UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI,

SOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ
Departamentul Sociologie și Asistență Socială

Lucrul individual la disciplina

ETICA ÎN ASISTENŢA SOCIALĂ

Autor: Badia Mariana,

studentă, an.1, asistenţă socială, FF
Coordonator: BULGARU Maria
doctor habilitat, profesor universitar

Chișinău, 2022

1
Varianta 5.
Subiect: Etica asistenţei sociale.

1. Stabiliţi interdependenţa dintre etică, etica profesională şi deontologie, reprezentând

ordinea apariţiei lor.

1.____Etica_____ 2.__Etica Profesionala____ 3.______Deontologie___

„Din punctul de vedere al legii,

un om este vinovat atunci când încalcă drepturile celorlalți.
Din punctul de vedere al eticii,
este vinovat când doar se gândește să facă așa.”
(Immanuel Kant)

Pentru a stabili interdependența dintre etică, etica profesională și deontologie este

necesară lămurirea termenilor în cauză.
Etimologic, noțiunea de etică are originile în grecescul „ethos”= cutumă, obicei,
morav/moravuri. Aristotel- filosof grec, pornind de la „ethos” ca morav, a format adjectivul
„ethicos”, care însemna toate calitățile spirituale precum: dreptatea, generozitatea, dărnicia,
moderația, amabilitatea, bărbăția, prietenia, sinceritatea și faptele virtuase. Corespunzător lui
„ethos”, în latină avem mos- moris; și, din aceeași familie, moralitas. Pornind de la acest
adjectiv a fost format substantivul „moralis”= morală. Astfel, în limba română distingem
termenii înrudiți: etică, morală și moralitate. În limbajul curent, acești termeni de multe ori se
folosesc ca sinonime, dar în scrierile științifice aceste noțiuni nu se identifică, termenii fiind doar
aceeași etimologie nefiind sinonime.
Astfel, considerăm că etica este știința și filosofia care studiază acțiunile,
comportamentul, atitudinile, moravurile, în general conduita omului. Etica se prezintă drept un
ansamblul de relații etalate față de angajatori, de angajați, de colegi, de clienți, de subordonați,
de furnizori, față de comunitatea în care ne aflăm și chiar unii în raport cu alții. Etica nu se referă
la legăturile pe care le avem cu alte persoane, noi toți stabilim niște raporturi unii față de alții, ci
la calitatea acestor legături. Rolul eticii este să ajute oamenii și instituțiile să decidă ce este mai
bine să facă, ce criterii să aleagă și care le sunt obligațiile morale în acțiunile lor.
În alţi termeni, etica este ştiinţa nu despre ceea ce este, dar despre cuvenit, despre ceea ce
trebuie să fie, ce se doreşte a fi/deveni omul şi omenirea în înţeles de valoare-ideal, adică
deopotrivă imperativ şi aspiraţie întru depăşirea stării existente, apreciate ca nesatisfăcătoare 1.
În mediul profesional, termenul preferat este cel de etică. În limbajul comun, termenul
morală este în special legat de viaţa privată. Respectăm morala în viaţa privată şi etica în viaţa
publică (politică, civică, profesională)2.
Interesul sporit din ultimii ani al specialiştilor din diferite domenii (sociologie, filosofie,
psihologie etc.) pentru cercetarea rolului factorului moral în activitatea multilaterală a indivizilor,

