UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Departamentul Sociologie și Asistență Socială

Teoriile bio-psiho-sociale
cu privire la tineret
Movila Valentina
Lector universitar
 Planul lecției:

• Abordarea tinereţii ca fapt psihologic (S.Freud, E.Erikson, J.Piaget, P.

Sternberg, Hall S. etc.)
• Paradigme sociale ale tinereţii (E. Durkheim, J. Stortzel, D. Riesman
etc.)
• Abordarea tineretului din perspectivă demografică: volumul,
ponderea în cadrul populaţiei, natalitatea, nupţialitatea,
migraţia etc.
 Referințe bibliografice:
• Bulgaru, M., Oceretnîi, A. Tineretul studios: dimensiuni ale identităţii
sociale. – Chişinău, 2012
• Mărgineanu I. Tineretul deceniului unu. Provocările an.90. -Bucureşti, 1996
• Movila, V., Probleme sociale ale adolescenţilor, pp. 411-414; Probleme
sociale ale tineretului, pp.561-564. În: Dicţionar enciclopedic de sociologie.
–Chișinău, 2013,
 Teoriile psihanaliste
Teoriile și conceptele privind tineretul și tinerețea au evoluat de-a
lungul timpului și au fost influențate de diverse școli de gândire și
cercetări.
Concepția psihanalitică: se bazează pe ideile lui Sigmund Freud și ale
discipolilor săi, precum Erik Erikson, R. Benedict, L. Foyer, L. Sheleff, E.
Ea explorează dezvoltarea tinerilor dintr-o perspectivă psihologică,
evidențiind etapele de evoluție și influența factorilor sociali și biologici
asupra dezvoltării individuale.
Concepția psihanalitică subliniază raportul complex dintre biologie,
psihologie și mediu social în procesul de creștere și dezvoltare a
tinerilor.
 Teoria dezvoltării psihosociale (Erikson
E)a personalități prin intermediul depășirii perioadelor de
Eric Erickson a analizat procesul de formare și dezvoltare
criză, așa-numitele crize de identitate.
Stadiul Principala achiziție Factorii sociali determinanți Corolarul axiologic

Adolescenţa (12— Identitate versus confuzie Modelele şi convârstnicii Unitatea

18/20 ani)

Tânărul adult (20— Intimitate versus izolare Prietenii, relaţia de cuplu Mutualitatea afectivă
30/35 ani)

Erikson caracterizează vârsta tinereții ca vârstă mijlocie în ciclurile vieții, dominată de amplificarea identității sociale
și de angajare, implicarea pe acest plan realizându-se prin sarcini sociale.
Stadiul 5 – adolescența (12-18/20 ani): sarcina principală – formarea identității personale, profesionale, sociale;
criza – identitatea de sine versus confuzia de rol, Erikson consideră că adolescența reprezintă criza centrală a
întregii dezvoltări, fiind prezentată ca singurul conflict puternic pe care o persoană îl are de înfruntat în viaţă .
Identitatea reprezintă efortul indivizilor de integrare într-un anumit context social și de identificare a statusurilor și
rolurilor specifice pe care le deține.
Efecte pozitive: Capacitatea de a se percepe ca persoană consecvenţa, cu o identitate personală puternică.
Efecte negative: Confuzie în legătură cu cine este şi ce reprezintă, incapacitatea de a lua decizii şi a alege.
 Stadiile dezvoltării psihosociale
(Erikson E)
Stadiul 6 – tinerețea (20—30/35 ani): sarcina principală – dezvoltarea intimității; criza –
Intimitate versus izolare de ceilalţi.
Această etapă este caracterizată de trăirea intensă a experienței dragostei și începutului vieții
de familie, ceea ce duce la dezvoltarea intimității.
Intimitatea presupune stabilirea relațiilor apropiate cu altul și reprezintă o unitate a două
identități; izolarea presupune incapacitatea sau eșecul în stabilirea reciprocității
Efecte positive: capacitatea adulţilor de a dezvolta relaţii apropiate şi profunde cu alţii,
capacitatea de a iubi şi de a răspunde angajamentelor faţă de ceilalţi.
Efecte negative: izolare socială și relaţionare superficială.
Majoritatea persoanelor care solicită o consiliere psihologică în această perioadă au ca
problemă singurătatea; efectele care decurg de aici: depresii, tulburări psihosomatice,
psihologice, chiar tentative de suicid etc.
Anna Freud a dezvoltat teoria mecanismelor de apărare ale „eu-ului”, dezvăluind specificul
adolescenței și desemnând viziunea asupra tineretului ca categorie specială de persoane, care
trebuie să depășească anumite etape de dezvoltare.
 Teoria relațiilor intime (Sternberg P.)
Prin teoria sa Sternberg P. demonstrează difcultățile de obținere a succesului în
relațiile intime. Cercetătorul evidențiază trei componente ale dragostei:

