CUPRINS

1.INTRODUCERE ................................................................................................................. 2
2. PARTEA GENERALĂ ...................................................................................................... 3
2.1. Definiţie ....................................................................................................................... 3
2.2. Incidenţă....................................................................................................................... 3
2.3 Antibiotice -Generalitati................................................................................................4
2.4.Patogenia infectiilor urinare.......................................................................................... 8
2.5.Tratament ITU...............................................................................................................9
3. PARTEA
SPECIALA.............................................................................................11...11
3.1. Introducere ................................................................................................................. 12
3.2. Material si metoda......................................................................................................12
3.2.1. Reguli legate de proba curată analizată .............................................................. 12
3.2.2. Prelevarea probelor de urină ............................................................................... 12
3.2.3. Examen Macroscopic .......................................................................................... 13
3.2.4. Examenul Microscopic ....................................................................................... 13
3.2.5. Urocultura cantitativă ......................................................................................... 13
3.2.6. Agenți patogeni: Caractere de Cultură și Biochimice ....................................... 14
3.2.7. Antibiograma ...................................................................................................... 17
3.2.8. Alte metode de identificare a bacililor Gram-negativ ......................................... 18
4. Rezultate ....................................................................................................................... 18
5. Discuții.......................................................................................................................... 36
6. Concluzii ....................................................................................................................... 39
4. BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................... 40

1
 ANTIBIOTICE DE ELECTIE IN ITU

1.INTRODUCERE

Infecțiile tractului urinar [ITU] reprezintă patologia cel mai des întalnită la toate
vârstele și la ambele sexe. Având o frecvență atât de mare, prezența acestor tulpini a dus la
folosirea pe scara largă a antibioticelor dezvoltându-se tulpini multirezistente la acestea.
Primul care a semnalat în 1885 acțiunea inhibitoare a substanțelor elaborate de
microorganisme a fost savantul român Victor Babeș; tot el a sugerat că aceste substanțe ar
putea fi utilizate în scop terapeutic pentru distrugerea agenților patogeni. Aceste fapte
constituie o anticipație genială a savantului român care, cu 50 de ani înaintea descoperirii
epocale a lui Fleming (obținerea penicilinei), a intuit efectele practice pe care le-ar putea
avea pentru terapeutică antagonismul microbian.
Astfel, de la geniala observație a lui Fleming (1929) care a dus la descoperirea penicilinei,
izolată și experimentată clinic abia după 10 ani, și reprodusă la scară industrială în 1943,
descoperirile din domeniul antibioticelor s-au succedat mult mai rapid. În ultimii 55 de ani
au fost descoperite peste 6000 de antibiotice dintre care câteva sute se utilizează frecvent în
terapie.

,,Sa cercetam cele s-au petrecut, sa cunoastem cele

prezente, sa aplicam cele invatate!,,

Hipocrate

2
 2. PARTEA GENERALĂ

2.1. Definiţie

Infecția urinară este definită prin prezența unei bacteriurii mai mari de 100000 de
colonii de germeni în urină, când urocultura s-a facut în condiții corecte de prelevare și
transport a urinii, indiferent de prezența sau absența manifestărilor clinice.[1]
Rezistența bacteriană reprezintă capacitatea microorganismelor patogene de a se
menține in stare activă și de a se multiplica în prezența antibioticelor și a chimioterapicelor.
[2]

2.2. Incidenţă

Infecțiile tractului urinar sunt des întalnite în practica medicală, predominând la

femeile la vârstă fertilă, ca infecție acută necomplicată.
Se estimează că pană la 24 de ani una din trei femei a avut un episod ITU diagnosticat de
medic și tratat după prescriptie medicală.
Deşi diferite microorganisme pot determina ITU, inclusiv virusurile sau fungii,
bacteriile sunt prevalente şi sunt responsabile de 95% din ITU, iar Escherichia coli este cel
mai prevalent, singur fiind responsabil de cca 80% din aceste infecţii. Infecţiile pot fi
asimptomatice sau simptomatice şi netratate pot determina morbiditate semnificantă și
costuri ridicate de tratament. S-a estimat că în lume uro-patogenii Escherichia coli UPEC
afectează o suta cincizeci de milioane de persoane pe an.[3]
ITU cu, cateter asociate sunt cea mai comună infecție nosocomială, reprezentând
un milion de cazuri, în spitale şi sanatorii. Riscul de infecție urinară crește cu durata mare
de cateterism. În populaţiile non-instituționalizate la vârstnici, ITU sunt a doua formă, cea
mai comună de infecție, reprezentând aproape 25% din toate infecțiile. Există implicaţii

3
importante medicale şi financiare asociate cu infecțiile urinare .[4]

2.3. Antibiotice- Generalitati

Dupa descoperirea microbilor de Pasteur, s-a observat ca unele specii microbiene

seapara de alte specii prin elaborarea unor substante chimice nocive. Acest fenomen este
numit antibioza, iar substantele chimice rezultate din metabolismul celular vii poarta
numele de antibiotic. Primul care a semnalat, in 1885, actiunea inhibanta a substantelor
elaborate demicroorganisme a fost savantul roman Victor Babes; tot el a sugerat ca aceste
substante ar puteafi utilizate in scop terapeutic pentru distrugerea agentilor patogeni. Aceste
fapte constituie oanticipatie geniala a savantului roman care, cu 50 de ani inaintea
descoperiri epocale a lui Fleming (obtinerea penicilinei), a intuit efectele practice ce le-ar
putea avea pentru terapeuticaantagonismul microbian.
Peniciline
Penicilinele pot fi impartite in 4 mari grupuri :
- peniciline naturale
- peniciline rezistente la penicilinaza
- aminopeniciline
- peniciline cu spectru larg
Penicilinele naturale , primele descoperite si introduse in terapie in urma cu sae
decenii , isi pastreaza si astazi eficienta . Spectrul lor de avtiune acopera coci Gram-pozitivi
si Gram-negativi ( streptococci , pneumococi , enterococi , meningococi ) , bacilli Gram-
pozitivi ( corynebacterii , L. Monocytogenes ) , spirochete ( Leptospira , Treponeme ) si
majoritatea bacteriilor anaerobe .
Penicilina G cristalina , de uz parenteral ( IM sau IV deoarece este modificata de sucul
gastric ) , prototipul penicilinelor naturale . Se gaseste sub forma de sare de Na sau de K .
Ampicilina este o penicilina semi-sintetica , cu spectru largit fata de Penicilina G .
In plus fata de spectrul acesteia , ampicilina este active si pe enterococi , Haemophillus ,
Shigelle , unele salmonellle , unele tulpini de Proteus , Klebsiella , E.Coli . Se
administreaza oral si parenteral . Ampicilina realizeaza o buna concentratie biliara si in

4
LCR . Este bine tolerata de gravide , sugari si copii mici . Efectele adverse sunt alergice si
de dismicrobism intestinal .
Amoxicilina – are o biodisponibilitate superioara ampicilinei , se absoarbe aproape
complet din intestine , are o eficienta crescuta in infectii pulmonare , boli diareice , febra
tifoida .

Cefalosporine
Numite si cefenule reprezinta o grupa de antibiotice betalactamice avand ca nucleu
de baza acidul 7 aminocefalosporanic.
Primul compus a fost Cefalosporina C izolata din culturile de Cephalosporine
aremonium.Prin semisinteza s-au obtinut o serie de Cefalosporine care se diferentiaza intre
ele prin radicalii R 1 si R 2 de pe nucleul de baza. Oxacefalosporinele : Cefamicinele si
Carbacefemele sunt substante antimicrobiene inrudite cu Cefalosporinele si sunt compusi
semisintetici. Spectrul de actiune ! au actiune bactericida impiedicand sinteza peretelui
celular.
Efectele adverse ale cefalosporinelor
Majoritatea constau in reacții alergice sau reacții de hipersensibilitate similare
penicilinelor. Acestea constau in anafilaxie, febra,erupții cutanate, nefrita, granulocitopenie
și anemie hemolitica. Alergia incrucișata intre peniciline și cefalosporine este posibila (5-10
%).Pacienții cu antecedente de șoc anafilactic la penicilina nu vor primi cefalosporine;
Toxicitatea se manifesta prin nefrita interstițiala și chiar necroza tubulara. Pentru
aceste motive cefaloridina a fost retrasa de pe piața. Fenomene de

5
dismicrobism,suprainfecții cu enterococi,candida și colita pseudomembranoasa și
hipovitaminoza K ,indeosebi dupa cele de generația a –III-a.

