ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ

BACĂU

Proiect

Examenul de absolvire a şcolii postliceale sanitare

Calificarea profesională: Asistent medical generalist

Îngrijirea bolnavului cu Cataracta avansata

Îndrumător, Candidat,

Creţu Aura Scoruş Amăriuţei Marlena

Promoţia 2016
Îngrijirea bolnavului cu Cataracta avansata

2
 Cuprins

I. Argument
II. Îngrijirea bolnavului cu Cataracta Avansata
Obiectiv 1:
Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie a Ochiului
Obiectiv 2 :
Prezentarea generala a bolii Cataracta Avansata
a. Definiţie
b. Clasificare
c. Etiologie
d. Simptomatologie
e. Diagnostic
f. Evoluţie şi prognostic
g. Tratament
h. Complicaţii
Obiectiv 3:
Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în îngrijirea bolnavului
cu Cataracta Avansata
a. Fişa tehnică nr. 1
b. Fişa tehnică nr. 2
c. Fişa tehnică nr. 3
d. Fişa tehnică nr. 4
Obiectiv 4:
Procesul de îngrijire al unui pacient cu Cataracta Avansata
a. Interviu (culegerea datelor)
b. Nevoi fundamentale după V. Henderson
c. Plan de îngrijire
Obiectiv 5:
Educaţie pentru sănătate la un pacient cu Cataracta Avansata
III. Bibliografie
IV. Anexe

3
 I. Argument

Cataracta avansată este o boală care atacă ochiul și se manifestă prin

opacifierea cristalinului sau a capsulei lui. Cataracta este o peliculă fină opacă
apărută la nivelul cristalinului, care blochează pasajul fasciculului luminos către
retina (componenta nervoasă a globului ocular la nivelul căreia se formează
imaginea), cauzând tulburări de vedere.
Scopul prezentului proiect este de a identifica problemele de îngrijire
specifice pentru un pacient cu cataracta avansată în vederea evitării
complicaţiilor.
Problemele pe care le poate prezenta un bolnav cu cataracta avansată şi de
care trebuie să ţină seama asistentul medical la întocmirea planului de îngrijire
sunt: vedere înceţoşată, greoaie, neclară; fotofobie (nu suportă lumina), fie cea
naturală sau artificială.
Obiectivele prezentului proiect sunt:
1) Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie.
2) Prezentarea generală a cataractei avansate.
3) Rolul autonom şi delegat al asistentului medical generalist în îngrijirea
bolnavului cu cataracta avansată.
4) Procesul de îngrijire al unui pacient cu cataracta avansată.
5) Educaţia pentru sănătate la un pacient cu cataracta avansată.
Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la bază următoarele
competenţe profesionale:
1. Analizează noţiunile de ecologie şi igienă în interrelaţia cu sănătatea.
2. Identifică factorii care pot altera stilul de viaţă sănătos.
3. Elaborează planul de îngrijiri (Planul Nursing).
4. Pregăteşte pacientul pentru tehnici şi investigaţii.

4
 5. Aplică tehnici de îmbunătăţire continuă a calităţii serviciilor de îngrijire.
6. Monitorizează starea de sănătate.
7. Susţine pacientul în menţinerea/restaurarea calităţii vieţii.
8. Aplică intervenţii proprii şi delegate.
9. Evaluează rezultatele îngrijirilor aplicate.
10.Identifică nevoile nutriţionale de vârstă şi de stare a individului.
11.Răspunde din punct de vedere profesional, moral, legal.
Aplicarea procesului de îngrijire la pacienţi cu cataracta avansată s-a
finalizat prin analiza unui caz cu cataracta avansată pentru care s-a elaborat un
interviu. Pe baza interviului realizat s-au evidenţiat problemele de dependenţă
specifice la nivelul celor 14 nevoi fundamentale - conform principiului Virginiei
Henderson.
În final a fost elaborat planul de îngrijire la un pacient cu cataracta
avansată respectând obiectivele generale ale proiectului. Pe plan au fost
evidenţiate problemele de dependenţă, obiectivele de îngrijire, intervenţiile
autonome şi delegate aplicate precum şi evaluarea intervenţiilor aplicate.

5
 I. Îngrijirea bolnavului cu Cataracta Avansată
Obiectiv 1: Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie a
Ochiului

Analizatorul vizual, ca şi ceilalţi analizatori ai organismului, este un

sistem funcţional care, din punct de vedere morfologic şi funcţional, cuprinde
trei segmente:
- Un segment periferic sau receptor, care priveşte excitaţiile exterioare
specifice;
- Un segment de conducere, căile nervoase care conduc influxul primit de la
segmentul periferic către scoarţa cerebrală;
- Un segment central său cerebral, unde excitaţia este transformată în
senzaţie vizuală.
SEGMENTUL PERIFERIC:
Segmentul periferic constă din globul periferic şi anexele sale. Globul
ocular este o formaţiune aproape sferică, situată în partea anterioară a orbitei.
Masa globului ocular variază între 7 şi 7,5 g; volumul este de 6,5 cm3;
consistenţa fermă este dată de către tunicile globului ocular puse în tensiune de
către conţinutul intraocular. Globul ocular este format din trei straturi suprapuse,
care formează peretele lui, şi din medii transparente care sunt în interiorul
globului ocular.
Cele trei straturi sunt:
- Stratul fibros;
- Stratul vascular numit şi uvee;
- Stratul nervos, retina.

6
 În interiorul globului ocular sunt cuprinse umoarea apoasă, cristalinul şi
corpul vitros, care alcătuiesc mediile transparente, şi care, împreună cu corneea,
reprezintă sistemul optic al ochiului.
Conţinutul globului ocular:
Camera anterioară şi camera posterioară sunt umplute de umoarea apoasă,
un lichid transparent secretat de corpul ciliar. Corpul vitros este o substanţă
gelatinoasă, care ocupă spaţiul cuprins între faţa posterioară a cristalinului şi
peretele globului ocular. Volumul vitrosului reprezintă şase zecimi din volumul
globului ocular. Masa vitreană este o substanţă anhistă, coloidală, cu rare celule
migratoare. Substanţa vitrosului conţine 96,6% apă. Vitrosul optic este omogen.
Corpul vitros în totalitatea sa are un rol important în dezvoltarea şi menţinerea
formei globului ocular.
CRISTALINUL are forma unei lentile biconvexe, perfect transparentă şi
elastică, cu masa de 2-2,5g, cu diametrul de 9-10 mm, situată în plan frontal,
între iris şi corpul vitros, într-o scobitură a vitrosului numită ,,fossa pantellaris”.
Este suspendat de corpul ciliar printr-un sistem de fibre radiare foarte fine, ce
formează zonula lui Zinn, sau ligamentul suspensor. Zonula lui Zinn este un inel
membraniform, cu rol de a menţine cristalinul în poziţia sa normală şi de a-i
transmite impulsurile muşchiului ciliar.
Cristalinul are două feţe: una anterioară, alta posterioară. Fata anterioară
are raza de curbură de 10 mm., faţa posterioară are raza de curbura de 6 mm.,
astfel încât suprafaţa anterioară a cristalinului este mai puţin bombată decât cea
posterioară. Cristalinul conţine apă (65%), proteine (35%) din care unele
solubile (alfa, beta şi gama cristalin) altele insolubile (albuminoidul), fermenţi,
vitamine.
Indicele de referinţă cu vârsta, în medie este de aproximativ 22 D.
Cristalinul este constituit din următoarele straturi: capsula cristalinului sau
cristaloida, o membrană de înveliş transparentă, foarte elastică şi subţire;

7
epiteliul cristalinian anterior este format dintr-un rând de celule cubice dispuse
sub capsulă anterioară depăşind cu puţin ecuatorul cristalinian.
Fibrele cristaliniene, care iau naştere din celulele epiteliului anterior, au
forma hexagonală. Fibrele tinere sunt îngrămădite spre centrul lentilei. Fibrele
sunt dispuse în straturi concentrice. Terminaţiile anterioare ale fibrelor formează
pe suprafaţa nucleului cristalinian o sutură în formă de ,,Y” drept, denumită
sutura cristaliniană anterioară, iar terminaţiile posterioare formează o sutură sub
forma unui ,,Y” inversat. După naştere, cristalinul continuă să se dezvolte fără să
se producă o distensie a capsulei, ci o condensare a lentilei, care, progresiv,
produce o scădere a elasticităţii cristalinului şi, totodată, o diminuare treptată, cu
vârsta, a amplitudinii de acomodaţie.
Acomodaţia este proprietatea ochiului de a vedea clar un obiect, la orice
distantă între infinit şi ochi. Cristalinul nu are nervi şi este avascular. Nutriţia sa
este asigurată de către umoarea apoasă, prin intermediul capsulei, datorită unui
fenomen de difuziune şi osmoză. Orice tulburare a metabolismului cristalinian
duce la degenerescentă şi opacifierea lor. Conţinutul în calciu al cristalinului este
egal cu cel al umorii apoase. La tineri, calciul se găseşte în cantitate mică.
Tulburările de metabolism ale proteinelor şi ale lichidelor eliberează probabil
sulfaţi, fosfaţi şi carbonaţi, care sunt precipitaţii de calciu existent în cristalin,
ducând astfel la cataracta rea lui.
SEGMENTUL DE CONDUCERE:
În cavitatea craniană, după un scurt traiect, fibrele nervului optic dintr-o
parte se încrucişează parţial cu cele din partea opusă, formând chiasma optică.
Ea se găseşte situată în etajul superior al endocraniului, deasupra hipofizei. De la
chiasma pornesc bandelete optice, care înconjoară pedunculii cerebrali şi se
termină în corpii geniculaţi. Corpii geniculaţi externi sau laterali sunt situaţi sub
pulvinar, în continuarea bandeletelor optice. Conţin un număr mare de celule, cu

