INTRODUCERE

“O nobila îndatorire si pasiune a omului dintodeauna a fost si este de a alina

suferinţa.
Ca sa te dedici pasiunii acestui scop trebuie sa-ti foloseşti toata forţa sufletului si
puterea mintii, căci este una din activitatile careia nu poţi altfel decât sa i te dedici pe de-a
întregul.
Asistenta medicala nu face altceva decât sa se dedice acestei meserii si este când un
bun sfătuitor, când un prieten de incredere, când o mama grijulie si priceputa.
Pentru a alina suferinţa, asistenta medicala foloseşte experienţa, priceperea si
cunoştinţele sale ca si calitatile sale sufleteşti: înţelegerea si compasiunea.
Sa aduci zâmbet si senin pe chipurile ce exprima durerea si teama, sa îngrijeşti trupul
dar si sufletul deopotrivă, sa aduci mulţumire si incredere in cugetul celui suferind, iata scopul
care sta la baza intregii activitati a asistentei medicale.”

1
 MOTIVATIA

Viata oricărei fiinţe umane poate fi ameninţata, la un moment dat, de o

suferinţa aparuta brusc, care o poate aduce intr-o situaţie critica acuta ce trebuie rezolvata de
serviciul sanitar cu promptitudine si deosebita competenta.
Eficienta asistentei medicale impune o munca dusa in echipa, in care cadrele
medii sunt “mana dreapta” a medicilor. Aceasta munca in echipa, pentru a fi eficienta cere din
partea fiecăruia multa dăruire, dar in acelaşi timp multa responsabilitate. Spiritul acestei
responsabilităţi cere la rândul ei costiinta si competenta profesionala, care sa asigure pentru
bolnavul a cărei viata este ameninţata a se sfarsi uneori in cateva zile, dar si in cateva ore sau
minute chiar, aplicarea imediata a tuturor masurilor terapeutice care sa inlature cauzele care se
opun supravieţuirii.
Competenta cadrelor sanitare, pusa in valoare de o buna organizare si dotare,
impune din partea medicilor si a cadrelor medii, o continua pregătire si perfecţionare prin
cunoaşterea teoretica si practica a întregului arsenal terapeutic venit sa pună stavila morţii si
sa ofere sanse optime pentru viata.
In activitatea lor de zi cu zi in comunitatea sanitara, in policlinica sau in spital,
cadrele medii întâlnesc din ce in ce mai frecvent bolnavi cu suferinţe de natura neurologica,
neuroendocrina si psihica.
Afecţiunile neuropsihice deţin de altfel primele locuri intre cauzele de
morbiditate, invaliditate si mortalitate in multe tari ale lumii.
Am incercat de aceea sa prezint in paginile acestei lucrări, cunoştinţele mele
dobândite pe parcursul anilor de studiu si stagiile practice efectuate la “Institutul Clinic
Fundeni”, cunoştinţele legate de una dintre aceste afecţiuni importante prin extinderea si
consecinţele lor asupra bolnavilor si societăţii si anume: meningita.

2
 CAPITOLUL I
ANATOMIA SI FIZIOLOGIA MENINGELUI SPINAL SI A
LCR

MENINGELE SPINAL
Pe toata întinderea de la encefal pana la coada de cal, tesutul nervos este protejat, pe
langa conţinătorul scheletic (calota craniana si coloana vertebrala), de cele trei seroase
meningeene, structuri membranoase, differentiate sa cuprindă un spaţiu virtual ce găzduieşte
lichidul cefalo-rahidian (sau cerebro- spinal).

Cele trei meninge se imbraca una pe alta ca foitele de ceapa si sunt aşezate dinspre
exterior spre substanţa nervoasa astfel:
Pahimeningele (Duramater) este o structura fibroasa prin excelenta, densa si
rezistenta, care se alipeşte stans de periostul oaselor de invelis. In afara diferenţiază un spaţiu
epidural sau extradural, sediu relativ frecvent al unor colecţii inflamatorii sau al unor
sufuziuni sangvine posttraumatice (abcese si hematoame epidurale).
Fata interna a Duramater este tapetata de cellule epiteliale scuamoase si se va alipi de
foita externa a arachnoidei. Intre ele se diferenţiază spaţial peridural (subdural) care, in mod
similar, poate găzdui colecţii inflamatorii sau hemoragice peridurale.

3
 Leptomeningele, cuprinde celelalte doua structuri anatomice:
Arahnoida - care a fost denumita astfel de la asemanarea cu o panza de păianjen. Le
plaseaza la mijloc, intre pahimeninge la exterior si leptomeninge la interior.
Este structurata in doua foite:
Foita parietala - alipita de Duramater
Foita viscrala - alipita de Piamater
Intre cele doua foite se diferenţiază spaţiu subarachnoidian ce conţine lichidul cefalo-
rahidian.
Arahnoida este constituita din tesut collagen dens si fibre elastice. Alipite de foita
cea mai profunda - Piamater - se realizează prin intermediul unui strat de cellule epiteliale
scuamoase, care emit prelungiri ce se insinuează ca nişte cârlige, fixand-o.
Piamater - este constituita din fibre elastice si de collagen acoperite de cellule
scuamoase si ea tapeteaza exteriorul substanţei nervoase de care adera strâns, dar si cavitatile
si canalele interne ale encefalului si maduvei (ventriculii, canalele SÎIvius si canalul
ependimar), sub numele global de “ependimar”.
Leptomeningele este înzestrat cu o mulţime de formaţiuni vascularizate - vilii
arahnoidieni - cu rol in secreţia si rezorbtia lichidului cefalorahidian. O parte din ele, tapetate
si de cellule ependimare speciale, sunt bogat reprezentate la nivelul ventriculilor laterali
cerebrali, formând plexuri coroide, sediul secreţiei LRC. Cele mai multe sunt insa dispersate
de-a lungul foitei parietale, perforând pana la nivelul sinusurilor venoase craniene si
paravertebrale si servesc resorbţiei LRC.

LICHIDUL CEFALO RAHIDIAN

Este secretat de plexurile coroide din ventriculii cerebrali si după o deplasare

descendenta se resoarbe la nivelul plexurilor venoase subdurale, paravertebrale in special.
Secreţia este un process complex de filtrare si secreţie celulara activa.

Volumul de lichid secretat (in medie 400-600 ml/zi la adult) este in echilibru
dynamic cu cel resorbit, astfel ca in spaţial subrachnoidian exista in permanenta un volum
cvasiconstant, variabil cu varsta.

Funcţiile lichidului cefalo-rahidian sunt extrem de importante pentru sistemul nervos,

astfel:

- susţine si protejează creierul împotriva şocurilor traumatice;

- pastreaza constanta presiunea intracraniana;

4
 - elimina produsii de metabolism ai ţesutului nervos;
- joaca rolul unui mediu de transfer al anumitor substanţe din tesutul nervos către
sânge si invers.

Recoltarea LCR pentru analiza se face prin punctie lombara, suboccipitala sau
ventriculara.
Punctia lombara si suboccipitala se practica numai de către medical specialist. înainte
de punctie, bolnavului i se va face obligatoriu examenul somatic, neurologic si al fundului de
ochi, pentru a preveni accidentele grave in caz de hipertensiune intracraniana. Deşi punctia
rahidiana este in general lipsita de pericole, cea suboccipitala putandu-se face si in condiţii de
ambulatory, totuşi este bine ca bolnavul sa fie pregătit din punct de vedere psihic pentru acest
act.
Pregătirea cade in sarcina asistentei medicale, care trebuie sa discute cu bolnavul si,
in funcţie de starea psihica a acestuia: teama exagerata, nelinişte, sa-i explice cu rabdare in ce
consta punctia si riscurile minime pe care le comporta.
Aceste riscuri constau in cazul punctiei lombare , in meningismul postpunctional ce
se manifesta prin cefalee, redoare discreta a cefei, greţuri, uneori vărsături, ameţeli si mai rar
febra. Aceste simptome dispar fara tratament in cateva zile si pot fi prevenite daca punctia se
face in poziţie de decubit lateral si daca după punctie bolnavul sta 3-4 h culcat in decubit
ventral, fara perna, apoi 24 de ore in decubit lateral, de asemenea fara perna. Aceste tulburări
nu apar insa si după punctia suboccopitala.
Punctia ventriculara la adult se face numai in serviciul de neurochirurgie, intrucat
pentru practicarea ei este necesara trepanatia craniului. La sugari, aceasta se face in serviciul
de pediatrie, lichidul cefalo-rahidian, recoltandu-se prin punctia fontanelei bregmatice.
Punctia rahidiana se face in scop diagnostic sau/si terapeutic, pentru diagnostic
recoltandu-se, in general, 5-6ml LCR.

5
 Cantitatea totala de LCR la nou-nascut este de 10-60ml, iar la adult se ajunge la un
volum cuprins intre 120-140ml.
Presiunea LCR variaza in funcţie de poziţia bolnavului si de nivelul unde se practica
punctia.
La punctia lombara, presiunea lichidului, masurata cu manometrul Claude, este de
cca.20cm.apa, daca bolnavul sta in poziţia sezand. Presiunea scade cu atat mai mult cu cat
punctia se face mai sus, ajungând sa aiba valori negative la nivel suboccipital, astfel ca aici
lichidul trebuie extras cu seringa. Presiunea creste in mod normal daca bolnavul tuşeşte sau
face manevra Valsalva, iar patologic, in caz de hipertensiune intracraniana.
Aspectul LCR este clar ca apa de izvor. Agitat, face putina spuma, care daca se afla
in cantitate mai mare denota creşterea albuminelor. Coagularea lichidului in eprubeta, după
recoltare, atesta o creştere si mai importanta a albuminelor.
Culoarea LCR se poate bmodifica in anumite afecţiuni: tulbure, opalescenta sau chiar
purulenta in meningite; xantocromica (galbena) in hemoragii meningiene mai vechi, in
tumori, in poliradiculonevrite; hemoragica in hemoragiile meningiene recente sau daca in
cursul punctiei a fost intepat accidental un vas, dar in acest caz, lichidul, hemoragie la
inceput, se clarifica rapid.
Examenul elementelor figurate din LCR se efectuează obligatoriu in primele 2-3h,
pentru a se preveni liza celulelor.In mod normal, in lichid se găsesc 1-3 limfocite/mm3 ,
Creşterea numărului limfocitelor pana la cateva sute pe mm3 se constata in menigite
(tuberculoasa, sifilitica), in neurosifilis, tumori cerebrale si rahidiene, scleroza multipla etc.
Apariţia leucocitelor polinucleare in LRC se observa in meningitele purulente
(pneumococice, meningococice, celulele tumorale sunt prezente in LRC in cancerul
meningelor, iar celulele leucemice, in leucemii.
Examenul clinic al LCR, consta in determinarea conţinutului in proteine, glucoza,
cloruri si mai rar in lipide, enzyme si anumiţi metaboliti, astfel:
Proteinorahia reprezintă determinarea cantitatii totale de proteine in LCR si ea se
face imediat după punctie. Valorile normale sunt cuprinse intre 0.15- 0.40 g %oml lichid.
Determinarea diferitelor fracţiuni proteice se face cu ajutorul reacţiilor calitative de
precipitare Pandy si Nonne-Appelt, care pun in evidenta creşterea globulinelor in LRC si cu
ajutorul electroforezei, care evidenţiază si alte fracţiuni proteice.Rezultatele reacţiilor Pandy
si Nonne-Appelt sunt la individul normal negative (-) sau uşor positive (±), cele positive (+,+
+) sau intens positive (+ + + ,+ + + +) intalnindu-se in neurosifilis, tumori cerebrale si
scleroza multipla.Creşterea proteinelor fara creşterea paralela a numărului de elemente

6
figurate din LRC se numeşte disociaţie albumino-citologica. si se întâlneşte in
poliradiculonevrite, tumori cerebrale si compresii medulare.
Glicorahia - reprezintă determinarea glucozei in LRC, valorile normale fiind
cuprinse intre 0.45-0.75g %oml. Scăderea glicorahiei se intalnesc in meningita tuberculoasa,
in meningitele purulente etc.
Clorurorahia - reprezintă determinarea clorurilor in LRC valorilor normale fiind
cuprinse intre 7-7.50g %oml (NaCl). Scăderea clorurilor se produce in meningita
tuberculoasa.
Lipidorahia - reprezintă determinarea lipidelor totale in LRC, valorile normale fiind
de 1/700 din valoarea lipidelor serice.Creşterea fosfolipidelor si a colesterolului se constata in
scleroza multipla.
Examenele biologice cele mai importante ale LRC sunt reacţiile Bordet-Wasserman
(RB-W) si reacţiile cu benzol colloidal si aur colloidal, reacţii care se efectuează in scopul
stabilirii diagnosticului de neurosifilis.
Examenul bacteriologic al LCR consta in examenul sedimentului din lichid, culturi
sau inoculare de lichid la cobai si se face in special in vederea diagnosticării meningitei
tuberculoase.
Lichidul cefalorahidian are o compoziţie diferita fata de cea a plasmei (număr foarte
mic de elemente celulare, proteinorahie mai mica : glicorahie apreciata la jumătate din
glicemie), deosebirile acestea ale LCR-ului fata de plasma reflectând existenta a ceea ce a
primit denumirea de “bariera hematoencefalica”.
Aceasta este o noţiune complexa, corespunzând atat unor structuri anatomice
(suprapunerea unor membrane filtrante: endoteliul vascular,
membranele celulare, stratul mezotelial al arachnoidei), cat mai ales fiziologice, prin
travaliul celulelor (endoteliale, periteliale, mezoteliale) ce se interpun intre cele doua spatii
lichidiene.
Prin aceasta bariera, spaţiul subarachnoidian devine un adevarat “sanctuar” care se
comporta independent de restul mediului intern, el neoenetrand albuminele sangvine,
inclusive anticorpii circulanţi, ca si o sursa de constituienti celulari, subcelulari si substanţe
străine.

7
 CAPITOLUL II
MENINGITA

2.1. DEFINIŢIA SI CLASIFICAREA MENINGITEI

Meningitele sunt afecţiuni plurietiologice caracterizate prin afectarea inflamatorie de
cauza infectioasa a seroaselor meningiene cu semne si simptome de boala generala acuta, cu
evoluţie variabila, de Ia vindecare spontana Ia evoluţie letala.
Ele constituie cele mai frecvente si mai importante infecţii ale Sistemului Nervos
Central (SNC) care, prin riscul de evoluţie letala sau de vindecare cu sechele inportante,
obliga la un diagnostic si tratament de mare urgenta in cele mai multe cazuri.
In accepţiunea curenta de meningite, nu intra o suma de stări patologice
neinfectioase ce se soldează cu “iritarea” de alte cauze a meningelor, conform tabelului
următor după M.Chiotan, pag. 375

TIPUL AGENTULUI
CAUZAL AGENTUL MECANISMUL
Agenţi chimici Substanţe de contrast, Ab, Iritativ local
Meprobamat
Agenţi fizici iradiere uv, insolatie boala de Vasodilatatie
iradiere ultrasunete, Iritatie
Agenţi mecanici trepidaţii
traumatisme inchise vasodilatatie,
Edem
Agenţi imunologici virusuri, vaccinuri Alergic
Agenţi biologici celule neoplazice, leucoze invaziv local

Clasificarea meningitelor

Meningite virale
Meningita limfocitara benigna
Meningite acute enterovirale
Meningita urbana
Meningita cu virusul West-Nile

8
 Meningite cu lichid clar
Meningita cu Borelia Burgdorferi
Meningita leptospirotica
Meningitele fungice
Meningitele purulente
Meningoencefalita meningococica (meningita cerebrospinala)
Meningoencefalita pneumococica
Meningitele bacteriene neonatale si infantile
Meningitele cu bacilli Gram negativi
Meningita cu Streptoccoccus agalactiae ( de grup B)
Meningita cu Naemophylus influenzae
Meningita cu Listeria monocitogenes
Meningitele stafilococice
Alte categorii de meningite bacteriene
Meningitele purulente fara germeni vizibili
Meningitele pe teren imun deprimat
Meningitele hemoragice
Meningita carbunoasa
Meningitele cu eozinofile
Meningoencefalita tuberculoasa

2.2. ETIOPATOGENIA SI EPIDEMIOLOGIA MENINGITEI

Deşi, in mod teoretic, meningele poate ii insamantat de orice agent patogen, practice,
in etiologia meningitelor se regăsesc doar acei germeni ce demonstrează elemente de
patogenitate sau beneficiază in mod excepţional de anumite condiţii favorizante, locale sau
generale.
Agenţii infectiosi intalniti in meningitele la om sunt extrem de diverşi, dar cu o
incidenţa inegala.
• cele mai multe cazuri sunt produse de viruşi - intre care, pe primul loc se
situează enterovirusuri;
• meningitele bacteriene sunt pe locul 2 ca frecventa, incidenţa anumitor germeni
fiind variabila cu varsta si cu anumite condiţii locale sau generale ce pot influenta capacitatea
de aparare;
• o mare parte dintre agenţii infectiosi se intalnesc aproape in excusivitate la
personae cu mare deficit de aparare (fimgi, chlamydii, mycoplasme, protozoare).