Sulfamide
Primul preparat , care elibereaza substanta activa in organism , a fost introdus in
anii 1930 .
Sulfamidele sunt chimioterapice care au actiune bacteriostatica asupra unui mare
numar degermeni patogeni.Spectrul bacterian le face utilizabile atat intern: –in infectiile
sistemice si urinare – sulfamidele cu administrare orala si o absorbtieintestinala buna cat si
sulfamidele administrate parenteral , –in infectiile intestinale - sulfamidele cu absorbtie
redusa la acest nivel.dar si extern in infectii ale pielii si mucoaselor.
Sulfamidele produc inhibitia competitive a PABA ( acid para-amino-benzoic ) .
Exemple de sulfamide: sulfametoxazol + trimetoprim ( biseptol , septrin ) indicat in
infectii respiratorii , urinare , boli diareice ;

6
Chinolone
Chinolonele actioneaza pe anumite enzime implicate in replicarea ADN ului bacterian,
inhiband astfel replicarea bacteriana. Aceste enzime sunt: topoizomeraza II (ADN giraza) si
topoizomeraza IV. Chinolonele urinare sunt indicate in infectiile urinare cu bacterii
sensibile, mai ales in cistita acuta necomplicata.Actioneaza prin inhibarea ADN girazei si -
topoizomerazelor IV (girazelor bacteriene), enzime care au rol in procesul de
supraspiralizare a cromozomului ADN bacterian.
Indicati:
In infectii urinare acute, cronice recidivante, cistite, pielonefrite, litiaza urinara infectata,
uretrite, TBC renal complicat prin infectii cu germeni gram negativ, nefrite interstitiale de
origine ascendenta..
Clasificarea chinolonelor
Generatia I - Acidul nalidixic
Generatia II- Acidul oxolinic, cinoxacina,rosoxacina, norfloxacina
Generatia III- Ciprofloxacina, ofloxacina, lomefloxacina, sparfloxacina, grepafloxacina,
moxifloxacin, norfloxacina .

7
Aminoglicozide
Aminoglicozidele sunt antibiotice cu puternica actiune bacteriostatica si bactericida, mai
active la un pH de 7 – 8 si mai putin active in mediul acid. Actioneaza in special, asupra
germenilor gram-negativi (cele mai multe si fata de bacilul Koch) si mai putin asupra celor
gram-pozitivi.
Principalele Aminoglicozide sunt: Streptomicina, Kanamicina, Soframicina, Neomicina,
Paramomicina, Aminosidina, Monomicina, Spectinomicina, Gentamicina, Tobramicina,
Amikacina, Sisomicina, Netilmicina.

2.4. Patogeneza infecţiilor urinare

 Patogenia ITU este determinată de trei facori:
 microorganismele ce invadează tractul urinar.
 particularitățile receptive ale rinichiului și tractului urinar față de infecție.
 organismul gazdă.
Sursele de infecție sunt variate, cel mai important fiind rezervorul intestinal,prin
colonizarea regiunii periuretrale, vestibulului vaginal și uretrei cu bacterii provenite din
intestin. Calea de propagare este cea ascendentă de la nivelul uretrei în vezica urinară și
apoi ureter, bazinet renal cu invazia medularei renale.

8
 2.5.Tratamentul ITU
Medicația în infecții locale sau sitemice se face cu antibiotice ce au efect antimicrobian sau
chimioterapice cu efect selectiv inhibitor asupra agentilor biologici patogeni.[2]
Tratamentul medicamentos este eficace atunci cînd se cunoaște bacteria și conform
antibiogramei.
Terapia și posologia medicamentoasă se face daca infecțiile sunt complicate sau
necomplicate.Daca sunt necomplicate,afectează doar tractul urinar inferior iar terapia este
de scurtă durată:3-4 zile.Daca infecțiile sunt complicate terapia este de 10-14 zile.
In infectiile urinare produse de enterobacteriaceae se iau în considerare antibioticele cu
efectul terapeutic maxim. [Tabel 2.6.1.] In funcție de clasa din care fac parte și ținându-se
cont de posologie sunt eficace urmatoarele antibiotice:
 Peniciline cu spectru larg:
 Ampicilină 2-4 g /zi la 6 ore.
 Ampicilină+Acid clavulanic 375 mg,675 mg și 1 g la 8 ore.
 Cefalosporine:
 Cefuroximă 125 mg 2x1/zioral.
 Cefoxitină im și iv 1-2g la 8 ore.
 Cefotaximă 2g la12 ore.
 Cefriaxonă im și iv 1-2 g la 12 ore timp de 4-14 zile.
 Cefiximă 400 mg la 12 ore .
 Aminoglicozide:
 Gentamicină 80 mg/ml la 12 ore timp de 7 -10zile.
 Kanamicină 15 mg/kg/zi timp de7-10 zile.
 Isepamicină 15 mg/kg/zi in 2 prize.
 Chinolone din generatia 1:
 Acidul Nalidixic 1 g de 4ori/zi timp de 5-14 zile.
 Fluorochinolone:
 Ciprofloxacină 100-250 mg 2 ori/zi timp de 3-4 zilei in infecții
necomplicate si 100-500 mg de 2 ori/zi in infecții complicate timp de
7-14 zile.

9
  Norfloxacină 400 mg 2ori/zi.
 Antibiotice cu spectru larg:
 Tetraciclina are utilizare limitata datorita rezistenței.
 Doxiciclina 200 mg 2 ori/zi
 Sulfamide antimicrobiene:
 Sulfametoxazol-Trimetoprim 80/400 mg si 160/800 mg la 12 ore[.2]
Pacienții care sunt prea bolnavi pentru a lua antibiotice orale trebuie tratați cu medicamente
administrate paraenteral unice: Trimetoprim, Trimetoprim-Sulfametoxazol. Peniciline cu
spectru larg, aminoglicozide, chinolone sau cefalosporine din a treia generație. Odată ce
acești pacienți se îmbunătățesc clinic (de obicei după a treia zi), pot fi trecuți pe tratamentul
pe cale orală, pe baza rezultatelor studiilor de cultură și sensibilitate.[20]

Tabel nr 2.5.1.Agenți biologici patogeni pentru om,antimicrobiene de elecție si de

alternativă in infecțiile produse de aceștia.[2]
Agentul Patogen Chimioterapice de elecție Alternativă
Bacili Gram-Negativi
Escherichia Coli Trimetoprim-Sulfametoxazol Augumentin
Ciprofloxacină Azteronam
Ampicilină +Gentamicină
Cefalotină/Cefazolină
Klebsiella pneumoniae Cefapirină/Cefazolină Gentamicină
(+Gentamicină in infecții Piperacilină
grave) Augumentin
Azteronam
Trimetoprim-Sulfametoxazol
Proteus mirabilis Ampicilină Cefuroximă
Amoxicilină Gentamicină
Ciprofloxacină