8
care se pun în contact fibrele nervului optic.Corpii geniculaţi laterali au structura
lamelară: lamelele albe ce alternează cu cele cenuşii.
Radiaţiile optice ale lui Gratiolet:
Reprezintă fibrele neuronilor din corpii geniculaţi externi, fiind complet
înglobate în substanţa albă a lobului temporo-occipital. Aceste fibre mielinizate
pleacă de la baza corpului geniculat extern şi se grupează în afară şi deasupra
acestuia, merg, după ce au trecut prin partea posterioară a capsulei interne, spre
aria striată a lobului occipital şi se termină în jurul scizurii calcariene.
Fasciculele radiaţiilor optice sunt mai voluminoase decât cele din bandele
teleoptice, deoarece cuprind şi un număr de fibre centrifuge.
SEGMENTUL CENTRAL SAU CEREBRAL AL
ANALIZATORULUI VIZUAL:
Segmentul central său cerebral al analizatorului vizual este situat în
scoarţa cerebrală a globului occipital, aria 17 Brodmann. Aici are loc
transformarea excitaţiei luminoase în senzaţie vizuală. La nivelul scizurii
calcariene din lobul occipital există o adevărată retină corticală. Fibrele maculare
se proiectează la nivelul polului posterior occipital. La nivelul cortexului
occipital, regiunea ocupă o suprafaţă mult mai mare decât la nivelul retinei.
Astfel, se poate considera că vederea este o funcţie aşa de complexă, încât la
realizarea ei participă creierul în totalitatea lui.
Ariile occipitale funcţionale Brodmann sunt ariile 17, 18, 19. Aria striată
17 sau aria vizuală se găseşte pe scizura calcariană şi buzele sale. Suprafaţa ariei
atinge 20-30 cm2.
VASCULARIZAŢIA GLOBULUI OCULAR:
Vascularizaţia globului ocular este asigurată de artera oftalmică, ce
provine din carotida internă. Artera oficială pătrunde în orbită prin canalul optic,
face apoi o spirală în jurul nervului optic, dând ramuri bulbare şi orbitare, înainte

9
de a pătrunde în glob, vasele bulbare se împart în două teritorii distincte,
teritoriul retinian şi cel uveal.
Teritoriul retinian este irigat de artera centrală a retinei, ramura din artera
oftalmică. Artera apare în centrul papilei nervului optic, unde se împarte într-o
ramură superioară şi una inferioară, care, apoi, se divid într-o ramură temporală
şi una nazală. Ramurile arteriale se capilarizează, formând două reţele: una
superioară, în stratul plexiform intern, alta profundă în stratul plexiform extern.
Straturile externe care conţin conurile şi bastonaşele sunt hrănite în primul
rând de reţeaua coriocapilară a coroidei prin difuziune şi numai în mică măsură
prin fuziunea limfei interstiţiale la nivelul straturilor interne ale retinei.
Coriocapilarele prezintă o reţea foarte densă şi fac parte din sistemul vascular
uveal.
Reţeaua de capilare este situată pe membrana Bruch, cu densitate maximă
în regiunea maculară. Această strânsă legătură care există între nutriţia retinei şi
a coroidei explică faptul că majoritatea proceselor patologice de la acest nivel
sunt mixte. Venele teritoriului retinian se unesc şi formează vena centrală a
retinei, care se varsă în venele oftalmice superioare.
Sistemul vascular uveal este constituit din ramuri ale arterei oftalmice:
arterele ciliare scurte posterioare, arterele ciliare lungi posterioare şi arterele
ciliare anterioare, legate între ele prin numeroase anastomoze.
Din arterele ciliare scurte posterioare se desprind 2-4 ramuri, care
formează centrul vascular al lui Haller, cu rol important în hrănirea nervului
optic.
Cele două artere ciliare lungi posterioare se îndreaptă, prin ,,lamina fusca”
către baza irisului şi realizează marele cerc arterial al irisului. Arterele ciliare
anterioare provin din ramurile musculare ale arterei oftalmice. Venele uveeii
aparţin de 2 curente: venele cilice anterioare şi venele vorticoase, care se revarsă
în venele oftalmice.Venele ciliare anterioare adună sângele din muşchiul ciliar.

10
 Venele vorticoase formează o reţea bogată în vârtejuri, în coroidă,
adunând întreg sângele uveal. Prin reţeaua vasculară a tractului uveal circulă o
cantitate considerabilă de sânge care atinge cifra de 260 ml. la om.
Această reţea bogată menţine pentru retină o temperatură constantă optimă

VASCULARIZAŢIA NERVULUI OPTIC:

Vascularizaţia nervului optic este asigurată prin ramuri ce provin din
artera oftalmică. Papila nervului optic este nutrită de către ramurile arterelor
ciliare scurte posterioare, dispuse segmentar. Artera centrală a retinei nu
participă în irigaţia papilei nervului optic.
Anastomozele în ramurile de provenienţă variată au importanţă în
declanşarea edemului papilar. Trunchiul nervos optic este nutrit de ramurile
papilare provenite din arterele ciliare posterioare scurte şi lungi, artera lacrimală.
Partea centrală a nervului optic este vascularizată de ramuri izvorâte din
artera centrală a retinei şi din ramuri piale, existând numeroase anastomoze între
ele. Sângele venos al nervului optic este adunat de venele meningiene perioptice.
VASCULARIZAŢIA CHIASMEI OPTICE:
Reţeaua arterială chiasmatică nu conţine elemente axiale.
Vascularizaţia periferică este asigurată de braţele recurente ale arterei
oftalmice, ramuri din artera cerebrală şi din ramuri mici carotidiene. Capilarele
nu merg în septurile gliale, ce sunt dispuse paralel cu fibrele nervoase din
chiasmă.
Sistemul nervos chiasmatic este drenat în sinusul coronar şi cavernos.
VASCULARIZAŢIA BANDELETELOR OPTICE ŞI A CORPULUI
GENICULAT LATERAL:
Bandeleta optică primeşte ramuri din artera coroidiană anterioară, iar
corpul geniculat lateral - din artera posterioară. Cortexul vizual este nutrit din

11
artera cerebrală posterioară, pe fata internă a emisferei, şi de artera cerebrală
mijlocie, împreună cu ramuri recurente de cerebrală posterioară, pe faţa sa
externă. Atât circulaţia arterială cât şi cea venoasă au caracter terminal.
INERVAŢIA ANALIZATORULUI VIZUAL:
Analizatorul vizual are o inervaţie senzorială, senzitivă, motorie şi
vegetativă.
Inervaţia senzorială este alcătuită din segmentul intermediar al
analizatorului optic, nervul optic şi căile optice.
Inervaţia senzitivă este asigurată de nervul trigemen, dintre acestea
primele două, oftalmic şi maxilar, contribuie la asigurarea inervaţiei senzitive a
globului ocular. Nervul oftalmic este format din unirea a trei ramuri: nazal,
frontal şi lacrimal. Ramură nazală asigură inervaţia senzitivă a sacului lacrimal,
a canaliculelor şi a jumătăţii interne a pleoapelor şi a conjunctivei.
Ramură frontală inervează tegumentele frunţii, pleoapei şi conjunctiva.
Ramură lacrimală formează mai multe ramuri palpebro-conjunctivale şi
lacrimale. Nervul maxilar inervează pleoapa inferioară şi conjunctiva respectivă.
A treia ramură a trigemenului nu contribuie la inervaţia globului ocular, în afară
de fibre senzitive, trigemenul mai conţine şi fibre vegetative care au sub
dependenţa lor o parte din vaso-motricitatea conjunctivei, corpului ciliar şi a
retinei. Trigemenul mai conţine şi fibre trofice, care au rol deosebit în troficitatea
globului ocular. Inervaţia senzitivă a globului ocular este foarte bogată, în
cornee, terminaţiile nervoase trigeminale ajung până în straturile epiteliului
anterior. Din această cauză, ultimul reflex care dispare în cazul anesteziei
generale este reflexul corneean.
Inervaţia motorie, întreaga musculatură a globului ocular este inervată de
trei nervi cranieni: nervul oculomotor extern (a Vl-a), pateticul (a IV-a) şi nervul
facial (al VII-lea). Sistemul motor al globului ocular este destinat asigurării
mobilităţii conjugate a globilor oculari, cu scopul de a recepţiona şi stabili

