notarea organism timp de 24 ore. Urina se

diurezei.
colectează în recipiente, apoi se
citeşte gradaţia de pe vas care indică
urina pe 24 ore.
Măsurarea, Respiraţia reprezintă funcţia prin Respiraţie =
observarea Şi care
se realizează aportul de oxigen 15 respiraţii/
notarea necesar proceselor vitale ale min
respiraţiei
organismului paralel cu eliminarea în
atmosferă a C02 rezultat din arderi.
Se măsoară notând inspiraţiile
(mişcări de ridicare a cutiei toracice)
timp de 1 minut.
Măsurarea, Temperatura reprezintă rezultatul Temperatura
observarea Şi proceselor oxidative ale organismului = 37 grade
notarea generatoare de căldură prin Celsius
temperaturii
degradarea alimentelor energetice. Se
măsoară prin aplicarea termometrului
în axilă, timp de 10 minute.
Măsurarea, Scaunul reprezintă resturile Scaun normal
observarea Şi alimentare supuse procesului de
notarea digestie, eliminate din organism prin
scaunului. anus prin actul defecaţiei.
Insomnie Combaterea Am supravegheat starea psihică a

46
datorată insomniei Şi bolnavului, vizitându-1 cât mai des,

47
anxietăţii liniştirea am administrat Diazepam 1
Notarea în F.O. VSH=36mm/
bolnavului înainte de culcare.
a analizelor h
Urmărirea
biologice. Măsurarea, observarea şi notarea Temperatura
Colesterol=23
funcţiilor T.A., pus, respiraţie, diureză, scaun, = 37 grade C.
Omg%
vitale cântărire. După măsurarea T.A.=180/70
Lizemie=600
temperaturii, termometrul se mm/Hg
mg%
dezinfectează şi se păstrează separat A.V.=
Glicemie=100
în soluţia dezinfectantă care se 80/min.
mg%
schimbă zilnic.
Neregulat
Timol- 5 UML
Scaun normal
HT= 38%
Diureza= 600
Leucocite=43
ml/24
00 ore
Greutate=80k
HB= 14 -16 g g

Pregătirea Am pregătit materialele necesare

bolnavului în recoltării, le-am transportat la patul
vederea bolnavului cu masa de tratament
recoltării (materialele fiind sterile). în prealabil

probelor am făcut pregătirea fizică şi psihică a

biologice şi bolnavului, atenţionându-1 că
efectuarea analizele se recoltează. Am recoltat
EKG.
sânge pentru VSH, lipomie,
colesterol, glicemie, HT, Hb, timol.
Apoi am explicat bolnavului în ce
constă tehnica EKG
Educaţia Schimbarea lenjeriei de pat. Am Bolnavul se
sanitară ajutat bolnavul să-şi facă toaleta pe simte mai
privind igiena regiuni (pielea trebuie menţinută bine.

personală a uscată şi curată pentru că cea

bolnavului. edemaţiată se infectează uşor).
Administrarea Am administrat Digoxin 2tb. (1/zi), Stare generală
tratamentului Dipiridamol 6 tb. (3/zi înainte de ameliorată.
medicamentos.
masă), vitamina Bl 6 fiole (3/zi),
vitamina B6 6 fiole (3/zi).

48
Nr. Problema Obiective Intervenţii Evaluare

Pregătirea Am însoţit medicul la Vizita medicală a decurs

documentelor şi a vizită, notând normal.
salonului pentru recomandările. Am
vizita medicală. transportat mâncarea la
Asigurarea patul bolnavului şi l-am
alimentaţiei. ajutat să se alimenteze.

Urmărirea Măsurarea, notarea şi T emperatură=3

funcţiilor vitale. înregistrarea TA, pus, 7,2gradeC Av=65/min
diureză. Am cântărit regulat TA=140/80mm
bolnavul. Am măsurat TA Hg
cu tensiometrul şi cu Diureza=1000ml/24ore
fiole (3/zi),
stetoscopul. Greutate=84 Kg
vitamina B6 6 fiole
Administrarea
Calmarea durerii Am administrat Digoxin Stare generală
Diminuarea ameliorată.
durerii.
Dureri în (3/zi).
Se administrează o fiolă
tratamentului 2tb. (1/zi), Dipiridamol
hipocondrul algocalmin i.m. pentru
medicamentos 6tb.(3/zi înainte de
drept îndepărtarea durerii.
masă),
Ameţeli. TA=158/80mm Hg
îmbunătăţirea Am cerut bolnavului să
Zi Problema vitamina
ObiectiveBl 6 Intervenţii Evaluare
stării
e bolnavului. stea liniştit în pat. La normală= 18/minut
7/10 Observarea, Am măsurat TA, pulsul,
comprimarea arterei TA=150/80 mmHg
cerea acestuia am
m măsurarea şi diureza. Am măsurat TA AV= 80/minut
radiale.
2a măsurat
CreareaT.A. Amajutorul
aerisit salonul. Am Temp.= 37grade C
notarea funcţiilor cu
Crearea
0 Am aerisit salonul,
condiţiilor de am
schimbat lenjeria de corp
r vitale tensiometrului şi al Diureza= 1100ml/24ore
condiţiilor
1t de efectuat
mediu toaleta şi pat.
pe
stetoscopului. Pulsul 1- Scaun normal.
5
Mediu Uşoară tuseregiuni a
Calmarea, bolnavului, 1-
A administrat bolnavului Respiraţie
Bolnavul nu mai tuşeşte.
i am măsurat prin
amprevenirea
ajutat să schimbe pentru combaterea tusei
lenjeria
agravăriidetuseicorp. Am
schimbat lenjeria de pat.
Alimentaţia Am servit bolnavul la pat Bolnavul acceptă
pasivă. cu alimentele indicate de alimentaţia. Bolnavul este
Administrarea medic. Am administrat: mulţumit de felul cum i-a
tratamentului Digoxin 2 cp. (1/zi), fost administrat
medicamentos. Dipiridamol 6 cp. (3/zi tratamentul.
înainte de masă),
vitamina Bl 12 fiole
(3/zi), vitamina B6 12
fiole (3/zi)

49
11 martie 2015:
La cererea bolnavului s-a făcut externarea, cu următoarele instrucţiuni:
- să ducă o viaţă ordonată, evitând efortul;
- să respecte regimul prescris de medic;
- se instruieşte asupra modului cum se administrează medicamentele;
- se va prezenta periodic la medic.