Proteus vulgaris Gentamicină Augumentin

Cefotaximă Azteronam

10
 3. PARTEA SPECIALĂ

3.1. Introducere

Factorii care vor fi luați în considerare în alegerea terapiei antimicrobiene adecvate

includ farmacocinetica, spectrul de activitate antimicrobian, prevalenţa rezistenţei pentru
comunitate, potenţialul de efecte adverse, precum şi durata tratamentului.
Incidența ITU variază în funcție de vârstă și sex. La adulți predomină sexul feminin,
iar la vârstnici sexul masculin este mai predispus.
Factorul predominat de rezistență este supra-utilizarea de antibiotice la om,animale
și agricultură. Anual la nivel mondial consumul de antibiotice este de 100.000-200.000 de
tone.[23]
Cercetarile științifice contribuie la realizarea unor metode tehnologice
performante și mult mai exacte de studiu al familiei Enterobacteriaceae și nu
numai,determinând variabilitate genetică,reacția de sinteză in vitro a ADN-ului,identificări
la nivel de specie și detectari fenotipice ale microorganismelor.Acestea reprezintă metode
rapide și decisive de detectare a tulpinilor bacteriene.[24][25]
Partea specială are ca scopuri:
 studierea sensibilității la antibiotice a germenilor uropatogeni din familia
Enterobacteriaceae.
 incidența infecțiilor urinare cauzate de diferiți germeni, frecvența acestora atât la
sexul feminin cât și masculin.
 selectivitatea antibioticelor în eradicarea germenilor uropatogeni.

11
3.2. Material şi metodă

Studiul a fost efectuat în Laboratorul de Bacteriologie de la Polinica Marmed din

Târgu-Mureş.
Am studiat rezultatele uroculturilor efectuate în perioada de 04.01. 2010-29.06.2012
Probele de urină au fost recoltate în recipiente sterile, din jetul mijlociu.

3.2.1. Reguli legate de proba curată analizată

Prelevarea urinii este prima urină matinală după 3 ore de la micțiunea anterioară,
înaintea administrării de antibiotice. Recoltarea din jetul mijlociu este examinată, deoarece
prima parte a jetului urinar are rol de spălare mecanică a uretrei de germenii care o
colonizează în mod normal.
Recoltarea urinii se face în condiții cât mai igienice, după o toaletă foarte riguroasă
a vulvei și a vestibulului vaginal al femei și a glandului la barbat.
Probele de urină trebuie examinate în 2-4 ore, iar dacă intervalul nu se respectă
probele se refrigereaza la 4 grade C.
Examenul bacteriologic al urinii este necesar pentru identificarea uropatogenului și a
prescrierii tratamentului conform antibiogramei.
Rolul laboratorului este de a oferi rezultatele exacte ale culturii de urină,
cuantificarea creșterii bacteriene și a testelor de susceptibilitate atunci cand este cazul.

3.2.2.Prelevarea probelor de urină

Prelevarea se poate realiza din mijlocul jetului urinar ,,din zbor”, prin cateterizare
uretro-vezicală, aspirația supra-pubiană.
Volumul necesar este de 20 de ml urină pentru depistarea cantitativă a
microorganismelor condiționat patogene și 50 de ml pentru depistarea unor patogeni
specifici. Recoltatrea se efectuează în recipiente sterile. Înainte de recoltare se efectuează
toaleta cu apă și săpun a organelor genitale.

12
3.2.3.Examen Macroscopic

Culoare urinii variază de la galben pal la galben întunecat si este clară.In cazul
infectiilor urina devine:
 rosiatică cauzată de hemoglobină,medicamente,mioglobină.
 tulbure cauzată de proteine,material celular excesiv,hematii.precipitarea
sărurilor.

3.2.4.Examenul Microscopic

Evidențierea microscopică a bacteriilor din urina necentrifugată și necolorată, a 1-

10 bacterii în câmp microscopic cu obiectivul 40x se corelează cu valori peste 100000
UFC/ml de urina.
Frotiu Gram din urină:evidentiază forma,gruparea și afinitatea tinctorială a
germenului,bacilii Gram-negativ se colorează in roșu cand frotiul se acoperă cu fuxină
deoarece au peretele subtire si nu rezistă la decolorare.Aprecierea bacteriuriei prin prezența
a > 1-2 bacterii din aceasi categorie microscopică/câmp la marire de 1000x semnifică o
bacteriurie peste 100000 UFC/ml.

3.2.5.Urocultura cantitativă

În funcție de germenii izolați se disting bacteriurii semnificative când numărul de

germeni depășește 100000/ml urină și bacteriurii nesemnificative când numărul de germenii
nu depășește 100000/ml. urină.
Cultivare: bulion, geloză-lactozată, geloză-sânge,pe care putem diferenţia
enterobacteriile lactozo-pozitive de cele lactozo-negative.
Jonson pornind de la dovada certă de infecție urinară cu un numar de germeni /ml
mai mare de 100000 și biopsii de mucoasă vezicală ce confirmă infecție urinară la
bacteriurii sub 100000germeni /ml de urină redefinește bacteriuria:
 >100 unitati formatoare de colonii UFC/ml, în cazul prezenței germenilor coliformi.
 >1000 UFC/ml în cazul prezenței germenilor necoliformi, la femei și bărbați cu

13
 simptomatologie prezentă.
 >100000 UFC/ml în două uroculturi semnificative, la pacienți asimtomatici indiferent
de sex.
 >100 UFC/ml la bolnavi cu sonda uretro-vezicala.[1]
Urocultura cantitativă prin însămânțare cu pipeta gradată este metoda de referință.
Însămânțarea se face cu o ansă de platină pe un mediu de agar într-o cutie Petri. Numărul
de germeni/ml de urină se se stabilește dintr-un calcul ce are la baza numărul de colonii
care s-au dezvoltat și volumul utilizat pentru însămânțare. Însămânțarea se face pe medii
selective, acestea sunt analizate dupa 24 de ore.

3.2.6.Agenți patogeni: Caractere de Cultură și Biochimice

Identificarea coloniilor se realizează după aspectul coloniilor [Tabel

3.2.6.1.],culoare,fermentarea lactozei, caracterul de hemoliză,caractere biochimice [Tabel
3.2.6.2 ]și după dezvoltarea pe mediul de cultura[ Fig. 3.2.6.1.,3.2.6.2.,3.2.6.3.]
 Echerichia Coli
Este un germen aerob, facultativ anaerob care poate avea deopotrivă metabolism
fermentativ sau respirator.

14
 Fig. 3.2.6.1.Escherichia coli.Colonii pe geloza lactozată[6]

 Proteus sp.
Pe geloză simplă şi pe geloză-sânge au caracteristica unică în familia Enterobacteriaceae
de a invada mediul, fenomen numit „ de cățărare” „invazie”, „roire”.Din locul inlocularii
valuri succesive de cultură migrează concentric pană la marginea mediului sau până la
întalnirea cu vălul migrator al altei colonii.

Figura 3.2.6.2.Proteus sp.Fenomen Dienes.[6]

 Klebsiella sp.
Pe geloză simplă determină formarea de colonii foarte bombate, alb-cenuşii, lucioase, cu
aspect mucos (colonii tip M). Se observă deseori apariția de variante ale tipului de colonie:
tipul S şi tipul R (colonii plate şi uscate). [5]

15
 Figura 3.2.6.3. Klebsiella spp.Colonii M.[6]

Tabel 3.2.6.1 Identificarea agenților patogeni după aspectul coloniilor.

TIPUL COLONIILOR ASPECT Agent Patogen
Colonii S Alb cenusiu,cu sau fără Echerichia coli
hemoliza, lactozo-pozitive
pe medii diferențiale.
Colonii S Fenomen de cățărare pe Proteus sp.
medii fără bila, lactozo
negative.
Colonii M Mucoase, lactozo-pozitive Klebsiella sp

Tabel 3.2.6.2. Identificarea agenților patogeni după caracterele biochimice.