12
anatomic imaginea retiniană pe fovee. Fiecare nerv îşi are originea în trunchiul
cerebral.
Nervul oculomotor comun inervează muşchiul drept intern, drept superior,
dreptul inferior, oblicul mic şi ridicătorul pleoapei superioare. Nucleul său de
origine este în pedunculul cerebral. Nervul oculomotor comun pătrunde în orbită
prin fanta sfenoidală.
Nucleul oculomotor extern inervează numai muşchiul drept extern.
Nucleul său de origine este în protuberanţial. Nervul patetic este nervul motor al
oblicului mare. El are nucleul de origine în pedunculul cerebral. Fiecare nerv are
câte un nucleu de origine care alcătuieşte centrul primar sau periferic, în afara
centrilor primari mai există centrii oculomotori corticali în număr de doi: unul
anterior situat în lobul frontal, altul occipital situat în lobul occipital.
Nervul facial (a VII-a) joacă un rol important prin inervarea orbicularului
pleoapelor, a muşchiului lui Horner şi a glandei lacrimale. Nucleul facial este în
protuberanta, iar centrul său cortical se află în regiunea rolandică. Inervaţia
vegetativă a ochiului este alcătuită dintr-un sistem de fibre şi ganglioni care
leagă ochiul de centrii vegetativi cerebrali. La nivelul analizatorului vizual,
sistemul vegetativ intervine în controlul activităţii musculaturii netede a globului
ocular şi a orbitei, activităţii vasomotorii, secreţiei lacrimale. Segmentul
vegetativ al analizatorului vizual, din punct de vedere morfo-funcţional, se
împarte în centrii corticali şi periferici. Centrii corticali ai activităţii vegetative se
situează în sistemul cortical limbic şi în hipotalamus. Elementele periferice sunt
reprezentate de fibrele aferente şi de cele eferente, şi ganglioni simpatici şi
parasimpatici. Fibrele aferente simpatice îşi au neuronii de origine în ganglionii
spinali, iar pentru cele parasimpatice neuronii se găsesc de-a lungul nervilor
periferici. Fibrele parasimpatice ajung la ochi prin intermediul oculomotorului
comun şi facialului. Fibrele motorii care vin prin oculomotorul comun îşi au
originea în nucleul Edinger-Westphal situat în apropierea nucleului acestui nerv.

13
Pe calea simpaticului vin la ochi fibre vaso-motorii, fibre secretoare pentru
glandele pleoapei şi ale conjunctivei, fibre lacrimale, fibre dilatatoare ale pupilei,
care inervează muşchii netezi polpebrali şi orbitali. Pe calea parasimpaticului
ocular vin prin oculomotorul comun fibre iridoconstrictoare şi fibre care
acţionează asupra muşchiului ciliar, pentru secreţia lacrimală curentă.

Obiectiv 2 : Prezentarea generală a bolii Cataracta Avansată

a) Definiţie:
Cataracta este o boală care atacă ochiul și se manifestă prin opacifierea
cristalinului sau a capsulei lui. Cataracta este o peliculă fină opacă apărută la
nivelul cristalinului, care blochează pasajul fasciculului luminos către retina
(componenta nervoasă a globului ocular la nivelul căreia se formează imaginea),
cauzând tulburări de vedere.
Este important ca părinţii să observe diferitele tulburări vizuale în rândul
copiilor pentru identificarea precoce a cataractei (cataracta juvenilă) sau a altei
patologii oftalmologice.
b) Clasificare:
Se clasifică în mai multe categorii:
- Congenitală - este consecinţa unui proces patologic intrauterin. Are
diferite forme: zonală, capsulară anterioară, capsulară posterioară și
nucleară, dar nu progresează. Se poate trata prin secționarea unei porțiuni
a irisului și a capsulei cristaliniene.
- Senilă - apare în urma tulburării nutriției cristalinului la unele persoane
trecute de vârsta de 50 de ani, cel mai des din cauza diabetului zaharat. Se
caracterizează prin schimbarea treptată a culorii pupilei în alb-cenușiu,
scăderea progresivă a vederii și, uneori, prin dublarea sau deformarea

14
 imaginii. Poate fi evitată prin extragerea cristalinului și înlocuirea lui cu o
lentilă biconvexă de 10 dioptrii sau prin folosirea ochelarilor.
- Traumatică - reprezintă o urmare a lezării capsulei cristaliniene prin
lovituri.
- Complicată - este consecința unor boli intraoculare (iridociclită, glaucom
ș.a.).
- Radiativă - este rezultatul expunerii la radiații ionizante (neutroni, raze
Roentgen).

c) Cauze:
Cataracta apare datorită opacifierii cristalinului (lentila globului ocular).
Anumiţi factori predispun la apariţia bolii şi anume:
- Vârsta înaintată, îmbătrânirea (cataracta senila);
- Expunerea excesivă la raze ultraviolete (UV), şi anume, lumina naturală,
expunerea artificială (saloane pentru bronzat artificial);
- Diabetul zaharat, în special diabetul decompensat (cu valori mari ale
glicemiei);
- Alte boli oftalmologice: glaucomul (creşterea presiunii intraoculare),
uveita cronică, retinita pigmentară (boala degenerativă a celulelor cu
bastonaşe şi conuri de la nivelul retinei) sau dezlipirea de retină;
- Tratamentul cronic cu corticosteroizi (medicamente antiinflamatorii
puternice) - expunerea frecventa sau tratamentul cu raze X;
- Agregarea familială (factorii genetici), unele persoane moştenesc o
anumită predispoziţie pentru apariţia cataractei;
- Vitrectomia (îndepărtarea lichidului din interiorul globului ocular), în
special în rândul persoanelor de peste 50 de ani. Studiile arată că peste
80% dintre persoanele care suferă o vitrectomie, dezvolta şi cataracta în
intervalul 6 luni şi 3 ani de la intervenţia iniţială;

15
 - Leziunile oculare, o cauză mai rară de cataractă, întâlnită mai ales în
rândul copiilor.

d) Factori de risc:
Factorii de risc includ:
- Vârsta înaintată;
- Etnia, cu un risc crescut în rândul nativilor americani şi afro-americani;
- Sexul feminin, cu toate că acest lucru nu este dovedit pentru toate tipurile
de cataractă; - istoricul familial (factorii genetici), în special în cazul
persoanelor care suferă şi de alte boli ereditare. Acestea au un risc de a
dezvolta boala de până la 50%. Dintre bolile ereditare care asociază
cataractă, amintim: distrofia miotonica (cea mai frecventă distrofie
musculară a adultului) şi galactozemia (boală rară, cu afectarea
metabolismului galactozei);
- Culoarea irisului, dintr-un motiv necunoscut, predispune la cataracta în
cazul persoanelor cu ochi căprui închis sau negru.
Unele boli cronice pot creşte riscul apariţiei cataractei. Dintre acestea
reamintim pe cele mai importante:
- Diabetul zaharat. Pacienţii cu diabet zaharat au un risc crescut de apariţiei
a cataractei, prin leziuni apărute la nivelul cristalinului ca rezultat al
hiperglicemiei cronice (nivel crescut al glucozei în sânge);
- Glaucomul. Anumite medicamente folosite în tratamentul glaucomului
cresc riscul apariţiei cataractei. Tratamentul chirurgical al glaucomului
poate, de asemenea, să crească riscul de apariţie al cataractei;
- Hipertensiunea arterială. Exista o legătură între hipertensiunea arterială şi
apariţia cataractei fără a cunoaşte însă mecanismul fiziopatologic exact.
Alţi factori de risc:

16
 - Fumatul. Fumătorii au un risc mai mare de a face cataractă, datorită
faptului că fumul afectează cristalinul prin radicalii liberi şi diferitele
substanţe toxice eliberate în timpul fumatului. Radicalii liberi pot afecta
orice tip celular, inclusiv celulele cristalinului;
- Infecţiile apărute pe parcursul sarcinii pot afecta fătul, astfel ca rubeola
sau varicela pot cauza cataracta după naştere;
- Lumina ultravioletă (UV), în special tipul B (UVB), pot cauza cataractă.
Studiile au arătat ca o expunere îndelungată accidentală sau profesională
la UVB cauzează cataracta după un anumit interval de timp;
- Alcoolul, în special consumul cronic, a fost definit de diferite studii că
poate cauza cataractă;
- Corticoterapia îndelungată (medicamente cu efect antiinflamator
puternic), folosite în mod special în cazul pacienţilor cu boli imune, astm
bronşic sau emfizem pulmonar (în ultimele 2 boli se foloseşte
corticoterapia inhalatorie);
- Hipertrigliceridemia (nivel crescut al trigliceridelor în sânge) cu
depunerea acestora în vasele sanghine mici, poate agrava cataractă.
Anumite simptome pot semnala agravarea cataractei sau apariţia unor
complicaţii grave:
- Durere oculară severă;
- Vedere dubla sau pierderea bruscă a vederii (amauroza fugace).
Este necesar consultul oftalmologic în următoarele situaţii:
- Necesitatea schimbării frecvente a lentilelor pentru ochelari;
- Vedere dubla, înceţoşată, apăruta treptat;
- Vedere îngreunată în timpul zilei datorată fotofobiei (sensibilitate
accentuată la lumină);
- Şofat îngreunat pe timpul nopţii datorită sensibilităţii crescute la luminile
din trafic;