Cazul Clinic Nr. 2

NUME ŞI PRENUME: V M
DATA NAŞTERII: 3 ianuarie 1955
DOMICILIUL: Buzau
DATA INTERNĂRII: 4 februarie 2015
DIAGNOSTIC: Insuficienţă cardiacă decompensată;
Fibrilaţie arterială la ritm scăzut.
MOTIVELE INTERNĂRII: Dispnee cu oropnee, edeme gambiene masive, palpitaţii şi
dureri retrosternale.

50
ANTECEDENTE HEREDOCOLATERALE: Neagă.
ANTECEDENTE PERSONALE: Angor la efort.
ISTORICUL BOLII: Cunoscută ca fiind bolnavă de 3 ani datorită nerespectării regulilor
de igienă şi alimentaţie, se internează pentru precardialgii, dispnee cu ortopnee, edeme
gambiene masive, simptome ce au apărut în urmă cu 10 zile.

zi Problema Obiective Intervenţii Evaluare

4 Dispnee cu Combaterea Am poziţionat bolnava în poziţie Uşoară reducere

ortopnee dispneei prin semişezândă. Am aerisit salonul. a dispneei

f asigurarea I-am cerut bolnavei să evite
e oxigenului necesar efortul fizic, psihic şi să stea în
b respiraţiei pat.
r Precardialgii Combaterea inferioare. La indicaţia
I-am recomandat bolnaveimedicului
să stea Uşoară reducere
am administrat
u la efort mic durerii numai în pat cu administrarea a durerii.
Furosemid 1f
a Algocalmin 1f/iv
r Insomnie Combaterea Am supravegheat starea psihică a Bolnava poate să
i datorată insomniei şi bolnavei; am purtat discuţii adoarmă.
e anxietăţii liniştirea bolnavei
Urmărirea Măsurarea, observarea
încurajând-o şi notarea Temp.=37grade
şi i-am administrat
funcţiilor vitale T.A., puls, 1frespiraţie, diureză, C
Diazepam
scaun, cântărire. Greutate=70Kg
2 Edeme Combaterea Am urmărit dacă bolnava Din cauza stării
După măsurare, termometrul se T.A.=140/80m
0 gambiene edemelor respectă regimul desodat prescris generale uşor
dezinfectează şi se păstrează într- o m
1 de medic. Am efectuat masajul alterate, edemele
5 soluţie dezinfectantă. Hg
membrelor inferioare în direcţia persistă în
A.V.=80/min.
continuare.
curentului venos. Am indicat Neregulat

Administrarea Labolnavei să ţină

indicaţia ridicate părţile
medicului i se Diureza=500ml
Starea bolnavei
tratamentului edematiate
administrea punându-şi sub nu prezintă nici

medicamentos. picioare1compr
Digoxin o pătură
, şi să execute o schimbare.
mişcări active
Furosemid 1f cu membrele
Nifedipin 3 compr

Pregătirea Am însoţit medicul care a efectuat o Vizita medicală

documentelor şi a vizită specială, dată fiind starea a decurs
salonului pentru bolnavei şi am notat toate datele normal.
vizita medicală. importante.

51
Zi Problema Obiective Intervenţii Evaluare
5 Dispnee Asigurarea Am aşezat bolnava în poziţie Se constată o uşoară
e
regimului desodat prescris
cu oxigenului semişezândă. I-am administrat îmbunătăţire a stării
bolnavei de către medic.
f oropnee necesar bolnavei necesarul de oxigen, bolnavei.
2
e persistentă respiraţiei. indispensabil pentru respiraţie.
0b Am aerisit salonul pentru o
Astenie Reducerea
1 Bolnava va sta permanent în Se constată o uşoară
r asteniei mai bună ventilaţie a aerului.
5 repaus absolut la pat, iar ameliorare în starea
u Edeme Combaterea Am efectuat masajul Bolnava respectă fără
pentru nevoi fiziologice va fi bolnavei.
a gambiene edemelor membrelor inferioare în a crea probleme
ajutată sau servită la pat.
r direcţia curentului venos şi am regimul prescris de
i Urmărirea Măsurarea, observarea, Temp.=37gradeC
supravegheat respectarea medic
funcţiilor vitale notarea şi înregistrarea în F.O. T.A.=150/95mmHg
a T.A., puls, diureză, scaun, A.V.=80/minut
temperatură. regulat
Diureza=600ml/24ore
Scaun normal
Anxietate Combaterea
Pentru combaterea stării de Starea bolnavei se
anxietăţii
anxietate i-am administrat îmbunătăţeşte.
bolnavei Diazepam, dimineaţa
şi seara.
Pregătirea Am pregătit materialele sterile
bolnavului în necesare recoltării, le-am
vederea recoltării transportat la patul bolnavei cu
probelor biologice. masa de tratament şi am
recoltat sânge pentru VSH,
HL, HB, HT, colesterol,
lipemie, glicemie şi urină
pentru examenul de urină.
Administrarea La indicaţia medicului i-am
tratamentului administrat
medicamentos Digoxin 1compr,
Furosemid 1f,
Nifedipin 3 compr 2/zi

Pregătirea Am însoţit medicul la vizita Vizita medicală a

documentelor şi a medicală, am notat indicaţiile decurs normal.
salonului pentru date de medic.
vizita medicală
Educaţia sanitară I-am explicat bolnavei că Bolnava respectă
52
 în privinţa trebuie să respecte un regim indicaţiile date fără
regimului ce alimentar desodat monocaloric, nici o împotrivire.
trebuie respectat
Administrarea bogat
Am în proteine.
administrat AlimenteleBolnava este
tratamentul
tratamentului vor trebui
prescris împărţite în 4-5mulţumită de felul
de medic:
medicamentos mese mai
Digoxin mici, (1/zi),
3 compr. ultima masăcum i s-a efectuat
fiind luată3f(l/zi),
Furosemid cu mai multe oretratamentul.
înainte de
Miofilin culcare.
6compr(2/zi),