9
 Agenţii infectiosi intalniti in etiologia meningitelor umane pot fi clasificaţi conform
lui MLChiotan pag. 378, astfel:
Clasa Agentul patogen Tipul de meningita
virusuri ARN Enterovirusuri: poiio, Echo Cozsackie si meningita cu lichid clar
neclasificate
Togovirusuri rv.rubeolic Idem
Arenovirusuri iv. Armstreong Idem
Myxovirusurfurlian, rubeolic, gripale si idem
paragripale
Rhobeovirusuri: v,rabic Idem
Retrovirusuri:HlV Idem
virusuri AND Herpesvirusuri: simplex 1 si 2 varicelo- Idem (rare)
zosterian, VEB, v.citomegalic
Adenovirusuri Idem (rare)
BACTERII Coci gram-pozitivi meningita purulenta
- pneumococ rar cu LRC clar sau hemoragie
- stafiiococ meningita purulenta
- streptococi diverşi Coci gram-negativi idem (rare)
- meningococ meningita purulenta
- gonococ Bacili gram-pozitivi idem (rare)
- Listeria monocitogenes Idem
- Bacillus anthracis Bacili gram-negativi meningita hemoragica
- Haemophylus influenzae B meningita purulenta
- Salmonelle Idem
- Escherichia coli Idem
- Proteus spp. Idem
- Pseudomonas aeruginosa idem
- Klebsiella idem (rare)
- altii(rari) idem (rare)
Brucella idem (rare)
Mycobacteriktuberculosis meningita cu LRC clar
- atipice ¡.celulare idem (rare)
Spirochetaceae: leptospire idem
- Borelia idem
- Treponema idem
FUNGI Criptoccoccus neoformans idem
Candida spp idem
altii idem
Chalmydia Chl.psittaci idem (rare)
Mycoplasma M.pneumoniae idem (rare)
Rickettsia diverse specii idem (rare)
Protozoare Toxoplasme gondii meningita cu LRC clar
Plasmodium idem (rare)
altii idem (rare)
Metazoare Cysticercus cellulosae idem (rare)
Angiostrongillus idem (rare)

10
2.3. PATOGENIA MENINGITELOR

Relativa independenta a spaţiului subarachnoidian fata de mediul intern are o suma

de consecinţa si in determinismul stărilor patologice:
1. Penetrarea agenţilor infectiosi este mai dificila, explicând raritatea relativa a
meningitelor
2. Manifstarile clinice si implicit, diagnosticul meningitelor reflecta si se sprijină pe
reactivitatea locala la infecţie
3. Capacitatea de aparare locala diferă mult de apararea antiinfectioasa a
organismului, fiind cu mult mai slaba, datorita absentei sau insuficientei mijloacelor umorale
de aparare, iar arararea celulara este si ea mult ingustata, in principal, datorita absentei
macrofagelor si celulelor imunologice competente.
Un prim factor definitoriu este capacitatea de aparare globala la infecţii a
organismului gazda. Scaderea de orice natura a acesteia explica uşurinţa cu care organismele
in cauza fac unele infecţii, cum ar fi:

Tipul deficientei Germeni favorizaţi

Pneumococi
Deficiente ale apararii umorale (leucoze, sindrome
limfoproliferative cronice, mieiom, defecte Haemophilus infl.B
congenitale)

Deficit de complement C.5-9 Deficite celulare meningococi

(limfoame,
SIDA, Listeria monocitogenes

deficite congenitale
corticoterapie) Mycobacterii
Fungi
Neutropenie,agronulocitoza Deficit de fagocitoza Bacili Gram negativi
Criptococcus neoformans
(boala
Stafilococi patogeni
granulomatoasa) asplenie (splenectomie,
thalasemie) Pneumococi
Ciroze si etilism cromic Pneumococi

11
 Tabel conform Mihai Chiotan pag.379
Principal, pentru a ajunge la nivelul spaţiului subarachnoidian, un agent patogen
poate penetra in diverse moduri:
- hematogen, adus pe cale circulatorie de la distanta, fie sub forma de emboli septici,
fie “purtaţi” de unele cellule sangvine (cum ar fi neutrofilele ce au fagocitat germenul fara sa
mai aiba capacitatea de bacterioliza finala, eliberând germenii nealterati odata cu distrugerea
celulei, sau absorbiţi pe suprafaţa membranei unor limfocite) sau in cursul unor viremii ori
bacteriemii simple.Aceasta pătrundere necesita fie un deficit local de aparare, fie calitati
patogene particulare ale germenului, ştiind ca in drumul lor se suprapun mai multe bariere:
- bariera îmunologica: apararea umorala nespecifica
(complementul, opsoninele nespecifice) sau specifice (anticorpii), ca si mecanismele
celulare nespecifice (fagocitoza, celulele NK, interferonii) si specifice — prin celulele K si T
cu “armanentul” lor de citotaxicitate
- bariera hematoencefalica. Aceasta este de multe ori “slabita”odata cu creşterea
permeabilităţii, îndeosebi sub acţiunea unor mediatori ai inflamatiei cu acţiune locala
(interleukina 1 si TNTa) sau produşi bacterieni (cazul endotozinelor bacililor Gram-negativi).
Printre factorii de patogenitate ce permit germenilor respective sa producă meningite
sunt enumeraţi:
- Capsula (pentru pneumococ si alţi germeni), care conferă rezistenta antifagocitara,
iar prin constituienti de tip polizaharidic stimulează un proces inflamator intens, deseori cu
depuneri de fibrina ce izolează in final focarul, Ia adapost de acţiunea antibacteriana a
antibioticelor
- Componente ale peretelui celular - endotoxinele bacililor Gram- negativi si
constituienti de tip peptidoglicon ai peretelui germenilor Gram-pozitivi (acidul teichoic), de
asemenea cu rol stimulator al inflamatiei locale, cu hipermeabilizarea secundara a
membranelor anatomice vasculare si mezoteliale;
- Proteoze bacteriene, ce pot inactiva unii factori de aparare
- Pe cale limfatica, de Ia nivelul unor porţi de intrare nu foarte depărtate (in infecţii
faringiene si nazofarîngiene si otice), germenii ajungând in spariul subrachnoidian cel mai
probabil purtati de celulele limfatice
- De-a lungul tecilor nervoase (a perinervului sau uneori a axonilor periferici), mai
ales in cazul unor infecţii virale cu propagare activa centripetal (virusul rabie, virusurile
herpetice), sau de-a lungul terminaţiilor nervului olfactiv prin lama cribriforma a etmoiduîui
pornind din cavitatea nazala

12
 - Prin intimitatea ţesutului, din aproape in aproape, gratie capacitatii invazive a
unor germeni (meningitele propagate din imediata vecinătate a Durei mater de la focare
inflamatorii osteitice sau al unor abcese cerebrale cu insamantare meningeala secundara);
forma cea mai frecvent cunoscuta este meningita otogena;
- Prin soluţii de continuitate, ce afecteaza integritatea anatomofunctionala a
învelişurilor, a spaţiului subarachnoidian
Aceasta se concretizează in cazul fracturilor craniene deschise sau al celor inchise
care traversează cavitati osoase cu deschidere la exterior (sinusurile fetei, urechea medie), dar
si iatrogen, prin punctii sau operaţii (pentru spina bifida, meningococele etc.) care sunt primar
sau secundar septice.
Germenii pătrunşi in spaţiul subarachnoidian întâlnesc local condiţii mai puţin rele
decât in restul organismului, cunoscând ca la acest nivel:
- complementul este practice absent;
- titrai de imunoglobuline este ineficient (ele aparand doar prin producţie locala), la
un nivel de aproximativ 800 de ori mai mic decât in sânge;
- fagicitoza este ca si inexistenta prin saracia de microfage, iar neutrofilele, chiar in
număr satisfăcător la un moment dat, consecutive inflamatiei, nu sunt in măsură sa fagociteze
in absenta apsoninelor (care nu penetrează).
Le creeaza astfel un cerc vicios patogenic; germenii care pătrund iniţial, prin
modificările mai ales de natura inflamatorie pe care le induc, altereaza bariera hemato-
encefálica, fapt ce va spori si mai mult riscul unor efecte negative, precum: permeabilizarea
acesteia va fi urmata de edem inflamator cu hipertensiune a LRC, vasodilatatie, perturbări de
oxigenare, extravasare de celule inflamatorii microhemoragice, producţie uneori intensa de
fibrina, cu risc de sinechii si cloasonari ce vor duce - cu timpul la compromiterea circulaţiei
LCR, hidrocefalie interna, uneori letala.
In acelaşi timp apare suferinţa secundara a encefalului uneori in forme acute letale
(meningoencefalitele bacteriene), alteori cu consecinţe mari la un timp dupa boala (sechele
motorii sau neuropsihice, alterări de nervi cranieni etc.)
Meningitele se traduc clinic prin efectele descríes de tip inflamator, care reproduc
astfel sindromul de hipertensiune intracraniana, la care se asociaza febra si semne inflamatorii
ale meningelui spinal, semne ce lipsesc in hipertensiunea intracraniana pura de alte cauze.

13
2.4. EPIDEMIOLOGIA MENINGITELOR

Meningitele exista in toata lumea, insa, ceea ce poate diferi in funcţie de o suma de
factori, este o anume sau o alta etiologie, fie din punct de vedere al repartiţiei geografice
(condiţii climaterice si socioeconomice), fie din perspectiva vârstei pacintilor:
Din punct de vedere al prevalentei geografice a unor meningite de o anumita
etiologie, in principal se constata diferente notabile intre tarile sarace, in curs de dezvoltare si
cele bogate, cu un nivel inalt socio-economic. Diferentele se constata atat pentru meningitele
vitale, cat si pentru cele bacteriene;
Varsta pacienţilor, prin modificările sistemului de aparare la infecţii de-a lungul
vieţii, explica unele diferenţa etiologice intre meningitele sugarilor si cele ale copilului mare,
intre cazurile adulţilor si cele ale bătrânilor;
Condiţiile climaterice pot influenta raspandirea si transmiterea unor agenţi infectiosi.
Astfel, de exemplu, in sezonul cald circula cu frecventa mai mare enterovirusurile,
leptospirele, in timp ce in sezonul mai rece, prin favorizarea aglomeraţiilor, predomina
mixovirusurile si germenii ce transmit pe cale respiratory (pneumococii, meningococii).
Trebuie luat in consideraţie si ciclul multianual de morbiditate a unor infecţii
specifice, determinat de acumularea periodica a masei receptive si/sau de epuizarea imunităţii
naturale după inbolnavirile precedente. Aceasta explica, spre exemplu, epidemiile de
meningite meningococice, care se repeat după intervale de 10-15 ani si in afara “centurii
meningice” din Africa.
Sursa de infecţie este umana pentru marea majoritate a cazurilor, uneori fiind in
discuţie si animalele (leptospire, listerii, chlamydii, virusul rabic, virusul choriomengitei
limfocitare etc.).
In ceea ce priveşte sursa umana, cel mai adesea este vorba de bolnavi si, mai rar, de
purtători sanatosi, bineînţeles in cazul meningitelor bacteriene.
Calea de transmitere diferă cu etiologia, putând fi aerogena (meningococi,
pneumococi, virusuri); digestive (enterovirusuri, enterobacteriacee); cutanata (leptospire,
antrax, herpes, HIV); parenterala (HIV).
Receptivitatea este dependenta de etiologie, putând fi influenţată de o suma de
factori favorizanti, important fiind faptul ca majoritatea nu laşa imunitate prin absenta
anticorpilor in spaţiul subarachnoidian, ceea ce va permite reinfectii si recăderi

14
2.5. TABLOUL CLINIC SI FORMELE CLINICE ALE MENINGITELOR

Expresia clinica a meningitelor întruneşte in grade diferite mai multe

sindroame:
- Sindromul infectios - inflamator;
- Sindromul de hipertensiune intracraniana;
- Sindromul de iritatie meningeala propriu-zisa;
- Sindromul encefalic, deseori prezent, asociat in formele severe;
- Manifestări specifice infecţiei din restul organismului.

Sindromul infectios-inflamator

Acest sindrom este definitoriu bolii si costa in principal din febra, cu sau fara
frisoane, la care se pot adauga in grade variabile: curbatura, indispoziţie, starea de rau,
inapetenta.
Sindromul infectios-inflamtor se instalează de la inceput, precedând celelalte
manifestări cu mai multe ore sau zile, si reprezintă unul dintre paramentrii clinici de apreciere
a evoluţiei bolii.

Sindromul de hipertensiune intracraniana

Acesta este consecutive hipersecretiei inflamatorii a LCR, dar si edemului

meningocerebral ce se instalează in continuare, prin cauze multiple si concurente:
vasodilatatie, staza venoasa, exsudatie inliamatorie si uneori cototoxica.
Acest sindrom se exprima prin:
- cefalee intense si persistenta, indifferent de localizare;
- greţuri intense si vomismante repetate, facile, uneori de alimentare
In circa 40-60% din cazuri se asociaza si:
- bradicardie relativa, semn clinic de mare semnificaţie diagnostica, pentru ca ea
diferenţiază de “meningism” inainte de controlul prin punctie a LRC;
- fotofobie

15
 In cazuri mai rare, când se adauga si perturbarea persistenta si progresiva a circulaţiei
LRC prin cloazonari, la acestea se pot adauga convulsii si perturbări ale senzorului
(somnolenta) datorate suferinţei secundare, ischemice mai ales, a encefalului.

Sindromul de iritatie meningee

Ca simptomatologie, se suprapune in mare parte cu sindromul de hipertensiune
intracraniana.
Deosebirile sunt insa evidente Ia examinarea obiectiva a pacientului: dunga
meningica, Ia care se asociaza uneori o hiperestezie cutanata semn inconstant si grevat de
mult subiectivism si relativitate in apreciere; poziţia spontana a bolnavului, de protecţie a
meningelui inflamat .
Bolnavul cu meningita adopta clinostatismul lateral in tripla flexie moderata (din
genunchi, din solduri, a coloanei si a cefei).
In cazuri foarte avansate se poate ajunge la poziţia “in cocos de puşca”, tripla flexie a
trunchiului, dar cu hiperextensia cefei.
Rugat sa stea in şezut, bolnavul va adopta poziţia trepiedului ( trunchiul inclinât oblic
spre spate, sprijinit in palme, cu genunchi flezati, cea ce insumeaza trei puncte de sprijin =
palme, ischioane, calcaie).
Aceste poziţii solicita cel mai puţin starea de tensiune a Ieptomeningelor. Manevrele
de elobgatie ale coloanei vertrebrale sunt departe cele mai semnificative din punct de vedere
diagnostic.
încercările de flexie ale coloanei tractioneaza asupra tecilor meningeale ce însoţesc
rădăcinile nervilor spinali la ieşirea prin găurile de conjugare intervertébrale.
Aceste tracţiuni provoacă dureri, traduse prin limitarea amplitudinii mişcării (redoare
antalgica) si suferinţa evidenta a bolnavului.
Acestea sunt:
redoarea cefei care se cauta asezand bolnavul in decubit dorsal, cu membrele
inferioare intinse. Flexia pasiva a cefei este limitata ca mişcare si dureroasa, direct
proporţional cu intensitatea inflamatiei meningeene, ea fiind redusa in formele uşoare si medii
si intense pana la imposibilitatea flectarii in meningitele bacteriene mai ales in cele avansate
ca evoluţie.
Semnul Brudzinski al cefei se obţine prin forţarea mişcării de flexie a cefei peste
limita de toleranta a bolnavului. Acesta isi va uşura suferinţa prin îndoirea genunchilor
Semnul Brudzinski colateral se obţine de asemenea cu bolnavul in decubit dorsal,
facandu-se o flexie totala a unui membru inferior, din genunchi si din coapsa. Aceasta mişcare

16
antrenează si un grad de basculare a bazinului, cu tracţiune pe coloana lombara. Pacientul isi
usureaza suferinţa indoind si genunchiul contralatéral
Semnul Kernig I din poziţie culcat in decubit dorsal, pacientul este ridicat cu
trunchiul la verticala, realizând un unghi de 90° fata de membrele inferioare. Aceasta flexie
din articulaţia soldului este o mişcare compusa in care participa si bascularea bazinului cu
tracţiunea coloanei lombare si ştergerea lordozei normale. Durerea produsa conduce bolnavul
la îndoirea genunchilor cu rol de supapa;
Semnul Kemig II din aceeaşi poziţie culcata de start se va produce flexia din
articulaţia soldului, ridicând la verticala membrele inferioare. Bolnavul nu poate suporta
manevra decât indoind genunchii
Seninul Kemig sensibilizat se adreseaza cazurilor cu sindrom meningean slab, cu
trunchiul la verticala patului (pacientul suporta cu stoicism durerea tara sa indoaie genunchi)
se face suplimentar si flexia cefei. Aceasta nu va fi posibila (ceafa “blocata”) sau devine
posibila cu preţul îndoirii genunchilor.
Daca primul semn cercetat este pozitiv, atunci vor fi găsite si celelalte, deci nu se
recomanda cercetarea tuturor semnelor ştiind ca provoacă suferinţa inutila pacientului,
excepţie facand situaţiile de exprimare dubioasa, când se poate face verificarea prin cateva
manevre, mai ales cautarea semnului Kemig sensibilizat.
Meningitele sugarilor pot pune probleme mai ales de diagnostic. Cei in varsta de
peste 4 luni care “tin capul sus”, pot exprima redoarea cefei, cu mare valoare diagnostica. La
aceştia se mai poate cerceta “semnul spânzuratului” - sugarul va fi susţinut in aer de la nivelul
axilelor; un copil sănătos isi va agita membrele inferioare, in timp ce un copil cu meningita isi
fixeaza membrele inferioare in tripla flexie (coapsele la 90° cu îndoirea suplimentara a
genunchilor).
La sugarii mai mici, un semn de mare valoare, dar fara a fi prezent in toate cazurile
este bombarea fontanelei, semn al hipertensiunii LCR.

Sindromul encefalic
Sindromul encefalic este prezent de obicei in meningitele bacteriene cu LCR
purulent, in meningitele tuberculoase, carbunoase si aproape niciodată in cele virale.
Prezenta acestui sindrom are o mare valoare diagnostica etiologica, pentru ca da o
măsură valabila intensităţii procesului inflamator si orientează către participarea in acest
process si a scoarţei cerebrale.
Sindromul encefalic consta in:

17
 perturbări ale senzorului, de la simpla somnolenta, torpoare, lentoare in vorbire,
dezorientare temporospatiala, tulburări mnezice, la agitaţie psihomotorie, inconştienta si coma
de diverse grade de profunzime;
fals sindrom de localizare, cu perturbări ale motricitatii pe anumite segmente
corporale (mono, di, tri sau tetraplagii, hemiplagie) mai frecvent interesând nervii cranieni
(facial, oculomor) si cu tulburări sfincteriene (in special glob vezi cal)
mai rar pot sa apara fenomene de tip convulsivant jacksoniene sau chiar generalizate.

Celelalte manifestări clinice

Totdeauna prezente prin participarea la boala a intregului organism, pot avea o mare
valoare orientativa in diagnosticul etiologic:
- semne ale porţii de intrare a agentului patogen (infecţie de cai respiratorii,
pneumonii, leziuni tuberculoase; mai rar porţi de intrare cutanata cu septicemie si embolizare
meningee consecutive, atat acute sau comice supurate);
- semne din partea altor organe concomitent suferinde in acelaşi process (cazul unor
manifestări embolice, altfel decât meningiene in septicemii inclusiv aspectul de
meningococemie);
- semne ale altor suferinţe concomitente. Acestea sunt rareori indiferente si cel mai
adesea se creeaza o relaţie de cauzalitate, prin favorizarea unui sindrom de depresie imuna, cu
scăderea capacitatii de aparare.
Recunoaşterea acestor afecţiuni va obliga la acceptarea posibilităţii implicării
etiologice si a germenilor condiţionat patogeni: fiingi, enterobacteriacee.

FORMELE CLINICE ALE MENINGITELOR

Cele mai importante diferente in exprimare clinica sunt determinate de varsta

pacienţilor.
Meningitele nou-nascutului si sugarului sunt de mare severitate din doua motive:
mai intai, multe cazuri sunt diagnosticate cu intarziere, datorita unei “sărăcii” particulare in
exprimarea clinica. Astfel, lipsesc semnele meningeale, sugarul se depreciaza biologic rapid,
plafonează, devine inert, tahipneic, varsa, mai rar este agitat, cu tipat continuu, cu paloare-
cianoza si uneori cu fontanela bombata. Alteori semnele clinice sunt înşelătoare, orientând
diagnosticul spre alte suferinţe digestive sau respiratorii.
De aceea, in toate cazurile de depreciere rapida se recomanda, in absenta sindromului
meningean, recoltarea prin punctie rahidiana sau ventriculara de LRC, care are aspect
purulent.

18
 A doua explicaţie a severităţii acestor cazuri este etiologia aproape întotdeauna
bacteriana, cu badili Gram negativi sau cu streptococci din grupa B cu probleme terapeutice
importante.
Meningitele la batrani

Au de asemenea particularitati de exprimare si anume: prin scăderea capacitatii de

reacţie inflamatorie, sindromul meningean poate fi atenuat sau semnele de elongatie, mai des
redoarea cefei, se confunda cu rigiditatea parkinsoniana sau spondilartrozica a bătrânilor.
Tulburările de senzoriu pot aparea cu mai mare frecventa fara o participare
encefálica reala, datorita intolerantei creierului batran la febra si la ischemiere, chiar mica, din
diverse alte cauze - in special caderea tensiunii arteriale si a regimului de irigaţie cerebrala.
Ca si in cazul copiilor, scăderea capacitatii de aparare va permite apariţia in spectrul
etiologic a germenilor condiţionai patogeni, mortalitatea fiind mare in aceste cazuri la batrani.
Meningitele Ia imunodependenti - de orice varsta reproduc problemele descríes in
cazul nou-nascutilor si bătrânilor, elementul comun fiind lipsa de aparare la infecţii.
Dupa intensitatea sindromului inflamator au fost descries:
forme supraacute - de obicei bacteriene, cu sindrom infectios si toxic intense si cu
letalitate foarte mare prin componenta encefálica si prin leziunile de la nivelul unor organe
vitale. O forma particulara, evoluând cu soc infectios si cu letalitate mare, este sindromul
Waterhouse-Friederichsen produs de menongococ mai ales la copii;
forme acute
forme atenuate - cel mai des de etiologie virala. Predomina sindromul infectios
general, localizarea meningeana fiind la limita exprimării sau pe planul 2;
forme fruste - pot trece nediagnosticate, evoluţia fiind spontan si rapid remisiva, si de
obicei sunt de etiologie virala;
forme inaparente - fara expresie clinica proprie, suferinţa fiind de boala generala.
Un caz frecvent intalnit este meningita urliana, prezenta real in circa 80% din
cazurile de boala - oreion, dar manifesta clinic doar in jur de 25% din cazuri.
Diagnosticul se precizează doar prin efectuarea punctiei si examinarea LCR.
Dupa evoluţie au fost descries unele forme particulare:
meningitele bacteriene “decapitate” prin tratamente antibiotice incomplete sau
incorecte;
meningitele comice - fie prin etiologii particulare (fungi, protozoare, micobacterii),
fie prin tratamente inadecvate.