17
 - Tulburări vizuale care afectează activităţile zilnice.
În cazul adulţilor care suferă de cataracta este recomandat un control
oftalmologic la un anumit interval de timp specificat de medicul de familie.

e) Simptome:
În cele mai multe cazuri cataracta cauzează anumite tulburări vizuale,
dintre care amintim: vedere înceţoşată, greoaie, neclară; fotofobie (nu suportă
lumina), fie cea naturală sau artificială. Şofatul este de asemenea îngreunat
datorită disconfortului vizual cauzat de lumina farurilor din trafic; necesitatea
schimbării relativ frecvenţă a lentilelor de la ochelari; vedere dubla; dificultăţi în
desfăşurarea activităţilor zilnice, datorate tulburărilor vizuale.
Este important ca părinţii să observe diferitele tulburări vizuale în rândul
copiilor pentru identificarea precoce a cataractei (cataracta juvenilă) sau a altei
patologii oftalmologice.

f) Consult de specialitate:
Diagnosticul de cataractă, în special în stadiile incipiente, nu necesită un
tratament medicamentos sau chirurgical, fiind suficientă doar o urmărire atentă a
evoluţiei bolii. Tulburările vizuale accentuate, care influenţează activităţile
zilnice şi predispun la diferite accidente, necesita un tratament chirurgical.
Problemele de vedere pot fi evaluate de:
- Oftalmolog;
- Optometrist;
- Asistent medical;
- Medicul de familie;
- Medic generalist;
- Pediatru.

18
 Cu toate că tulburările vizuale pot fi evaluate de mai multe persoane care
lucrează în domeniul medical, doar medicul oftalmolog poate trata cataractă.

g) Investigaţii:
Diagnosticul cataractei se bazează pe istoricul medical şi examenul clinic.
Cel din urmă are scopul de a elimina alte patologii posibile, care ar putea cauza
tulburările vizuale şi pentru a confirma diagnosticul de cataractă. În cazul unor
tulburări vizuale care nu pot fi corectate chirurgical, oftalmologul trebuie să
efectueze un examen oftalmologic amănunţit pentru a evalua calitatea văzului
remanent şi totodată calitatea vieţii.

h) Diagnostic:
Nu este necesar un test screening (test efectuat în masă pentru detectarea
precoce a unei boli) pentru detectarea cataractei, deoarece majoritatea adulţilor
care au cataracta se prezintă chiar la primele simptome pentru efectuarea unui
consult oftalmologic. Totuşi, părinţii cu copii care manifesta diferite tulburări
vizuale, trebuie să apeleze la medicul oftalmolog pentru a confirma sau infirma
diagnosticul de cataractă.

i) Tratament:
Intervenţia chirurgicală este singura metodă folosită în mod curent pentru
a trata simptomele cauzate de cataractă. Aceasta constă în îndepărtarea
cristalinului (lentila naturală a globului ocular), deteriorat de cataractă. În mod
normal cristalinul are rolul de a focaliza fasciculul luminos care trece apoi prin
celelalte componente ale ochiului pentru a ajunge la retina, unde se formează
imaginea. Cristalinul poate fi înlocuit cu o piesă asemănătoare artificială, numit

19
implant intraocular sau în locul acesteia poate fi folosită o lentilă de contact cu
funcţie identică.
Intervenţia chirurgicală nu este necesară decât după câteva luni sau ani de
la debutul bolii. În tot acest timp pacienţii îşi corectează acest viciu de refracţie
cu ajutorul ochelarilor sau lentilelor de contact speciale. Tratamentul cataractei
juvenile depinde de felul în care aceasta interfera în dezvoltarea normală a
simţului vizual. În unele cazuri, intervenţia chirurgicală în rândul persoanelor cu
cataracta este necesară pentru o altă patologie oftalmologică asociată, precum
retinopatia diabetică sau degenerescenta maculară. De asemenea, în unele cazuri
cataracta trebuie îndepărtată de un oftalmolog specializat în tratamentul bolilor
de retină şi a nervului optic.
Deseori, exista o concepţie greşită în legătură cu cataractă, astfel că în
ultimii ani s-au desfăşurat mai multe campanii de informare a persoanelor cu
cataractă. Este important să se ştie că tratamentul chirurgical este necesar doar în
cazul în care tulburările vizuale sunt grave şi influenţează desfăşurarea normală
a activităţilor cotidiene. Datorită fricii de a nu-şi pierde în totalitate vederea, unii
pacienţi mai în vârstă doresc efectuarea intervenţiei chirurgicale cu toate că
rezultatul examenului oftalmologic nu recomandă acest lucru şi viciul poate fi
corectat prin purtarea ochelarilor sau a lentilelor speciale. În aceste cazuri nu
este justificat riscul unei intervenţii chirurgicale (mai mare la pacienţii vârstnici,
care pot asocia şi alte boli). Pacientul cu cataracta este singurul care decide dacă
simptomele bolii sunt suficient de grave şi afectează viaţa personală în aşa fel
încât este necesar tratamentul chirurgical.

j) Evoluţie:
Cataracta poate rămâne uşoară şi poate trece deseori chiar neobservată.
Majoritatea cazurilor de cataracta nu provoacă tulburări vizuale grave şi astfel nu
necesită îndepărtare chirurgicală.

20
 În unele cazuri însă disconfortul vizual exacerbat şi evoluţia cronică pot
cauza:
- Cataracta severă, cu tulburări vizuale severe care influenţează activităţile
cotidiene (şofatul, cititul, etc.);
- Cecitatea este o complicaţie rară. Intervenţia chirurgicală se realizează de
obicei înaintea apariţiei unei complicaţii atât de grave;
- Glaucomul;
- Progresia bolii este legată de opacifierea gradată a cristalinului. Când
acesta devine opac în totalitate, are indicaţie de tratament chirurgical;
- Cataracta copiilor (juvenilă) este rară, însă extrem de severă. În cazul în
care cristalinul opacifiat opreşte lumina către retina, centrul nervos vizual
(situat în lobul occipital), nu se mai dezvoltă normal, cauzând ambliopie
(vedere proastă) care persistă şi după tratamentul chirurgical de corectare
a cataractei.

21
 Obiectiv 3:Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în
îngrijirea bolnavului cu Cataracta Avansata

Relaţia dintre cadrele medicale şi pacient nu trebuie să fie una pur

formală, ea trebuie să se transforme într-un parteneriat.
Responsabilitatea fundamentală a ASISTENTEI MEDICALE are patru
puncte cardinale:
1) Să promoveze sănătatea;
2) Să prevină boala;
3) Să reinstaureze sănătatea;
4) Să aline suferinţa.
Sănătatea omului nu este numai lipsa simptomelor de boala, ci şi expresia
unei rezerve de energie care să-i permită a trece prin situaţii de boala sau criză,
fără urmari. Sănătatea este acea stare complexă de bine general, fizic, mental şi
social.
Prin sănătate se înţelege starea unui organism la care funcţionarea tuturor
organelor se face în mod normal şi regulat. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a
definit sănătatea ca „o completă bunăstare fizică, mentală şi sociaă, care nu
constă numai în absenţa bolii şi a infirmităţii”. Această definiţie are meritul de a
sublinia interacţiunea dinamică şi interdependentă dintre cele trei componente
ale sănătăţii („triunghiul sănătate”): dimensiunea biologică (dezvoltarea
somatică armonioasă, integritatea structurală şi buna funcţionare a diferitelor
organe şi sisteme), dimensiunea psihologică (echilibru psihic, capacitatea de a
percepe realitatea în mod adect) şi dimensiunea socială (adaptarea în familie şi
societate, aptitudinea de a sili relaţii interpersonale armonioase). În opinia