Intimitatea

Pasiunea

Horărârea/Responsabilitatea
 Componentele dragostei (Stenberg P.)
Intimitatea: se referă la sentimentul de apropiere și conexiune emoțională pe care îl
avem cu partenerul nostru într-o relație de dragoste. Intimitatea implică, de asemenea,
dezvoltarea de interese și activități comune care îi apropie pe cei doi parteneri.
Pasiunea: se referă la componenta fizică și sexuală a relației. Pasiunea include atracția
sexuală, excitația sexuală și dorința de a fi fizic aproape de partener. De asemenea,
pasiunea se referă și la alte forme de atracție și satisfacție, cum ar fi aprecierea, stima de
sine și acceptarea reciprocă.
Hotărâre/responsabilitate: se referă la hotărârea de a investi în relație și de a o menține
pe termen lung. Implică angajamentul de a rămâne alături de partener în ciuda
dificultăților și obstacolelor care pot apărea într-o relație.

În concluzie, teoria lui Sternberg aduce o perspectivă complexă asupra dragostei și a

relațiilor intime, subliniind interacțiunea dintre intimitate, pasiune și
hotărâre/responsabilitate. Înțelegerea acestor componente poate ajuta la dezvoltarea
relațiilor sănătoase și la gestionarea dificultăților care pot apărea în cadrul acestora.
 Subsistemele personalității tânărului
Din perspectiva unor cercetători, componente cheie în dezvoltarea personalității și în formarea
identității individuale sunt reprezentate de 4 subsisteme: operational, emoțional, structure ale
sinelui și al valorilor. Aceste subsisteme interacționează și se influențează reciproc pe parcursul
dezvoltării, iar modul în care indivizii le gestionează și le integrează poate varia semnificativ.
Subsistemul operațional: include capacitățile de intervenție operațională, interesele,
aptitudinile, abilitățile. El facilitează intervenția celorlalte subsisteme care duc la acumulări
de informații, cunostințe, experiențe, optimizând interrelațiile cu lumea înconjuratoare.
Subsistemul emoțional: integreaza structurile energetice, seturilor de atitudini în raport cu
eșecurile sau succesele anterioare.
Subsistemul structurilor sinelui: include perceperea, reprezentarea, idealul de sine (material,
cultural, social), nevoia de afirmare - legat de dobândirea de noi statusuri și roluri sociale.
Subsistemul valorilor: integrează elemente legate de reguli, norme de conviețuire. Acest
subsistem protejează sinele și creează cadrul de extindere a idealului de sine social.
 Teoria psihosocială asupta tinereții (Hall S .)
Prin analogie cu istoria omenirii și cu dezvoltarea individului, Hall a asociat
adolescența cu era romantismului, considerând-o perioadă de tranziție între
copilărie și statutul de adult.
Hall susținea că adolescența este caracterizată de o serie de contradicții și
schimbări profunde în comportamentul și experiențele individului.
Descrierea lui Hall se concentrează pe aspectele negative și conflictele din
adolescență, precum schimbările de dispoziție, dezorientarea, îndoielile de
sine și comportamentele contradictorii.