19
2.6. DIAGNOSTICUL SI COMPLICAŢIILE MENINGITELOR

Diagnosticul meningitelor este o mare urgenta clinica, condiţionată de inceperea cat

mai rapida a tratamentului corespunzător.
Diagnosticul pozitiv are doua obiective majore:
- diagnosticul bolii (recunoaşterea meningitei propriu-zise)
- diagnosticul etiologic (identificarea agentului causal)
Diagnosticul meningitei ca atare parcurge mai multe etape:
- etapa de suspiciune clinica — inca de la obţinerea anamnezei, in baza
recunoaşterii sindroamelor definitorii descries in simptomatologia cauzata de bolnav:
- sindromul meningeal (cefalee, fotofobie, vărsături)
- sindromul infectios - inflamator (febra, obligatory de la debut, chiar daca
poate fi absenta cu ocazia consultului)
- etapa verificării sindromului de iritatie meningee
- înregistrarea poziţiei spontane si a stării senzorului pacientului
- verificarea manevrelor de elongatie (redoarea de ceafa, semnele meningeene).
- etapa de confirmare - prin examinarea LCR obtinut prin punctie
rahidiana;
- Examinarea incepe chiar din momentul punctiei prin aprecierea aspectului
(normal este clar, transparent ca “apa de stanca”) si a tensiunii de scurgere (normal prin
picaturi separate).
Scurgerea in jet sub presiune exprima o stare de hipertensiune a LRC, intarind
suspiciunea de meningita.
- Examinarea in laborator consta din:
- aprecierea calitativa/semicantitativa a proteinorahiei prin reacţia Pandy:
normal ea este negativa si orice creştere a proteinorahiei se exprima prin turbiditatea
reactivului la contactul cu picătură de LRC, de intensitate si bruscheţe de apariţie direct
proporţionala cu valoarea proteinorahiei
- numararea celulelor existente in LRC, in dispozitive speciale de numarat care
raportează numărul la unitatea de volum (/mmc)
Orice creştere peste numărul normal (5/mmc) exprima o inflamatie. Numărul acestor
celule nucleate poate avea valoarea orientativa in diagnostic, astfel:
- intre 10-1500 elemente - etiologie virala, fungica, leptospirala
- in jurul a 200 -400 elemente - etiologie tuberculoasa sau cu protozoare

20
 - de ordinul miilor sau zecilor de mii - etiologie bacteriana identificarea
elementelor celulare prin examinarea frotiurilor executate din sedimentul obtinut prin
centrifugarea LRC
Frotiurile colorate May Gumwald Giemza permit recunoaşterea tipologiei celulare si
executarea unei formule procentuale asemanatoare leucogramei, in acest fel, predomina
mononuclearele (polimorfe) caracterizează meningitele virale si leptospirale, in timp ce
predomina pol ¡nuclearele neutrofile este specifica meningitelor bacteriene.
- vizualizarea agentului patogen in cazul meningitelor bacteriene, pe coloraţii
speciale ale frotiurilor din sediment.
Acest lucru este posibil intr-o proporţie de pana Ia 50% din cazuri, in foarte multe
meningite bacteriene germenii nefiind vizibili.
Se fac coloraţiile Gram, albastru de mafii si, de la caz la caz, Giemza prelungit sau
cu tus de China pentru protozoare si fungi sauZiehl-Nielsen pentru bacilii acid- alcoolo
rezistenţi,
- efectuarea culturilor dinLCR recoltat steril este posibila chiar la patul
bolnavului in timpul punctiei, picaturile fiind scurse direct in flacoanele de cultura
La fel se poate încerca izolarea virusurilor din LCR prin metode specifice de
cultivare si identificare.
- examinarea imunologica — in scopul identificării in LRC a antigenului
definitor agentului patogen in cauza
Se poate recurge la următoarele tehnici:
- Contraimunelectroforeza (C1E) cu antiseruri libere in soluţie
- Coaglutinarea, antiserurile fiind absorbite la suprafaţa unor staficoloci aurii
(tulpine Cowan 1);
- Latex-aglutinarea - antiserurile fiind pe particule de latex
- Alte investigaţii utile aparţin fie de domeniul imagisticii (radiodiagnostic
classic pulmonary, arteriografia cerebrala sau chiar tomografia computerizata sau rezonanta
magnetica nucleara), itule sau chiar indispensabile diagnosticului diferenţial, fie investigaţiei
bacteriologice la alte nivele (ex-sputa, aspirat bronsic sau lichid gastric pentru bK.
Hemoculturi).
Multe dintre tehnicile de diagnostic etiologic necesita un timp prea lung pana la
aflarea rezultatului si pentru ca bolnavul nu poate aştepta un diagnostic complet si de
certitudine, de multe ori, in primele ore se va susţine un diagnostic de probabilitate etiologica
sau macar de incadrare intr-o anumita categorie etiologica, care va justifica si orienta alegerea
imediata a unei scheme corespunzătoare de tratament.

21
 Diagnosticul diferenţial
In etapa de suspiciune, diagnosticul diferenţial se va face in primul rând cu:
• Boli ce mimeaza sindromul meningean:
- nevralgia de nerv Amold
- torticolisul antalgic - evoluează de obicei in afebrilitate
- stările migrenoase
- sinuzitele acute (frontale, fronto-etmoidale si maxilare)
- otite acute medii colaterale si suppurate
- boli acute febrile, de obicei virale, cu cefalee si curbutura
- angine acute streptococice forme mai toxice, cu vomismente
• Boli cu sindrom de hipertensiune intracraniana dar fara febra:
- tumori cerebrale
- hemoragii cerebrale si ccrcbro-mcningeene
- hemoragia subarachnoidiana
- insolatia
- stările eclamptice din insuficienta renala si din sarcina avansata cu retentie
hidrosalina mare
- alte cauze de edem cerebral (iatrogen, toxic, traumatic)
- sindromul post-functional.
Pentru diferenţierea acestor stări, o valoare deosebita o are absenta febrei. In toate
aceste cazuri se va temporiza punctia lombara pana la elucidarea diagnosticului alternativ,
prin intermediul investigaţiilor suplimentare
- consult neurologic
- efectuarea examenului de fund de ochi (prezenta edemului papilar uni sau
bilateral contraindica efectuarea punctiei lombare)
- examenul tomografie computerizat cerebral
- electrencefalografia
- la nevoie - chiar examen RMN.
In etapa de verificare clinica mai pot aparea elemente de confuzie cu:
• Boli ce se însoţesc de limitarea mişcărilor coloanei vertebrale:
rigiditatea articulara din unele afecţiuni neurologice cu componenta extrapiramidala
importanta - boala Parkinson afecţiuni ale coloanei vertebrale spondiloza cervicala dureroasa;
traumatisme vertebrale soldate cu fracturi incomplete sau cu deplasarea unor
fragmente; discite inflamatorii; hernia dicala lombara sau cervicala; tuberculoza osoasa

22
vertebrala (Morb Pott); spondilitele acute metastatice (stafilococice); boala Besnier Boeck
Schaumann (spondilita anchilopoietica); metastazele neoplazice vertebrale;
tetanus in faza de stare (anamneza caracteristica, risus sardonicus, trismus);
intoxicaţii cu stricnina;
intoxicaţii cu antiemetice (Emetiral, Torecan, Metoclopramid mai ales la copii)
evoluează cu spasme si extensie si torsiune a capului si limbii;
accesul convulsivant Jacksonian sau de Grand mal.
• Afecţiuni inflamatorii in vecinătatea coloanei ce impun unele atitudini de
protecţie antálgica:
lumbago acut si lombosciatica reumatismala; artrozele comice acutizate ale
genunghilor sau soldurilor; abcese sau flegmoane lombare peridurale; abcese
perevertebraleiatrogene post infiltraţii locale cu substanţe medicamentoase.
In etapa de confirmare, prin punctie lombara si examinare a LCR trebuie diferenţiate:
• Bolile ce evoluează cu sindrom de iritatie meningee fara a fi meningite:
meningismul insoteste frecvent unele afecţiuni febrile acute (gripa, pneumonii,
rujeola). Se defineşte prin aspectul normal a LCR si prin tahicardia de însoţire a febrei;
reacţia meningeana-defmita prin alterări minore si discordante ale LCR, prin doua
mecanisme posibile: fie exprima existenta unor modificări difuze Ia nivelul leptomeningelor,
aceleaşi ca si in restul corpului - ca in unele rickettsioze, fie exprima anumite alterări
inflamatorii de vecinătate - ca in unele abcese cerebrale si osteite;
hemoragia subarachnoidiana - definite clinic prin instalarea brutala a sindromului
meningean, mai ales a cefaleei “ca o lovitura”, in afebrilitate. La punctie, LCR va fi
sangvinolent in grade variabile. Caracteristic este faptul ca nu se coagulează in flacon; lasa pe
cearceaf o pata uda uniform colorata (prin existenta de hemoglobina libera in mediul lichid,
consecutive hemolizei), iar culoarea LCR nu se schimba pe măsură scurgerii picaturilor;
accidentul de punctie, adica înţeparea unui vas sangvin cu modificarea aspectului
LCR care apare hemoragie, se poate recunoaşte prin faptul ca LCR se coagulează in flacon
dupa cateva minute, isi clarifica rapid culoarea pe măsură scurgerii picaturilor, iar pata pe
cearceaf are aspect “in cocarda” - o zona colorata cu o margine uda incolora, data de
separarea fazei celulare de faza lichida;
epidurita spinala - se manifesta prin aspirarea de lichid inflamator - uneori puroi ca
atare, înainte ca acul sa ajunga la nivelul canalului rahidian
De multe ori, in procesul de diagnostic etiologic al meningitelor virale si, mai rar si
al celor bacteriene cu germeni neidentificati, medical curent este obligat sa ia in considerare
aproape in exclusivitate elementele de probabilitate legate de:

23
 - sezon;
- moment sau condiţii epidermice (epidemii);
- varsta;
- antecedente personale si heterocolaterale;
- stare imunitara (vaccinări effectuate si in ce moment - foarte importante la copii, iar
la adulţi existenta unor afecţiuni in măsură sa deprime grav capacitatea de aparare la infecţii);
Caracteristicile LCR in principalele tipuri etiologice de meningite
sunt următoarele (determinare conform M.Chlotan pag.394):

24
LCR MENINGITA MENINGITA MENINGITA MENINGITA
BACTERIANA
VIRALA FUNGICA TBC

crescuta/nor
TENSIUNE crescută Crescută Crescută
mala
ASPECT clar/opalin tulbure Clar clar/xantocrom
intensa
R.PANDY Pozitiva Pozitiva intens pozitiva
pozitiva
NR.CELULE/M
zeci/sute mii/zeci de mii Sute 200-400
MC
CITOLOG1E
90- 70-95 limfocite
mononucleare 0-10
100(polimorfe) 90-100 polimorfe adulte
poli nucleare 0-10 90-100 0-10 5.0-30
VAL Nu nu Nu nu
ALBUMINE crescute intens Crescute intens crescute
crescute
GLUCOZA normala mult scăzute Normala mult scăzute
CLORURI Nu scăzute Normale scăzute
GERMENI Nu de obicei de obicei rari
C.I.E. Nu pozitiva Nu nu
CULTURI
Nu pozitive Nu nu
UZUALE

CULTURI
Nu nu m.Sabourand m.Lonwenstein
SPECIALE
INOCULĂRI Positive nu Nu Posibile

Examenul electroencefalografic
EEG este o metoda de exploatare a actîvitatii bioelectrice cerebrale.
Ţesutul cerebral produce biocurenţi, care pot fi amplificaţi si inregistrati cu ajutorul
unei aparaturi electronice numita electroencefaograf.
Culegerea curenţilor se face cu ajutorul unor electrozi de argint sau de plumb plasaţi
pe pielea craniului, intraauricular sau intranasal. înregistrarea lor se face pe hârtie.
Examenul EEG se efectuează pe o durata de timp variabila — minute, ore sau zile -
in funcţie de scopul urmărit.

25
 Pentru o înregistrare corecta, pacientul tebuie sa stea aşezat intr-un fotoliu special
sau intins pe pat, cu ochii inchisi, si, pe cat posibil, fara sa fie preocupat mintal de vreo
problema.
Camera in care se face înregistrarea trebuie izolata fonic, electric si
de lumina.
Biocurenţii cerebrali se înscriu pe hârtie sub forma unor curbe continue de aspect
variat, variaţii numite unde cerebrale, care au fost clasificate astfel:
1. unde normale - expresie a unei activitati bioelectrice cerebrale
înregistrate in condiţii de repaus fizic absolut si repaus psihic relativ, la un individ normal din
punct de vedere neuropsihic
2. unde patologice - expresie a unei activitati bioelectrice cerebrale
alterate, înregistrate in aceleaşi condiţii la un individ cu o afecţiune neuropsihica sau de alta
natura
3. unde cu semnificaţie dubla - normala sau patologica in funcţie de
topografia, gruparea sau procentajul lor.
Unde normale
In funcţie de forma, amplitudinea, gruparea, durata sau frecventa pe secunda, undele
normale au fost denumite:
a. unde a - de forma aproximativ sinusoidala, cu frecventa de 5- 8 unde
sau cicli/sec. si cu amplitudinea intre 25-100pV, grupate sub forma de fusuri. Ele se
înregistrează in special in regiunile posterioare ale craniului. Ele dispar daca subiectul
examinat deschide ochii si reapar imediat după ce închide ochii
b. unde |3 — de forma neregulata, negrupate cu frecventa de 15- 25
cicli/sec. si amplitudine de pana la 30 pV. Ele se inregistreaza in regiunile nterioare ale
craniului.
Unde anormale
a. unde 5 - de forma sinusoidala, grupate sau isolate, cu frecventa de 0.5-
3.5 cicli/sec.si amplitudine în general mare (peste 100 pV). Ele se întâlnesc in tumorile
cerebrale, encefalite, epilepsie, AVC.
b. Complex varf-unda - format din 2 unde: una mai rapida si mai ascuţita
(vârful) si alta mai lenta si mai rotunjită (unda). Se întâlneşte in special in epilepsia petit-mal.
Tomografia computerizata
Este un examen care se bazeaza pe reconstrucţia bidimensionala a unei cupe
tomografîce realizata prin ordinator, incepand cu multiple măsurători de absorbţie a razelor X
obţinute prin radiografiere a unei regiuni determinate. Avantaje:

26
 - imagine tomodimensiometrica concludenta pentru toate superpozitiile planelor
adiacente
- devin vizibile micile diferente de densitate intre ţesuturile moi, grăsimi si lichide
- semnalele imaginilor permit analiza detailata si comparaţia obiectivelor
- grad inalt de selectare si superlocalizare

Pregătirea bolnavului

Pregătirea psihica
I se explica pacientului necesitatea tomografiei, caracterul non- agresiv al
examenului, condiţiile in care se efectuează examinarea privind gradul de luminozitate,
posibilitatea de mobilizare, obiectivitatea examinării cu substanţe de contrast, durata de
examinare (30'), gradul de iradiere minim, echivalentul unei radiografii de craniu, imobilitatea
pe parcursul examinării.
Pregătirea fizica
Indicaţia de TC este data numai de medic si consemnata in foaia de
observaţie.
Pacientul este dus la sala de examinare, unde temperatura trebuie sa fie optima,
esenţiala pentru funcţionarea apratelor.
Se vor îndepărtă de la pacient obictele radioopace cum ar fi: nasturii metalici, cerceii,
agrafe, proteze dentare mobile etc.
Acest examen nu poate fi efectuat de către pacienţii care au tije metalice, valve
metalice cardiace. Daca pacientul poseda aceste elemente, este culcat pe masa rigida de
examinare in anumite poziţii, in funcţie de regiunea de interes pentru TC, poziţie de
disconfort pentru bolnav.
Pacientul va sta in poziţie de perfecta si absoluta imobilitate pe tot parcursul
examinării.
Substanţa de contrast se va administra numai după testarea acestuia Indiferent de
substanţa, se vor verifica:
-termenul de valabilitate integritatea flaconului, a ambalajului denumirea, cantitatea,
calitatea.
De asemenea, se va efectua testarea substanţelor de contrast injectabile pentru a
preveni o reacţie anafilactica idiopatica manifestata prin semne de obstrucţie a cailor aeriene
superioare, hipotensiune arteriara, urticarie, sincopa.
Calea de administrare a substanţelor de contrast:

27
 a. Per os - se va administra 200-400 ml soluţie in opacitatea tubului digestive si intre
800-1 OOOml cu lh inainte de Începerea examenului in prize fractionate pentru
examinarea regiunii peritoneale.
b. Intravenos - se administrează lOml in concentraţie de 38% 12 pentru examenul
rinichilor; se administrează 60ml la 38% 12 pentru examenul de ficat cu realizarea
rapida a clişeelor in timp de maximum 5 minute după injectare. Injectarea
intravenoasa urmata de o perfuzie continua constituie o metoda excelenta pentru
studiul organelor parenchimatoase: ficat, pancreas, anus.
c. Perfuzia. Perfuzia lenta a unui flacon de 35g 12 in 15-20', asigura parţial contrastul
necesar avand ca utilizare indicaţii pentru a evita:
contrastul vascular slab sau difuz
ştergerea leziunilor intr-un mare compartiment de difuziune extravasculara
(metastaze hepaice)
Perfuzia rapida de 35-38g 12 in 5-7', necesita: slaba vascozitate a soluţiei de injectat
realizarea imaginilor in timp scurt soluţia trebuie sa aiba temperatura corpului presiunea de
curgere va fi realizata prin fixarea flacoanelor la inaltimea corespunzătoare.
Doza necesara de substanţa de contrast variaza in funcţie de: tipul examinării tehnica
folosita varsta, greutatea pacientului starea generala a pacientului.
Precauţii speciale:
In cazul bolnavilor cu antecendente alergice, astm sau reacţii alergice la substanţe de
contrast iodate se pot administra corticoizi sau Histamina, dar cu precauţie
Supravegherea si controlul deosebit pentru pacienţii cu afecţiuni cardiace severe,
HTA, epilepsie
Monitorizarea pacientului cel puţin 30', după injectarea substanţei de contrast pentru
a interveni in cazul apariţiei efectelor secundare sau reacţiilor intarziate
Se va evita expunerea la radiaţii in timpul sarcinii.
Complicaţii posibile datorate substanţei de contrast
-durere si edem la extravazarea substanţei de contrast -complicaţii cutanate:
inflamare, necroza
-reacţii digestive: greaţa, vărsături, dureri abdominale -reacţii cerebrale: cefalee,
agitaţie accidente medulare comice
-soc anafilactic cu debut in maximum 5' de la injectare. Tomografia computerizata
poate fi utilizata pentru examenul : examen de fosa posterioara de sa turceasca orbitelor
-masivul facial si al sinusurilor
-gatului

28
 -cervical
-de torace si esofag, splina cailor biliare
-ficatului, pancreasului, rinichilor de coloana vertebrala toracala si lombara.
Rezonanta magnetica nucleara (RMN)
RMN-ul reprezintă o metoda de investigare considerate topul imagistic in
diagnosticul clinic.
Componentele principala ale RMN: magnetul
bobinele de gradient sistemele de producere a rad io frecventei computerul cu rol de
a procesa si stoca semnalul RMN, imaginea si realizarea conexiunilor intre părţile
componente ale sistemului.
Imaginea prin RMN se bazeaza pe informaţia obtinuta de la fiecare punct din spaţiul
examinat. Imaginea RMN se afiseaza pe monitor video fara un standard al intensităţilor, dar
conţinutul imaginilor este essential pentru acurateţea diagnosticului.
Contrastul imaginii RMN este asigurat prin diferenţa dintre semnalelor provenite de
la doua ţesuturi si poate fi mărit prin administrarea de agenţi de contrast.
Agentiide contrast sunt produse farmaceutice ce măresc conţinutul in infonnatii al
imaginilor de diagnostic prin modificarea caracteristicilor fizice ale ţesuturilor.
Aceştia actioneaza indirect prin modificarea magnetismului local si respective a
timpilor de relaxare a ţesuturilor.
Agenţii de contrast (MAGNEVIST), fac posibila identificarea leziunilor mici pe
măsură ce afecţiunea evoluează precum si delimitarea maselor tumorale de edem si
diferenţierea tumorilor recurente de tesut fibros.
Aplicaţii clinice
a) SPECTROMETRIA - conduce la cunoaşterea corpului uman din punct de vedere al
compoziţiei chimice
b) MĂSURARE A DISTRIBUŢIEI TEMPERATURII - care permite realizarea unei harţi
de distribuţie a temperaturii pe ţesuturi si organe
c) VIZUALIZAREA VASELOR SANGUINE SI A LCR când imaginea sângelui in curgere
depinde de parametrii specifici curgerii
d) EXPLORAREA AFECŢIUNILOR CEREBRO- VASCULARE
Se pot diagnostica:
edemul cerebral ateroscleroza anoxia cerebrala encefalopatia scleroza multipla
hemoragie cerebrala tumorile intracraniene neoplasmele de fosa exterioara.
Examenul RMN permite descoperirea leziunii, localizarea ei precum si determinarea
caracterelor.