Mediul Caractere Echerichia Klebsiella sp. Proteus
coli sp.
Mobilitate + + +
SIM Indol + +/- +/-
Hidrogen sulfurat + - +
TSI Glucoza + + +
H2S - - +
Lactoza,zaharoza + + -
Simons Citrat - + +
Uree Ureaza - + +

16
3.2.7.Antibiograma

Sensibilitatea la antibiotice reprezintă concentrația necesară de antibiotic pentru a

avea efect asupra patogenului.
Controlul se face pe mediu Mueller Hinton și/sau antibiotic, utilizând tulpinile de
referință care vor fi testate în acelașii mediu ca și cele bacteriene a căror rezistență se
evaluează. Citirea se face cu ajutorul unei rigle precise, trebuie verificat dacă interpretările
sensibil (S),intermediar (I) și rezistent ( R) corespund diametrelor măsurate.
Umididatea: plăcile sunt uscate înainte de inoculare.
Concentrația în timidină sau timină: o concentrație prea crescută de timidină
determină o reducere a diametrelor zonelor de inhibiție în jurul discurilor de sulfamide și
trimetoprim.Grosimea standard a stratului de geloza este de 4 mm.
Inoculul: etalonul 0.5 Mc Farland, în tuburi închise ermetic, se marchează tubul cu un
marker și se controlează periodic măsurându-se densitatea optica.Discurile de antibiotice:
stocul de cartușe cu antibiotice se păstrează la -20 de grade, iar aplicatorul încărcat cu
antibiotice se păstrează la 4 grade. Cartușele se scot din frigider sau congelator cu 1-2 ore
înainte de utilizare.

Pentru efectuarea antibiogramei ,dicurile care conțin o cantitate fixă de antibiotic

difuzează în mediul de cultură și se dispun la 1,5 cm distață față de marginea cutiei Petri și
la 3 cm unul fata de celalalt.Diametrul zonelor de inhibiție se citește in (mm).Incubarea se
realizeaza la 35 grade C timp de 24 h.

S-a urmarit prezența tulpinilor multirezistente la antibiotice,în special cele

producatoare de beta- lactamaze,Extended Spectrum Beta Lactamase[ESBL].

3.2.8.Alte metode de identificare a bacililor Gram-negativ

Testul nitritilor
Bacilii gram negativ produc nitriți în urină,astfel ca se face testul pentru
identificarea nitritilor/esterazelor din urină.

17
 Test pozitiv: se scufundă bandeleta în urină din eprubetă, iar în treizeci de secunde
se produce virajul culorii de la roz pal la roşu purpuriu. Prezența nitriților crește
probabilitatea de infecţie urinară >5 ori, piuria moderată >1,5 ori, iar prezența ambelor >7
ori[26]
Biosenzorul de GeneFluidcs
Este un dispozitiv prin care se pot identifica intr-un mod foarte rapid, cu o sensibilitate 98%
specii de bacterii Gram –negativ din urină, care sunt cauza de infecţii ale tractului urinar.
Sunt prima specie specifică de detectare a bacteriilor din probe clinice cu lichid uman cu
ajutorul unui microsenzor matrice microfabricat. Este o metodă bazată pe cipuri ce au fost
impregnate cu urină şi evaluate electrochimic(amperometric) de biosenzor prin citiri
complexe.Se poate determina o citire in 45 de minute a patogenilor. Astfel medicii ar putea
prescrie antibiotice pentru bacteria gasită fară să cunoască cauza infecției. [27]
Testul ELEIDA
Testul immunoassay-enzyme-linked immunoelectrodiffusion assay (ELIEDA). Este o
metoda screening de diagnostic de rutină pentru ITU cauzate de Escherichia coli și are o
sensibilitate și specificitate de 93,4% pentru acest uropatogen. Fiind un test
imunoenzimatic , oferă un diagnostic prezumtiv rapid.[28]

4.Rezultate

Din totalul de 2281 de uroculturi,1936 au fost lipsite de infecție urinară,

reprezetând 84,87% iar 345 au fost cu infectie urinară cauzată de Escherichia coli,
Klebsiella sp. și Proteus sp., reprezentând 15,12%.[Tabel .4.1.]

Tabel .4.1.Uroculturi analizate la laboratorul Marmed din Tîrgu Mureș in 2010-2012.

Nr.total de uroculturi 2010 2011 2012(1 ian-29 iun)
2281 736 1088 457

18
Din totalul uroculturilor pozitive reprezentând 15,12%, 80,87% au fost cauzate de
Escherichia coli, 12,46 cauzate de Klebsiella sp. si 6,67 cauzate de Proteus sp. [Dig.4.1]

Klebsiella sp,
Escherichia coli, 12.46%
80.87%
Escherichia coli
Klebsiella sp
Proteus sp

Proteus sp , 6.67%

Dig. 4.1 Uroculturi pozitive analizate la laboratorul Marmed din Tîrgu-Mureș 2010-
2012.
Din uroculturile pozitive majoritatea aparțin sexului femin,îndeosebi Escherichi coli
și Klebsiella sp iar Proteus sp. cu o frecvență mai mare pentru sexul masculin.
Cazurile uropatogene au fost cu ponderea cea mai mare la Escherichia coli.Au fost
279 sau 80,87% de uroculturi pozitive din totalul de 345 de uroculturi.[Tabel 4.2.] iar
ponderea este mai mare la sexul feminin.[Tabel 4.3.] Uroculturile de Escherichia coli cresc
de la an la an,la jumatatea anului 2012 sunt mai multe cazuri pozitive decât în 2010.Iar
numarul cazurilor este în continuă creștere.
Tabel 4.2.Rezultatele uroculturilor pozitive date de uropatogenul Escherichia coli în
2010 - 2012 la laboratorul Marmed din Tîrgu –Mureș.
Agent Uropatogen Perioada(ani) Nr uroculturilor Procente
pozitive
Escherichia.coli 2010 61 8,28%
Escherichia.coli 2011 140 12,86
Escherichia.coli 2012(6 luni) 78 17,06%

19
Tabel 4.3 .Rezultatele uroculturilor pozitive date de uropatogenul Escherichia coli la
ambele sexe în 2010-2012 la laboratorul Marmed Tîrgu-Mureș.
Agent Uropatogen Perioada(ani) Sex Feminin Sex Masculin
Escherichia.coli 2010 33 28
Escherichia.coli 2011 109 31
Escherichia.coli 2012 57 21

Cazurile de Klebsiella sp. reprezintă 12,46% din totalul uroculturilor;fiind 43 de

uroculturi pozitive din 345.Numarul acestora este în continuă creștere de la an la an.[Tabel
4.4.].Atât la sexul femin cat si la cel masculin Klebsiella sp. este prezentă,mai multe cazuri
identificându-se la sexul feminin.[Tabel 4.5.]
Tabel 4.4..Rezultatele uroculturilor pozitive date de uropatogenul Klebsiella sp. în 2010-
2012 la laboratorul Marmed din Tîrgu –Mureș.
Agent Uropatogen Perioada(ani) Nr.uroculturilor Procente
pozitive
Klebsiella sp. 2010 10 1,35%
Klebsiella sp. 2011 21 1,93%
Klebsiella sp. 2012(6 luni) 12 2,62%

Tabel 4.5.Rezultatele uroculturilor pozitive date de uropatogenul Klebsiella sp. la ambele

sexe în 2010-2012 la laboratorul Marmed din Tîrgu-Mureș.
Agent Uropatogen Perioada(ani) Sex Feminin Sex Masculin
Klebsiella sp. 2010 5 5
Klebsiella sp. 2011 11 10
Klebsiella sp. 2012(luni) 8 4

Proteus sp este un uropatogen cu o frecvența de 6,67% ,fiind prezent in 23 de uroculturi,cu

o creștere semnificativă de la an la an.[ Tabel 4.6.]
La sexul masculin este mai frecvent decat la sexul feminin.[Tabel 4.7.]
In 2012 numărul uroculturilor pozitive cu Proteus sp.este mai mare decat in 2010.Chiar
dacă numarul acestora in 2011 este in creștere,in 2012 este o creștere semnificativă.