Zi Problema Obiective Intervenţii Evaluare

6- Dispnee
Asigurarea I-am administrat
Dipiridamol bolnavei Se observă o uşoară
9dj(3/zi), înainte
8 uşoară
oxigenului oxigenul
de masă. necesar, de asemenea îmbunătăţire a stării
Tuse necesar
Combaterea tusei amdupă
In aerisit salonul
amiaza zileipentru
de 6 o maiDupă
bolnavei.
administrarea
f respiraţiei bună ventilaţie a aerului
februarie 2004 bolnava a şi am tabletelor de Trecid
e asigurat bolnavei
manifestat o poziţie
accese de tuse, i-am starea bolnavei se
b favorabilă. Trecid.
administrat îmbunătăţeşte.
r
u Edeme Combaterea
Am efectuat masajulEvaluare
Bolnava nu ridică nici
Zi Problema Obiective Intervenţii
a uşoare edemelor
9- Notarea în F.O. membrelor inferioare înVSH=10mm/h
o problemă.
r10 a analizelor direcţia curentului venos şi amColesterol= 160mg %
1 biologice administrat Lipemie=450mg%
fe Furosemid 1f i.v Glicemie=100mg%
2e
Educaţia sanitară Am schimbat lenjeria de corpTimol=9 UML
b0 privind igiena şi de pat. Am ajutat bolnava să-HT=45%
1r
personală a şi efectueze toaleta pe regiuni. HB=15,62 g
5u HL=4000 le
bolnavei.
a Asigurarea
Urmărirea Am transportat la notarea
Măsurarea, pat şiBolnava a acceptat
Temp.=37grade C
r alimentaţiei
funcţiilor vitale mâncarea bolnavei
înregistrarea şi amdiureză,alimentaţia.
T.A. puls, A.V.=75/minut
i ajutat-o să mănânce.
scaun, temperatură. regulat
e Urmărirea Am urmărit temperatura, Temp.=36,8gradeC
T.A.=150/95mm Hg
funcţiilor vitale pulsul, T.A., am cântărit T.A.=150/80mm Hg
Diureza=900ml/24ore
2 bolnava. A.V.=68/minut
Scaun normal.
0 Diureza=1200ml/24ore
1
5 Greutate=70 kg
Administrarea Am administrat tratamentul Starea bolnavei se

tratamentului prescris de medic: ameliorează.

medicamentos Digoxin 3compr(l/zi)
Furosemid 3f(l/zi)
53
 Miofilin 6compr (2/zi)
Dipiridamol 9d j(3/zi)
Am aerisit salonul pentru o
Crearea
mai bună ventilaţie a aerului,
condiţiilor de
am schimbat lenjeria de corp şi
mediu
de pat a bolnavei, am ajutat să-
şi efectueze toaleta pe regiuni.

Participarea la Am participat la vizita Vizita medicală a

vizita medicală medicală, am notat indicaţiile decurs normal.
date de medic, de asemenea
datorită îmbunătăţirii stării de
sănătate a bolnavei, medicul a
hotărât să o externeze.

10 februarie 2015
Externarea bolnavei s-a făcut cu următoarele recomandări: să
ducă o viaţă ordonată evitând efortul; să respecte
regimul prescris de medic; se instruieşte asupra
modului cum se iau medicamentele; se va prezenta
periodic la control.

54
Cazul Clinic Nr. 3

55
NUME: P
PRENUME:G
DATA NAŞTERII: 5 august 1945
DOMICILIUL: Buzau
DATA INTERNĂRII: 28 niembrie 2015, ora 9
DIAGNOSTIC LA INTERNARE: Insuficienţă cardiacă clasa funcţională 2/3
Cardiopatie ischemică cronică;
Aritmie extrasistolică.
MOTIVELE INTERNĂRII: Dispnee, palpitaţii, tuse seacă.
ANTECEDENTE HEDEROCOLATERALE: Neagă.
ANTECEDENTE PERSONALE: Angor la efort.
ISTORICUL BOLII: cunoscut cu cardiopatie ischemică dureroasă, se internează cu
oropnee, palpitaţii, tuse seacă - simptome ce au debutat în urmă cu o săptămână.

56
Zi Problema Obiective Intervenţii Evaluare
28 Anxietate Comunicarea cu Pentru înlăturarea singurătăţii Bolnavul este mai
N bolnavul liniştit.
O am discutat cu bolnavul, i-am
V explicat despre boală şi i-am
administrat 2tb de
2 Nitrozepam, dimineaţa şi
0
1 seara.
5
Tuse seacă Calmarea tusei Pentru a -i combate tuşea, i- Tuşea persistă, dar de
cu iritarea Am administrat intensitate mai mică.
Codeina 2compr
esofagului de 3/ zi.
Dispnee cu Combaterea La indicaţia medicului am Reducerea în
oropnee dispneei prin poziţionat bolnavul în poziţie intensitate a dispneei.
asigurarea semişezândă; de asemenea
oxigenului am aerisit salonul.