29
 2.7. COMPLICAŢIILE MENINGITELOR
Foarte multe ditre meningite evoluează cu complicaţii chiar si acelea tratate corect si
la timp, din cauza dificultăţilor de penetrare a antibioticelor (in cazul meningitelor bacteriene)
sau a celorlalte preparate etiologice (in meningitele fiingice) prin bariera hemato-encefalica.
Exista doua tipuri de complicaţii:
- complicaţii precoce - in faza de stare
- complicaţii tardive — la mare distanta după boala Complicaţiile precoce - sunt cel
mai des consecinţe ale evoluţiei
particular de severe a bolii
- soc toxicoseptic (Sindromul Waterhouse-Friedeischsen)
- evoluţie septicemica (meningococemia)
- vasculite cerebrale de tip septic (tromboflebite)
- convulsii
- abcese cerebrale de vecinătate
- depuneri de fîbrina cu sinechii si cloazonari, ducând la sechele ulterioare
- leziuni de nervi cranieni (afectând vederea, oculomotorii, auzul).
Complicaţii in convalescenta sunt mai puţin spectaculoase
- artrite reactive (Sindromul Reiter Leroy Fiessinger)
- vasculite autoimmune
- suprainfectii bacteriene (urinare si respiratirii prin aspirarea lichidului de voma)
- ulceraţii corneene la pacienţii comatose neglijaţi
- infecţiile nosocomiale diverse.
La acestea se pot adauga unele complicaţii “iatrogene” legate de tratamente
effectuate (accidente alergice, toxice prin concentraţii prea mari realizate in LRC, accidente
septice sau embolice la locurile de administrare parenterala a antibioticelor — de obicei
intravenoase)
Complicaţii tardive, sechelare sunt cele mai grave:
- perturbarea progresiva a dezvoltării neuropsihice (encefalopatii infantile) in cazul
meningitelor neonatale
- leziuni motorii (pareze sau status convulsivant)
- perturbări senzoriale definitive (vaz, auz)
- hidrocefalie interna.

30
2.8. TRATAMENTUL SI PROFILAXIA MENINGITELOR

In funcţie de variabilitatea etiologica si a formelor clinice, ca si de particularitatea de

varsta, de teren si chiar de toleranta medicamentoasa, tratamentul meningitelor trebuie sa fíe
adaptat fiecărui caz in parte, fapt care poate duce insa si la o variabilitate excesiv de mare de
soluţii terapeutice.
Dezideratele unui tratament optim vor fi:

precoce
un diagnostic (de boala, al terenului si etiologic) cat mai
posibilitatea verificării “in vitro” a sensibilităţii germenului in cauza, cat mai rapid si
mai correct
absenta contraindicatiilor la tratamentul ales (prin boli associate sau prin
sensibilizare)
posibilitatea monitorizării nivelului de antibiotic obţinui in LRC — in condiţii
variabile de clearence sau de inactivare accelerata a unor antibiotice, permiţând menţionarea
unui tittu eficient antibacterian in deplina securitate si fara risc de efecte adverse prin
supradoza
verificarea periodica sau intermitenta a eficientei terapeutice
prin cercetarea LRC
tratamentul trebuie sa fie complex, asociindu-se masuri de tratament etiologic si
patogenice, de combatere sau corecţie a inflamatiei, edemului cerebral sau altor manifestări de
dezechilibru, inclisiv a socului infectios sau a sindromului de coagulare diseminata intra-
vasculara, stări in măsură sa agraveaze evoluţia si riscul letal.
Astfel, inflamada intense a leptomeningelor risca, pe langa suferinţa corticala de
vecinătate, si organizarea unor depozite fibrinoase in suprafaţa sau cu formarea de
coalescente, teci fibroase constrictive ale rădăcinilor nervilor cranieni sau obturări ale găurilor
de comunicare interventriculare cu evoluţie catre hidrocefalie interna.
In cazurile cu etiologie bacteriana ce se impun atenţiei printr-o evoluţie rapida si cu
mare degradare a stării clinice, cu participare encefálica pana la coma, singura sansa de
supravieţuire este un diagnostic orientativ etiologic cat mai rapid si iniţierea prompta a
tratamentului cu antibiotice.

31
 Considerente generale privind tratamentul meningitelor
Condiţiile de impenetrabilitate particulare barierei hemato- encefalece obliga la
anumite conduite terapeutice selective si/sau corectoare. Astfel, pornind de la constatările
experimentale pe animale si pe voluntary, care au demonstrat ca prin meningele sănătos
penetrează in spaţiul subarachnoidian doar 1/200 - 1/500 din nivelul seric al unor antibiotice
prima cerinţa terapeutica este aceea ca dozele trebuie sa fie calculate nu in funcţie de nivelul
seric, circulant, ci de nivelul in LRC.
Circulaţia naturala a LRC in sens descedent, de la ventriculii cerebrali catre canalul
rahidian, anuleaza sansele de eficienta ale unui tratament prin administrare intratecala. De
exemplu, după administrarea prin punctie lombara a 5-10 mg de gentamicina, titrul maxim
realizat in LRC a fost intre 27-81 pg/ml la nivel lombar si doar de 2 pg/ml la nivelul
ventriculilor laterali.
Aceasta nu anuleaza insa sansele tratamentului direct intraventrîcular in cazul unor
meningite purulente la sugari.
Rezistenta dobândita a unor germeni fata de antibioticele classic recomandate in
tratamentul unor meningite obliga la combaterea unor noi soluţii terapeutice.
Principalul factor de corelaţie este impus de condiţiile de teren, intrând aici, in
primul rând, particularităţile biologice legate de: varsta
permeabilitatea individuala a barierei hemato-encefalica farmacocinetica si
biodisponibilitatea unor antibiotice in funcţie de calea de administrare
asocierea de moment a unor condiţii in măsură sa modifice comportamentul de
aparare la infecţii al gazdei (surmenaj, subalimentatie, stress).
Cel mai important - prin consecinţele majore asupra eficientei terapeutice este
handicapul imunologic determinat de anumite asocieri patologice.
In aceste condiţii este bine ca medical sa se orienteze pe loc asupra şanselor in
perspectiva ale pacientului:
in situaţiile in care accesul la specialist este intarziat sau in care, din diverse cauze
obiective, diagnosticul nu este posibil in condiţii de urgenta, pentru salvarea vieţii pacientului
se va începe imediat un tratament antibiotic
specialistul care va primi pacientul trebuie sa acorde atentie maxima precizării -
riscul ca sub masca de meningita sa evolueze de fapt o alta cauza de hipertensiune
intracraniana, situaţie in care punctia lombara duce la angajarea amigdalelor cerebeloase si
moarte.

32
 Profilaxia meningitelor
Profilaxia meningitelor cuprinde o serie de masuri specifice si nespecifice, un rol
important in acest scop avandu-1 si asistenta medicala prin iniţierea educaţiei pentru sanatate
in comunităţile umane prin:
respectarea masurilor de protecţie a muncii, de igiena personala si alimentara;
dezinsectizarea energetica a localităţilor expuse riscului de a se infecta cu virusul
West-Nile;
masuri de starpire a rozătoarelor si mai exact, de împiedicare a accesului acestora la
alimente;
evitarea contactului cu animale bolnave sau cu produse de la acestea;
prevenirea înţepăturilor de căpuşe prin vestimentaţie sufficient de protectoare la
nivelul membrelor inferioare inclusive glezne, si al braţelor si prin evitarea “tavalirii” sau
culcării prin iarba, a contactului cu animalele;
in căzui unor meningite, exista posibilitatea prevenirii specifice prin vaccin. De
exemplu, in cazul meningitei urliene, se foloseşte un vaccin cu virus viu atenuat, tulpina cea
mai des folosita fiind Jeryl-Lynn;
lucratorii expuşi profesional, vor fi bine instructati privind masurile de proiecţie
corespunzătoare
se va evita contactul direct sau indirect cu persoanele bolnave, respective cu
obiectele contaminate;
este necesara spalarea riguroasa a mâinilor cu apa, săpun si dezinfectant după fiecare
tip de activitate efectuata;
este obligatoriu badijonarea sterila a tuturor leziunilor de pe tegumente, de orice
dimensiuni pentru prevenire

33
 CAPITOLUL III
TIPURI DE MENINGITE

3.1. MENINGITELE PURULENTE

Meningoencefalita meningococica (Meningita cerebrospinala)

Definiţie. Meningita cerebrospinala este o boala infectioasa si contagioasa acuta
produsa de Neisseria meningitides si caracterizata printr-o evoluţie severa, de obicei letala in
absenta tratamentului antibiotic corespunzător, si cu risc de sechele importante.
Etiologie. Neisseria meningitides este un coc aerob, mobil, nespoluat de 0.5-0,8
microni, Gram negativ, ce se dispune caracteristic in diplo in culturi si in vivo in produsele
biologice datorita unor afinitati de membrana.
Se cultiva pe medii imbogatite cu materiale organice (sânge, ascita, ser) la 37°C si
microaerofilie sau aerobioza, este foarte sensibil la frig, astfel incat transportul produselor
pana in laborator pentru insamantare trebuie sa fie la temperatura de 30-35°C.
Exista mai multe variante antigenice ale polizaharidelor capsulare, ceea ce a impus
clasificarea in 13 segrupuri si 20 de serotipuri, cel mai frecvent implicate in patologia umana
fiind tipurile A, B, C, D, L, X, Y, Z, 29E si W135.
Pentru diagnosticul imunologic sunt necesare antiseruri specifice pentru toate tipurile
si grupurile antigenice.
Sensibilitatea Ia antibiotice este buna fata de beta-lactamine - peniciline si
cefalosporine, sulfamide, fluorachînolone, Cloramfenicol si chiar tetracicline.
Epidemiologie. Boala apare in cazuri sporadice sau mici focare epidemice in
colectivităţi de copii, rar epidemic.
Sursa de infecţie este omul bolnav acut, dar si purtătorii sanatosi, faringieni, de
germeni.
Perioada de contagiune incepe din ultimele ore-zile ale incubaţiei si dureaza cat toata
evoluţia bolii, cu risc de portaj in absenta tratamentului etiologic corect. Calea de transmitere
este aerogena, in special prin picaturi de saliva, cu infecţie prin contact direct, iar
receptivitatea este generala.
Patogenia. Meningita este secundara insamantarii leptomeningelor fie embolie, in
cursul unor bacterieni sau meningococemiei fie prin propagarea limfatica sau de-a lungul
tecilor nervilor olfactivi prin lama eribriforma etmoidiala de la o infecţie nazofaringiana.

34
 Infecţie sau portaj orofaringian
I
Bacteriemie

Bacteriemie Meningocomie Embolizare viscerala Meningococemie

tranzitorie fara cronica
- meningita “purpura lulminans’
consecinţe (rara)
- encefalita cu sau fara soc
- piele
- articulaţii
- inima
- ochi
- suprarenale

Infecţia este deseori favorizata de:

elemente de patogenitate ale germenului;
factori de adeziune si colonizare a mucoasei si
leptomeningelui;
endotoxina - la orinea fenomenelor de soc; unele proteze care anuleaza IgA secretor
de la nivelul mucoasei respiratorii;
elemente de deficit imun din partea gazdei:
o deficit de complement (C.3, C.6 si mai ales C.8)
o varsta - foarte mica (0.6-4 ani) si foarte avansata
o infecţii virale associate care favorizează grefa mucoasa si scad capacitatea de
aparare la infecţii
o traumatismele etc.
Tabloul clinic

Meningita meningococica este considerate prototip al meningitelor bacteriene cu

LCR purulent, pe de o parte fiind prima identificata clinic si etiologic, si pe de alta parte prin
frecventa mare cu care se Întâlneşte, mai ales la copii si adolescenţi.
Incubaţia este scurta - intre 2-7 zile, deseori neputand fi apreciata.

35
 Debutează de obicei brusc si rapid progresiv, cu fenomene inflamatorii (febra,
frisoane, alterarea rapida a stării generale, cefalee, curbatura, stare de rau) si cu asocierea
rapida a semnelor suggestive de sindrom de hipertensiune intracraniana (cefalee, fotofobie,
greaţa, voma) si de iritatie meningee (rahialgii, poziţii suggestive de protecţie).
Foarte repede, in circa 12-24 h de la debut, apar semne de afectare encefálica - cu
nelinişte, stare de agitaţie psihomotorie, dezorientare temporo- spatiala, tulburări mnezice,
delir, cu evoluţie rapida spre agravare. Pot aparea convulsii, tipat encefalitic si tardiv, afectări
de nervi cranieni.
Pe parcursul perioadei de stare se pot asocia in tabloul clinic unele manifestări si
anume:
- manifestări cutaneomucoase:
- herpes simplex periorificial sau la distanta, cu risc de keratita hepatica
- examen embolie de meningococemie, cu aspect variabil in timp
Iniţial, apar pete mici, distante, eritomatoase, depresibile pentru6- 12h, apoi
petesiale. Acestea se pot inmulti sau se pot extinde in suprafaţa pana la formarea de placi mari
infarctiforme, cu aspect caracteristic “in cocarda”, avand central o zona ca de escara neagra de
infarct nectrotic, cu o margine purpurie de tromboza vasculara si o bordura de hiperemie
intense.
Plăcile cu contur neregulat, “geographic”, iar pe teritoriul infarctizat se pot forma
bule.
Examenul este cunoscut si sub denumirea de “purpura fulminans” din cauza evoluţiei
rapide. Mecanismul este mixt: trombotic vascular si embolitic, de la nivelul acestor placi
putandu-se cultiva meningococi.
manifestări cardiocirculatorii cu evoluţie rapida spre soc (in 8-12-24h), tablou de
MSOF (Multiple Organ and System Failure) si sfarsit rapid letal chiar in condiţii de terapie
intensive, daca intervenţia este tardiva (Sindromul W ater-F riederichsen).
Sindromul este consecinţa emboliilor bacteriene suprarenale cu liza secundara a
acestora si instalarea unei insuficiente supraacute corticosuprarenale.
In present, in acest caz, sunt acceptate doua ipoteze:
• ipoteza unui sindrom de coagulare diseminata intravasculara in cursul
unui soc de tip endotoxic pur, aceasta evoluţie spre CID putând fi impiedicata prin
heparinizarea intense a pacienţilor inca de la primele semne
• ipotaza blocării sistemului monocitar cu endotoxina in cursul unui
Sindrom Sanarelli-Schwartzmann generalizat. Evoluţia poate fi blocata prin administrarea de
la început a unor doze foarte mari, imun-supresoare de corticosteroizi

36
 - manifestări articulare tardive (artrite reactive) - care apar de obicei in covalescenta,
chiar si in cazurile tratate correct si precoce cu antibiotice.
Evoluţie

In absenta unui tratament etiologic energic, evoluţia este de obicei letala, foarte rar
ea putând fi spre remisiune spontana după 3-4 saptamani cu vindecare, dar cu preţul unor
sechele neuropsihice deosebit de grave.
In cazurile corect tratate evoluţia este buna: remisiunea febrei si a stării generale
preced de obicei ieşirea din coma, urmata de atenuarea sindromului de iritatie meningee si de
hipertensiune intracraniana.
In 24-48h este posibila revenirea la o stare de sanatate aparenta.
Ultimul in ordinea evoluţiei spre vindecare este LRC, acesta constituind astfel cel
mai valoros criteriu de apreciere a vindecării.
Cu tot tratamentul, letalitatea se menţine intre 1-5%, cea mai mare fiind in cazurile
cu Sindrom Waterhouse-Friederichsen (30-50%).

Forme clinice
Forma cea mai frecventa este meningita sau meningo-encefalita acuta simpla, in 60%
din cazuri. Alte 20-30% din cazuri evoluează cu tablou clinic de meningococemie, cu
exantem necrotic manifest si doar 3-5% dintre cazurile de la copii pot realiza si tabloul de
Sindrom Waterhouse-Friederichsen.
Diagnostic

Diagnosticul pozitiv cumulează datele:

-epidemiologice - contactul cu cazuri clinice similare sau epidemie cunoscuta
- ata pentru conturarea diagnosticului de boala clinica (prezenta sindroamelor
inflamator, de hipertensiune intracraniana, de iritatie meningee si encefálica), cat mai ales
pentru orientarea etiologica - in cazul asocierii exantemului necrotic-embolic, a herpesului si
mai ales a instalării fulminante a stării de soc.
de laborator, pe primul plan plasandu-se examinarea LRC. LRC este tulbure sau
franc purulent, cu aspect de zeama de varza, cu tenta galbui- verzuie dar , mai rar, poate fi
doar opalescent sau clar.
Este hiper- sau normotensiv, cu reacţia Pandy intens pozitiva, corespunzând unei
albuminorahii de peste 300-500 mg%, si in sediment are mii sau zeci de mii de elemente
celulare, cu predominanta de 95-100% a neutrofilelor.