20
Tabel 4.6.Rezultatele uroculturilor pozitive date de uropatogenul Proteus sp. în 2010-
2012 la laboratorul Marmed din Tîrgu-Mureș.
Agent Uropatogen Perioada(ani) Nr.uroculturilor Procente
pozitive
Proteus sp. 2010 6 0,18 %
Proteus sp. 2011 10 0.91 %
Proteus sp. 2012( 6 luni) 7 1,53%

Tabel 4.7. Rezultatele uroculturilor pozitive date de uropatogenul Proteus sp. la

ambele sexe în 2010-2012 la laboratorul Marmed din Tîrgu-Mureș.
Agent Uropatogen Perioada(ani) Sex feminin Sex Masculin
Proteus sp. 2010 4 2
Proteus sp. 2011 4 6
Proteus sp. 2012(6 luni) 2 5

4.1.Controlul sensibilitații la substanțe antimicrobiene

Antibioticle folosite pentru studierea sensibilitatii bacililor Gram-negativ au facut parte din
urmatoarele clase si am folosit prescurtarile pentru fiecare antibiotic:[Tabel
4.8.].Antibiogramele s-au realizat in funcție de numărul uroculturilor pacienților prezentați
la Policlinica Marmed și in funcție de sex pe o perioadă de doi si șase luni.
Tabel 4.8.Antibiotice folosite pentru realizarea antibiogramelor la laboratorul Marmed din
Tîrgu Mureș si prescurtarea lor.

Clasă Antibiotice Antibiotice Prescurtare

Peniciline cu spectru larg Ampicilină AM
Augumentin AMC
Cefalosporine Cefuroximă CTX
Cefotaximă CXM
Aminoglicozide Gentamicină GM
Chinolone Acid Nalidixic NA
Fluorochinolone Ciprofloxacină CIP
Sulfamide antimicrobiene Sulfametoxazol- SXT
Trimetoprim
Antibiotice cu spectru larg Tetraciclină TE

Rezultatele antibiogramelor exprimă sensibilitatea și rezistența bacteriilor la

21
antibiotice,Escherichia coli fiind agentul patogen cel mai raspândit.
Uropatogenii in 2010 sunt sensibili la Cefotaximă,Cefuroximă si Gentamicină,cazurile de
rezistență fiind nesemnificative,la aceste antibiotice:5%,10% respectiv 15%.Rezistența este
crescută la Ampicilină de 88%,Augumentin 80% si Tetracilcină 75%.[Fig.4.1.]
La sexul masculin rezistența crește la Ciprofloxacină 75% și Teraciclină 70%. [Fig.4.3.]
față de sexul feminin ce are o resitență de 48% respectiv 45 %.[Fig. 4.2] Iar rezistența la
Sulfometoxazol-Trimetoprim este de 60%, mai crescută la sexul feminin [Fig.4.2.],față de
sexul masculin.

60

50

40
Număr Cazuri

30 Insensibil
Rezistent
20 Sensibil

10

0
AM AMC CTX CXM GM NA CIP SXT TE
Antibiotice

Fig.4.1. Antibiogramă efectuată pentru tulpinile de Escherichia coli izolate din uroculturi în
2010 la laboratorul Marmed din Tîrgu-Mureș.

22
 35

30

25
Număr Cazuri

20
Insensibil

15 Rezistent

Sensibil
10

0
AM AMC CTX CXM GM NA CIP SXT TE
Antibiotice

Fig. 4. 2. Antibiogramă efectuată pentru tulpinile de Escherichia coli izolate din uroculturi
în 2010 la laboratorul Marmed din Tîrgu-Mureș.Sex feminin.

30

25

20
Număr Cazuri

Insensibil
Rezistent
15
Sensibil
10

0
AM AMC CTX CXM GM NA CIP SXT TE
Antibiotice
.

Fig. 4. 3. Antibiogramă efectuată pentru tulpinile de Escherichia coli izolate din uroculturi
în 2010 la laboratorul Marmed din Tîrgu-Mureș. Sex masculin.

23
 In 2011 tulpinile de Escherichia coli sensibilitatea este de 100%,97% respectiv
100% la Cefotaximă, Cefuroximă și Gentamicină [Fig.4.4]. Rezistența la Sulfametoxazol-
Trimetoprim, la sexul masculin este scazută, de 15% fata de sexul feminin ce are o
rezistență crescută de 40%[ Fig. 4.5.]. In 2011 rezistența la Ampicilină, Augumentin și
Tetraciclină este de 72%,63% respectiv 68%.[Fig. 4.4.]

120

100

80
Număr Cazuri

60 Insensibil
Sensibil
40 Rezistent

20

0
AM AMC CTX CXM GM NA CIP SXT TE
Antibiotice

Fig. 4. 4. Antibiogramă efectuată pentru tulpinile de Escherichia coli izolate din

uroculturi în 2011 la laboratorul Marmed din Tîrgu-Mureș.

24
 100
90
80
70
Număr Cazuri

60
50 Insensibil

40 Sensibil
Rezistent
30
20
10
0
AM AMC CTX CXM GM NA CIP SXT TE
Antibiotice

Fig. 4. 5. Antibiogramă efectuată pentru tulpinile de Escherichia coli izolate din uroculturi
în 2011 la laboratorul Marmed din Tîrgu-Mureș. Sex feminin.

30

25

20
Număr Cazuri

15 Insensibil
Sensibil
10 Rezistent

0
AM AMC CTX CXM GM NA CIP SXT TE
Antibiotice

Fig.4. 6. Antibiogramă efectuată pentru tulpinile de Escherichia coli izolate din uroculturi
în 2011 la laboratorul Marmed din Tîrgu-Mureș. Sex masculin.

25
In anul 2012 diferențieri semnificative ale sensibilitații și rezistenței agentului uropatogen
Escherichia coli nu s-au observat.Rezistența este de 60% Augumentin si Ampicilină. La
sexul masculin rezistența la Sulfametoxazol –Trimetoprim este de 50% [Fig.4.9.], mult mai
mare decat in 2011. Rezistența la Tetraciclină se menține și în 2012 ,sexul masculin fiind
mai rezistent. [Fig. 4.9.]

70

60

50
Număr Cazuri

40
Insensibil
30 Rezistent
Sensibil
20

10

0
AM AMC CTX CXM GM NA CIP SXT TE
Antibiotice

Fig.4. 7. Antibiogramă efectuată pentru tulpinile de Escherichia coli izolate din uroculturi
în 2012 la laboratorul Marmed din Tîrgu-Mureș.

26
 70

60

50
Număr Cazuri

40
Insensibil
30 Rezistent

20 Sensibil

10

0
AM AMC CTX CXM GM NA CIP SXT TE
Antibiotice

Fig.4.8. Antibiogramă efectuată pentru tulpinile de Escherichia coli izolate din uroculturi
în 2012 la laboratorul Marmed din Tîrgu-Mureș. Sex feminin.

50
45
40
35
Număr Cazuri

30
25 Insensibil

20 Rezistent

15 Sensibil
10
5
0
AM AMC CTX CXM GM NA CIP SXT TE
Antibiotice

Fig.4.9. Antibiogramă efectuată pentru tulpinile de Escherichia coli izolate din uroculturi
în 2012 la laboratorul Marmed din Tîrgu-Mureș. Sex masculin.