necesar
Inapetenţă Educaţie sanitară I-am explicatşibolnavului
ore, precum scaunul; decă Bolnavul înţelegând
în privinţa trebuie
asemeneasă respecte
am măsuratun regim necesitatea respectării
regimului alimentar strict
temperatura desodat
în axilă. regimului, nu ridică

alimentar ce monocaloric, bogat în nici o problemă cu

trebuie respectat privire la dietă.
Pregătirea proteine.
Am pregătit Alimentele
psihic şi fizic vor
bolnavului în trebui împărţite
bolnavul. în 4-5 mese
Prin puncţie
vederea venoasă am recoltat
mici, ultima masăsânge
trebuie
recoltării pentru
luată cudeterminarea VSH, de
câteva ore înainte
probelor lipemie,
culcare. HT, HV, timol. Am
Urmărirea
biologice şi Am măsurat
explicat T.A.efectuării
tehnica cu ajutorul T.A.=160/80mmHg
efectuarea EKG tensiometrului, am măsurat Se
funcţiilor vitale observă o uşoară
Zi Problema EKG şi am ajutat medicul
Obiective la A.V.=80/min regulat Evaluare
Intervenţii
pulsul prin comprimarea Diureza=900ml/24ore
efectuarea
Facies anxios Liniştirea procedurii. Am Bolnavul s-a liniştit.
arterei radiale pe un Am
plan stat
durzideTemp.=37gradeC
vorbă cu bolnavul
cerut bolnavului
bolnavului ca a doua
osos şi am recoltat urina/24
liniştindu-1,Scaun normal
explicându-i că
să urineze în recoltator pentru
numai respectând indicaţiile
un examen de urină.
medicului i se va îmbunătăţi
Administrarea La indicaţia medicului am ameliorare a stării
tratamentului administrat: starea. Am administrat
bolnavului.
medicamentos Nitrozepam 2compr, dimineaţa
Furosemid lf I.V.
şi seara.
Tuse seacă Dipiridamol
Combaterea 3dj 2/zi înainte
Am continuat să administrez Se constată o uşoară
iritativă de masă
tusei Codeina 2compr de 3/ zi diminuare a tusei.
Nitropector 2compr.1/zi

57
 pentru a-i combate bolnavului tuşea.

Dispnee cu o Asigurarea La indicaţia medicului am Respiraţia

oxigenului poziţionat bolnavul în poziţie bolnavului
necesar semişezândă; de asemenea am devine normală.
respiraţiei aerisit salonul pentru o mai bună
ventilaţie a aerului.

Urmărirea Am indicat bolnavului să stea cât T.A.=150/90mm

funcţiilor vitale mai relaxat pentru măsurarea Hg A.V -80/min
pulsului, T.A., temperaturii. Temp.=36,8
gradeC
Educaţie Am ajutat bolnavul să-şi efectueze
sanitară privind toaleta pe regiuni; am schimbat
igiena lenjeria de corp şi de pat.
personală a
bolnavului
Notarea în F.O. VSH=36mm/h
a analizelor Colesterol=260
biologice mg%
Lipemie=600mg
% Timol=4
UML HT= 38%
Administrarea La indicaţia medicului i-am HB=
Starea12,68 g
tratamentului administrat bolnavului: bolnavului s-a
medicamentos Nitropector 4compr. (2/zi) ameliorat.
Dipiridamol C dj (3/zi)
Furosemid 2f (1/zi) I.V.

Zi Problema Obiective Intervenţii Evaluare

Uşoară
Asigurarea La indicaţia medicului am Respiraţia bolnavului
dispnee
oxigenului poziţionat bolnavul în devine normală.
29 necesar poziţie semişezândă şi am
respiraţiei aerisit salonul.

58
O Combaterea La ora 9 bolnavul mi-a Starea de constipaţie s-
V constipaţiei relatat că este constipat. I-am a diminuat după
indicat să consume multe efectuarea clismei
2 lichide (ceaiuri, sucuri), iar evacuatoare.
0 mai târziu i-am făcut o

1 clismă cu apă călduţă şi

5 săpun.
Insomnie Combaterea Am indicat bolnavului să Bolnavul a depăşit
insomniei starea de insomnie.
facă plimbări seara înainte de
culcare prin curtea spitalului.
Am administrat la indicaţia
medicului Diazepam 2
compr. (l/zi)seara înainte de
culcare.
Uşoară tuse Combaterea La indicaţia medicului i-am Tuşea îşi diminuează
tusei din intensitate.
administrat bolnavului
Codeina 2 compr de 3 ori pe
zi pentru a-i combate tuşea.
Urmărirea I-am măsurat bolnavului Temp.=37,2gradeC

funcţiilor vitale T.A. cu ajutorul T.A.=120/80mmHg

stetoscopului, am măsurat A.V.=75/min
pulsul prin comprimarea Diureza=1000ml/24ore
Greutatea=64kg
arterei radiale pe un plan dur
osos timp de un minut, am
măsurat respiraţia prin
măsurarea inspiraţiilor timp
de 1 minut, am cântărit
bolnavul şi am notat valorile
obţinute în foaia de
observaţie a bolnavului.
Crearea Am aierisit salonul pentru o

condiţiilor de mai bună ventilare a aerului,

mediu
am schimbat lenjeria de corp
şi de pat a bolnavului, am
supravegheat alimentaţia

59
 bolnavului.