37
 Biochimic, se mai gaseste: glicorahie mult scăzută, clorurorahie scăzută si un pH
coborât la valori acide, prin acumularea de acizi piruvic si lactic.
Sedimentul obtinut prin centrifugarea LRC permite vizualizarea germenilor in «60%
din cazurile clinice manifeste, aceştia aparand ca diplococi Gram negativi cu aspect de boabe
de cafea fata in fata, situati si intra si extracelular.
Morfologia caracteristica se poate modifica in cazurile care au primit deja un
tratament cu Penicilina G, germenii avand dimensiuni spotite si uneori ridicând dificultăţi in
diagnostic.
Confirmarea diagnosticului trebuie obtinuta prin culturi sau prin teste immune - C1E,
coaglutinarea cu stafilococ sau latex - aglutinarea LRC cu antiseruri specifice pentru cat mai
multe serotipuri de meningococ.
Culturile se fac rapid, direct de pe acul de punctie, in tuburi de cultura speciale,
incalzite in prealabil la temperatura camerei si incubate rapid la termostat la 37°C.
Laboratorul hematologic confirma existenta sindromului inflamator (VSH mult
crescută, leucocitoza si neutrofilie) la care se pot adauga uneori hiperglicemie tranzitorie,
hiperazotemie, acidoza metabolica sau mixta.
De asemenea, determinări de mare utilitate sunt si hemocultura
cercetarea in sânge a prezentei antigenelor specifice - prin CIE, coaglutinare cu
stafilococ sau Latex - aglutinarea cu antiseruri specifice
cultivarea din exudatul nazofaringian - mai ales de la persoanele adulte, in direcţia
depistării sursei de infecţie.
Diagnosticul diferenţial are in vedere:
eliminarea situaţiilor de hipertensiune intracraniana de alte cauze (prin absenta
febrei);
eliminarea situaţiilor de meningism in cursul diverselor boli acute febrile, unde LCR
va fi normal;
evitarea confuziei cu alte septicemii cu CID (stafilococice, cu bacilli Gram negativi);
eliminarea stărilor de coma febrile de alte etiologii (prin absenta sindromului
meningean): posttraumatice, endogene;
diagnosticul diferenţial cu encefalitele secundare, de obicei consecutive unor boii
febrile cu exatem sau altor infecţii sau vaccinări.
Encefalitele primare pot fi eliminate din discuţie prin absenta sindromului
meningeal, pe primul plan situandu-se alterările senzoriului, tulburările neurologice, tipatul
encefalic.
- alte meningite:

38
 o meningitele virale - se elimina uşor prin invazia mai lunga (3-7zile) si pastrarea
unei stări generale mai puţin afectate, fara sindrom encephalic. Examinarea LCR definitivează
diagnosticul prin citologie, predominând mononuclearele polimorfe, si biochimia care arata
hiperalbuminorahie moderata si glicorahie normala;
o meningitele fungice - se recunosc prin terenul cu mare depresie imuna si prin
examinarea microscopica a LCR care poate evidential fungi pe preparatul umed cu tus de
China sau pe sedimentul colorat cu Giemsa prelungit o meningita tuberculoasa - se diferntiaza
prin evoluţia mult mai lunga in invazie (saptamani), tabelul caracteristic al LCR, asocierea
precoce a unor tulburări neurologice (afectări de nervi cranieni, glob vezical) si prin existenta,
de obicei, a unor leziuni specifice vizibile la Rx pulmonara.
Complicaţii

Cazurile netratate la timp sau tratate insuficient/incorect pot sa se vindece, dar cu

riscul unor sechele:
retard psiho-intelectual
afectări de nervi cranieni - mai ales senzoriali - cu cecitate sau surditate ireversibile
formarea de focare epileptice — cu dezvoltarea unei epilepsii
secundare
mai rar, hidrocefalie interna prin sinechii; cloazonari si obturări cicatriciale ale
găurilor de comunicare interventriculare
persistenta unor focare nesterilizate si apariţia de recidive,uneori la distante de ani de
zile.
Pe parcursul evoluţiei au fost descrise insa si unele complicaţii reversibile, cum ar fi:
toxice (nefrita, miocardita, pericardita, hepatita) septice (tromboze septice ale
sinusurilor longitudinale ale durei; abcese cerebrale de vecinătate, teci inflamatorii
perineurale cu afectarea revesibila a unor nervi craniei)
alergice (artrite reactive, pneunomii, pericardite, encefalite) medicamentoase (erupţii
alergice sau reacţii febrile sau anafilactoide la antibiotice sau antiinllamatorii).

TRATAMENTUL MENINGITELOR
Meningita meningococica este o boala de internare si tratament obligatoriu, cu
declarare nominala ( din grupa A de boli transmisibile).
Tratamentul trebuie sa inceapa imediat dupa ce s-a pus diagnosticul. Practic se vor
asigura condiţii de izolare in condiţii ambientale de repaos la pat, temperatura si umiditate
care sa elimine riscurile unor complicaţii.

39
 In ordinea urgentei, se va incepe imediat tratamentul etiologic si luând in considerare
sensibilitatea tulpinilor isolate la noi in tara, se recomanda monoterapia parenterala cu
Penicilina G., iniţial intravenos in bolus si nu in perfuzie, in doze de 8-12 milioane u./zi - la
adult, respective 100.000 u./Kgcorp/zi la copil, fractionat in 4-6 administrări zilnice.
In zilele următoare, se poate trece la administrarea alternativa intravenos si
intramuscular sau numai intramuscular tot de 4 ori/zi, pentru o durata totala de 7-10 zile in
funcţie de evoluţia clinica si a LCR.
Nu se vor diminua dozele zilnice, deoarece scăderea inflamatlei locale va diminua
oricum coeficientul de penetraţie a antibioticului in LCR, astfel ca scăderea suplimentara a
dozei risca sa scada nivelul de antibiotic in LCR sub valoarea CMI.
Penicilina poate fi inlocuita cu Ampicilina. O eficienta terapeutica, la fel de buna,
comparabila cu cea a Penicilinei, se poate obţine si cu Cotrimoxazol, Rifampicina sau
Cloramfenicol.
Tratamentul patogenic este recomandat de la inceput, si in acest caz, cu deosebire la
bolnavii cu sindrom intesiv de hipertensiune intracraniana si de participare encefálica, se vor
asocial:
terapie depletive osmotica (Manitol sol. 10 sau 20% iv) eventual continuata cu
diuretice de ansa (Furosemid im 2-3 fiole odata);
terapie antfinflamatorie cu Dexametazona 0.5mg/Kgcorp eventual Hemisuccinat de
Hidrocortizon 5-10mg/Kgcorp, pe o perioada de «2-5 zile
terapie de scădere a stării de agitaţie psihomotorie sau a convulsiilor -cu Diazepam im
10-40mg/zi
hidratare iv cu Glucoza 5 si 10%, eventual si ser fiziologic. Nivelul de lichide va fi
apreciat dupa nivelul diurezei coroborat cu marimea febrei reechilibrarea acidobazica,
susţinerea cardiocirculatorie -
oxigenoterapie.

40
 PROBLEMA TRATAMENTUL
Meningita si Penicilina G (300.000u/Kg/zi,mx.24mil.u/zi) sau (la cei alergici)
meningococemia Cloramfenicol 100mg/Kg/zi sau Ceftriaxona 10Omg/Kg/Zi mx.4g/zi
acuta si cronica sau Cefotaxime 200mg/Kg/zi mx.12g/zi

Chemoprofilaxie
La contacti

Rifampicina 600 mg la 12h (adult) sau 10 mg/Kg la 12h la copii timp

de 2 zile sau Sulfadiazina 1g/8h pentru 3 zile (daca in vitro tulpina
este sensibila la 0.1mg/100mi)
Imunoprofilaxie Vaccin (monovalent a sau C, bivalent AC sau tetravalent A.C.Y.W.-
135) o singura Administrare de 50p g
vaccinarea va fi dublata de chemoprofilaxie in cazul contactului
intim cu bolnavul

Dieta, pentru cazurile cu intoleranta digestive, va fi de tip hidro- laeto-zaharat, cu

preparate care sa permită o digestie si reasorbtie intestinala rapide, fara reziduuri sau care sa
duca la întârzierea evacuării alimentelor din stomac.
Cazurile de Sindrom Waterhouse - Friederichsen trebuie tratate in secţii specializate
de terapie intensive in condiţii de monitorizare.
In principiu tratamentul cuprinde: terapie etiologica;
corticoterapie intensive in doze imun-supresoare (lOmg HHC/Kg/zi sau 1.5-2
mgPrednison/zi sau Dexametazona 40mg/zi);
heparinizare 5.000 unitati la fiecare 4 ore intravenous; reechilibrare circulatory,
acido-bazica, hidro-electrolitica; oxigenoterapie, susţinere cardiaca.
Profilaxia

Sunt masuri ce se impun in focar si anume: izolarea neintarziata in spital; desinfectie

terminal sumara (curăţenie, aerisire); cercetarea contactilor prin exudat faringian pentru
depistarea
sursei de infecţie;
chimioprofilaxia pentru contactii receptivi, cu deosebire a persoanelor cu handicap
imun major cunoscut.

41
 Cazurile isolate cu risc persistent, cum ar fi unele colectivităţi de copii, pot fi
vaccinate.
In regiunile cu risc de epidemie se poate recurge la o profilaxie specifica, prin
vaccinarea populaţiei. Vaccinul este preparat din polizaharide capsulare ale serotipului major
circulant local - A si C. Serotipul B, deşi intalnit frecvent, nu este imunogen si nu poate fi
cuprins in preparat.
Anticorpii obţinuţi asigura un titru protector timp de 2-4 ani după
vaccinare.

3.2. MENINGITELE BACTERIENE NEONATALE SI INFANTILE

Meningitele cu bacili Gram negativi

Etiologie.

Frecvent este vorba de enterobacteriacee, infecţia realizandu-se perinatal, deşi nu se

pot exclude nici infecţiile antenatale sau postnatale.
Printre germenii implicaţi figurează Escherichia coli, Salmonelle diverse,
Haemophilus influenzae tip B, Proteus, Klebsiella pneumoniae, Enterobacter si chiar
Pseudomonas aeruginosa.
Tabloul clinic

La nou-nascut, tabloul clasic de hipertensiune intracranian si de iritatie meningee

poate lipsi (fontaneleie nu bombează; semnele de elongatie sunt negative) si uneori chiar
sindromul inflamator poate fi atenuat (febra moderata sau absenta).
De asemenea, predomina deteriorarea biologica rapida cu refuzul alimentaţiei, tenta
livid-cianotîca a tegumentelor, tahipnee pana Ia aritmii respiratorii si detresa respiratory,
atonie.
In aceste situaţii, doar punctia lombara sau ventriculara “oarba” are sansa sa pună
diagnosticul prin evidenţierea LCR purulent.
Diagnosticul clinic poate fi dificil la nou-nascut prin tabloul clinic
atipic:
Diagnosticul etiologic se sprijină pe:
- criteriul lipsei de aparare prin varsta fata de bacilii Gram negativi;
- aspectul LCR este purulent, cu presiune uneori crescută, dar posibil si
normala sau scăzută, cu hiperproteinorahie de peste 500-1000mg % (reacţia Pandy intens

42
 pozitiva), glicorahia aproape la Omg%, celularitate la nivelul miilor sau zecilor de mii, iar
pe sediment se pot vizualiza bacilii Gram negativi, care pot avea diverse dimensiuni sau
forme:
precizarea etiologiei este posibila doar prin cultivarea germenilor cu identificarea lor
ulterioara, serologica si biochimica.
Evoluţie si prognostic
Meningitele neo-natale au o letalitate de ~ 30-50%. Cazurile difice recuperate pot
prezenta sechele majore, amplificate prin dezvoltarea ulterioara psihosomatica, astfel ca multe
dintre acestea devin evidente cu mare întârziere: hidrocefalie interna, surditate sau cecitate si
mai ales tulburări neuropsihice diverse.
Tratament

Data fiind capacitatea precara de aparare a nou-nascutului, tratamentul trebuie sa

compenseze acest handicap printr-o mobilizare deosebita a tuturor masurilor terapeutice:
etiologic — se recurge la asocieri antibacteriene Ampicilina (100-150 mg/Kgcorp/zi)
- parenteral Cloramfenicol (50 mg/Kgcorp/zi) - parenteral Ceftriaxona (15-25 mg/Kgcorp/zi
la 12 sau 24h)
Gentamicina sau un alt aminoglicozid parenteral 5 mg/Kgcorp/zi si uneori chiar
intrarahidian sau intraventricular in doze de 1-2 mg in dilutie mare
Durata terapieie va fi de minim 2-3 saptamani.
patogenic - se impune uneori terapia depletive, alteori susţinerea echilibrului
hidroelectrolitic; sugarul este monitorizat; se administrează 02 pe masca, iar uneori se recurge
la administrarea de imunoglobuline standard si in extremis de administrarea intra-venoasa.
Terapia antiinfestioasa cu steroizi este bine suportata si extrem de utila prin
capacitatea de a preveni sechelele.

3.3. MENINGITA CU STREPTOCOCCUS AGALACTIAE (DE

GRUP B)

Este considerate caracteristic neonatala, dar poate aparea si ulterior pana la varsta de
6 luni, datorita imaturitatii sistemului imunologic de aparare al copilului si absentei
anticorpilor materni.
Evoluează la fel de sever ca si meningitele cu bacilli gram negativi si se trateaza
etiologic prin asocierea de Ampicilina plus un aminoglicozid, durata fiind de minimum 12-14
zile.

43
 CAPITOLUL IV
PROCESUL DE ÎNGRIJIRE

Procesul de îngrijire este:

Un proces intelectulal compus din diverse etape logic ordonate avand ca scop
obţinerea unei stări mai bune a pacientului
O metoda organizata, sistematizata care permite acordarea de îngrijiri
individualizate, adaptate fiecărui pacient.
Aplicarea procesului de îngrijire se face cu scopul:
de a furniza îngrijirea care sa ajute pacientul sa-si recapete sau sa-si menţină un inalt
nivel de sanatate
de a acorda îngrijiri de calitate, individualizate, ceea ce inseamna plasarea
pacientului in centrul preocupărilor noastre ţinând cont de nevoile sale, precum si stabilirea
prioritarilor in îngrijirea sa.
Avantajele aplicării procesului de îngrijire pe plan organizatoric sunt:
permite continuitatea si raţionalizarea îngrijirilor, planificarea activitatilor de
îngrijire si evaluarea rezultatelor;
stabilirea priorităţilor in îngrijire;
oferă posibilitatea unei coordonări eficiente a intervenţiilor echipei de îngrijire deci
ajuta la individualizarea, umanizarea si continuitatea îngrijirilor;
utilizarea unui suport scris - dosarul de îngrijiri
Etapele procesului de îngrijire

I. Culegerea de date
Ii. Analiza si sinteza datelor
III. Planificarea Îngrijirilor
IV. Implementarea îngrijirilor
V. Evaluarea rezultatelor

I. Culegerea de date
Este faza iniţiala a procesului de îngrijire si ea reuneşte toate informaţiile necesare
îngrijirii unui pacient. Se incepe de la internarea bolnavului si reprezintă primul contact cu
acesta.

44
 Asitentul medical prin comportamentul sau trebuie sa-I creeze bolnavului imaginea
unei personae competente care este dispusa sa ii inteleaga suferinţa, iar limbajul utilizat
trebuie sa fie potrivit condiţiei affective si gradului de cultura al pacientului.
Culegerea de informaţii este un process continuu, pentru cain timpul activitatii de
îngrijire asistentul medical observa, examinează, comunica si completează datele fiecărui
pacient.
Toate informaţiile culese se pot grupa in:
a) date relativ stabile
b) date variabile

a) Datele relativ stabile cuprind:

informaţii generale despre persoana: nume, prenume, varsta,
sex, stare civila;
caracteristici individuale: naţionalitate, religie, ocupaţie,
cultura;
obiceiuri, mod de viata, preferinţe alimentare, alergii; starea de sanatate: boli
anterioare, intervenţii chirurgicale.
b) Datele variabile
acestea sunt in continua evoluţie, schimbare si cer o permanenta reevaluare din
partea asistentului medical.
Cuprind:
- date privind: starea fizica, funcţiile vitale, apetitul, mişcarea, somnul,
reacţiile alergice;
- date referitoare la condiţiile psihosociale (anxietate, stres, confort,
inconfort, stare depresiva), capacitatea de comunicare
Metodele si mijloacele utilizate pentru obţinerea informaţiilor sunt:
1. Examinarea documentelor medicale
2. Observarea pacientului
3. Interviul

Observarea pacientului.
Observarea este elementul principal pe care ii utilizează asistenta medicala in
îngrijiri, folosind organelle de simt (vedere, auz, mirosul si simţul tactil), astfel:
vederea ne aduce informaţii privind caracteristicile fizice ale unei persoane si
comportamentul;

45
 auzul ne ajuta la intelegerea cuvintelor, a intonaţiei vocii, si, pentru a sesiza prezenta
unor zgomote respiratorii;
atingerea este utilizata in examenul fizic, la palparea anumitor regiuni ale corpului,
ea ne ajuta la identificarea unor detalii (căldură la nivelul unei regiuni, o induratie);
mirosul ne permite sa descoperim starea de igiena, un process
patologic.
Pentru a fi eficienta, observaţia trebuie sa fie efectuata atent, iar asistentul medical sa
se concentreze asupra persoanei si a mediului înconjurător, sa faca abstracţie de propriile
preocupări.
Interviul
Este o forma speciala de interacţiune verbala care are loc intre asistentul medical si
persoana care primeşte îngrijiri si care permite depistarea nevoilor nesatisfacute ale persoanei
si diversele manifestări de dependenta pe care le determina.
Interviul presupune - acceptarea, ascultarea, respect si empatie din partea asistentului
medical, iar limbajul utilizat si formularea întrebărilor se face ţinând cont de pregătirea
pacientului, de cultura si capacitatea lui de înţelegere.

II. Analiza si interpretarea datelor

Analiza informaţiilor culese inseamna: a examina, a cerceta, a aprofunda, a clasifica
si a stabili raporturi.
In cadrul modelului conceptual al Virginiei Menderson aceasta analiza se realizează
prin examinarea informaţiilor culese si clasificarea lor in manifestări de independenta si
manifestări de dependenta.
Analiza si sinteza datelor presupune:
examinarea datelor;
regruparea datelor la fiecare din cele 14 nevoi fundamentale;
clasificarea datelor;
identificarea resurselor pacientului;
stabilirea problemelor de îngrijire si a priorităţilor ;
stabilirea surselor de dificultate.
Problema de dependenta este o schimbare defavorabila, de ordin bio- psiho-social,
cultural sau spiritual, in satisfacerea unei nevoi fundamentale care se manifesta prin semne
observabile.
Problema exprima o dificultate trăită de pacient, un comportament sau o atitudine
nefavorabila sanatatii sau satisfacerii nevoilor sale.

46
 In cazul in care pacientul are mai multe probleme de dependenta, asistentul medical
trebuie sa stabilească problema prioritara - esenţiala pentru existenta.
Prioritate inseamna o nevoie, care nesatisfăcută:
pune in pericol starea de hemostazie, de echilibru a organismului pacientului
antreneaza consum mare de energie determina un grad mare de dependenta se
repercutează asupra mai multor nevoi impiedica securitatea sau confortul pacientului.
Sursele de dificultate sunt cauzele problemei de dependenta a bolnavului si ele pot fi
de ordin fizic, psihologic, social si spiritual sau lipsa de cunoştinţe.
Sursele de dificultate fizice sunt cauze de natura intrinseca (factori genetici sau
fiziologici) sau extrinseca (aparat gipsat) care impiedica satisfacerea unor nevoi
fundamentale.
Cunoaşterea mediului este importanta pentru:
a depista efectele benefice sau negative asupra organismului; a se proteja sau depista
problemele cauzate de mediu

III. Planificarea îngrijirilor

Planificarea Îngrijirilor inseamna stabilitatea unui plan de acţiune, a etapelor, a
mijloacelor, a gesturilor si a precauţilor ce se impun, adica organizarea intervenţiilor conform
unei strategii bine definite, ţinând cont in mod deosebit de îngrijirile si tratamentele prescrise
de medic.
Aceasta etapa are doua componente:
a) formularea obiectivelor de ingrijire
b) intervenţiile asistentului medical.

a) Obiectivul principal de ingrijire, in cadrul conceptului Virginiei

Henderson, cu privire Ia satisfacerea nevoilor fundamentale, este de a adduce pacientul Ia
un grad optim de independenta in satisfacerea nevoilor.
Obiectivul de ingrijire este:
- stare pe care o dorim sa o obţinem de la pacient
acţiune in ingrijire, comunicata prin descrierea unui comportament, pe care il dorim
de la pacient, un rezultat al îngrijirilor
Obiectivul de ingrijire trebuie astfel formulat incat sa reiasa clar si precis care sunt
rezultatele pe care pacientul si asistentul medical spera sa le obţină, precum si acţiunile ce le
pot întreprinde pentru a atinge scopul fixat.
b) Intervenţiile sunt gesturi pe care asistentul medical le executa in
activitatea de ingrijire.