27
La Proteus sp. în anul 2010 sensibilitatea este 99% la Gentamicină și Ciprofloxacină
existând o rezistență semnificativă la Tetraciclină de 80% si doar de 49% la Acidul
Nalidixic [Fig.4.10]. La sexul sexul feminin rezistența este de 80% la Sulfametoxazol-
Trimetoprim [Fig.4.11] fața de sexul masculin care are o rezistență de 49%.Sexul masculin
este sensibil la antibiotice cu spectru larg,la cefalosporine cât și la aminoglicozide
[Fig.4.12.], față de sexul feminin care prezintă rezistență de 48% la peniciline cu spectru
larg și de 20% la cefalosporine.[Fig.4.11]

4
Număr Cazuri

3 Insensibil
Rezistent
2 Sensibil

0
AM AMC CTX CXM GM NA CIP SXT TE
Antibiotice

Fig.4.10. Antibiogramă efectuată pentru tulpinile de Proteus sp. izolate din uroculturi în
2010 la laboratorul Marmed din Tîrgu-Mureș.

28
 4

3.5

3
Număr Cazuri

2.5

2 Insensibil
Rezistent
1.5
Sensibil
1

0.5

0
AM AMC CTX CXM GM NA CIP SXT TE
Antibiotice
.
Fig. 4.11. Antibiogramă efectuată pentru tulpinile de Proteus sp. izolate din uroculturi în
2010 la laboratorul Marmed din Tîrgu-Mureș.Sex feminin.

2
1.8
1.6
1.4
Număr Cazuri

1.2
1 Insensibil

0.8 Rezistent

0.6 Sensibil
0.4
0.2
0
AM AMC CTX CXM GM NA CIP SXT TE
Antibiotice

Fig.4.12. Antibiogramă efectuată pentru tulpinile de Proteus sp. izolate din uroculturi în
2010 la laboratorul Marmed din Tîrgu-Mureș.Sex masculin.

29
La Proteus sp în 2011 sensibilitatea la Cefotaximă și Cefuroximă este de 100% și de 90%
la Ciprofloxacina,la ambele sexe.[Fig.4.13.] Rezistență de 100% este la sexul feminin la
Sulfametoxazol-Trimetoprim [Fig.4.14.] față de sexul masculin care este 60%
rezistent.[Fig.4.15.].In 2011 există rezistență și la peniciline cu spectru larg [Fig.4.13.] față
de anul 2010.

10
9
8
7
Număr Cazuri

6
5 Insensibil

4 Rezistent

3 Sensibil
2
1
0
AM AMC CTX CXM GM NA CIP SXT TE
Antibiotice

Fig.4.13.Antibiogramă efectuată pentru tulpinile de Proteus sp. izolate din uroculturi în

2011 la laboratorul Marmed din Tîrgu-Mureș.

30
 4

3.5

3
Număr Cazuri

2.5

2 Insensibil
Rezistent
1.5
Sensibil
1

0.5

0
AM AMC CTX CXM GM NA CIP SXT TE
Antibiotice

Fig.4.14. Antibiogramă efectuată pentru tulpinile de Proteus sp. izolate din uroculturi în
2011 la laboratorul Marmed din Tîrgu-Mureș.Sex feminin.

4
Număr Cazuri

3 Insensibil
Rezistent
2 Sensibil

0
AM AMC CTX CXM GM NA CIP SXT TE
Antibiotice
.
Fig.4.15. Antibiogramă efectuată pentru tulpinile de Proteus sp. izolate din uroculturi în
2011 la laboratorul Marmed din Tîrgu-Mureș.Sex masculin.

31
In anul 2012 sensibilitatea la Proteus sp. este de 80% la Cefotaximă,Acid Nalidixic și
Ciprofloxacină. Rezistența se menține la peniciline cu spectru larg și Tetraciclină.
[Fig.4.16.] La sexul masculin se poate observa o rezistență de 40% la Cefuroximă și
Gentamicină și de 10% la Sulfametoxazol-Trimetoprim.[Fig.4.18.] Sexul feminin prezintă o
rezistență de 50% la peniciline cu spectru larg și Tetraciclină. [Fig.4.17.]

6
Număr Cazuri

4 Insensibil
Rezistent
3
Sensibil
2

0
AM AMC CTX CXM GM NA CIP SXT TE
Antibiotice

Fig.4.16. Antibiogramă efectuată pentru tulpinile de Proteus sp. izolate din uroculturi în
2012 la laboratorul Marmed din Tîrgu-Mureș.

32
 2
1.8
1.6
1.4
Număr Cazuri

1.2
1 Insensibil

0.8 Rezistent

0.6 Sensibil
0.4
0.2
0
AM AMC CTX CXM GM NA CIP SXT TE
Antibiotice

Fig.4.17. Antibiograma efectuată pentru tulpinile de Proteus sp. izolate din uroculturi în
2012 la laboratorul Marmed din Tîrgu-Mureș.Sex feminin.

5
4.5
4
3.5
Număr Cazuri

3
2.5 Insensibil

2 Rezistent

1.5 Sensibil
1
0.5
0
AM AMC CTX CXM GM NA CIP SXT TE
Antibiotice
.
Fig.4.18. Antibiogramă efectuată pentru tulpinile de Proteus sp. izolate din uroculturi în
2012 la laboratorul Marmed din Tîrgu-Mureș.Sex masculin.

33
La Klebsiella sp. Rezistența la Ampicilină și Augumentin este de 100% respectiv 90% iar
sensibilitatea este la Gentamicina de 90%.[Fig.4.19.] Rezistența la Tetraciclină este in
scadere din 2010 pana in 2012. In 2012 Klebsiella sp devenine sensibilă la
fluorochinolone, aminoglicozide, cefalosporine, chinolone, sulfamide dar și la antibiotice
cu spectru larg.[Fig.4.21]

10
9
8
7
Număr Cazuri

6
5 Insensibil
Rezistent
4
Sensibil
3
2
1
0
AM AMC CTX CXM GM NA CIP SXT TE
Antibiotice
.
Fig.4.19. Antibiogramă efectuată pentru tulpinile de Klebsiella sp. izolate din uroculturi
în 2010 la laboratorul Marmed din Târgu-Mureș.

34
 25

20
Număr Cazuri

15
Insensibil

10 Rezistent
Sensibil

0
AM AMC CTX CXM GM NA CIP SXT TE
Antibiotice

Fig.4.20.Antibiogramă efectuată pentru tulpinile de Klebsiella sp. izolate din uroculturi în

2011 la laboratorul Marmed din Târgu-Mureș.

12

10

8
Număr Cazuri

6 Insensibil
Rezistent
4 Sensibil

0
AM AMC CTX CXM GM NA CIP SXT TE
Antibiotice

Fig.4.21. Antibiogramă efectuată pentru tulpinile de Klebsiella sp. izolate din uroculturi în
2012 la laboratorul Marmed din Târgu-Mureș

35
5.Discuții

Infecțiile cu enterobacteriaceae sunt foarte mult studiate demonstrându-se astfel

sensibilitatea,mecanismele prin care aceasta se formeză și cauza producerii infecției.
Rezultatele obținute la identificarea sensibilitații bacilililor Gram –negativ sunt
conform cu studiile de specialitate.
Escherichia coli produce infecții frecvent. De elecție în infecția produsă de acest
uropatogen este Cefotaxima din clasa cefalosporinelor. Alternativa la terapie o reprezintă
Cefuroxima tot o cefalosporină sau o aminiglicozidă precum Gentamicina. Rezistența este
de 80% la peniciline cu spectru larg Ampicilină si Augumentin și de 45% la antibiotice cu
spectru larg Tetraciclină.
Proteus sp.este o bacterie oprtunistă,ce produce infecții mai frecvente la sexul
masculin. De elecție pentru Proteus sp este Cefotaxima din clasa cefalosporinelor.
Alternativa la terapie o prezintă Cefuroxima,o fluorochinolonă, Ciprofloxacina,o
cefalosporină sau Acidul Nalidixic o chinolonă.Rezistența este de 49% la peniciline cu
spectru larg:Ampicilină și Augumentin si 80% antibiotice cu spectru larg Tetraciclină .
Klebsiella sp este o bacterie raspandită prezentând riscuri mari de infecții,infecțiile
urinare fiind foarte frecvente.De elecție este Gentamicina din clasa
aminoglicozidelor.Alternativa terapeutică o reprezinată cefalosporinele: Cefotaximă și
Cefuroximă iar din clasa fluorochinolonelor Ciprofloxacină. Rezistenața este de 95% la
peniciline cu spectru larg:Ampicilină,Augumentin și de 35% antibiotice cu spectru larg
Tetraciclină.
Conform rezultatelor Tetraciclina este antibioticul care manifestă cea mai mare
resistență,la ambele sexe,între 2010 si 2012 și-a menținut rezistența.Ampicilina și
Augumentinul prezintă rezistență,însă poate prezenta și sensibilitate dar
nesemnificativă.Cefotaxima și Gentamicina sunt terapia eficientă și fac parte din clasele de
antibiotice la care bacilii Gram-negativ sunt sensibili.
Conform rezultatelor se poate observa rezistența crescută a acestor bacterii la
Sulfametoxazol-Trimetoprim.Acesta poate fi eficient în unele cazuri sau în unele
nu.Antibiograma este hotarâtoare în aceste infecții,iar eliberarea antibioticelor din farmacie
trebuie sa se faca pe baza de prescripție medicală pentru ca antibioticul sa ajungă țintit la