Anxietate Combaterea
Pentru combaterea stării de Bolnavul a depăşit
anxietăţii medicului
anxietate Diazepam 1 cps seara
am discutat cu starea de anxietate.
înainte de culcare.
bolnavul şi i-am administrat
2tb de Nitrozepam dimineaţa
Uşoară tuse Combaterea şi seara.
La indicaţia medicului i-am Tuşea îşi diminuează
Astenie Combaterea
tusei Din cauza bolnavului
administrat asteniei bolnavul
CodeinaSedinconstată o uşoară
intensitate.
fizică asteniei
este menţinut
fosfat 2cp de 3 oriînpe zi
repaus ameliorare a stării de
pentru
absolut
a-i la pat,iar
combate tuşea.pentru nevoi astenie.
Crearea fiziologice
Am este ajutat
aerisit salonul pentru osau
mai
servit ventilare
condiţiilor de bună la pat. a aerului, am
Administrarea
mediu La indicaţia
schimbat medicului
lenjeria i-amşi de
de corp Bolnavul se simte mai
tratamentului administrat
pat a bolnavului
bolnavului, ambine.
medicamentos supravegheat
tratamentul ce constăalimentaţia
în :
Dipiridamol 6dj (3/zi) înainte
bolnavului.
de indicaţia
Administrarea La masă medicului i-am Bolnavul se simte mai
Nitropectorbolnavului
tratamentului administrat 4 compr. (2/zi) bine.
medicamentos Furosemid ce
tratamentul 2 compr.
constă în (1/zi)
:
Pregătirea Am participat
Dipiridamol la înainte
6dj (3/zi) vizita Vizita medicală a decurs
documentelor şide
medicală,
masă am notat indicaţiile normal.
a salonului date de medic,
Nitropector am susţinut
4cps(2/zi)
pentru vizita bolnavul în poziţie de
medicală.
Pregătirea examinare.
Am participat la vizita Vizita medicală a
Zi Problema Obiective Intervenţii Evaluare
documentelor medicală, am notat indicaţiile decurs normal.
Anxietate Combaterea
şi a salonului Pentrude combaterea
date medic, am stării de Bolnavul a depăşit
susţinut
30 anxietăţii
pentru vizita anxietate am
bolnavul în discutat cu
poziţie de starea de anxietate.
medicală. bolnavul şiDeoarece
examinare. i-am administrat
starea de
31 Nitrozepam
sănătate a 2 compr dimineaţa
bolnavului s-a
şi seara.
îmbunătăţit, medicul a hotărât
Insomnie Combaterea să-l externeze.
N Am indicat bolnavului să facă Bolnavul a depăşit
insomniei
O plimbări seara înainte de starea de insomnie.
V culcare prin curtea spitalului.
Am administrat la indicaţia
60
 1 decembrie 2015
Externarea bolnavului s-a făcut cu următoarele recomandări:
să ducă o viaţă ordonată evitând efortul; să respecte regimul
prescris de medic; se instruieşte asupra modului cum se iau
medicamentelse va prezenta periodic la control

CAPITOLUL IV

TEHNICI DE ÎNGRIJIRE SI INVESTIGARE DIN PLANUL DE

ÎNGRLTIRI

4.1. MĂSURAREA SI ÎNREGISTRAREA RESPIRAŢIEI

Respirafia este o funcţie importantă prin care se realizează aportul de oxigen

necesar proceselor vitale ale organismului, paralel cu eliminarea în atmosferă a
dioxidului de carbon, rezultat din arderi. Respiraţia are mai mulţi timpi:
Primul timp - ventilaţia adică circulaţia aerului prin plămâni ce se realizează prin
cele două mişcări ventilatorii de sens opus: inspiraţia şi expiraţia.
Scopul - constituie un indiciu pentru stabilirea diagnosticului, evoluţia bolii,
recunoaşterea complicaţiilor, prognosticul bolii.
Materiale necesare:

61
- ceas cu secundar;
- pix albastru;
foaia de temperatură;
carneţelul propriu al asistentei.

TIMPI DE EXECUŢIE
ETAPA DE
EXECUŢIE
1.Pregătirea Materialele necesare se transportă lângă patul
materialelor bolnavului.

2. Pregătirea Bolnavul va fi aşezat în decubit dorsal; nu se anunţă

psihică şi fizică a bolnavul timp deoarece pe baza emoţiilor se modifică
bolnavului ritmul respirator şi nu se mai obţin valorile reale.

3. Efectuarea Asistenta medicală numără frecvenţa mişcărilor

tehnicii respiraţiei prin inspecţie când bolnavul este treaz,
conştient, când doarme sau prin aşezarea mâinii cu
faţa palmară pe suprafaţa toracelui bolnavului. Se
numără inspiraţiile ( mişcările de ridicare a cutiei
toracice) pe timp de 1 minut.

4. Notarea cifrică
Asistenta medicală notează în cifre în carnetul
propriu, valoarea frecvenţei respiraţiei, numele şi
prenumele bolnavului, salonul, patul.
5. Notarea grafică
Se notează grafic în foaia de temperatură cu un punct
de culoare albastră şi se uneşte cu o linie cu valoarea
anterioară. Pentru fiecare linie orizontală se socotesc
2 respiraţii/minut.
Valorile normale: 18 respiraţii/minut - la femei 16
respiraţii/minut - la bărbaţi

62
 RECOLTAREA SÂNGELUI PENTRU EXAMENE HEMATOLOGICE
SI BIOCHIMICE

Recoltarea se face prin înţepare (la adult pulpa degetului sau lobul urechii, la copil
faţa plantară a halucelui sau călcâi) prin puncţie venoasă,puncţie arterială.
Pentru majoritatea recoltărilor de sânge este necesar ca bolnavul să fie
nemâncat(nu a ingerat nici un aliment solid sau lichi timp de 12 ore). în practică se
recomandă bolnavului să nu mai mănânce nimic de la cină până dimineaţa când se face
recoltarea.
Materiale necesare: tavă medicală acoperită cu câmp steril, două seringi de 10 cm
sterilizate, trei ace de puncţie venoasă cu mandren sterilizate, uscate şi verificate,
alcool,tinctură de iod, tampoane de vată, garou de cauciuc, casoletă cu compuse sterile,
leucoplast, muşama, pernă tare elastică pentru articulaţia cotului, recipienţi de recoltare,
eprubete şi flacoane sterile, uscate, goale sau cu substanţe chimice, anticoagulante sau de
altă natură în funcţie de felul analizei pentru care se face recoltare, numerotate cu creion,
medii de cultură,tăviţă renală.

Etape de execuţie:
Pregătirea instrumentelor şi a materialelor necesare:
se aleg materialele necesare şi se aşează pe
tavă; se transportă tava cu materialele în
apropierea bolnavului.

Pregătirea fizică şi psihică a bolnavului:

- se anunţă bolnavul şi i se explică necesitatea tehnicii
- se aşează bolnavul în poziţia necesară ( în funcţie de locul puncţiei);
- se dezbracă braţul ales astfel ca hainele să nu împiedice circulaţia de întoarcere;
- se aşează sub braţul bolnavului perna elastică şi apoi muşamaua;
- se solicită bolnavului să menţină braţul în poziţia necesară.
Se montează seringa.
Stabilirea locului puncţiei:
- se stabileşte braţul la care se face puncţia;
- se examinează calitatea şi starea venelor de la plică cotului;
- se stabileşte locul de executare a puncţiei.