47
 Conform teoriei de ingrijire a Virginiei Henderson, prin intervenţiile asistentului
medical efectuează pentru pacient sau completează ceea ce pacientul nu poate face, in scopul
obţinerii unui grad optimal de independenta , in satisfacerea nevoilor fundamentale, care ii
permit continuitatea vieţii.
Caracteristicile intervenţiilor sunt:
a) sa răspundă nevoilor specifice pacientului ţinând cont de nevoile
fiziologice, care pun in pericol existenta acestuia
b) sa fie personalizate după nevoile pacientului, varsta. gravitatea
problemelor de sanatate
c) sa fie evaluabile

IV, Implementarea îngrijirilor

Aplicarea in practica a acţiunilor are drept scop aducerea pacientului intr-o stare
optimala de independenta in satisfacerea nevoilor.
In cursul îngrijirilor de igiena, de tratament, asistentul medical discuta cu pacientul,
il atinge, il asculta, ii răspunde la intrebari, il înţelege.
Executarea îngrijirilor se face conform planificării, deoarece sunt activitati care
trebuie desfăşurate cu prioritate, de exemplu: prescripţiile medicale,
recoltarea de sânge care trebuie făcută la o anumita ora, administrarea antibioticelor,
sondaje, spălaturi etc.

V. Evaluarea îngrijirilor
Constituie aprecierea muncii asistentului medical in funcţie de rezultatul obtinut.
Pentru a sti daca obiectivul a fost atins, asistentul medical trebuie sa pună diferite
intrebari pacientului care sa permită aprecierea gradului de eficacitate a acţiunilor sale.
Evaluarea se face Întotdeauna înainte de data propusa, pentru ca in cazul in care
obiectivul nu a fost atins, se va face reformularea obiectivului, a intervenţiilor.
Deci, procesul de îngrijire este un process dinamic, care nu se desfasoara static.

îngrijiri acordate pacientului la internarea in spital

Primul contact al omului bolnav cu reţeaua de ocrotire a sanatatii se face prin

intermediul personalului mediu sanitar.
Asistenta medicale este cea dintâi care cunoaşte suferinţele bolnavului, împrejurările
in care a aparut boala, condiţiile de mediu familial si social in care trăieşte bolnavul, modul de
alimentare, bolile de care a suferit, stările conllictuale de la locul de munca sau din familie.

48
 Toate aceste date reprezintă elemente foarte importante pentru precizarea
diagnosticului unei afecţiuni neurologice, date pe care asistenta medicala le va trece in foaia
de observaţie a bolnavului si pe care le va transmite verbal medicului.
Totalitatea acestor informaţii, pe care asistenta le obţine de la bolnav sau de la cei din
anturajul lui, poarta numele de anamneza, care incepe de obicei cu motivele care l-au
determinat pe bolnav sa se interneze in spital.
Aceste motive, in cazul bolnavilor cu meningita, pot fi:
durerile de cap (cefaleea);
tulburările de vedere (fosfene-scântei, linii sau puncte luminoase,diplopie);
scăderea forţei musculare a unui membru;
tulburări de vorbire;
tulburări ale echilibrului in timpul mersului sau in ortostatism;
ameţeli;
crize de pierderea conştientei insolite sau nu de convulsii, atrofii ale muşchilor,
pierderea sensibilităţii intr-o anumita regiune a corpului, tremuraturi etc.
Toate aceste tulburări trebuie menţionate in foaia de observaţie, deoarece ele sunt
primele elemente care orientează diagnosticul.
Bolnavul va trebui lasat sa povestească singur felul in care a aparut boala, asistenta
medicala intrebandu-1 din când in când despre elementele esenţiale ale istoricului bolii, astfel:
data apariţiei unei tulburări; modul de instalare (brusc, in puseuri, lent); modul de
manifestare (dureri de cap, tulburări de vorbire); descrierea tratamentelor făcute care trebuie
sa cuprindă: o denumirea medicamentelor o denumirea procedurilor fizioterapice o denumirea
intervenţiilor chirurgicale o durata tratamentelor o efectele acestora.
In cazul in care bolnavul nu poate da el insusi relaţii asupra bolii, asistenta medicala
va obţine aceste informaţii de la familie, vecini, prieteni sau însoţitori ai bolnavului, in
momentul internării acestuia.
In foaia de observaţie, asistenta medicala va nota si bolile neuropsihice de care au
suferit membrii familiei sau rudele mai apropiate ale bolnavului, acordandu-se o atentie
deosebita bolilor neuropsihice cu caracter familial sau ereditar, cum ar fi miopatiile su ataxiile
spino-cerebeloase, deoarece unele dintre aceste boli se pot manifesta prin tulburări foarte
uşoare, neobservate de anturaj, ca de exemplu: parezele fruste, atrofiile musculare si
tremuraturile.
De asemenea, se vor mai nota in foaia de observaţie, bolile care provoacă tulburări
neuropsihice (meningite, encefalite), bolile infectioase grave (febra tifoida) precum si bolile
comice (tuberculoza si sifilisul).

49
 La copii se va avea in vedere modul in care a decurs sarcina mamei (boli eruptive,
traumatisme, intoxicaţii ale mamei in timpul sarcinii), cum a decurs naşterea (travaliu
prelungit, asfixie a fătului, aplicare de forceps sau vidextractor), întrucât accidentele
obstetricale se intalnesc in etiologia multor afecţiuni neurologice.
La internare in spital, asistenta medicala va nota in foaia de observaţie si date despre
condiţiile de viata, de munca si de locuit ale bolnavului punând accent pe cele mai importante,
astfel:
uzul si abuzul de alcool si tutun cu specificare precisa a cantitatilor;
obiceiurile alimentare daunatoare: consumul excesiv de cafea, sare, glucide,
grăsimi);
substanţele toxice manipulante de bolnav in timpul muncii; poziţiile impuse de
anumite profesii;
eforturile fizice deosebite cerute de anumite ocupaţii (mineri, săpători);
condiţiile fizice (frigul, umezeala, trepidaţiile).
La efectuarea examenului general, in afara de medical neurolog, si asistenta medicala
poate avea un rol important, ea fiind capabila sa noteze in foaia
de observaţie toate constatările privind caracterele fiziologice sau patologice ale
fiecărui sistem sau organ in parte.
Unele dintre aceste date sunt: greutatea, inaltimea; aspectul tegumentelor si
mucoaselor; starea sistemului ganglionar-limfatic; starea ţesutului adipos cutanat; aspectul
toracelui; caracterul respiraţiei; pulsul, TA; starea dentitiei;
tranzitul intestinal, aspectul scaunelor; tulburările de diureza si mictiune; aspectul
urinii.
Examenul obiectiv al bolnavului va fi efectuat totdeauna numai de medical neurolog.
Totuşi, pentru ca in multe cazuri, primul care ia contact cu bolnavul este asistenta medicala,
ea va trebui sa ştie sa faca un examen neurologic; sa cunoască foarte bine semiologia
neurological; alteori, va trebui chiar sa ia o hotarare de internare sau de acordare a primului
ajutor.
In efectuarea examenului, asistenta medicala va trebui sa respecte anumite norme,
astfel:
la bolnavii aflaţi in coma va renunţa la o examinare amanuntita, care ar dura prea
mult si care ar intarsia tratamentul de urgenta;
va renunţa de asemenea la manevre care ar putea dauna bolnavilor, cum ar fi,
cautarea semnelor meningeale la cei care au suferit un traumatism cranian sau vertebral.

50
 In cazul bolnavilor cu meningita, se va observa poziţia caracteristica “in cocos de
puşca”, iar in afara de cefalee, vărsături in jet-fara efort si fotofobie, semne de iritatie a
meningelui ce reies din anamneza, asistenta medicala va cauta si alte semne obiective de
afectare a meningelui, in primul rând, redoare de ceafa, care se cauta plasand una din mâini
sub regiunea occipitala a bolnavului aflat in decubit dorsal si încercând sa I se flecteze capul
pe piept.
Se va constata ca flexia nu se poate efectua deoarece coloana cervicala este rigida.
De asemenea, se mai pot cauta si alte semne meningeale precum:
o Kernig I
o Kernig II
o Brudzinski al cefei
Bolanvului cu meningita i se va efectua in primele 1-2 zile de la internarea in spital,
punctia rahidiana prin care se recoltează lichidul cefalorahidian.
Locul punctiei va fi ales intotdeauna de către medic. După locul punctiei se
deosebesc:- punctia lombara,
- Punctia dorsala
- Punctia suboccipitala
Pentru efectuarea punctiei rahidiene, asistenta medicala va pregăti următoarele
materiale in stare de perfecta sterilitate, astfel:
- ace de punctie rahidiana, sterile si uscate, de mărime adecvata locului punctiei;
- seringi de tip Record de 2-5-10-20 ml, pentru extragerea eventual a lichidului,
destuparea acului sau introducerea medicamentelor in spaţiul subarahnoidian;
- 2-3 pense pentru scoaterea acelor de punctie si mutarea seringilor;
- materiale pentru dezinfectarea regiunii alese pentru punctie, prosop steril sub locul
punctiei, tavita renala;
- manometru Claude, pentru masurarea lichidului cefalorahidian;
- 2 eprubete sterile, uscate si etichetate, eventual cu medii de cultura (după indicaţia
medicului);
- 2-3 eprubete curate, eventual gradate, pentru recoltarea lichidului pentru analize
citologice si biochimice;
- substanţe analeptice si tonicardiace, pentru eventualitatea unor accidente punctionale;
- mânuşi sterile de cauciuc.
Punctia se va executa in camera de tratamente, in cazurile grave, insa este mai bine
sa se execute in salon, pe patul bolnavului.
Asistenta medicala:

51
 va aranja patul bolnavului la care se va efectua punctia, sa fie izolat de restul
bolnavilor
va avea grija ca temperatura camerei sa fie optima va dezbrăcă bolnavul
va ajuta la poziţia bolnavului in timpul punctie
In poziţie sezand, bolnavul va fi adus cu spatele spre marginea patului si picioarele
pe pat; mâinile vor fi încrucişate pe piept, capul aplecat înainte si spatele inconvoiat in forma
de arc (poziţie “spate de pisica”).
Cu o mana, asistenta medicala va apasa moderat asupra capului bolnavului in
regiunea occipitala, obligandu-1 astfel sa-si indoaie spatele, iar cu cealalta mana va impinge
înapoi epigastrul, accentuând si mai mult poziţia dorita.
In poziţia culcat, bolnavul este aşezat in decubit lateral pe marginea patului sau a
mesei de operaţie, ghemuit cu genunchii cat mai ridicaţi spre gura, cu capul aplecat înainte,
pentru a încovoia spatele in forma de arc.
Aceasta poziţie se va asigura stand in fata bolnavului si fixând cu o mana coapsele,
iar cu cealalta ceafa bolnavului.
Aceasta curbare accentuata a coloanei vertrebrale, prezenta in ambele poziţii, are ca
scop îndepărtarea cat mai mult posibil a apofizelor spinoase
unele de altele, avand astfel spatii cat mai largi, prin care se va putea pătrunde cu
acul in spaţiul subarahnoidian.
Copiii vor fi ţinuţi in braţe in timpul puneţi ei, calare pe genunchii asistentei
medicale, fata in fata cu ea, cu braţele împrejurul gatului.
Cei mici vor fi ţinuţi intr-o parte. Ei vor fi fixaţi de umeri si ceafa cu mana stanga, iar
cu mana dreapta se va exercita o presiune moderata asupra regiunii epigastrice, pentru a le
inconvoia cat mai mult spatele.
Punctia lombara se executa intre vertebrele D12-L1 sau L4-L5. Punctia dorsala se
executa cel mai des intre vertebrele D6-D7.
Punctia suboccipitala se executa intre acul posterior al atlasului si osul occipital pe
linia mediana. In acest caz, acul trebuie sa ajunga cerebro- medulara.
Bolnavul va fi aşezat calare pe un scaun, cu mâinile rezemate de spatar sau culcat in
decubit lateral drept, avand capul flectat înainte, pana ce barbia atinge sternul.
Parul bolnavului va fi acoperit cu o basma sterile iar capul va fi aşezat in poziţie fixa.
Locul punctiei va fi spalat, la vevoie ras, apoi dezinfectat cu alcool si badijonat cu
tinctura de iod pe o suprafaţa de aproximativ 10*10 cm.

52
 După efectuarea punctiei lombare, bolnavul este culcat imediat in decubit ventral sau
semiventral fara perna, cu capul la nivelul patului, timp de 24h, pentru stabilizarea presiunii
LCR.
Nerespectarea repausului in poziţie orizontala poate duce la tulburări post
punctionale precum dureri de cap; vărsături; tulburări vizuale.
Acestea pot dura 1-2 saptamani.
Alimentaţia bolnavului se va incepe abia la 2 h după terminarea punctiei. După
punctia suboccipitala, bolnavul nu trebuie culcat, ci este bine sa umble.

EVALUARE NECESITATILOR FUNDAMENTALE CONFORM

„VIRGINIA HENDERSON” LA PACIENTUL CU MENINGITA

Pentru fiecare flinta umana exista anumite nevoi fundamentale care trebuie
satisfăcute pentru a atinge un nivel optim de bunăstare.
Codul conceptual al Virginiei Henderson se bazeaza pe definirea celor 14 nevoi
fundamentale si anume: atingerea de către pacient a independentei in satisfacerea acestor
nevoi este telul profesiei de asistent medical.
Nevoia de a respira si a avea o buna circulaţie, pot aparea dificultăţi precum: HTA,
disfonie, cefalee, faringe hyperemic, obstrucţie nazala, date de eforturi fizice prea mari,
secreţiile abundente, de boala in sine, iar pentru combaterea lor, asistenta medicala:
-va administra si supraveghea tratamentul prescris de medic; va urmări funcţiile
respiratorii: frecventa respiraţiei, pulsul, tensiunea arteriala si va nota valorile obţinute in
foaia de observaţie a bolnavului;
-va urmări schimbările de culoare a pielii, mucoaselor si fanerelor;
-la nevoie, va administra O2 pentru ameliorarea funcţiei respiratorii, insa numai sub
prescripţie medicala;
-in cazul unui faringe hiperemic, va îndepărtă cauzele favorizante prin asigurarea
unor condiţii de mediu corespunzătoare si prin eliminarea factorilor nocivi;
-va linişti bolnavul in timpul efortului de expectoratie si va pregăti un recipient in
care va colecta eliminările;
-va verifica manevrele de elongatie (redoare de ceafa si semnele meningeene).
Nevoii de a se alimenta si hidrata, sunt prezente dificultăţi ca: greaţa, vărsături,
apetiti diminuat sau absent, dificultăţi date fie de prezenta unor dureri abdominale, fie de
aportul nutritive mic si chiar de boala. In acest caz, asistenta medicala:

53
 -va administra tratamentul prescris de medic pentru combaterea greţuri lor si a
vărsăturilor;
-va observa vărsăturile si va nota in foaia de observaţie a bolnavului: aspectul,
culoarea, conţinutul, cantitatea si numărul lor si le va colecta intr-un recipient;
-va asigura o alimentaţie adecvata administrata cu grija atat bolnavului hrănit prin
sonda nazogastrica cat si celui care se hrăneşte singur.
In cadrul necesităţilor fundamentale, bolnavul poate prezenta o stare de disconfort
aparuta in urma imobilizării la pat, fie din cauza unei sonde urinare sau a unei perfuzii, fie din
cauza instalării comei, fapt pentru care asistenta medicala:
Va administra tratamentul prescris de medic pentru ieşirea din coma si vindecarea cat
mai rapida a bolnavului;
-va supraveghea si va observa poziţia bolnavului cu meningita si va asigura o poziţie
adecvata in care acesta sa se poata simţi confortabil, o poziţie care sa favorizeze circulaţia
sangvina precum si eliminarea;
-va calcula zilnic raportul ingestie/excretie; va măsură zilnic diureza.
Nevoia de a se odihni, bolnavul poate prezenta dificultăţi precum: agitaţie
psihomotorie, anxietate, nelinişte, insomnie nocturna, somnolenta diurn al, toate acestea fiind
date de boala, durere, de teama, iar pentru aceasta asistenta medicala:
-va administra si supraveghea tratamentul prescris de medic pentru evitarea crizelor
de contracţii;
-va asigura liniştea si somnul bolnavului: va observa daca acesta prezintă stări de
insomnie sau somnolenta si la nevoie poate administra medicatia sedativa prescrisa de medic;
-va informa medical despre poziţia spontana si starea senzoriului pacientului:
somnolenta, lentoare in vorbire, dezorientare temporo- spatiala, tulburări mnezice, agitaţie,
inconştienta si coma de diverse grade.
Pot aparea probleme privind menţinerea temperaturii corpului in limite normale, cum
ar fi: febra persistenta cu o valoare de 39.2°C-40°C, insotita de frison, febra care poate fi data
de starea generala foarte alterata si chiar de coma. Pentru combaterea acestor probleme,
asistenta medicala:
-va administra tratamentul prescris de medic pentru combaterea febrei (antitermice);
-va efectua manevre hipotermizante;
-va urmări zilnic temperatura si valoarea obtinuta, o va nota in foaia de observaţie a
bolnavului;
-in caz de frisoane, va incalzi bolnavul cu paturi groase, sticle cu apa calda sau prin
administrare de lichide calde.

54
 O problema poate fi si imposibilitatea bolnavului de a fi curat si de a-si proteja
tegumantele, problema data de imobilizarea la pat a acestuia, caz in care asistenta medicala:
-va asigura igiena lenjeriei de corp, a tegumentelor si a lenjeriei de pat, in fiecare zi;
-va examina si va observa zilnic orice schimbare de culoare a tegumentelor si
mucoaselor;
-la nevoie, asistenta medicala va îmbrăcă si va dezbrăcă bolnavul, iar in cazul
copiilor, ii va explica mamei modul de efectuare a acestei nevoi, in funcţie de starea generala
a pacientului;
-va asigura o poziţie favorabila atat pentru liniştea pacientului cat si pentru
prevenirea escarelor.
Nevoia de a comunica, bolnavul poate prezenta: agitaţie, nelinişte, anxietate, geamat
pana Ia imposibilitatea de a comunica, caz in care asistenta medicala:
-va administra tratamentul prescris si va supraveghea evoluţia, starea generala a
pacientului precum si reacţiile acestuia la tratament;
-va avea ca obiective echilibrarea psihica si realizarea unei comunicări eficiente intre
bolnav, rudele acestuia si cadrele medicale;
-va da posibilitatea pacientului sa-si exprime nevoile, sentimentele si dorinţele;
-va informa bolnavul despre boala sa, tratamentul prescris, pentru a-I diminua
anxietatea, in cazul in care aceasta exista;
-va ajuta bolnavul sa-si menţină sentimental de utilitate, sesizând orice forma de
interes pentru o anumita activitate reactiva si antrenând bolnavul in desfasurarea acesteia,
corectând totodată deprinderile daunatoare sanatatii;
-va explica bolnavului respective, rudelor acestuia, necesitatea urmării tratamentului
prescris si a efectuării unor examene, cum ar fi, examenul fundului de ochi, important
deoarece prezenta edemului papilar uni sau bilateral contraindica efectuarea punctiei.
Asistenta medicala va observa, va supraveghea evoluţia pacientului si va asigura pe
tot parcursul spitalizării, o continua independenta in satisfacerea tuturor nevoilor acestuia,
pentru prevenirea si combaterea eventualelor complicaţii

55
 CAPITOLUL V
STUDIUL CAZURILOR CLINICE

Cazul clinic I

Pacientul V.E. in varsta de 21 ani se internează in data de 21.04.2016, avand

diagnosticul de “Meningita acuta bacteriana probabil meningococica”.
In antecedente, neaga TBC si afiema ca in luna Ianuarie anul 2014 a fost operata de
TCC acut deschis. La examenul clinic s-au costatat următoarele: starea generala este relativ
buna, cu tegumente normal colorate, curate; prezentând o cicatrice in regiunea frontale;
mucoasele sunt normal colorate, umede si curate; ganglionii superficiali nepalpabili; toracele
este normal conformat cu zgomote cardiace ritmice; ritmul respirator este de 26 r/min;
murmur vesicular present, fara raluri bronsice; limba este umeda; tranzitul intestinal este
present; faringele este hyperemic; abdomenul este mobil cu respiraţie; pacienta este orientata
temporo- spatial.
La internare, acuza ca in urma cu aproximativ 2 zile boala a debutat cu otalgie
stanga, cefalee, fotofobie, disfonie, obstrucţie nazala, dureri abdominale urmate de
subfebrilitate, vărsături si apoi accentuarea cefaleei si prezenta Sindromului meningeal
caracterizat prin redoare de ceafa si prezenta semnelor Kemig si Brudzinski.
In data de 21.04.2016, pacienta se afla intr-o stare de subfebrilitate cu o stare
generala satisfacatoare insa acuza cefalee moderata, dureri ale globilor oculari, greaţa fara
vărsături, redoare de ceafa staţionara.
In data de 22.04.2016, starea generala a pacientei este mediocre, afebrila dimineaţa,
prezintă midriaza egala bilaterala, acuza dureri la nivelul globilor oculari, faringele este
hiperemic si nu prezintă vărsături.
In urma investigaţiilor effectuate si a tratamentului administrat, pacienta V.E. se
externează pe data de 29.04.2016 cu o stare generala buna, afebrila, fara acuze subiective,
echilibrata cardiovascular si digestiv si nu mai prezintă sindromul meningeal.
Pacienta se externează, primind de la medic următoarele recomandări;
- izolare la domiciliu si menţinerea repausului la pat timp de 10 zile;
- continuarea tratamentului inca 7 zile.
Pacienta va veni la spital pentru control medical la 10 zile, 1 , 3 , 6 , 12 luni de la
externare.