22
comună, a fi sănătos înseamnă a te simti bine, a avea un organism echilibrat din
punct de vedere fizic şi psihic. Sănătatea mai poate fi definită ca starea în care
omul nu este constient de funcţionarea organismului.
După părerea poetului francez PAUL VALERY (1871-l945), „sănătatea
este starea în care funcţiile necesare se îndeplinesc insensibil sau cu placere”.
Dupa TUDOR MUSATESCU (1903-l970), dramaturg şi umanist roman,
„Viaţa are o durată calculată riguros matematic. Începe cu prima respiraţie şi se
termină cu ultima suflare indiscutabil, sănătatea reprezintă darul cel mai
important şi în acelaşi timp cel mai util al omului. A fi sănătos, a trai mai mult şi
a trai mai bine, au fost dorinţele pe care oamenii şi le-au asezat întotdeauna la
temelia destinului lor. Poetul latin MARTIAL (40-l04) în Epigrame spunea:
„Non est vivere, sed iere, vita”. (Nu-i totul să traieşti, ci să fii sănătos). Dacă
scădem - spune poetul - din zilele noastre timpul consumat de tristeţi grave şi
dureri chinuitoare, ajungem dintr-un salt de la copilarie la bătrâneţe. Deviza lui
Juvenal (60-l40), poet satiric român, „Mens sana în corpore sano” (O minte
sănătoasă într-un corp sănătos) ne spune ca omul cu aderat înţelept nu cere
cerului decât „sănătatea spiritului împreună cu sănătatea corpului”. Dar nimeni
nu este perfect sănătos. Nici cel mai exhaustiv (complet) examen medical nu
poate garanta o sănătate perfectă şi o receptivitate nulă a organismului faţă de
boală.
Orice om ştie din experienţa ce este boala. Cu toate acestea, încercarea de
a formula o definiţie a bolii este greu de făcut, sănătatea şi boala sunt două
concepte corelative, care nu pot fi definite decât simultan şi niciodata unul fără
altul. Dacă nu ne mulţumim cu constatarea că a fi bolnav înseamnă a nu fi
sănătos, definim boala ca o deviere de la starea de sănătate, datorită unor
modificări ale mediului intern sau acţiunii unor agenţi din mediul extern. În felul
acesta locul unei boli, compus din diferite simptome, este expresia consecinţelor
imediate ale leziunilor produse în totalitatea reacţiilor declanşate în vederea

23
apărării organismului. După medicul şi endocrinologul român ŞTEFAN MINCU
(1903-l997), boala este „o formă particulară de existenţă a materiei vii,
caracterizată prin apariţia unui produs patologic care tulbură unitatea parţilor în
organism şi a organismului cu mediul, urmată de scăderea, creşterea sau vicierea
schimburilor metabolice şi delimitarea sau dispariţia libertăţii şi capacităţii de
muncă”.
Omul este permanent înconjurat de agenţi sau fenomene producătoare de
boală. Prin ele însele, aceste fenomene producatoare de boală sunt nedăunatoare,
atăta timp cât nu are loc o interacţiune a lor cu omul. De exemplu, drogurile,
alcoolul, ţigarile ca atare nu sunt periculoase, până când omul nu începe să le
folosească.
Să apelăm în mod profilactic la ajutorul medicului, pentru ca se ştie că
mai uşor previi o boală, decât o vindeci: să mergem deci la medic nu numai când
suntem bolnavi, ci periodic, în plină stare de sănătate. Un vechi proverb chinez
spune: „Omul înţelept previne bolile, nu le tratează”. Orice măsură (igieno-
dietetică, farmacologică), menită să prelungească viaţa,va fi eficientă dacă se ia
în perioada premergatoare instalării semnelor de îmbătrânire.
Baza pentru învingerea bolii este încrederea reciprocă dintre medic şi
bolnav, stabilirea unor relaţii de luptători solidari împotriva bolii, în sprijinul
sănătăţii.
Ceea ce trebuie facut pentru vindecarea bolnavului reprezintă totdeauna o
retetă individuală. Medicina generală este medicina bolnavului şi nu a bolii.
Medicina trebuie să se adreseze persoanei şi nu unui corp viu. Numai
cunoaşterea profundă a personalităţii bolnavului, a contextului său socio-
cultural, poate asigura succesul actului medical terapeutic sau recuperator,
integrarea socio-profesională a acestuia.
Scopul medicinii contemporane este promorea sănătăţii. Activitatea de
informare şi educare sanitară a publicului trebuie să incite oamenii să dorească

24
sănătatea, să caute mijloacele pentru a o obţine şi pentru a o păstra. Fluxul
informaţional difuzat prin intermediul diferitelor forme de mas-media a ridicat
nivelul de înţelegere asupra bolilor, asupra mijloacelor terapeutice de ameliorare
şi vindecare şi a dus la creşterea exigentelor faţă de problemele de sănătate
individuală şi comunitară.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (O.M.S.) consideră educaţia sanitară
„arma cea mai puternică a sănătăţii publice”. Educaţia sanitară urmăreşte nu
numai prevenirea şi promorea sănătăţii în prezent, ci şi pregatirea omului, sub
raportul sănătăţii, de-a lungul întregii vieţi, pentru a se putea adapta neîncetat
permanentelor mutaţii care au loc în viaţă, pentru a fi înarmat împotriva
agresiunilor biologice şi emoţionale ale mediului care se ivesc în procesul
evolutiv al vieţii. Educaţia este, în ultima instanţă, parghia care contribuie la
menţinerea şi promorea sănătăţii, - „Educaţia sanitară singură, spunea marele
nostru istoric, NICOLAE IORGA (1871-l940), ar face mai mult decât toate
spitalele împreună”.

Fisatehica 1.
MĂSURAREA TEMPERATURII:
Materiale necesare: termometrul maximal individual, casoleta mică, cu
tampoane de vată şi comprese de tifon nesteriîe, prosop individual, săpun sau
detergenţi, pahar cu soluţii de cloramină, sticla cu ulei de vaselină, sticla cu
alcool medicinal, tava.
Se pregătesc materialele necesare, se verifică integritatea termometrului şi
funcţionalitatea lui, se şterge termometrul cu soluţie dezinfectantă.Se anunţă
bolnavul, se aşează în decubit dorsal, confortabil, cu capul pe pernă, se ridică
braţul bolnavului şi se şterge bine axila.
Termometrul se tine ca un creion, se aşează cu rezervorul de mercur în
centrul axilei, apoi se apropie braţul bolnavei de torace. Se menţine termometrul,

25
timp de 10 minute, apoi se scoate din axila bolnavului şi se aşează pe tăviţa
renală. Se şterge termometrul cu o compresă uscată şi se citeşte gradaţia.
După citirea temperaturii, termometrul se introduce în soluţie
dezinfectantă. Se notează valoarea temperaturii în foaia de temperatură, cu
culoare albastră.
Fisatehnica 2.
MĂSURAREA RESPIRAŢIEI:
Materiale necesare: foaia de temperatură, ceas şi stilou cu cerneală de
culoare verde.
Se pregătesc materialele necesare, se aşează bolnavul în decubit dorsal.
Nu se va anunţa bolnavul; se preferă perioada de somn.
Se numără frecvenţa mişcării respiratorii, prin palpare. Se aşează mâna
uşor, cu faţa palmară pe toracele bolnavului şi se numără respiraţiile timp de un
minut.

Fisatehnica 3.
SPĂLĂTURĂ CONJUNCTIVALĂ
Este o tehnica de uz curent care constă în irigarea mucoasei conjunctivale
cu un lichid neutru, neutralizat sau antiseptic în scopul îndepărtării de pe
suprafaţa conjunctivitei a unor corpi străini, substanţe caustic, secreţii anormale.
Indicaţii:
- Îndepărtarea corpilor străini conjunctivali sub formă de pulberi, particole
fizice sau neutre;
- În arsurile chimice conjunctivale cu baze sau acizi tari;
- Conjunctivele microbiene cu secreţii abundente.
Material necesare:
- Recipient sau vas special numit undină, ce consta dintr – un balon de
sticla cu un cioc alungit. La fel de bine se poate folos iş şi un ceainic mic.

26
 Lichidul de spălătură:
- Acid boric 3%;
- Ser fiziologic;
- Oxicianat de Hg 1/5000;
- Apă bicarbonatată 22‰;
- Tăviţă renală;
- Prosop curat.
Execţie:
Se pregătesc materialeleşi instrumentele necesare. Se transport materialele
langă bolnav.

Fisatehnica 4.
INSTILAŢIA:
Reprezintă tehnica de administrare a soluţiilor medicamentoase pe o
mucoasă sau un organ cavitar.
Materiale necesare: pipetă, tampoane, comprese sterile, material de
protecţie - prosop; soluţie medicamentoasă - tăviţă renală.
Pacientul se informează, este instruit cum să se comporte în timpul şi după
instalaţie. Se aşează în decubit dorsal, sau poziţie şezând, cu capul în extensie.
Asistenta se spală pe mâini, aspiră soluţia medicamentoasă în pipetă, pune
în evidenţă cavitatea conjunctivală - prin tracţiunea în jos a pleoapei inferioare,
cu policele mâinii stângi. Instilează numărul de picături recomandate de medic,
se şterge cu o compresă sterilă excesul de soluţie.