63
Executarea puncţiei:
- se aplică garoul elastic la nivelul unirii treimii inferioare cu cea mijlocie a
braţului;
- cu indexul mâinii stângi se palpează locul pentru puncţie;
- se dezinfectează locul puncţiei;
- se cere bolnavului să închidă şi să deschidă pumnul de câteva ori şi să rămână
cel
închis ;
- având seringa în mâna dreaptă între police şi celelalte degete, cu indexul se
fixează amboul acului ataşat;
- cu policele mâinii stângi fixează vena la 4-5 cm sub locul puncţiei şi execută o
compresiune şi o tracţiune în jos asupra ţesuturilor vecine;
- se introduce acul în mijlocul venei în direcţia axului longitudinal al venei şi se
împinge de-a lungul ei la o adâncime de 1-1,5 cm;
- cu mâna stângă se trage încet pistonul, aspirând sânge ( sângele trebuie să apară
în seringă);
- se continuă aspirarea sângelui în seringă până se extrage cantitatea de sânge
necesară;
- se desface garoul şi bolnavul deschide pumnul;
- se aplică un tampon de vată uscat peste locul unde este acul şi se retrage acul
printr-o mişcare rapidă;
- se dezinfectează locul puncţiei cu un tampon cu alcool sau tinctură de iod care va
fi menţinut la bolnav timp de 5-10 minute, pentru hemostază;
- se scoate acul de la seringă şi sângele recoltat se goleşte în recipientul pregătit;
- spălare pe mâini cu apă curentă şi săpun.

- îngrijirea bolnavului după tehnică; reorganizarea locului de muncă şi pregătirea

sângelui recoltat pentru laborator.

Din sângele recoltat se fac următoarele analize:

V.S.H.- ul
Se va recolta prin puncţie venoasă, fără stază. Pentru aceasta se aspiră în prealabil
în seringă 0,4 ml citrat de sodiu 3,8% şi se recoltează 1,6 ml sânge. Valorile normale:5-10
mm/h sau 20-50 mm/24 h. La femei valoarea este cu 1 sau cu 3 mm mai crescută fată de
bărbat.

64
 Analize biochimice
Lipidemia - se recoltează dimineaţa pe nemâncate, 2-5 ml de sânge fără substanţă
anticoagulantă prin puncţie venoasă.
Valori normale:500-700 mg%
Colesterol - se recoltează dimineaţa pe nemâncate 2-5 ml sânge prin puncţie
venoasă fără substanţă anticoagulantă.
Valori normale: 150-250 mg%
Glicemia - se recoltează sânge prin puncţie venoasă 2 ml sânge pe substanţă
anticoagulantă(florură de natriu) 4 mg şi se va trimite la laborator.
Valori normale: 1 g%o -l,20g%o.

4.3. PREGĂTIREA BOLNAVULUI PENTRU EXPLORĂRI

RADIOLOGOCE

Examenul radiologie al inimii cuprinde : radiografia, radioscopia, kimografia,

radiocardiograma, angiocardiografia.
în practica obişnuită se întrebuinţează examenul radiologie şi radioscopio.
Radioscopia- examen direct, proiectându-se silueta cardiovasculară pe un ecran
fluorescent. Permite examenul în mişcare, dar rămâne un examen subiectiv, care nu
permite comparaţia ăn timp.
Radiografia- oferă o imagine obiectivă, care permite comparaţia în timp , sesizează
numeroase amănunte care scapă radioscopiei şi prezintă un grad mai redus de
periculozitate pentru medic.
Etapele de execuţie:
Pregătirea psihică a bolnavului- bolnavul este anunţat şi i se explică condiţiile în care
se realizează (cameră în semiobscuritate):
- va fi condus la serviciu de radiologie;
se explică bolnavului cum trebuie să se comporte în timpul expunerii ( va

65
 executa câteva mişcări de respiraţie, iar radiografia se va face în apnee după o
respiraţie profundă).
Pregătirea fizică
- asistenta ajută bolnavul să se dezbrace complet în zona toracică;
- se depărtează obiectele radioopace ;
- se aşează bolnavul în poziţie ortostatică cu mâinile pe şolduri şi coatele aduse
înainte fără să ridice umărul cu pieptul apropiat de ecran sau caseta care poartă filmul în
spatele ecranului. Când poziţia verticală este contraindicată se aşează bolnavul în poziţie
şezândă sau decubit. Asistenta are rolul de a ajuta bolnavul în timpul examinării , să ia
poziţiile ceruta de medic.
- îngrijirea bolnavului după tehnică
Bolnavul va fi ajutat să se îmbrace , va fi condus la pat, medicul va nota în foaia de
observaţie examenul radiologie şi data.

4.4. PREGĂTIREA BOLNAVULUI PENTRU

ELECTROCARDIOGRAMĂ

Electrocardiograma reprezintă înregistrarea grafică a rezultantei fenomenelor

bioelectrice din cursul unui ciclu cardiac. Ea reprezintă o metodă de investigaţie extrem de
preţioasă în diagnosticul unei cardiopatii, în general, în suferinţele miocardului şi este o
metodă care recunoaşte o boală de inimă cu evoluţie lentă atunci când EKG se efectuează
la efort.
înregistrarea electrocardiogramei se face cu ajutorul unor aparate speciale numite
electrocardiograme de tipuri diferite. Bolnavul este racordat la aparat printr-un cablu cablu
- bolnav; la extremitatea distală a cablului sunt ataşate nişte plăcuţe metalice numite
electrozi în număr de 10, necesare pentru a înregistra 4 derivaţii standard şi unipolare şi 6
derivaţii precordiale notate cu V1-V6.

Etapele de execuţie:
Pregătirea bolnavului
- asistenta pregăteşte bolnavul din punct de vedere psihic pentru a înlătura
factorii emoţionali;
se transportă bolnavul în sala de înregistrare, de obicei cu căruciorul, cu 10-15
minute înainte de a înregistrare;

66
 - bolnavul va fi dezbrăcat în partea superioară a corpului şi la nivelul membrelor
inferioare;
- va fi culcat pe canapea şi rugat să-şi relaxeze musculatura.