56
Investigaţii de laborator

VALORI

DATA INVESTIGAŢIA OBŢINUTE VALORI NORMALE

21.04.2016
HEMOGLOBINA 14,1G/100ml
LEUCOCITE 14.000/mm3 13-17g/100ml
ERITROCITE 5,1mil/mm3 4200-8000/mm3
VSH 36mm/1h 4.5- 5,5mil/mm3 1-
GLICEMIA 75g% 10mm/1h 80-120g%
CALCEMIA 4,4mEg/l 4.5- 5,5mEg/l
21.04.2016 EXAMEN LCR
ASPECTUL LCR Clar
TENSIUNEA tulbure "in set" pic cu pic
22.04.2016 TGO 12 UI 10UI 2-20UI
TGP 0,36g/l 2-16UI
UREE 1.00mg% 0,20-0,40g/l
CREATININA T=0,8mg% 0,6-1,20mg%
BILIRUBINA NA=128mEg/l T=0,6-1,0mg%
IONOGRAMA K=3,5mEg/l Na=137-152mEg/I

Ca=4,4mEg/l K=3,8-5,4mEg/l

CI=90mEg/l Ca=4,5-5,5mEg/l

23.04.2016 EXAMEN LCR Cl=94-111mGg/I

ASPECTUL
* Clar
TENSIUNEA
clar "in set" pic cu pic
R-PANDY
pozitiva (+) negativa(-)
CELULE/MM3
178/MM3 2-5/mm3

57
Tratamentul aplicat conform prescripţiilor medicale

DATA MEDICAMENTUL FORMA DOZA CALEA RITMUL

de de

21.04.201 PENICILINA G SOL.

prezentare 8mil.u.i. adm
iv. 2 mî!./6h
6
HARTMAN SOL. 500ml P.E.V. /zi
MANITOL 20% SOL. 400ml P.E.V. 100 ml./6h
FUROSEMID SOL. 2 f(40mg) iv. 1/2 f./6h
DEXAMETAZONA SOL. 16 mg iv. 1 ml./6h
PARACETAMOL TB. 3 tb. p.o. 1 tb * 3/zi
ALGOCALM1N SOL. 1f p.o. 1 f. la nevoie
GLUCOZA 5% SOL. 100 ml iv. 100 ml./6h
22.04.201 PENICILINA G SOL. 8 mii u.l. iv. 2 mi!./6h
6 HARTMAN SOL. 500 ml iv. /zi
GLUCOZA 5% SOL. 500 ml P.E.V. /zi
GLUCOZA 10% SOL. 500 ml P.E.V. /zi
MANITOL 20% SOL. 400 ml P.E.V. 100 ml./6h
FUROSEMID SOL. 2 f. iv. 1/2 f./6h
DEXAMETAZONA SOL. 16 mg iv. 1 ml,/6h
PARACETAMOL TB. 3 tb. p.o. la nevoie
CALCIU LACTIC TB. 2 tb. p.o. 1 tb./12h
DICARBOCALM TB. 2 tb. p.o. 1tb./12h
23.04.201 PENICILINA G SOL. 8 mii u.l. iv. 2mil/6h
6 HARTMAN SOL. 500 ml P.E.V. /zi
GLUCOZA 5% SOL. 500 ml P.E.V. /zi
GLUCOZA 10% SOL. 500 ml P.E.V. /zi
MANITOL 20% SOL. 400 ml iv. 100ml/6h
FUROSEMID SOL. 2 f. iv. 1/2 f./6h
DEXAMETAZONA SOL. 16 mg iv. 1 m!./6h
PARACETAMOL TB. 3 tb. p.o. la nevoie
CALCIU LACTIC TB. 2 tb. p.o. 1 tb./12h
VITAMINA B1 TB. 1 tb. p.o. 1 tb./zi
VITAMINA B6 TB. 1 tb. p.o. 1 tb./zi
DICARBOCALM TB. 2 tb. p.o. 1 tb./12h
24.04.201 PENICILINA G SOL. 8 mii u.l. ¡.V. 2 mil./6h
6 GLUCOZA 5% SOL. 500 ml P.E.V. /zi
GLUCOZA 10% SOL. 500 ml P.E.V. /zi
HARTMAN SOL. 500 ml P.E.V. 100 ml./6h
MANITOL 20% SOL. 400 ml. i.v 100 ml./6h
FUROSEMID SOL. 2 f. i.v 1/2 f./6h
DEXAMETAZONA SOL. 16 mg. i.v 1 m!./6h

58
 DATA MEDICAMENTUL FORMA DOZA CALEA RITMUL
de de

24.04.2016 PARACETAMOL TB. 3 tb. adm

p.o. 1 tb.la nevoie
prezentare
CALCIU LACTIC TB. 2 tb. p.o. 1 tb./12h
VITAMINA B1 TB. 1 tb. p.o. 1 tb./zi
VITAMINA B6 TB. 1 tb. p.o. 1 tb./zi
DICARBOCALM TB. 2 tb. p.o. 1 tb./12h
25.04.2016 PENICILINA G SOL. 8 mii u.l. i.v 2 mil./6h
MANITOL 20% SOL. 400 ml. i.v 100 ml./6h
FUROSEMID SOL. 2 f. i.v 1/2 f./6h
DEXAMETAZONA SOL 16 mg. i.v 1 ml./6h
PARACETAMOL TB. 3 tb. p.o. 1 tb.la nevoie
CALCIU LACTIC TB. 2 tb. p.o. 1 tb./12h
VITAMINA B1 SOL. 1 f. i.m. 1 f./zi
VITAMINA B6 SOL. 1 f. i.m. 1 f./zi
DICARBOCALM TB. 2 tb. p.o. 1 tb./12h
26.04.2016 PENICILINA G SOL. 8 mii u.l. i.v. 2 mil./6h
PARACETAMOL TB. 3 tb. p.o. 1 tb.la nevoie
CALCIU LACTIC TB. 2 tb. p.o. 1 tb./12h
VITAMINA B1 SOL. 1 f. i.m. 1 f./zi
VITAMINA B6 SOL. 1 f. i.m. 1 f./zi
DICARBOCALM TB. 2 tb. p.o. 1 tb./12h
27.04.2016 PENICILINA G SOL. 8 mii u.l. i.v 2 mil./6h
DIAZEPAM TB. 5 mg. p.o. 1 tb./24h
28.04.2016 CALCIU LACTIC TB. 2 tb. p.o. 1 tb./12h
29.04.2016 VITAMINA B1 SOL. 1 f. i.m. 1 f./zi
VITAMINA B6 SOL 1 f. i.m. 1 f./zi
DICARBOCALM TB. 2 tb. p.o. 1 tb./12h
SER FIZIOLOGIC SOL 1 flacon iv. 1 f./zi

59
NUME:V
PRENUME:E
VARSTA:21 ANI
DIAGNOSTIC:Meningita acuta Bacteriana
NEVOIA PROBLEMA SURSA DE OBIECTIVE INTERVENŢII INTERVENŢII EVALUARE
DIFICULTAT
1FUNDAMENTAL
.Nevoia de a disfonie; faringe respiraţie PROPRIIaspira
A.M.va DELEGATE
secreţiile A.M.va administra pacienta respira
A E
respira si a avea o obstrucţie hiperemic normala, nazofaringiene A.M.va tratamentul normal si după 2
Buna circulaţie nazala:faringe boala faringe administra lichide calde prescris de medic zile alterarea
2.A se alimenta si greaţa,
hiperemic aport combaterea
normal A.M.va colecta vărsăturile A.M.va administra pacienta nu mai
vocii dispare
hidrata vărsături alimentar gretei,
colorat si va nota in F.O.numărul tratamentul are vărsături, iar
minim, vărsăturilor, lor, cantitatea, consistenta prescris de medic apetitul a revenit
boala favorizarea si orarul; la normal
3.A elimina pacienta nu alimentaţiei A.M.administrează
A.M.va administra regimul A.M.va administra pacienta prezintă
prezintă regimul de adecvat
de alimentaţie alimentaţie tratamentul scaune normale
probleme prescris de medic; prescris de medic si mictiuni
A.M.masoara diureza fiziologice
4.A se mişca, a imobilizare la boala; mobilizarea A.M.va aşeza bolnavul in A.M.administrează după 4 zile I se
zilnic si urmăreşte scaunul normale
păstră o buna pat perfuzia cat mai rapida poziţii cat mai comode tratamentul scoate perfuzia si
postura endovenoasa a bolnavului acestuia, după terminarea prescris de medic pacienta se poate
Perfuziei deplasa singura

60
NEVOIA PROBLEMA SURSA DE OBIECTIVE INTERVENŢII INTERVENŢII EVALUARE
FUNDAMENTAL DIFICULTAT PROPRII
5.A dormi, a se nu prezintă boala odihna A.M.va linişti pacienta si ii DELEGATE
A.M.administrează pacienta se
A E
odihni insomnii,cu pacientei va asigura odihna Zilnica tratamentul odihneşte fara a
excepţia nopţii prescris de medic prezenta
6.A se imbraca, a pacienta nu A.M.asculta si in acelaşi A. M. pacienta este
de 29.xi.2000 Diazepam1tb/24h probleme
se dezbrăcă prezintă timp ajuta bolnava in administrează capabila sa-si
probleme vederea exprimării si tratamentul efectueze nevoia
efectuării normale a prescris de medic
7.A-si menţine subfebrilitate boala revenirea A.M.masoara
Nevoit temperatura A.M.administrează pacienta are o
temperatura 36.5C temperaturii si comunica medicului tratamentul temperatura a
corpului in limite la normal orice modificare a acestuia prescris de medic corpului
Normale si noteaza rezultatul in pastrata in
8.A fi curat si a-si in prima zi, stativul, la care scoaterea A.M.urmăreşte perfuzia si A. M.administrează limite
F.O. funcţia normale
proteja bolnava ¡si este adaptata perfuziei; o va scoate la sfârşitul ei tratamentul 37.5C
îndeplinita
tegumentele efectuează greu perfuzia este insanatosirea A.M.va ajuta bolnava sa-si prescris de medic autonom după
nevoile din incomod; rapida a efectueze nevoia 24 h
cauza PEV boala bolnavei A.M.pastreaza curăţenia
lenjeriei de corp si de pat

61
NEVOIA PROBLEMA SURSA DE OBIECTIVE INTERVENŢII INTERVENŢII EVALUARE
FUNDAMENTAL DIFICULTAT PROPRII
9.A evita Pericolele nu trebuiesa-si boala combaterea A.M.are grija ca DELEGATE
A. M.administrează pacienta nu mai are
A E
solicite ochii; durerii globilor pacientul sa nu citească; tratamentul dureri oculare după
fotofobie oculari si a sa nu se uite la televizor prescris de medic 5 zile
10.A comunica pacienta nu A.M.asculta bolnava si o bolnava este foarte
fotofobiei
Drezinta ajuta la Nevoie comunicativa si
Drobleme dornica de a

11 .A se recrea mposibiiitatea boala buna dispoziţie A.M.va asigura buna discuta

pacienta va fi
de a-si spitalizare efectuarea de. dispoziţie a bolnavei externata după 9
satisface activitati A.M.va încuraja bolnava zile de
aceasta nevoie recreative in desfasurarea de spitalizare si se va
activitati recreative recrea după
preferinţa

62
 Cazul clinic II

Pacientul M.I. in varsta de 12 ani se internează in data de 27.04.2016, avand pa foaia

de trimitere diagnosticul de ;”suspect de meningo-encefalita acuta”.
După 3 zile de spitalizare, medicii de la spitalul de boli infectioase l-au pus si
diagnosticul de coma de gradul II”.
In antecedente, pacientul prezinta:un frate cu epilepsie si prezenta de convulsii timp de
6 luni, timp de 6 uni, timp in care s-a tratat cu Fenobarbital.
Pacientul in varsta de 12 ani si 3 luni, vine prin transfer de la spitalul de
Neuropsihiatrie infantila cu suspectactare de meningoencefalita acuta, cu debut brusc de
aproximativ 14 ore in stare aparenta de sanatate, cu un episod de pierdere a conştientei urmat
de convulsii tonico-cIonice generalizate in mai multe episoade si instalarea unei come de
gr.II, motiv pentru care a fost trimis de la Spitalul din Roşiori.
Pe parcursul internării, pacientul devine febril (o febra mare care nu cedeaza la
antitermice si manevre hipotermizante) si prezintă vărsături (in număr de 8-9 / 24h. iniţial cu
continui alimentar, apoi cu conţinut bilios).
Starea generala a pacientului este extrem de grava, in momentul
internării.
In data de 27.04.2016, ora 1 noaptea, pacientul prezintă febra 39°C;
T.A.=120/65mmHg si A.V.=100b./min.; agitaţie psihomotorie, geamat.
La ora 2 noaptea, prezintă febra rezistenta la toate manevrele hîpotermice; se menţine
coma profunda si criza de contracturi tonice generalizate.
La ora 3 noaptea, se prezintă in continuare febril 39,2°C, cu coma profunda, midriaza
bilaterala, RFM present, criza de contracţie tonica generalizata; T.A.=120/60mmHg si
A.V.=100b/min.
La ora 4, bolnavul este febril (38,3°C); prezintă coma de gr.II; T.A.=120/65rnrnHg;
A.V.=98b/min.
La ora 4.30, bolnavul are temperatura de 38°C si este clinic staţionar.
La ora 5.30, bolnavul are temperatura de 38,2°C, nu varsa,
abdomenul este suplu si mobil cu respiratia,diureza este prezenta, A.V.
“lOOb/min.
După o spitalizare de 12 zile, timp in care bolnavul a primit un tratament format din:
Ceftriaxon 4g i.v.; Menitol 400ml i.v.; Furosemid 40mg i.v.; Dexometazona 16mg i.v.; P.E.V.
cu glucoza 10% 500ml+5%250ml; Algocalmin lg i.v. si Diazepam Ig i.v.,acesta este eztemat
cu o stare generala relativ buna caracterizata prin:
63
 -absenta febrei;
-absenta midriazei;
-absenta contracţiilor tonice generalizate;
- absenta comei de gradul II;
- instalarea stării de sanatate aproximativ normala. Pacientul este conştient si orientat
temporo-spatial.

Intervenţiile asistentei medicale conform prescripţiilor medicale

Investigaţii de laborator
VALORI
DATA INVESTIGAŢIA VALORI NORMALE
OBŢINUTE
27.04.2016 C.T.cerebral aspect normal aspect normai
28.04.2016 Hemoglobina 13,8g/100ml 13-17g/100ml
Hematocrit 43% 42-45%
Eritrocite 5,2mil./mm3 4,5-5,5mil/mm3
Leucocite 13.000/mm3 4200-8000/mm3
29.04.2016 Glicemia
Trombocite 71mEg/l
168.000/mm3 80-120g%
150.000-250.000/mm3
Calcemia TGO 4.3mEg/l 4,5-5,5mEg/l 2-20 ui 2-16
TGP Uree Acid 12 ui ui 0,20 - 0,40g/l 2,5 -
uric Creaţi ni na 11 ui 8,5mg 0,6- 1,20mg%
Fg 0,32g/l 200 - 400mg% Na=137 -
Ionograma 2,0mg 152mEg/l K=3,8 -
1,00mg% 5,4mEg/l Ca=4,5 -
203mg % 5,5mEg/i CI=94 -
Na=126mEg/i 111mEg/l
K=3.2mEg/l
Ca=4.3mEg/I
C!=91mEg/i

64
Tratamentul aplicat conform prescripţiilor medicale

FORMA CALEA
de de
DATA MEDICAMENTUL prezentare DOZA adm RITMUL
27.04.2016 CEFTRIAXON praf 4g !v 2g/12h
MANITOL sol. 400ml !v 100ml/6h
FUROSEMID sol. 40mg Iv 1ml/6h
DEXAMETAZONA sol. 16mg Iv 1ml/6h
GLUCOZA 10% sol. 500ml PEV /24h
GLUCOZA 5% soi. 250ml PEV /24h
ALGOCALMIN sol. 1f. Iv 1f.la nevoie
DIAZEPAM sol. 1f. Iv 1f.la nevoie
28.04.2016 CEFTRIAXON praf 4g Iv 2g/12h
cale
CLORAMFENICOL tb. 2000mg nazogastrica 500mg/6h
MANITOL 20% sol. 400ml Iv 100ml/6h
FUROSEMID sol. 40mg Iv 1ml/6h
DEXAMETAZONA sol. 16mg Iv 1 ml/6h
GLUCOZA 10% sol. 500ml PEV /24h
GLUCOZA 5% sol. 250ml PEV /24h
ALGOCALMIN sol. 1f. Iv 1f.la nevoie
PARACETAMOL tb. 3tb. p.o. la nevoie
la indicaţia
DIAZEPAM sol. 2f. Iv medicului
29.04.2016 S-a observat ca pacientul este alergic la Cefl rixon
si ia Algocalmin
cale
30.04.2016 CLORAMFENICOL tb. 2000mg nazogastrica 500mg/6h
MANITOL 20% sol. 400ml Iv 100ml/6h
FUROSEMID sol. 40mg Iv 1ml/6h
DEXAMETAZONA sol. 16mg Iv 1 ml/6h
GLUCOZA 10% sol. 500ml PEV /zi
GLUCOZA 5% sol. 250ml PEV /zi
HARTMAN sol. 500ml PEV /zi
PARACETAMOL tb. 3tb. p.o. la nevoie
la indicaţia
DIAZEPAM sol. 2f. Iv medicului
cale
1.05.2016 CLORAMFENICOL tb. 2000mg nazogastrica 500mg/6h
MANITOL 20% sol. 400m! Iv 100ml/6h
FUROSEMID sol. 40mg Iv 1ml/6h
DEXAMETAZONA sol. 16mg Iv 1ml/6h
2.05.2016 GLUCOZA 10% sol. 500ml PEV /zi