Această perspectivă reflectă doar o parte din experiența adolescenței,

deoarece aceasta nu este doar o perioadă de criză, ci și o perioadă de
oportunități, dezvoltare și explorare a identității personale.
 Teorii sociale asupra tinereții (I)
Stortzel J. abordează personalitatea tânărului din două perspective:
- Substanțialistă: se concentrează pe conținutul personalității tânărului,
adică asupra trăsăturilor, aptitudinilor, valorilor, și altor aspecte
intrinseci ale individului.
- Situațională: situațională se referă la modul în care tânărul
reacționează și se adaptează la contextul social și la situațiile în care
se află. Ea indică importanța influenței mediului social asupra
manifestării personalității tânărului.
Între aceste două modalități există o strânsă interacțiune manifestările
personalității tânărului în cadrul relațiilor interumane sunt în funcție de
substanța sa, iar substanța personalității se crează treptat, prin
preluarea și interiorizarea efectelor unor asemenea manifestări.
 Teorii sociale asupra tinereții (II)
Teoria lui David Riesman privind tipurile de personalități sociale asociate diferitelor
tipuri de societăți.
Această perspectivă de abordare oferă o înțelegere clară a modului în care schimbările
sociale pot influența dezvoltarea personalității.
Riesman evidențiază trei tipuri de personalități:
• Personalitatea orientată spre tradiție: caracteristică societății tradiționale, unde
normele și valorile sunt clare și rigide. Tinerii crescuți în aceste societăți tind să se
conformeze și să respecte tradițiile și valorile existente, evitând schimbările majore.
• Personalitatea orientată spre sine/auto-orientare: se dezvoltă în societățile
industriale, unde mobilitatea socială și oportunitățile de schimbare sunt mai mari.
Tinerii din aceste societăți sunt mai independenți și orientați spre propriile lor
obiective, având un nivel mai mare de libertate în alegerile lor.
• Personalitatea orientată spre celălalt: se dezvoltă în societățile post-industriale,
caracterizate de interconectivitatea și comunicarea extinsă. Tinerii din aceste societăți
acordă o mare importanță aprobării și relațiilor cu ceilalți. Ei sunt motivați să se
integreze în grupuri și să obțină aprobarea celor din jur.
 Teorii sociale asupra tinereții (III)
Studierea tineretului în ​științele sociologice se află în co-relație cu
conceptul de „socializare”, care vizează procese și rezultatele formării și
dezvoltării personalității de-a lungul vieții.
Socializarea este interpretată ca:
 auto-dezvoltare a personalității;
 transmiterea și interiorizarea unui set de norme și valori;
 adaptarea individului la mediul social;
 formarea personalității în funcție de tip ideal dat.
Socializarea reprezintă, pe de o parte, procesul de asimilare a
modelelor de comportament, rolurilor și pozițiilor sociale, statusurilor
sociale, tradițiilor, valorilor etc., pe de altă parte – procesul de formare
a propriei experiențe socioculturale și a identității personale.
 Teorii sociale asupra tinereții (IV)
Socializarea are ca finalitate realizarea integrării sociale a indivizilor şi grupurilor sociale în
societate.
Integrarea socială este un proces complex, de interacţiune a individului sau grupului social cu
mediul social de integrare, prin intermediul căreia se realizează un echilibru funcţional al
părţilor. Integrarea este un proces complex, care include mai multe etape.
Faza de acomodare presupune informarea persoanei privitor la obiectivele şi caracteristicile
sistemului în care se integrează, cât şi activarea modelelor integrative care i-ar permite celui
venit să înveţe rolul care decurge din poziţia pe care o ocupă în sistemul dat.
În faza de adaptare persoana care se integrează capătă cunoştinţe şi deprinderi necesare pentru
rezolvarea situaţiilor impuse de mediu prin intermediul multiplelor relaţii care se stabilesc.
Faza participării este marcată de asumarea rolurilor şi promovarea iniţiativelor personale.
Faza de integrarea propriu-zisă presupune transformarea integratului în element funcţional, în
subsistem integrat al organizaţiei respective.
În opinia lui Durkheim Em., un grup social este integrat în măsura în care membrii săi au o
conştiinţă comună, adică împărtăşesc aceleaşi norme,valori, credinţe şi practici sociale,
interacţionează unii cu ceilalţi şi se simt meniţi unor scopuri comune.
 Teorii sociale asupra tinereții (V)
În interiorul unui grup social, se pot identifica trei posibilități de integrare: între norme, între
norme și comportamente și între persoane. Aceste elemente conturează dimensiunile
integrării în cadrul grupului: integrarea culturală, integrarea normativă, integrarea
comunicațională și integrarea funcțională.
• Integrarea culturală: se referă la situația în care normele și valorile unei culturi corespund și
sunt în concordanță reciprocă. În acest caz, membrii grupului împărtășesc și respectă aceleași
norme și valori culturale, ceea ce contribuie la o coeziune culturală puternică în grup.
• Integrarea normativă: se concentrează pe faptul că valorile unui grup devin norme efective
pentru membrii săi. Cu alte cuvinte, membrii grupului își interiorizează valorile grupului și le
traduc în comportamente concrete. Integrarea normativă implică conformitatea la normele și
regulile stabilite în grup.
• Integrarea comunicațională: vizează schimbul de semnificații și înțelesuri între membrii
grupului prin intermediul comunicării. Atunci când membrii unui grup reușesc să comunice
eficient și să împărtășească înțelesuri și informații, integrarea comunicațională este mai
solidă.
• Integrarea funcțională: implică realizarea unui schimb de servicii și funcții între membrii
grupului. Membrii grupului colaborează pentru a îndeplini diferite roluri și sarcini,
contribuind astfel la funcționarea eficientă a grupului.
Abordarea tineretului din perspectivă
demografică
Distribuția căsătoriilor
 Raportul căsătorie/divorț