Montarea electrozilor
Plăcile electrozilor se montează pe părţile moi, sub placa de metal a electrozilor se
aşează o pânză înmuiată într-o soluţie de electrolitţ o lingură sare la un pahar de apă) , iar
la aparatele noi se foloseşte o pastă specială. Cei 10 electrozi( 4- pentru membre şi 6-
pectorali) se fixează pe bolnav în felul următor:
Montarea electrozilor pe membre:
- roşu-mâna stângă
- galben-mâna dreaptă
- verde-picior stâng
- negru-picior drept
La nivel precordial derivaţiile precordiale se notează cu V1-V2;V3-V4;V5-V6.
VI - în spaţiul 4 intercostal pe marginea dreaptă a sternului (roşu);
V2- spaţiul 4 intercostal pe marginea stângă a stemului(galben);
V3-íntreV2-V4(verde);
V4- spaţiul 5 intercostal stâng pe linia medioclaviculară(maro);
V5- intersecţia de la orizontală dusă din V4 şi linia anterioară axilară stângă(negru);
V6- intersecţia dintre orizontala dusă din V4 şi linia axilară mijlocie stângă(verde).
O electrocardiogramă normală cuprinde undele numite convenţional P,Q,R,S,T,U;
segmentele - distanţa dintre două unde(PQ şi ST), iar intervalele sunt porţiuni de traseu
care cuprind unde şi segmente P-Q şi Q-T. în practică, electrocardiograma este foarte utilă
pentru diagnosticul tulburărilor de ritm, tulburărilor de conducere, cardiopatiilor ischemice
coronariene, intoxicaţii cu unele droguri ( Chinidina, Digitala).

67
 CAPITOLUL V

PROFILAXIA SI EDUCAŢIA SANITARĂ

Educaţia sanitară a bolnavilor spitalizaţi presupune o muncă continuă serioasă şi

uneori dificilă din partea personalului sanitar mediu în scopul obţinerii colaborării
bolnavilor pentru vindecarea lor cât mai rapidă.
Ea trebuie efectuată în acelaşi timp pentru prevenirea contaminării de la un bolnav
la altul sau a personalului muncitor care îngrijeşte bolnavii.
Succesul educaţiei sanitare depinde în foarte mare măsură de educaţia anterioară a
bolnavului, de gradul său de cultură precum şi de calitatea asistentei medicale, de
competenţa sa profesională şi de comportamentul la locul de muncă, de interesul pe care îl
arată bolnavului privind îngrijirile şi tot ceea ce întreprinde pentru vindecarea bolnavului.
Educaţia sanitară în spital are particularităţile sale, vizând între altele:
a) Cooperarea strânsă a bolnavului la tratamentul terapeutic
Asistenta medicală explică bolnavului importanţa fiecărui medicament, orarul de
administrare şi efectele lui, instruieşte bolnavul despre doza ce i se administrează,
explicând riscul nerespectării acestuia.
Explică pericolul transmiterii medicamentelor de la unul la altul sau a altora
introduse în mod fraudulos de aparţinători; va colabora cu bolnavul pentru a cunoaşte
efectul medicaţiei prescrise.
Asistenta medicală va informa bolnavul despre regimul alimentar care trebuie să-
l urmeze, de ce trebuie regimul prescris, care sunt alimentele admise şi interzise, riscul
consumării alimentelor interzise. Explică bolnavului importanţa informării de către acesta
asupra modificărilor care apar în intensitatea simptomelor bolii pentru care a fost internat,
simptomele noi de însănătoşire.
b) Asigurarea unei atmosfere morale care să evite dezorientarea afectivă şi
sentimentul de însingurare a celui internat.
c) Respectarea liniştii bolnavului şi cruţarea sa de stres din partea familiei şi a
vizitatorilor.
d) Asigurarea ordinei, curăţeniei în unitatea spitalicească.

68
 e) Profitând de internare - administrarea unor lecţii de educaţie sanitară.
Educaţia sanitară trebuie să includă şi noţiunea de igienă a muncii intelectuale ca
şi
deprinderea unei bune îmbinări a muncii cu repausul.
Cea mai buna metoda de a preveni apariţia insuficientei cardiace este modificarea
stilului de viata si tratarea eficienta a unor afecţiuni, precum hipertensiunea arteriala sau
diabetul zaharat, ce pot creste riscul apariţiei acestei boli. Infarctul miocardic si boala
coronariană, produse prin ingustarea si rigidizarea vaselor sanguine (ateroscleroza), pot
duce in timp la insuficienta cardiaca.
Pentru prevenirea aterosclerozei trebuie urmate cateva sfaturi:
■ evitarea fumatului: fumatul creste riscul apariţiei bolilor cardiace
■ scăderea nivelurilor plasmatice de colesterol prin diete sarace in colesterol, exerciţii
fizice, evitarea fumatului
■ controlul tensiunii arteriale: persoanele cu hipertensiune arteriala au risc crescut de
a dezvolta afecţiuni cardiace; studiile arata ca scăderea tensiunii arteriale la aceşti
indivizi, pana la valori normale, reduce la jumătate riscul pentru insuficienta
cardiaca; exerciţiile fizice, limitarea ingestiei de alcool si controlul stresului menţin
tensiunea arteriala in limite normale
■ program regulat de exerciţii fizice: exerciţiile fizice ajuta la controlul greutăţii
corporale, a tensiunii arteriale si a reducerii stresului
■ controlul diabetului zaharat prin respectarea tratamentului si a dietei indicate de
medic
■ reducerea ingestiei de alcool: un studiu recent arata ca un consum moderat de
alcool scade riscul insuficientei cardiace la persoanele invarsta; consumul exagerat
de alcool duce, insa, la insuficienta cardiaca.
Este importanta identificarea persoanelor cu risc pentru insuficienta cardiaca,
inainte ca aceştia sa prezinte semne de afectare a structurii cardiace in vederea
monitorizării lor, tratării afecţiunilor asociate si eventual, administrării de inhibitori ai
enzimei de conversie a angiotensinei.