1
Bulgaru M., Bulgaru O., Etica în asistența socială. Chișinău: CEP USM, 2014, p. 18
2
Lungu V., Etica Profesională. Chișinău: CEP USM, 2011, p. 8 [Accesat 01.02.2022]. Disponibil online:
https://elibrary.ceiti.md/files/12/Televca/Servicii%20administrative/Etica%20profesionala%20Viorelia
%20Lungu.pdf
2
grupurilor sociale şi profesionale a condiţionat formarea unui domeniu aparte al cunoaşterii etice,
numit etică aplicată, care exprimă o sinteză specifică a eticii teoretice (ştiinţei etice) şi practicii
umane. Din această perspectivă, etica profesională este parte a aşa-numitei „etici aplicate” şi
reprezintă reflecţia asupra aspectelor morale ale problemelor ridicate de domenii particulare
(medicină, educaţie, învăţământ, afaceri publice, justiţie, asistenţa socială, mass-media etc.). Mai
exact, etica profesională este o parte a ştiinţei etice, care studiază specificul manifestării
moralei în activitatea profesională.3
În literatura de specialitate4, etica profesională este definită fiind o parte a ştiinţei etice, care
studiază specificul manifestării moralei în activitatea profesională.
Etica profesională este determinată de particularităţile specifice ale unor profesii, de
interesele corporative, de cultura profesională etc. Oamenii ce îndeplinesc funcţii profesionale
similare sau identice îşi elaborează tradiţii specifice şi se asociază în baza unor principii de
solidaritate profesională.
În cadrul fiecărei profesii există probleme specifice de morală, dar etica profesională are
importanţă, în primul rând, pentru profesiile, obiectul cărora este omul. Astfel distingem etica
pedagogului, etica medicului, etica judecătorului, etica funcționarului public, etica asistentului
social etc.
Etica profesională ar putea fi înţeleasă în două sensuri: 1)ca reflexive etică aplicată unui
domeniu particular de activitate (profesiune); 2)ca reguli stabilite de un grup profesional pentru
garantarea practicilor fiecărui membru al său, reunite într-un cod, inclusiv codul deontologic al
profesiunii. Lărgirea sensului noţiunii de cod a dus la includerea în el şi a unor norme stabilite
de organizaţii exterioare profesiunilor, cum sunt de exemplu,guvernele. Apare astfel problema
relaţiei dintre ”public” şi ”privat”, dintre profesionişti şi neprofesionişti 5.
Deontologia este un cuvânt constituit prin compunere din două segmente cu identitate
distinctă, primul (deontos, deont-, deonto-, deon-) orientând gândirea spre ideea de necesitate,
nevoie, obligaţie, ceea ce se cade, iar cel de-al doilea (logos, logia) spre ideea de studiu, ştiinţă,
discurs. Aşadar, într-o primă aproximare, putem aprecia că dicţionarele contemporane, atât cele
româneşti, cât şi cele engleze, franceze, italiene etc. identifică deontologia ca fiind ştiinţa
(studiul, discursul) despre obligaţii (datorii).
Luarea deciziilor responsabile, pentru profesiile subiectul cărora este o persoană, pun în
balanță diferite valori morale ale specialistului, raportând valorile personale la valorile
profesionale, pentru aceasta este nevoie de cunoașterea modului în care profesia stabilește
prioritățile ei valorice.
Locul unde aceste valori sunt formulate este codul deontologic- concept care semnifică
etica profesională. El clarifică ce este bine și ce este rău în munca profesională. Codul
deontologic poate fi considerat o codificare a obligațiilor speciale care rezultă din aderarea
deliberată la o anumită profesie, cum este asistența socială. Codul deontologic deci are menirea
de a clarifica aspectele morale ale practicii profesionale.

3
Bulgaru M., Studia Universitatis Moldaviae, nr. 3(113). Etica profesională- o necesitate pentru activitatea de
succes a specialistului. Chișinău: CEP USM, 2018 p. 195 [Accesat 03.02.2022]. Disponibil online:
https://oaji.net/articles/2017/2053-1533286100.pdf
4
Bulgaru M., Bulgaru O., Etica în asistența socială. Chișinău: CEP USM, 2014, p. 54
5
Sârbu T., Etică: valori și virtuți morale. Iași: Editura Societăţii Academice „Matei Teiu Botez”, 2005, p.66.
[Accesat 06.02.2022]. Disponibil online: https://dokumen.tips/spiritual/etica-valori-si-virtuti-morale-tanase-
sarbu.html?page=1
3
2. Dezvăluiţi conţinutul valorii „solidaritate” stabilind manifestările acesteia în etica
asistenţei sociale .

Conform dicționarului de sociologie6 termenul “solidaritate” (din fr. solidarite)