36
locul de infecție și efectul terapeutic să fie optim.Această rezistență a antibioticelor
prezentată anterior poate avea una dintre cauze frecvența utilizarii acestora empiric,fară a
se respecta posologia.
Conform studiuluiECO.SENS Escherichia coli a reprezentat 77,0% din izolate de
la 4734 de femei din 252 centre comunitare de sanatate din 17 țari. 42% dintre izolate au
fost rezistente la unul sau mai multe din cele 12 medicamente antimicrobiene investigate.
Rezistenţa a fost cea mai frecventă la Ampicilină (29,8%) şi Sulfametoxazol (29,1%),
urmată de Trimetoprim (14,8%), Trimetoprim / Tulfametoxazol (14,1%) şi Acid nalidixic
(5,4%). În general, Proteus mirabilis a fost mai putin rezistent la Ampicilina (16,1%) şi mai
rezistent la Trimetoprim (25,5%) decât Escherichia coli și Klebsiella spp.,[29]
Potrivit unui un studiu multicentric realizat prospectiv in iunie-octombrie 2001 în
Dakar, Senegal care implica 3 laboratoare,au fost izolate 300 de tulpini și s-a testat
sensibilitatea faţă de antibioticele utilizate în infecțiile tractului urinar. Escherichia coli şi
Klebsiella pneumoniae au reprezentat 89% din izolate. Rezistenţă la Ampicilină,
Amoxicilină-Acid clavulanic, Acid nalidixic, Fluorochinolone şi Cotrimoxazol a fost de
77,3%, 34,7%, 14,7%, 13,3% respectiv 55%. În lumina acestor rezultate, o re-evaluare a
terapiilor de primă linie și utilizarea prudentă a fluorochinolone este recomandată.Dacă în
ITU necomplicate de elecție era Sulfametoxazol-Trimetoprim pentru 3 zile sau numai
Trimetoprim la pacienții cu alergii la sulfamide, creşterea rezistenţei la TMP-SMX la nivel
mondial la Escherichia coli a dus la o re-evaluare a tratamentului.[30]
Comparând rezultatele obținute cu rezultatele acestui studiu,acestea sunt
asemanatoare,observându-se rezistența la penicilinele cu spectru larg in ITU și rezisteța
crescută la Sulfametoxazol-Trimetoprim de 80% in 2011 la Escherichia coli si Proteus sp.
Rezistența la diferite beta-lactamaze care se produc rup inelul beta lactamic și inactivează
antibioticul, cel mai important mecanism pentru bacilii Gram negativ.Efluxul activ al beta–
lactamilor, modificarea porinelor, remodelarea proteinelor de legare a penicilinelor (PBP -
penicillin-binding proteins - carboxipeptidaze, transglicozilaze, transpeptidaze),reprezinta
mecanisme biochimice de rezistență.[31][32].
Intr-un studiu de 207 de izolate recoltate din probe de urina 86% au fost specii de
Enterobacteriaceae.Agentul patogen cel mai frecvent a fost Escherichia coli 82%,
Klebsiella sp. (7,3%), Proteus sp. (6,2%). Ratele ridicate de rezistenţă s-au găsit la

37
Ampicilină (95%), Tetraciclină (86%), Trimetoprim / Sulfametoxazol (48%), Augumentin
(45%). Incidenţa UTI cauzate de Enterobacteriaceae a fost de trei ori mai mare la femei
decât la bărbaţi, în special în grupurile de vârstă, tineri şi de mijloc (<sau = 19 şi 20-39 ani).
[33]
Potrivit acestui studiu cu privire la frecvența uropatogenilor și a rezistentei antibioticelor
rezultatele sunt in concordanță,putându-se observa rezistența la aceste peniciline la aproape
toate antibiogramele.Doar la sexul masculine în 2010 a existat o sensibilitate la acestea.
Rezistența la flourochinolone se realizează prin mutații cromozomiale la nivelul
genelor ce codifică ADN giraza girA și girB și topoizomeraza 4 (par C și par E) și a genelor
de eflux din membrana citoplasmatică ce afectează moleculele hidrofile precum
Norfloxacina și Ciprofloxacina. Însa există o gena qepA, mediată plasmidic, la care aceste
flourochinolone sunt sensibile.[34]
Rezistența la tetracicline se realizează prin pompa de eflux și protecția
ribozomală.Din cele 33 de gene de rezistenţă la tetraciclină (genele tet), 23 codează pompe
de eflux care permit bacteriei să transporte activ tetraciclina în afara celulei. Celelalte 10
gene codifică proteine de protecţie ribozomală. Mecanismul relevant la Escherichia coli
este mecanismul de eflux activ, codificat de toate cele 7 gene tet, identificate în cazul
Escherichia coli. [35][36] Tetraciclina,reprezintă antibioticul cu o utilizarea foarte
frecventă de-a lungul anilor,trecând prin proba timpului ,fiind un foarte activ.Insă deși face
parte din spectru larg utilizarea se limitează datorita rezistenței tot mai crescute.
Rezistenţa la aminoglicozide se produce prin: modificarea ARN-r şi ţintelor
proteice ribosomale; modificarea transportului prin peretele bacterian (importul şi efluxul);
sinteza enzimelor care modifică structural aminoglicozidele, acestea ne mai fiind
recunoscute de locurile ţintă.. În general, rezistenţa la aminoglicozide se asociază cu
modificările enzimelor care neutralizează antibioticul. Enzimelor modifică covalent aceste
antibiotice prin acetilare cu ajutorul aminoglicozid-acetil-transferaze. Enzime care modifică
structura aminoglicozidelor, sunt: AAC(3)-I, AAC(3)-II, AAC(3)-III, AAC(3)-IV,
AAC(6’)-I şi ANT(2‖), ce par a cauza majoritatea rezistenţei la aceste antibiotice a
izolatelor de E. coli. [37][38] Insă potrivit antibiogramelor bacilii Gram-negativ sunt
sensibili la Gentamicină,chiar și Escherichia coli.

38
6.Concluzii

 Infectiile tractului urinar sunt frecvent intalnite in probele trimise din ambulator.
 Agentul bacterian cel mai frecvent care a fost identificat a fost Escherichia
coli,urmată de Klebsiella sp și Proteus sp.
 Rezultatele obținute sunt in concordanță cu literatura de specialitate.
 ITU predomină la femeile aflate in perioada fertilă,in special infecția cu Escherichia
coli.
 Klebsiella sp.este prezentă la ambele sexe iar Proteus sp este mai frecvent
identificat la sexul masculin.
 Rezistenta bacililor Gram-negativ la antibiotice a fost la Tetraciclină,Ampicilină ,
Augumentin și Sulfametoxazol-Trimetoprim.
 Antibioticele cu efect bactericid la Enterobacteriaceae sunt:Cefotaxima,Cefuroxima,
Gentamicina si Ciprofloxacina.
 Tratamentul este eficace dacă se utilizează antibioticele conform antibiogramei
avându-se in vedere rezistența tot mai frecventă a tulpinilor bacteriene.
 Eliberarea antibioticelor din farmacii trebuie să se facă pe baza prescripției
medicale,farmacistul având rolul de a consilia pacientul cu privire la o utilizare
adecvată a antibioticelor.