Modul de viata al pacienţilor

Atitudinea si nivelul de participare la tratament a bolnavului cu insuficienta
cardiaca poate avea un impact deosebit asupra acestuia. Faptul ca acesta se poate ingriji
singur, are un rol benefic asupra psihicului si stării de sanatate. Respectarea tratamentului,
efectuarea de exerciţii fizice, o dieta corespunzătoare, sunt modificări ale stilului de viata

69
ce vor controla simptomele de insuficienta cardiaca si vor preveni agravarea brusca a
acesteia.
Astfel se recomanda:
■ limitarea ingestiei de sodiu si a lichidelor
■ respectarea tratamentului prescris: nerespectarea acestuia poate duce la agravarea
bolii sau la apariţia insuficientei cardiace acute
■ un program regulat de exerciţii fizice: va imbunatati calitatea vieţii si va reduce rata
evenimentelor cardiace nedorite
■ reducerea greutăţii corporale la pacienţii obezi printr-o dieta corespunzătoare si
exerciţii fizice regulate
■ renunţarea la fumat, deoarece acesta creste riscul pentru afecţiuni cardiace si
reduce capacitatea de efort
■ evitarea abuzului de alcool
■ folosirea unor trucuri pentru a uşura respiraţia, precum ridicarea pârtii superioare a
corpului pentru a permite fluidelor sa dreneze din plamani.
■ monitorizarea greutăţii corporale
■ evitarea infecţiilor respiratorii prin vaccinare pentru pneumonie si gripa
■ evitarea antiinflamatoarelor nesteroidiene si a altor medicamente neprescrise
■ evitarea factorilor agravanţi ai insuficientei cardiace.
Pacienţii cu insuficienta cardiaca vor trebui sa faca fata pe tot parcursul bolii,
problemelor emoţionale si legate de limitarea capacitatii de efort ce ii vor impiedica in
abilitatea de a duce o viata activa.
Deoarece insuficienta cardiaca este o boala cu evoluţie îndelungata, pacientul va
avea numeroase intalniri cu diferiţi medici si va trebui sa invete sa coopereze cu aceştia, in
vederea obţinerii celui mai bun tratament care sa-i permită sa duca o viata cat mai
apropiata de normal.

70
 CONCLUZII

Insuficienţa cardiacă este un sindrom clinic care rezultă din imposibilitatea de a

expulza întreaga cantitatea de sânge primită şi de a menţine astfel un debit sanguin
corespunzător nevoilor organismului, în condiţiile unei umpleri venoase satisfăcătoare.
Insuficienţa cardiacă este de asemenea un sindrom clinic caracterizat prin
simptome şi semne distincte, consecinţă a perturbărilor în asigurarea debitului cardiac şi în
asigurarea întoarcerii venoase.
La declanşarea insuficienţei cardiace contribuie o serie de factori clinici cum ar fi:
infecţiile, în special cele acute ale căilor aeriene superioare; emboliile pulmonare, anemiile
severe, insuficienţa debitului coronarian, tulburările de ritm ale inimii, solicitările fizice şi
psihice, tireotoxicoza şi sarcina precum şi hipertensiunea arterială, bolile valvulei aortice,
bolile coronarelor, insuficienţa mitrală, miocarditele şi unele cardiopatii congenitale.
Scăderea debitului cardiac, consecutiv scăderii forţei de contracţie a miocardului,
duce la lipsa oxigenului în ţesuturi şi organe, în special la nivelul rinichiului, glandelor
suprarenale şi hipofizei posterioare, determinând scăderea fîltraţiei glomerulare, creşterea
reabsorbţiei tubulare, hipersecreţia de aldosteron şi AND - fenomene ce explică retenţia de
apă şi sare şi apariţiei edemelor.
Prin urmare, bolnavii cu insuficienţă cardiacă necesită o îngrijire specială care are
ca
scop:
reducerea nevoilor energetice ale organismului pentru a putea face faţă
îmbolnăvirilor, deci, pentru a scădea efortul cardiac - mărirea forţei de contracţie a inimii,
mărindu-se astfel capacitatea funcţională, în concluzie, pentru reducerea muncii inimii se
impune repaus psihic moral şi-n special repaus fizic, controlul retenţiei hidro - saline prin
restricţia aportului de sare, administrarea de diuretice ca: Nefrix, Furosemid; creşterea
eficienţei inimii cu preparate digitale ca: Digoxin, Lanatosid -C, Dezlanosid, Cedilanide.
Evoluţia insuficienţei cardiace depinde de gravitatea cardiopatiei cauzale şi de prezenţa
sau absenţa complicaţiilor.
La unii bolnavi, insuficienţa cardiacă stângă poate evolua un număr relativ mare de
ani ( zece ani sau peste ), fără a apărea insuficienţă cardiacă dreaptă. în cazul unei
cardiopatii cu insuficienţa de cord, supravieţuirea, care în urmă cu două decenii era de
numai 1-2 ani, a devenit astăzi de 5-10 ani şi chiar mai mult.

71
 BIBLIOGRAFIE

1. „ DIAGNOSTUCUL BOLILOR CARDIOVASCULARE”

de Roman Vlaicu, Comeliu Dudea

2. „ GHID NURSING”
de Lucreţia Titircă

3,,MANUAL DE ÎNGRIJIRI SPECIALE ACORDATE PACIENTULUI DE

ASISTENTA MEDICALĂ”
de Lucreţia Titircă

4. ”PROFESIA DE ASISTENT”
de L. Clocotici

5. ” MEDICINĂ INTERNĂ PENTRU CADRE MEDII”

de Constantin Borundel
6. ” BREVIAR EXPLORĂRI FUNCŢIONALE” de Lucreţia
Titircă

7. ” TEHNICA ÎNGRIJIRII
BOLNAVULUI” de Carol
Mozeş

8. ” TEHNICI DE EVALUARE
de Lucreţia Titircă

72