Dezvoltarea identităţii la adolescenţi

Prof. Mazilu Cătălin

„Cine sunt eu?” – Călătoria spre identitate

„Cine sunt eu?” - întrebarea care creşte tot mai mult în mintea oamenilor pe tot
parcursul vieţii, chiar şi în copilăria timpurie. Adolescenţa însă, prin caracteristicile sale de
dezvoltare (la nivel fizic, cognitiv şi socio-emoţional) reprezintă o perioadă în care întrebarea
devine tot mai pregnantă în minţile tinerilor. Drept consecinţă, cei din jur (n.a. părinţi,
profesori, covârstnici) deseori afirmă că nu îi mai recunosc pe tineri şi că „s-au schimbat
peste noapte”. Ceea ce se întâmplă de fapt este un proces foarte sănătos şi normal în
dezvoltarea umană - tentativele de a răspunde la întrebarea „cine sunt eu?” reprezintă
identitatea în formare.
Aşadar, tânărul începe să exploreze lumea din jurul său de la prieteni, relaţii de cuplu,
gusturi în muzică, îmbrăcăminte până la luarea de decizii proprii şi valori morale.
Conturarea unei identităţi este o „sarcină în dezvoltarea umană”, acest proces
reprezentând un punct de cotitură în viaţa oamenilor (Erikson, 1956).
Ce impact poate avea identitatea în viaţa oamenilor?
Comunitatea ştiinţifică a fost preocupată să răspundă la această întrebare uitându-se la
acei tineri care nu reuşesc să îşi contureze o identitate de sine stătătoare. O identitate bine
conturată este asociată cu sănătate mentală şi o stare de bine generală crescută (Sroufe, 2005;
Waterman, 2007, Berman, Weems & Stickle, 2006; Ratner, 2014). Ținând cont de acest
impact major şi pozitiv, explorarea factorilor care contribuie la formarea unei identităţi bine
conturate devine prioritară.
Cercetătorul Marcia (1966) a preluat şi dezvoltat ideile lui Erikson, dezvoltând patru
statusuri identitare, rezultante ale nivelului de explorare al identităţii (n.a. măsura în care
persoanele au căutat şi testat credinţe alternative) şi angajamentul (n.a. măsura în care
persoanele prezintă o continuitate în valorile sale). De asemenea, specialiştii în domeniul
dezvoltării, s-au uitat şi la modalitatea în care tinerii adolescenţi procesează informaţiile din
jurul lor (le caută, folosesc şi interpretează), în această călătorie a identităţii (Berzonsky,
1989; Berzonsky, 1992).
Lipsa de interes şi motivaţie pentru explorare a mediului şi a resurselor din el, alături
de un angajament scăzut faţă de o filozofie de viaţă (identitatea difuză) contribuie
semnificativ la cumularea de efecte negative asupra vieţii sociale şi emoţionale a tânărului
adolescent. Deseori aceşti tineri dezvoltă niveluri crescute de anxietate şi întâmpină dificultăţi
în a se adapta la societate, resimţind distres crescut (Berzonsky şi Neimeyer, 1994). Au
tendinţa să amâne, procrastineze şi sunt lipsiţi de motivaţie pentru a explora ideologii (Ratner,
2014).
Putem considera că identitatea este conturată dacă tânărul a explorat, a evaluat şi
selectat informaţia din jurul său într-o manieră critică (stil de procesare informaţional, Ratner,
2014). În caz contrar, acei tineri care nu explorează suficient de mult şi de critic informaţia
din jur (de la părinţi, prieteni, parteneri romantici etc.) procesând normativ informaţia, însă îşi
asumă un angajament crescut faţă de o ideologie, un set de valori sau de credinţe şi-au format
o identitate prescrisă, care nu neapărat „le aparţine” însă faţă de care au un angajament
crescut.
Ambele tipuri de identitate, conturată şi prescrisă, se caracterizează printr-un
angajament crescut faţă de un set de valori sau o ideologie, fapt care contribuie la starea de
bine crescută a tinerilor (Vleioras şi Bosma, 2005). Ceea ce le diferenţiază însă este gradul de
explorare - lipsa explorării va contribui la o rigiditate în gândire şi lipsă de flexibilitate în
relaţia cu sine şi cu ceilalţi. Totodată, o explorare crescută fără niciun angajament pe o
perioadă îndelun-gată de timp (identitate amânată) va duce la consecinţe negative asupra
tânărului la nivelul stării de bine generale şi a sănătăţii mintale. Lipsa posibilităţii de a îşi
contura o identitate, o imagine asupra valorilor personale, stă în calea dezvoltării sănătoase a
tânărului - atât de importantă pentru a trece spre perioada de adult responsabil.
În final, rolul adulţilor din jur este să fie modele pentru tinerii adolescenţi, dispuşi să
ofere sprijin şi căldură alături de o monitorizare adecvată, în timp ce aceştia explorează lumea
din jur. Recomandarea finală este să lăsăm tinerii să devină ceea ce îşi doresc şi sunt pregătiţi
să devină, dincolo de aşteptările noastre şi imaginea noastră ideală despre ei.

Comportamentele adulţilor care dezvoltă identitatea sănătoasă a adolescenţilor sunt

acceptarea adolescentului pentru ceea ce este (acceptarea necondiţionată); respectarea
diferenţelor dintre adolescent şi adult; negocierea împreună cu adolescentul, stabilirea
limitelor, explicarea raţiunii proprii; practicarea consistenţei regulilor; încurajarea exprimării
sinelui adolescentului; încurajarea autonomiei adolescentului; considerarea punctelor de
vedere ale adolescentului în discuţii.
Bibliografie:
 Berzonsky, M. D. (1992). Identity Style Inventory (ISI-3): Revised version.
Unpublished measure, Department of Psychology, State University of New York,
Cortland, NY.
 Dumulescu,D., Matei, C. (2017). Adolescenţa explicate, Alpha MDN.
 Marcia, J. E. (1966). Development and validation of ego-identity status. Journal of
Personality and Social Psychology, 3(5), 551-58.
 Ratner, K. (2014). The role of parenting and attachment in identity style development.
Undergraduate research journal, 7 (1): 15-16.
 Sroufe, L. (2005). Attachment and development: A prospective, longitudinal study
from birth to adulthood. Attachment & Human Development, 7(4), 349-67.