39
4.BIBLIOGRAFIE

1. Dogaru G A , Căldăraru C, Nefrologie Clinică de Bază, Editura University Press Tîrgu

Mureș, 2008,101-115,321-315;
2. Negreș S, Antibiotice și Chimioterapice Antimicrobiene, în Tratat de Farmacologie,
Cristea AN (sub redacția), Editura Medicală, Bucuresti, 2011, 956-1042;
3. Stamm WE The epidemiology of urinary tract infections: Risks factors reconsidered,Inter
Sci Conf Antimicrob Agents Chemother,1999,39: 769;
4. Foxman B, Epidemiology of urinary tract infections: incidence, morbidity, and
economic costs, Am J Med, 2002,113 Suppl 1A: 5S-13S;
5. Toma S F, Bacteriologie Medicală, University Press Tîrgu-Mureș. 2006,133-338;
6. http://atlas.microumftgm.ro/bacteriologie/bactsp/coli.php.
7. Caliopsia F ,Tiparea fenotipică şi moleculară a tulpinilor de Escherichia coli izolate din
infecţii urinare la copii, Teză de doctorat, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol
Davila” Bucureşti, 2008,15 (4), 62-64;
8. Jabbar H A, Moumena RA, Mosli HA, et al-Urinary tract infection in pregnancy, Annal
of Saudi Medicine, 1991;11, 322-324 ;
9. Baerheim A, Digranes A, Jureen R, et al. Generalized symptoms in adult women with
acute uncomplicated lower urinary tract infection:an observational study,
MedGenMed,2003, 5(3):1;
10. Hooton T M, A prospective study of asymptomatic bacteriuria in sexually active young
women, 2000, N Engl J Med 2000, 343(14),1037-9;
11. Foxman B și colab: Uropathogenic Escherichia coli are more likely to be shared
between heterosexual partners; Am J Epidemiol,2002, 156(12):1133-40;
12. Handley M A, Reingold AL, Shiboski S, et al. Incidence of acute urinary tract
infection in young women and use of male condoms with and without nonoxynol-9
spermicides, Epidemiology, 2002 13(4):431-6;
13. Scholes D Hooton T M, Roberts P, et al: Risk factors for reccurent urinary tract
infection in young women; J Infect Dis 2000, 182(4) 1177-82;

40
14. Foxman B, Somsel P, Tallman P,et al : Urinary tract infection among women aged 40 to
65: behavioral and sexual risk factors.Urinary Tract Infection in Postmenopausal
Women,2011 ,52(12):801-808;
15. Hola V, Peroutkova T, Ruzicka F, Virulence factors in Proteus bacteria from biofilm
communities of catheter-associated urinary tract infections, FEMS Imunomol Med
Microbiol,2012,65(2):343-9;
16. Kunin C M, Evans C, Bartholomew D., et al: The antimicrobial mechanism of the
female uretra: a reseassment, J Urol 2002 ,168(2):413-9;
17. Kiss E, Actualități în tratamentul infecțiilor recurente ale copilului, Viața
medicală,2008;
18. Sobel J D, Bacterial etiologic agents in the pathogenesis of urinary tract infection, Med
Clin N Amer,1991,75(2)-253-273;
19. Orskov I, Orskov F, Andersen B , Comparison of Escherichia coli fimbrial antigen type
1 fimbriae, infect., immunol, Journal of Bacteriology,1983, 27:657-666;
20. Orenstein R,DO Edward , Wong M.D,Urinary Tract Infections in Adults, American
Famyli Physician ,1999, 1225-1234;
21. Marcusson L L, Resistance to Fluoroquinolones in Escherichia coli: Prevention,
Genetics and Fitness Costs, Acta Universitatis Upsaliensis Uppsala, 2009;
22. Toma F, Bacteriologie generala ,University Press Tîrgu Mureș ,2005 ,41;
23 Wise R, Antimicrobial resistance: priorities for action, J. Antimicrob. Chemotherapy
2002,49: 585-586;
24. Treviño M, Navarro D, Barbeito G, [Plasmid-mediated AMPc producing Proteus
mirabilis in the Health Care Area of Santiago de Compostela: molecular and
epidemiological analysis by rep-PCR and MALDI-TOF], 2012 ,25(2):122-8;
25. Thean Y T, Yong Ng L S,Jie He et al:Evaluation of Screening Methods To Detect
Plasmid-Mediated AmpC in Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae, and Proteus
mirabilis,Antimicrob Agents Chemother., 2009, 53(1): 146–149;
26.Medina B D, Segui D M, Roca F C, et al: What is the predictive value of urinary
symptoms for diagnosing urinary tract infection in women?, Fam Pract 2003, 20(2):103-7;
27. Liao J C,Mastali M, Gau V, Use of Electrochemical DNA Biosensors for Rapid
Molecular Identification of Uropathogens in Clinical Urine Specimens,Journal of Clinical

41
Microbiology, 2006, vol44 no 2 561-570;
28. Campanhã M T. N,Hoshino-Shimizu S,Baquerizo M M, Urinary tract infection :
detection of Escherichia coli antigens in human urine with an ELIEDA immunoenzymatic
assay,Pan American Journal of Public Health ,1999 , 6(2) : 89-94;
29. Kahlmeter G, An international survey of the antimicrobial susceptibility of pathogens
from uncomplicated urinary tract infections: the ECO.SENS Project,J Antimicrob
Chemother., 2003 ,51(1):69-76;
30. Dromigny J A, Ndoye B, Macondo,Increasing prevalence of antimicrobial resistance
among Enterobacteriaceae uropathogens in Dakar, Senegal: a multicenter study,Diagn
Microbiol Infect Dis,2003,47(4):595-600;
31. Pitout J D, Gregson D B, Campbell L, et al, Molecular characteristics of extended -
spectrum beta-lactamase - producing Escherichia coli isolates causing bacteremia in the
Calgary Health Region from 2000 to 2007: emergence of clone ST131 as a cause of
community-acquired infections, Antimicrob Agents Chemotherapy,2009,53(7);
32. Canton R, Coque T M,The CTX-M beta-lactamase pandemic, Curr Opin Microbiol,
2006, 9: 466-475;
33. Abu Shaqra Q. Occurrence and antibiotic sensitivity of Enterobacteriaceae isolated
from a group of Jordanian patients with community acquired urinary tract infections,
2000,101(396):15-21;
34. Pèrichon B, Courvalin P, Galimand M, Transferable resistance to aminoglycosides by
methylation of G1405 in 16S RNA and to hydrophilic fluoroquinolones by QepA-mediated
efflux in Escherichia coli, Antimicrob Agents Chemotherapy,2007, 51(7)2464-2469;
35. Chopra I, Roberts M. Tetracycline antibiotics: mode of action, applications, molecular
biology, and epidemiology of bscterial resistance, Microbiol Mol Biol, 2001, 65: 232-260;
36.Roberts M C,Tetracycline therapy, Update Clin Infect Dis 2003, 36: 462-467;
37. Wright G D, Aminoglycoside - modifying enzymes, Curr Opin Microbiol 1999, 2: 499-
450;
38. Kotra L P, Haddad J, Mobashery S. Aminoglycosides: perspectives on mechanisms of
action and resistance and strategies to counter resistance,Antimicrobial Agents and
Chemotherapy, 2000,44: 3249- 3256.

42
43