27
 Obiectiv 4: Procesul de îngrijire al unuipacient cu
CataractaAvansata

Interviul (culegerea datelor):

1) Date generale:
Iniţiale: S.N;
Vârsta: 55 ani;
Sex: M;
Starea civilă: căsătorit;
Nr.copii: 2;
Religie: ortodoxă;
Naţionalitate: română;
Limbă vorbită: română;
Domiciliu: -;
Ocupaţia: casnic;
Loc de muncă: -;
Data internării: 19.01.2016;
Diagnosticul la internare: CATARACTA AVANSATĂ, HTA
STADIUL II;
Greutate: 75 kg;
Înălţime: 1.71 cm;
Semne particulare: nu există.

2) Obişnuinţe de viaţă:

28
 Consumator de: Alcool-ocazional; Cafea – da; Tutun-un pachet/zi;
Drog–nu;
Alergii cunoscute: neagă.

3) Probleme de sănătate:
Antecedente medicale personale:
- Ulcer gastric 2003;
- HTA stadiul II 2008.
Antecedente heredocolaterale: fără importanţă patologică.
Motivele internării actuale: scăderea acuritatii vizuale la O.D;
Istoricul stării actuale: boala actuală a debutat în urmă cu 2 ani
accentuând progresiv. Pacientul se internează pentru investigaţii şi tratament de
specialitate.
4) Examenul clinic general:
Tegumente şi mucoase: normal colorate;
Greutate: 75 kg;
Înălţime: 1.71 cm;
Ţesut celular subcutanat: ţesut celular slab reprezentat.
Sistem ganglionar şi limfatic: nepalpabil, nedureros.
Aparat locomotor: integru fără alte particularităţi.
Aparat respirator: respiraţii în limite normale 17 r/min.
Aparat cardio-vascular: arie pricordiala de aspect normal TA – 170/70
mmHg, P – 82 b/min.
Aparat digestiv: tranzit intestinal prezent, eliminări în limite fiziologice.
Aparat uro-genital: loje renale libere, nedureroase, micţiuni fiziologice.
Sistem nervos şi organe de simţ: orientat temporo-spaţial.
5) Investigaţii:
a. Examenul funcţional al ochiului:

29
 Acuitatea vizuală:
- OS = p.1.;
- OD = p.0.5.
Percepţie şi protecţie luminoasă:
- OS = bună;
- OD = bună.
Reacţie pupilară: la lumina – prezenţă.
Dimensiuni pupilare:
- OS = 3 mm orizontal, 5 mm vertical;
- OD = 3 mm.
Tensiunea interoculară:
- OS = 6 / 5,5 g;
- OD = 6 / 5,5 g mobilitate ocular normal.
Examen oftalmologic:
- F.O.D – uşor tulbure;
- F.O.S – nu se luminează.
6) Tratament:
Tratament medicamentos:
- Ederen 2tb / zi;
- Viplex 3 dj / zi;
- Algocalmin 3fl / zi;
- Ampicilina 1fl / zi;
- Romergan 2 / zi;
- Atropina 2% 3 pic / zi;
- Xilina 2%; 1fl.

30
 Nevoile fundamentale după V. Henderson

Nevoile Manifestări de Manifestări de Surse de dificultate

fundamentale independenţă dependenţă
1.A respira şi a -R – 16/min. -TA – 160/80 -HTA stadiul II.
avea o bună -Arie pulmonară mmHg -Mediul spitalicesc.
circulaţie. de aspect normal. -P – 82 b/min.
-Arie precordiala
în limite normale.
2.A bea şi a -independent în - alimentaţie -procesul bolii;
mânca. satisfacerea inadecvată -preocupare pentru
nevoii. calitativ şi prognostic.
cantitativ.
3. A urină - în limite normale
elimina 1400 ml/24 h.
scaun -prezent 2/zi.

4.A se mişca şi - risc de accidente; - cataractă

a-şi menţine o -risc de alterare a avansată.
bună postură stării generale.
5.A dormi a se - independentă în - -
odihni satisfacerea
nevoii.
6.A se imbrăca -imposibilitate de - acuitate vizuală -procesul bolii.
şi a dezbrăca a se îmbrăca şi scăzută.
dezbrăca.

7.A fi curat, -igienă în limite

îngrijit şi a-şi normale. - -

31
proteja
tegumentele
8.A-şi menţine - curba termică în -stare
temperatura în limite normale. satisfacatoare. -
limite normale
9.A evita - risc de -procesul bolii. -risc de cronicizare;
pericolele complicaţii şi -risc de
infecţii manifestarinosocomiale.
nosocomiale.

10.A comunica - comunicare -preocupare pentru - retragere în sine;

ineficientă la nivel prognostic. -usoară anxietate.
afectiv.
11.A se ocupa - - -
de propria
realizare
12.A se recrea - dificultate de a -teama de -cataracta avansată.
efectua activităţi accidente.
recreative.
13.A invăţa să-şi - cunoştinţe -lipsa surselor de - deficit de cunoştinţe.
păstreze insuficiente despre informare.
sănătatea boala, intervenţia
chirurgicală,
evoluţie,
prognostic.

14.A acţiona -actionează după

conform credinţele şi - -
credinţelor şi valorile sale
valorilor sale

32
 Planul de îngrijire al pacientului cu Cataractă Avansată

Probleme de Obiectivele de Evaluarea

Dată Intervenții aplicate
îngrijire îngrijire îngrijirilor
19.01.2016 -risc de complicaţii şi -pacientul să -asigur pacientului -in urma
infecţii nosocomiale.
prezinte risc microclimat intervenţiilor
minim în a corespunzător, salon cu rol propriu
dezvolta aerisit, pat pacientul nu a
complicaţii şi confortabil, lenjerie prezentat
infecţii curată; complicaţii şi
nosocomiale -schimb lenjeria de infecţii
pe toată durata corp şi de pat ori de nosocomiale
spitalizării. câte ori este nevoie; pe toată
-izolez pacientul de durata
restul pacienţilor cu spitalizării.
potenţial infecţios;
-respect regulile de
asepsie şi antisepsie
în efectuarea oricărei
tehnici;
-furnizez informaţii
pacientului asupra
îngrijirilor

33
 programate;
-supraveghez în
permanenţă funcţiile
vitale şi le notez în
-vulnerabilitate faţă F.O.
de pericole. -pacinetul să -în urma
nu prezinte intervenţiilor
vulnerabilitate cu rol propriu
faţă de -familiarizez pacientul nu
pericole pe pacientul cu echipa mai prezintă
toată durata medicală şi îl asigur vulnerabilitate
spitalizării. că aceasta îi stă la faţă de
dispoziţie şi poate pericole pe
apela cu încredere la toată durata
ea; spitalizării.
-discut cu familia să-
i fie alături şi să-i
ofere sprijin fizic şi
psihic pentru a evita
eventualele
accidentări;
-ajut pacientul ori de
câte ori are nevoie;
-îi recomand repaus
la pat pentru a evita
eventualele
accidentări;
-recomand

34
 pacientului să
audieze unele
emisiuni radio pentru
ocuparea timpului;
-supraveghez în
permanenţă
pacientul.

20.01.2016 - -pacientul să -creez un mediu -în urma

comunicareineficientă comunice calm, relaxat, că intervenţiilor
la nivelafectiv. eficient cu pacientul să-şi proprii dar şi
echipa împărtăşească delegate
medicală şi sentimentele şi pacientul a
familia pe temerile; comunicat
toată durata eficient cu
-încurajez pacientul
spitalizării. echipa
şi îl asigur că se afla
medicală şi
pe mâna celor mai
familia pe
buni profesionişti;
toată durata
liniştesc pacientul cu spitalizării.
privire la starea sa, în
asigur că îşi va
recăpăta vederea în
ce-l mai scurt timp;

35
 -prezint pacientului
cazuri asemănătoare
cu evoluţie
favorabilă;

-comunic în
permanentă cu
pacientul pentru a se
obişnui cu temenii
medicali despre
boala şi tratament;

-recoltez sânge
pentru analize sub
-risc de accidente. -pacientul să -în urma
perfectă asepsie şi
accepte apoi le duc la intervenţiilor
ajutorul celor laborator. proprii
din jur şi să nu pacientul a
prezinte risc prezentat risc
-asigur pacientului
de accidentare minim de
microclimat
pe toată durata accidentare
corespunzător, salon
spitalizării. preoperator şi
aerisit, pat
pe toată
confortabil, lenjerie
durata
curată;
spitalizării.
-ofer pacientului
lămuriri cu privire la
întrebările şi
neliniştile pe care le
manifestă cu privire

36
 la prognosticul bolii,
la intervenţia
chirurgicală;

-asigur pacientului
suport psihic pentru
a depăşi sentimentul
de incompetenţă;

-discut cu familia ca
să-i ofere sprijin
fizic, psihic şi moral
de câte ori este
necesar;

-familiarizez
pacientul în legătură
cu echipa de îngrijire
cu topografia
camerelor şi a
spaţiilor din jur,
grupul sanitar şi
modul în care sunt
aşezate obiectele şi
mobilierul în salon;

-rog familia să-l

ajute în tot ceea ce
face pentru a evita
accidentările;

37
 -ajut pacientul în
efectuarea băii
generale.
21.01.2016 -insomnie. - pacientul să- -asigur pacientului -în urma
şi diminueze microclimat intervenţiilor
frică şi să corespunzător: salon atât cu rol
prezinte un aerisit, pat propriu dar şi
somn atât confortabil, lenjerie delegat
calitativ cât şi curată; pacientul şi-a
cantitativ pe diminuat
-asigur o stare de
toată durata insomnia şi a
bine pacientului prin
spitalizării. prezentat un
conversaţii libere;
somn atât
-stabilesc cu calitativ cât şi
pacientul un program cantitativ
somn-odihnă; conform

liniştesc pacientul şi nevoilor sale.