În anul 2021 a crescut atât numărul căsătoriilor cât și cel al divorțurilor. Numărul căsătoriilor înregistrate la tineri a crescut cu
1,5 ori comparativ cu anul precedent, cu 43,7% în cazul bărbaților și cu 44,2% – în cazul femeilor.
Totodată, numărul divorțurilor la tinerii cu vârsta de 16-34 ani a crescut cu 10,3% comparativ cu anul 2020, în cazul bărbaților
cu 7,6%, iar în cazul femeilor cu 12,4%.
 Șomajul în rândul tinerilor
Circa 4 din 10 tineri sunt ocupați, iar 6 sunt inactivi
Conform rezultatelor Anchetei Forței de Muncă, peste o treime din tinerii cu
vârsta de 15-34 ani aveau un loc de muncă (37,3% sau circa 244 mii de
persoane), circa 2,0% (11 mii) erau șomeri și restul, 61,0% (peste 398 de mii),
erau inactivi din punct de vedere economic (persoane în afara forței de muncă).
În rândul celor din urmă, peste 42,0% erau încadrați în sistemul național de
învățământ.
Femeile tinere, care nici nu lucrează și nici nu învață, dețin ponderi net
superioare în comparație cu bărbații
Fiecare al șaselea tânăr în vârstă de 15-24 ani (17,2%), peste un sfert din tinerii
de 15-29 ani (26,4%) și aproape fiecare a treia persoană în vârstă de 15-34 ani
(30,4%) nu au fost cuprinși nici în procesul de educație (formal sau non-
formal), nici în ocupare
Starea de sănătate a tinerilor
Mulțumesc pentru atenție!