desemnează comunitatea de interese, idei, credințe, sentimente, opinii, generatoare ale unui
mod unitar de acțiune.
Este unitatea unui grup sau a unei clase și se bazează pe susținerea intereselor altora,
chiar și în situații dificile sau adverse pentru sine. În general, se referă la legăturile care unesc
membrii unei societăți; prin urmare, termenul este folosit în principal în sociologie și alte științe
sociale.
Solidaritatea este, de asemenea, una dintre principalele valori ale creștinismului, bazată
pe ideea că cei care își împărtășesc bunăstarea cu ceilalți vor fi demni de mântuire. Acesta este
unul dintre cele mai cunoscute mesaje ale lui Isus Hristos, rezumate în fraza sa populară
„iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”.
Când două sau mai multe persoane se unesc și colaborează între ele pentru a atinge un
obiectiv comun, se vorbește de solidaritate. Solidaritatea este de a împărtăși atât material cât și
sentimental cu ceilalți, oferă ajutor altora și colaborare reciprocă între oameni. Solidaritatea este
o valoare prin excelență care se caracterizează prin colaborarea reciprocă care există între
indivizi, care ne permite, fără îndoială, să depășim cele mai groaznice dezastre, cum ar fi
războaie, ciumă, boli, printre altele, să o aplicăm și familiilor noastre, prietenii și / sau cunoscuții
care se află în situații dificile și cu ajutorul primit le permit să avanseze și să îmbunătățească
situația într-un fel.
Solidaritatea între ființele vii ne permite să rezistăm adversităților care apar de-a lungul
vieții. Persoana grijulie nu ezită să colaboreze și să susțină toți acei indivizi care se regăsesc în
situații dezavantajate, ceea ce le permite să se distingă de persoanele indiferente, egoiste față de
semenii lor.
Este importantă promovarea solidarității încă din copilărie, deoarece poate fi văzută ca
baza altor valori umane care reușește să dezvolte relații de prietenie, familie și sociale valoroase
bazate pe ajutor, sprijin, respect și toleranță, fiind pusă o bază bună pentru un viitor în care ne
vom putea simți în siguranță.
Solidaritatea este considerată una dintre valorile fundamentale ale societăților care
funcționează bine. Deoarece ființele umane sunt animale sociale, trebuie să colaborăm cu ceilalți
pentru a depăși obstacolele, pentru a ne atinge obiectivele și pentru a ne simți împliniți.
Toate profesiile au o anumită orientare valorică care constituie elemente definitorii în
interacțiunea cu societatea și clienții profesiei. Valorile profesiei se exprimă prin ideile
referitoare la atitudinile referitoare față de oameni, valori precum: datoria, responsabilitatea,
libertatea, solidaritatea, dreptatea, cooperare, încredere respect și altele.
Una din valorile importante în asistența socială este valoarea „solidaritate”, asistenții
sociali având obligația de a înfrunta condițiile sociale ce contribuie la excluziunea social,
stigmatizare sau subjugare și sa lucreze pentru a apăra integritatea fizică, psihologică, emoţională
şi spirituală a fiecărei persoane şi bunăstarea acesteia7.
Solidaritatea asistentului social este exprimată de însușii scopul, misiunea care îi unește
pe toți asistenții sociali „să contribuie la bunăstarea oamenilor, să faciliteze satisfacerea
trebuințelor de bază ale tuturor indivizilor, acordând o atenție deosebită trebuințelor și
participării celor vulnerabili, discriminați și săraci”8.
6
Zamfir C., Vlăsceanu L. (coord.). Dicționar de sociologie. București: Babel, 1998, p.586. [Accesat 06.02.2022].
Disponibil online: file:///D:/Documents/Downloads/1998_zamfir_dictionar_sociologie%20(1).pdf
7
Bulgaru M., Bulgaru O., Etica în asistența socială. Chișinău: CEP USM, 2014, p. 309-315
8
Bulgaru M., Sociologie și asistență socială. Solidaritatea- valoare de referință în asistența socială. [Accesat
09.02.2022]. Disponibil online: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/194-197_15.pdf
4
 Referințe:
1. Bulgaru M., Bulgaru O., Etica în asistența socială. Chișinău: CEP USM, 2014, p. 18
2. Lungu V., Etica Profesională. Chișinău: CEP USM, 2011, p. 8 [Accesat 01.02.2022].
Disponibil online: https://elibrary.ceiti.md/files/12/Televca/Servicii%20administrative/
Etica%20profesionala%20Viorelia%20Lungu.pdf
3. Bulgaru M., Studia Universitatis Moldaviae, nr. 3(113). Etica profesională- o necesitate
pentru activitatea de succes a specialistului. Chișinău: CEP USM, 2018 p. 195 [Accesat
03.02.2022]. Disponibil online: https://oaji.net/articles/2017/2053-1533286100.pdf
4. Bulgaru M., Bulgaru O., Etica în asistența socială. Chișinău: CEP USM, 2014, p. 54
5. Sârbu T., Etică: valori și virtuți morale. Iași: Editura Societăţii Academice „Matei Teiu
Botez”, 2005, p.66. [Accesat 06.02.2022]. Disponibil online:
https://dokumen.tips/spiritual/etica-valori-si-virtuti-morale-tanase-sarbu.html?page=1
6. Zamfir C., Vlăsceanu L. (coord.). Dicționar de sociologie. București: Babel, 1998, p.586.
[Accesat 06.02.2022]. Disponibil online:
file:///D:/Documents/Downloads/1998_zamfir_dictionar_sociologie%20(1).pdf
7. Bulgaru M., Bulgaru O., Etica în asistența socială. Chișinău: CEP USM, 2014, p. 309-
315
8. Bulgaru M., Sociologie și asistență socială. Solidaritatea- valoare de referință în asistența
socială. [Accesat 09.02.2022]. Disponibil online:
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/194-197_15.pdf