îl asigur că
intervenţia
chirurgicală îl va
face să-şi recapete
vederea;
-în urma
-regim alimentar
-administrez intervenţiilor
impus. -pacientul să
medicaţia prescrisă atât cu rol
înţeleagă
de medic. propriu dar şi
importanţa
delegat
regimului -apreciez gradul de
pacientul a
alimentar şi să cunoaştere a

38
îl respecte cât pacientului cu privire înţeles
timp va fi la regimul alimentar importanţa
necesar. pe care trebuie să-l regimului
adopte, diagnosticul, alimentar şi la
tehnica medicală respectat cât a
propusă, experienţe fost necesar.
din trecut legate de
spitalizare;

-explic necesitatea
respectării regimului
alimentar pentru
reuşita intervenţiei
chirurgicale;

-informez pacientul
în legătură cu golirea
vezicii şi cu clismă
evacuatoare;

-administrez
medicaţia prescrisă
de medic: Ederen,
Romergan,
Durcolax;

-la indicaţia
medicului am instilat
picături de
ampicilina pentru a

39
 reduce bacteriile
conjunctivitei.

22.01.2016 -durere. -pacientul să -observ -în urma

nu mai comportamentul intervenţiilor
prezinte dureri bolnavului, gradul de cu rol propriu
în decurs de 4 agitaţie, nelinişte; dar şi delegate
ore. pacientul şi-a
-apreciez localizarea
diminuat
durerii, severitatea ei
durerea.
pe o scară de la 1 la
10;

-recunosc factorii
care pot cauza
creşterea durerii că
anxietate, frică;

-accept durerea
descrisă de pacient
şi-l asigur că nu este
singur;

-observ eventualii
factori care ar putea
cauza durerea:
zgomote,
temperatură şi

40
 lumina puternică;

-distrag atenţia prin

exerciţii de relaxare
şi audiere a unor
emisiuni radio
preferate;

-liniştesc şi încurajez
pacientul spunându-i
că ce a fost mai greu
a trecut;

-caut cu pacientul să
identific căi de
control a durerii şi
explorăm diverse
metode folosind
cuvinte de încurajare
şi termeni pozitivi;

-încurajez familia să
fie alături de el şi o
informez despre
evoluţia bolii;

-explic pacientului că
această durere nu
este un semn al
agravării situaţiei ci

41
 este ceva normal;

-administrez
medicaţia prescrisă
de medic:
Algocalmin 3 fl/zi,
-risc de complicaţii şi -în urma
Viplex 3 tb/zi,
infecţii nosocomiale. -pacientul să intervenţiilor
Diazepam 1tb/seara;
nu prezinte cu rol propriu
risc de -la indicaţia pacientul a
complicaţii şi medicului ofer prezentat risc
infecţii îngrijiri la nivelul minim de a
nosocomiale ochiului: dezvolta
pe toată durata Cluramfenicol 3 pic., complicaţii şi
spitalizării. Ampicilina 1 fl infecţi
dizolvat în 10 ml ser nosocomiale
fiziologic. pe toată
durata
spitalizării.
-asigur pacientului
microclimat
corespunzător: salon
aerisit, pat
confortabil, lenjerie
curată;

-schimb lenjeria de
pat şi de corp ori de
câte ori este nevoie;

42
 -izolez pacientul de
restul bolnavilor cu
potenţial infecţios;

-respect regulile de
asepsie şi antisepsie
în efectuarea oricărei
îngrijiri;

-folosesc tehnici
aseptice la instilaţiile
ochiului: mă spăl pe
mâini cu apă şi săpun
înainte de aplicarea
pansamentului;

-apreciez potenţialul
de infecţie, observ
marginea intervenţiei
chirurgicale pentru
eventuale acumulări
de secreţii purulente;

menţin curata şi
uscată incizia;

-monitorizez
temperatura la
fiecare 4 ore şi o
notez în F.O;

43
 -incurajez activităţile
de proprie îngrijire
ale bolnavului dar îl
ajut în efectuarea
îngrijirilor de igienă
când acesta solicită;

-ajut pacientul la
eliminări.
23.01.2016 - dificultate de a se -pacientul să -examinez deficitul -în urma
alimenta şi hidrata. înţeleagă de nutriţie al intervenţiilor
necesitatea pacientului urmărind atât cu rol
regimului greutatea, caracterul, propriu dar şi
alimentelor şi culoarea, textura delegat
să coopereze părului şi pielii, pacientul a
la respectarea prezenta sau absenţa respectat
lui pe toată schimburilor în regimul
durata acuitatea vizuală; impus cât a
spitalizării. fost necesar.
-apreciez
tegumentele şi
mucoasele şi observ
culoarea urinei;

-observ starea de
hidratare a
pacientului:
încurajez ingestia de
lichide suficiente 1,5
– 2 l / zi;

44
 -colaborez cu
pacientul, familia
pentru a întocmi un
plan pentru
menţinerea unei
activităţi normale;

-calculez bilanţul
hidric;

-explic bolnavului că
este indicat în
primele două zile un
regim hidric adecvat;

-servesc pacientul cu
lichide şi îl încurajez
ca ingestia să se facă
cu un pai;

-îi explic că un
consum adecvat de
lichide favorizează
tranzitul intestinal,
ceea ce previne
-deficit de -în urma
-pacientul să creşterea tensiunii
autoîngrijire. intervenţiilor
prezinte intraoculare.
atât cu rol
tegumente
-administrez propriu
curate şi
medicaţia prescrisă pacientul a
integre pe
prezentat o

45
toată durata de medic. igienă
spitalizării. riguroasă,
tegumente
curate şi
integre pe
toată durata
-apreciez potenţialul
spitalizării.
de infecţie, observ
regiunea intervenţiei
chirurgicale pentru
eventualele
acumulări de secreţii
purulente;

menţin curata şi
uscată incizia;

-supraveghez că
pacientul să nu
prezinte alterarea
integrităţii
tegumentelor;

-am grijă cearşaful să

fie bine întins, să nu
prezinte cute pentru
a preveni apariţia
escarelor;

-asigur lenjerie
curată de pat şi de

46
 corp;

-încurajez activităţile
de proprie îngrijire
ale bolnavului, car îl
ajut în efectuarea
îngrijirilor de igienă
când acesta solicită;

-folosesc tehnici
strict aseptice când
schimb pansamentul;

-explic pacientului
importanţa
menţinerii unei
igiene riguroase
pentru reuşita
tratamentului;

-instruiesc pacientul
şi familia în tehnica
spălării pe mâini,
tehnici de îngrijire ce
includ schimbarea
pansamentului,
îngrijirea şi curăţirea
plăgii;

-instruiesc pacientul
şi familia să

47
 raporteze semnele de
infecţie eventual
temperatura, dureri
abdominale, puroi în
plaga.
24.01.2016 - comunicare -pacientul să - apreciez nivelul de -în urma
ineficienta senso- înţeleagă comunicare a intervenţiilor
motorie. importanţa pacientului; proprii
comunicării pacientul a
-stabilesc căi de
verbale şi să comunicat
comunicare eficiente
comunice eficient cu
între mine şi pacient;
eficient cu echipa
familia şi -identific reacţiile medicală şi
echipa personale şi stilul de familia pe
medicală. comunicare al toată durata
pacientului; spitalizării.

-comunic cu
pacientul şi modelez
discuţiile pe un ton
cât mai cald şi mai
apropiat să simtă că
poate avea încredere
în mine;

-încurajez pacientul
asigurându-l că ce a
fost mai greu a
trecut;

48
 -îndemn familia că în
această perioadă de
imobilizare la pat să
fie alături de pacient;

-mă asigur că soneria

este la îndemână
pacientului pentru a
anunţa la camera de
gardă ori de câte ori
este nevoie;

-educ pacientul în
legătură cu poziţia
optimă în pat,

-dificultate în -pacientul să decubit dorsal; -în urma

efectuarea fie echilibrat -supraveghez în intervenţiilor
activităţilor. psihic şi să permanenţă proprii dar şi
efectueze pacientul. delegate
activităţi pacientul a
recreative fără acceptat să
minim de efectueze
efort. activităţi
-asigur nivelul de
recreative.
cunoştinţe al
pacientului cu privire
la starea sa;

-creez un mediu
calm, relaxant;

49
 -asigur o stare de
bine pacientului prin
conversaţii libere;

-recomand
pacientului să
audieze unele
emisiuni, terapie
muzicală pentru
ocuparea timpului;

-rog familia să-i fie

alături şi să-l susţină;

-administrez
medicaţia
prescrisă.