65
 FORMA CALEA

DATA MEDICAMENTUL de DOZA de RITMUL

3.05.2016 GLUCOZA 5% prezentare
sol. 250m! adm
PEV /zi
HARTMAN sol. 500ml PEV /zi
PARACETAMOL tb. 3tb. p.o. la nevoie la
indicaţia
DIAZEPAM sol. 2f. iv medicului
4.05.2016 CLORAMFENICOL tb. 2000mg p.o. 500mg/6h
FUROSEMID sol. 40mg iv 1ml/6h
5.05.2016 MANITOL 20% sol. 400ml iv 100ml/6h
DEXAMETAZONA sol. 16mg iv 1ml/6h
GLUCOZA 10% sol. 500ml PEV /zi
GLUCOZA 5% sol. 250ml PEV /zi
HARTMAN sol. 500ml PEV /zi
PARACETAMOL tb. 3tb. p.o. la nevoie la
indicaţia
DIAZEPAM sol. 2f, iv medicului
CALCIU LACTIC tb. 2tb. p.o. /24h
VITAMINA B1 tb. 1tb. p.o. /24h
VITAMINA B6 tb. 1tb. p.o. /24h
PIRACETAM tb. 3tb. p.o. 1tb./8h
6.05.2016 CLORAMFENICOL tb. 2g p.o. 500mg/6h
MANITOL 20% sol. 300ml iv 75mi/6h
FUROSEMID sol. 40mg iv 1ml/6h
DEXAMETAZONA sol. 10mg iv 2,5ml/6h
DICARBOCALM tb. 1 tb. p.o. /zi
GLUCOZA 10% sol. 500ml PEV /zi
GLUCOZA 5% sol. 500ml PEV /zi
HARTMAN sol. 500ml PEV /zi
SER FIZIOLOGIC sol. 500ml PEV /zi
PARACETAMOL tb. 3tb. p.o. la nevoie
CALCIU LACTIC tb. 2tb. p.o. 1tb./12h
VITAMINA B1 tb. 1tb. p.o. /zi
VITAMINA B6 tb. 1tb. p.o. /zi
CARBAMAZEPIN tb. 2tb. p.o. 1/4tb./8h

66
 FORMA CALEA
DATA MEDICAMENTUL de DOZA de RITMUL
7.05.2016 CLORAMFENICOL tb.prezentare 2g adm
po. 500mg/6h
MANITOL 20% sol. 100ml iv 50ml/12h
FUROSEMID sol. 20mg iv 1ml/12h
DEXAMETAZONA sol. 8mg iv 1ml/12h
DICARBOCALM tb. 4tb. P-O. 1tb./6h
RANIT1 DINA tb. 3tb. po. 1tb./8h
PARACETAMOL tb. 3tb. P-O. la nevoie
CALCIU LACTIC tb. 2tb. P-O. 1tb./12h
VITAMINA B1 tb. 1tb. P-O- 1 tb./zi
VITAMINA B6 tb. 1 tb. _____ P-O, ____ 1 tb./zi

67
NUME:M

PRENUME:I

VARSTA:12 ANI

DIAGNOSTIC: MENINGOENCEFALITA ACUTA,

NEVOIA PROBLEMA SURSA DE OBIECTIVE INTERVENŢII INTERVENŢII EVALUARE
COMA DE GR.II
FUNDAMENTAL DIFICULTAT PROPRII DELEGATE
1.
A Nevoia de a frecventa boala
E normalizarea A.M.asigura aerisirea A.M.administrează pacienta si-a
respira si a avea 0 respiraţiei uşor respiraţiei salonului, tratamentul echilibrat
bunaserespiraţie
2.A mărită
Alimenta si pacientul este coma de gr.I! ieşirea din A.M.urmăreşte
Umiditate perfuzia si A.M.administrează după 8 zile
prescris de medic respiraţia de
Hidrata alimentat cu coma; sonda nazala si o schimba tratamentul tratament
sol.glucoza, ser alimentarea când se termina; la ieşirea prescris de medic pacientul iese din
Fiziologic independenta din coma, A.M. Coma si se poate
Hartman prinPEV Administrează lichide Alimenta singur

3.A elimina vărsături;

instituirea unei imobilizarea la ieşirea din A.M.instituie sonda A.M.administrează diureza normala
alimentare
sonde Urinare pe pat datorita coma pentru Urinara; tratamentul Urina normocroma
Sonda nazala comei îndeplinirea A.M.masoara diureza; prescris de medic (1,21)
nevoii A.M.schimba punga la
4.A se mişca, a imobilizare la pat; coma ieşirea din A.
NevoieM .supraveghează A.M.administrează După ieşirea din
păstră o buna ROI diminuate; profunda coma; pacientul urmărind si tratamentul Coma, bolnavul
Postura contracţii tonice mobilizare funcţiile vitale:pu!s, prescris merge susţinui de
5.A dormi, a se somn continuu coma ieşirea din A.M.supravegheaza A.M.administrează După ieşirea din
generalizare(crize) temperatura, respiraţie mama sa
odihni agitat coma bolnavul si ii asigura tratamentul Coma bolnavul
6.A se imbraca, a imposibilitatea coma ieşirea din A.M.
Liniştea supraveghează A.M.administrează
prescris doarme
cu liniştit
ajutorul mamei
se dezbrăcă satisfacerii nevoii coma bolnavul,A.M. ajuta sa-si de medic este îndeplinita
efectueze nevoia aceasta nevoie

68
NEVOIA PROBLEMA SURSA DE OBIECTIVE INTERVENŢII INTERVENŢII EVALUARE
FUNDAMENTAL DIFICULTAT PROPRII
7.A-si menţine stare generala ieşirea din A M. administrează lichide DELEGATE
A.M.administrează după cateva zile de
A febra rezistenta E
alterata tratament,
temperatura 40C datorita comei coma; A.M.masoara temperatura tratamentul prescris pacientul nu mai
corpului in limite de gr.II combaterea si o noteaza in F.O. de medic contra are febra
normale
8.A fi curat si a -si imposibilitatea de coma febrei
efectuarea T=39,2C
A.M.ii menţine curăţenia febrei
A.M.administrează după ce iese din
rezistenta
proteja a efectua nevoia autonoma a lenjeriei de corp si a celei tratamentul prescris coma este ajutat de
tegumentele acestei nevoi de pat de medic mama sa sa se
9.A evita agitaţie pacientul este ieşirea din A.M. supraveghează A.M.admin is treaza după 8 zile de
spele
pericolele psihomotorie legat de pat la coma bolnavul tratamentul prescris tratament, isl
10.A comunica imposibilitatea de boala,coma
mâini ieşirea din A. M .supraveghează A. M.admin
de medic is bolnavul
revine din coma se
comunicare agitaţie psiho- coma; bolnavul; când iese din treaza tratamentul trezeşte din coma
motorie, prescris si vorbeşte coerent
comunicare coma, comunica cu el
geamat sl
11 .A se recrea imposibilitatea boala,coma eficienta
reinsanatosire A.M.asigura buna A.M. administrează după externare,
isi exprima nevoile
satisfacerii nevoii spitalizare grabnica dispoziţie a bolnavului tratamentul prescris bolnavul se poate
12.Nevoia de a-si imposibilitatea coma ieşirea din A.M. permite bolnavului A.M.administrează după
recrea ce iese din
practica religia satisfacerii nevoii spitalizare coma sa-si aduca materiale tratamentul prescris coma,pacientul
religioase de medic citeşte materialele

69
 Cazul clinic III
Pacientul B.M. in varsta de 19 ani se internează in “ Institutul Clinic Fundeni” pe
data de 16.04. 2016, avand diagnosticul de meningita acuta bacteriana si Sindrom cefalalgic;
Pacientul prezintă in antecedente: spasmofilie (14 ani), apendicectomie (17ani),
adenita submandibulara stanga (3ani) si rujeola.
Pacientul in varsta de 19 ani cu sindrom cefalalgic de »4 ani, se internează pentru
cefalee occipitala, rahialgii la nivelul coloanei vertebrale cervico-toracal si caderea parului.
Anamnestic, bolnavul acuza fenomene de tip Raynould la nivelul membrului superior
bilateral.
De asemenea, pacientul se internează acuzand de ᴞ36h cefalee, stare de rau, febra,
frisoane, fotofobie, greaţa si voma.
Dupa 24h de internare, pacientul prezintă o stare generala foarte alterata, cu nelinişte,
stare de agitaţie psihomotorie, uşoara dezorientare temporo-spatiala, delir.
Facies-ul este necaracteristic, tegumentele si mucoasele sunt palide, tesutul
conjunctivo-adipos si muscular este slab reprezentat, toracele este normal conformat,
zgomotele cardiace ritmice, pulsul = 68/min,
T.A ~110/90mmHg, faringele este hiperemic difuz, abdomenul este suplu, mobil,
greutatea este de 54 Kg.
Dupa 10 zile de tratament intens, pacienta a putut fi externata fara nici o problema, cu
o stare generala buna, pacienta conştienta si orientata temporo-spatial, fara semne de Sindrom
cefalalgic si de meningita acuta bacteriana

70
Intervenţiile asistentei medicale conform prescripţiei medicale

Investigării de aborator
DATA INVESTIGAŢIA VALORI OBŢINUTE VALORI NORMALE
16.04.2016 HEMOGLOBINA 14g/100ml 11-13%
HEMATOCRIT 41% 42-45%
LEUCOCITE 12.500/mm3 4200-8000/mm3
ERITROCITE 4,9mil/mm3 4,5-5!5mil/mm3
VSH 33mm/1h 1-10mm/1h
17.04.2016 GLICEMIE 73g% 80-120g%
TGO 13ui 2-20ui
TGP 9ui 2-16ui
CREAŢI NI NA 0,9mg% 0,7-1,2mg%
UREE 22mg% 20-40mg%
BILIRUBINA T=0,6mg% T=0,6-1,0mg%
IONOGRAMA Na=129mEg/l Na=137-152mEg/l
K=3,6mEg/l K=3,8-5,4mEg/l
Ca=4,6mEg/l Ca=4,5-5,5mEg/l
CI=92mEg/l CI=94-111mEg/l
18.04.2016 EXAMEN LCR
TENSIUNE "IN SET" "PIC CU PIC"
ASPECT CLAR CLAR
R.PANDY + -
CELULE/mm3 153/mm3 2-5/mm3

71
Tratamentul aplicat conform prescripţiilor medicului

FORMA de CALEA
DATA MEDICAMENTUL DOZA RITMUL
prezentare de adm
16.04.2016 PENICILINA G sol. 7.200.000ui im 600.000ui/6h
MANITOL 20% sol. 600ml PEV 100ml/12h
FUROSEMID sol. 3f. iv 1f/8h
GLUCOZA 10% sol. 3000ml PEV 500ml/12h
INDOMETACIN supozit. 3sup. ir 1sup/8h
PARACETAMOL tb. 4tb. p.o. 1tb./6h in febra
ALGOCALMIN tb. 4tb. p.o. 1 tb./6h in febra
DIAZEPAM sol. 2f. iv la indicaţia medicului
17.04.2016 PENICILINA G soi. 2.400.OOOui im 600.000ui/6h
18.04.2016 MANITOL 20% sol. 500ml PEV 100ml/6h
FUROSEMID sol. 2f. iv 1f./12h
INDOMETACIN supozit. 3sup. ir 1sup/8h
PARACETAMOL tb. 4tb. p.o. 1tb./6h in febra
ALGOCALMIN tb. 3tb. p.o. 1tb./8h in febra
EMETIRAL tb. 25mg. p.o. 5mg/6h
19.04.2016 PENICILINA G sol. 2.400.OOOui im 600.000ui/6h
20.04.2016 MANITOL 20% sol. 500ml PEV 100ml/6h
FUROSEMID sol. 1f. iv 1f./zi
INDOMETACIN supozit. 3sup. ir 1mp/8h
PARACETAMOL tb. 3tb. p.o. 1tb./8h in febra
ALGOCALMIN tb. 3tb. p.o. 1tb./8h in febra
EMETIRAL tb. 30mg. p.o. 5mg/6h
21.04.2016 SOL.RINGER sol. 1500ml iv 500ml/zi
22.04.2016 INDOMETACIN supozit. 3sup. ir 1sup/8h
23.04.2016 PARACETAMOL tb. 3tb. p.o. 1tb./8h in febra
ALGOCALMIN tb. 3tb. p.o. 1tb./8h in febra
VITAMINA B1 sol. 1f. im 1f./zi
VITAMINA B6 soi. 1f. im 1 f ./zi
OSPEN tb. 4.000.OOOui p.o. 1tb./6h
24.04.2016 INDOMETACIN supozit. 2sup. ir 1sup/12h
PARACETAMOL tb. 2tb. p.o. 2tb./zi la nevoie
ALGOCALMIN tb. 2tb. p.o. 1tb./zi la nevoie
VITAMINAB1 sol. 1f. im 1 f ./zi
VITAMINA B6 sol. 1f. im 1f./zi
OSPEN tb. 4.000.OOOui p.o. 1tb./6h
25.04.2016 INDOMETACIN supozit. 2sup. ir 1sup./12h
PARACETAMOL tb. 2tb. p.o. 1 tb. La nevoie
VITAMINA B1 sol. 1f. im 1 f./zi
VITAMINA B6 sol. 1f. im 1 f ./zi
OSPEN tb. 4.000.000 ui PO- 1tb./6h

72
NUME:B PRENUME :M

DIAGNOSTIC: MENINGITA ACUTA BACTERLANA+SINDROM CEFALA LGIC

NEVOIA PROBLEMA SURSA DE OBIECTIVE INTERVENŢII INTERVENŢII EVALUARE
FUNDAMENTAL DIFICULTAT PROPRII
1.Nevoia de a faringe hiperemic boala respiraţie A.M. asigura aerisirea, DELEGATE
A.M.administrează pacienta are o
A E
respira si a avea 0 Difuz normala; curăţenia si umiditatea in tratamentul respiraţie
buna respiraţie faringe normal salon prescris de medic normala si
2.A se alimenta si Sd.cefalalgic combaterea A.M.observa bolnavului pacientul se poate
colorat A.M.administrează faringe normal
hidrata Vărsături; greaţa; meningita stării de greaţa vărsăturile, nr.lor si le alimenta singur
tratamentul colorat
stare de rau acuta si a colectează; atat cat este
prescris de medic
bacteriana vărsăturilor A.M.incurajeaza bolnavul necesar
3,A elimina bolnavul nu tranzit
echilibrarea A.M.urmăreşte bolnavului A.M.administrează pacienta are un
In vederea alimentaţiei
Prezintă alimentaţiei
prezent scaunele si nr.lor;diureza tratamentul tranzit normal
4.A se mişca, a nelinişte;
Probleme boala liniştea boin; A.M. linişteşte pacientul si A.M. administrează
prescris de medic pacienta este
păstră o buna stare de agitaţie; conştienta il supraveghează tratamentul liniştita si
postura uşoara dezorientare prezenta prescris orientata

5.A dormi, a se temporo-spatiala;

stare de agitaţie; boala mobilizarea
liniştea si A.M. asigura liniştea, A.M.administrează temporo-spatial
pacienta se poate
odihni Delir
nelinişte; pacientei tratamentul odihni cum
odihna odihna si o buna dispoziţie prescris doreşte
pacientei a pacientei

73
NEVOIA PROBLEMA SURSA DE OBIECTIVE INTERVENŢII INTERVENŢII EVALUARE
FUNDAMENTAL DIFICULTAT
6.A se imbraca si a imposibilitate din boala efectuarea nevoii PROPRII
A.M. supraveghează DELEGATE pacienta, conştienta
A E
se Dezbrăcă cauza agitaţiei de către pacienta pacienta si o ajuta sa-si se poate imbraca
delirului; efectueze nevoia singura
7. A-si menţine febra boala combaterea A.M.masoara temperatura A.M.administrează pacienta este
dezorientării
temperatura T=39C meningita febrei si o noteaza in F.O. tratamentul afebrila
corpului in limite acuta prescris de medic T=37,5C
8.A fi curat si a-si delirul; boala liniştea si A.M. asigura liniştea si A.M.administrează pacienta isi poate
Normale bacteriana
Proteja dezorientare; orientarea curăţenia lenjeriei de corp, tratamentul menţine singura
9.A evita Pericolele agitaţie;
Tegumentele agitaţie boala liniştea si A.M.
temporo-spatiala supraveghează A.M.administrează
de pat si a tegumantelor prescris de medic pacienta după 10
igiena tegumentelor
delir siguranţa pacienta si ii asigura tratamentul zile de spitalizare isi
pacientei siguranţa prescris recuperează sterea

10.A comunica comunicare delirul; comunicare A.M.incearca sa A.M.administrează de sanatate

pacienta este
ineficienta agitaţie; eficienta liniştească tratamentul dornica de
dezorientării pacienta si sa comunice cu prescris comunicare si de
bolii ea insanatosire

74
 CONCLUZII

Meningita este o afecţiune cu simptome acute care pot genera complicaţii.

Nursingul de baza folosindu-se de masuri care asista nevoia de a invata si pe aceea
de a evita pericolele, conferă asistentei medicale posibilitatea prevenirii complicaţiilor. O
îngrijire corecta foloseşte individualizarea si particularizarea planului de nursing pe fiecare in
parte.
Eficienta intervenţiilor efectuate se oglindeşte in evaluare.
Cele trei cazuri studiate releva faptul ca un psihic bun influenţează favorabil evoluţia
bolii si aceasta se obţine numai cu rabdare, tact si înţelegere fata de pacient.
Asistenta medicala si medicfal formează o echipa al cărui unic tel este imbunatatirea
si pastrarea stării de sanatate a pacientului internat.
Pacienţii cu meningita necesita îngrijire si supraveghere atenta ca in cazul oricărei
afecţiuni.
Urmărind atent problemele pacientului, analizand correct datele culese, planul de
nursing cuprinde intervenţii de dependenta ale pacientului.

75
 BIBLIOGRAFIE

1.ANATOMIA SI FIZIOLOGIA OMULUI, EDITURA CORINT,

BUCURESTI,2009,CEZAR TH.NICULESCU,RADU CARMACIU

2.TRATATUL DE PATOLOGIE CHIRURGICALA,EDITURA

MEDICALA,BUCURESTI,2001,VOL.2, N.ANGELESCU

3.BOLI INFECTIOASE
PROF.DR.MIRCEA CHIOTAN EDITURA NATIONAL BUCUREŞTI,PARTEA I

4.NEVOIA DE A RESPIRA SI A AVEA O BUNA CIRCULAŢIE DR.MARCEAN

CRIN COLECŢIA “FUNDENI”

5.AGENDA MEDICALA
DR.GHEORGHE STOICESCU PROF.DR.VALENTIN STOICESCU EDITURA
MEDICALA BUCUREŞTI,1991

6.MANUAL DE NURSING,EDITUTA ALL,BUCURESTI,2012,VOL 1,2,3,CRIN

MARCEAN

7.TRATATUL DE NURSING,EDITURA MEDICALA,BUCURESTI,2010,CRIN

MARCEAN
8.INGRIJIREA OMULUI SANATOS SI BOLNAV
EDITURA MEWDICALA 2010
9.TEHNICI DE EVALUARE SI INGRIJIRI ACORDATE DE ASISTENTII
MEDICALI,EDITURA VIATA MEDICALA ROMANEASCA,BUCURESTI, 2008, VOL.2,
LUCRETIA TITIRICA
10.INGRIJIREA OMULUI BOLNAV SI A OMULUI SNATOS,EDITURA
CISON,BUCURESTI,2011,FLORIAN CHIRU
11.MEDICINA INTERNA PENTRU CADRE MEDII, EDITURA ALL,
BUCURESTI, 2009, CORNELIU BORUNDEL

76