25.01.2016 - cunoştinţe - pacientul să -verific mediul de -în urma

insuficiente. cumuleze cât cunoştinţe ale intervenţiilor
mai multe pacientului; cu rol propriu,
informaţii pacientul a
-aduc la cunoştinţă
privind boala acumulat
pacientului
să, evoluţiei. cunoştinţe noi
informaţii clare pe
privind boala
înţelesul sau privind
să, evoluţiei şi
situaţia în care se
tratament.
afla;

-mă asigur că ceea ce

învaţă este esenţial

50
 din punct de vedere
al persoanei
pacientului;

-avertizez pacientul
să evite orice forţă a
ochiului chiar şi la
defecare;

-explic pacientului
necesitatea aplicării
pansamentului pe
ochi pentru a evita
orice traumatism
accidental;

-sfătuiesc pacientul
să nu facă mişcări
bruşte, să nu se
aplece 3-4 săptămâni
deoarece creşte
tensiunea
intraoculară şi
compromite
intervenţia.

51
25.01- Pacientul S.N în vârstă de 55 ani cu domiciliul în Piatra-Neamţ se prezintă pe data de
19.01.2016 la Spitalul Judeţean Neamţ, secţia Oftalmologie cu următoarele simptome:
scăderea acuităţii vizuale la OD. În urma investigaţiilor efectuate rezultă faptul că pacientul
necesită intervenţie chirurgicală CRIOEXTRACTIA CRISTALINULUI
EXTRACAPSULAR. Intervenţia chirurgicală a decurs fără probleme, fără afectarea
funcţiilor vitale, în urma acestuia pacientul având un răspuns pozitiv, starea sa ameliorându-
se favorabil. Se externează la data de 11.01.2014 cu următoarele recomandări:
- Regim alimentar de consistenta moale în primele 5 zile;
- Evitarea emoţiilor frigului;
- Evitarea condimentelor şi a băuturilor alcoolice;
- Evitarea mişcărilor bruşte;
- Să se prezinte la control periodic chiar şi atunci când nu are nici o acuză oculara;
- Dacă observă că ochelarii nu-i sunt potriviţi sau simte că scade acuitatea vizuală să nu stea
până la următoarea ocazie de control şi să se prezinte imediat la medicul specialist;
- Să doarmă în cameră bine aerisita, obscură;
- Să nu privească la tv până la indicaţia medicului;
- Să nu se aplece 3 – 4 săptămâni deoarece ai creşte tensiunea intraoculară şi poate
compromite intervenţia.

52
 Obiectiv 5:Educaţie pentru sănătate la un pacient cu Cataracta
Avansata

Această îngrijire cere o atenţie deosebită. O tulburare a analizatorului

vizual are drept urmare scăderea sau chiar pierderea vederii. Cunoscănd acesta,
bolnavii îngrijiţi în spitale cu afecţiuni oftalmologice sunt mai sensibili, mai
iritabili. Pentru îngrijirea acestor bolnavi, rolul asistentei se rezumă la efectuarea
tratamentului current, supravegherea lor, rolul asistentei se rezumă la efectuarea
tratamentului current, supravegherea lor, urmărirea evoluţiei bolii şi munca de
educaţie sanitară.
În caz de intervenţii chirurgicale, asistentei ii revin sarcini mult mai mari.
Pregătirea bolnavilor pentru operaţii se afce în linii generale la fel ca şi pentru
alte interventii chirurgicale, sarcinile de pregătire adaptându-se condiţiilor
special reprezentate de regiunea unde se execută operaţia.
În aceste cazuri, câstigarea încrederii bolnavului este foarte importanta şi
odată cu ea risipirea fricii cu care el asteaptă ziua operaţiei. Bolnavii operaţi
trebuie plasaţi în saloane mici, isolate de zgomot şi feriţi de excitaţiile mediului
înconjurător. Ferestrele vor fi înzestrate cu stoluri şi rolete, pentru a putea
asigura semiobscuritatea necesară bolnavilor care prezintă fotofobie. Patul se
pregăteşte încă din timpul intervenţiei, ridicându-se căpătâiului pentru a asigura
bolnavului o poziţie semişzândă cu capul ridicat. După intervenţiile chirurgicale
pe globul ocular, bolnavul trebuie ferit de orice efort fizic. Se va interzice orice
mişcare, o singură contracţie muscular îi poate produce o hemoragie la locul
intervenţiei, iar o cantitate infimă de sânge ectravaxat intraocular poate să ducă
la pierderea vederii.

53
 După intervenţie, transportul bolnavului în salon se va face cu patul
montat pe roţi, pentru a-l feri de mutările pe targa şi de pe targă în pat. Poziţia
lui în pat va fi semisezândă, rezemându-si capul comod, chiar în timpul
somnului.
În primele 6 zile până ce trece pericolul hemoragiei se va face bolnavului
numai o toaletă parţială, evitând mişcările. Facerea patului se va efectua de
asemenea cu bolnavul imobilizat. Asistenta va îndeparta resturile de alimente
sau alte impurităţi care se vor aduna în pat cu matură mică, va întinde cearşaful
de deasipra şi eventual pătura.
Alimentaţia bolnavului va consta în primele zile numai din lichide
trecându-se apoi la alimente păstoase. În perioada tratamentului, când din cauza
pansamentului bolnavul încă nu vede, asistenta trebuie să ţină cont de complete
lui infirmitate, creându-i condiţii necesare pentru încadrarea în mediul
înconjurător. Supravegherea bolnavilor cu afecţiuni oftalmologice trebuie să fie
foarte atentă şi în timpul nopţii.
Copii internaţi pentru inflamaţii oftalmologice vor fi internaţi cu
însoţitori. Asistenta va da acestora lămuririle şi instrucţiunile necesare şi va
supraveghea respectarea lor. Ea va avea grijă să nu plaseze copii la un loc cu
bolnavii recent operaţi, pentru a nu-i deranja.
Pentru a asigura mentinerea pansamentului sau a medicamentului aplicat,
copiilor li se vor trage manşete sau mănuşi de mâni.

54
 Bibliografie

1. Buiuc Sergiu, Leonida Jolobceastai, ,,Oftalmologie practica”, vol. 2, Ed.

Junimea, Iaşi;
2. Francis Fodor, Doina Pop D.Popa, ,,Oftalmologie”, Ed. Didactică şi
pedagogică, Bucureşti 1981;
3. Prof.dr.Manolescu Nicolae, ,,Oftalmologie”, Bucureşti 1981;
4. Dr.Gerogeta Balta, ,,Tehnica îngrijirii bolnavului”, Ed. Didactică şi
pedagogică, Bucureşti 1983;
5. Francis Fodor, Liana Sireteanu, ,,Oftalmologie”, Ed. Didactică şi
pedagogic, Bucureşti 1981;
6. Andrei Popovici, Tehnici chirurgicale Vol.I, Editura Medicala, 2002;
7. Kyovsky A. Tehnici de ingrijire a bolnavului, Editura Corint, 2007;
8. Titirca Lucretia, Tehnici de evaluare si ingrijire acordate asistentilor
medicali, Editura Viata Medicala Romaneasca, 2002;
9. Titirica Lucretia, Ghid de nursing, Editia a IV a, Editura Viata Medicala
Romaneasca, 1996;
10.Popovici Iuliana, Termiologie Medicala si Farmaceutica, Editura Polirom
11.,,Anatomia si fiziologia omului”, Editura Didactica si Pedagogica
Bucuresti 2000, dr. Alexandru Teodor Ispas.
12.„Medicina interna” – bolile aparatului respirator vol I,Editura medicala
bucuresti 2001;
13.Manual Merk, Editia a XVII, Ed. BIC ALL 2002;

55
14.„Anatomia omului” – atlas scolar, Editura Bucuresti, 2007;
15.Regimul alimentar in tratamentul bolilor, Ed. Triumf 2002, Dr. Popescu
Aurel Balcescu;
16.Agenda medicala 2009, Editura Medicala 2009 Bucuresti;
17.Urgentele medico-chirurgicale, Editura Medicala Bucuresti;
18.Lucretia Titirca, Urgente medico-Chirurgicale, Editura Medicala, 2008;
19.Mozes Carol, Tehnica Ingrijirii bolnavului, Editura Medicala, 2005.

56
Anexe

57
58