ETICA - Etimologie, definitii si delimitari conceptuale

Din punct de vedere etimologic, 'etica' provine de la cuvintele grecesti: ETHOS (Homer) = primordial,
patrie, locuinta, loc de intalnire, locul natal, obiceiuri, caracter; ETHIKE (Aristotel) = stiinta cunoasterii.

Din 'ETHOS' a derivat cuvantul 'ETHICOS', cu sensul 'din sau pentru morala', utilizat de greci atunci cand
discutau despre principiile comportamentului uman.

Pentru inceput, putem considera etica ca fiind stiinta ethosului (a moralei), a binelui/raului (Socrate,
Platon, Cicero), a fericirii, a virtutii (Aristotel), a placerii (Aristip), a idealului social.

Etica a aparut ca ramura distincta a cunoasterii, datorita lui Socrate. Ca disciplina stiintifica ea exista din
timpul lui Aristotel, care a ridicat etica la nivelul 'demnitatii stiintelor'.

Etica este definita ca 'stiinta care se ocupa cu studiul principiilor morale, cu legaturile lor de dezvoltare
istorica, cu continutul lor de clasa si cu rolul lor in viata sociala; totalitatea normelor de conduita morala
corespunzatoare ideologiei unei clase sau societati'.[1]

Etica reprezinta forma de cunoastere si legitimare in constiinta prin intermediul normelor si imperativelor
morale, a unor acte si fapte omenesti.

Desi inrudite, conceptele de etica si morala, au origini si substante diferite: etica este teoria si stiinta
moralei, in timp ce morala reprezinta obiectul de studiu al eticii. Denumirea de etica este de origine greaca
in timp ce morala isi are originea in cuvantul latin mos-moris (morav-moravuri), de unde a aparut si
termenul moralis, etimonul modern al termenului morala.[2]

Asadar, putem considera etica drept o stiinta a comportamentului, a moravurilor, un ansamblu de prescriptii
concrete sau o teorie asupra moralei. Acesta este si sensul pe care il ofera Wundenburger, care spune
ca etica reprezinta 'ansamblul regulilor de conduita impartasite de catre o comunitate anume, reguli care
sunt fundamentate pe distinctia intre bine si rau, in timp ce morala cuprinde un ansamblu de principii de
dimensiune universal-normativa.'[3]

Etica generala se compune din trei domenii sau nivele[4]:

1. eticile de gradul I sau etica valoric-normativa (studiul marilor teorii si doctrine etice);

2. eticile de gradul II sau meta-etica (studiul limbajului moral, atat al celui utilizat de eticile de gradul I
cat si limbajul comun);

3. eticile aplicate (analiza unor fenomene sau cazuri morale particulare, cum ar fi: avortul, eutanasia,
clonarea, domeniul afacerilor, etc., prin intermediul criteriilor si teoriilor propuse de eticile de gradul
I si/sau II).

Etica aplicata este formata dintr-un manunchi de discipline care incearca sa analizeze filosofic cazuri,
situatii, dileme relevante pentru lumea reala. Printre aceste discipline se numara etica tehnologiei
informatiei, etologia, etica in afaceri, bioetica, etica medicala, etica mediului, etica cercetarii stiintifice,
etica in politicile publice, etica relatiilor internationale, etica mijloacelor de informare.

In cadrele unei Etici generale, distingem o serie de componente, intre care[5]:

1. Istoria eticii, o istorie a doctrinelor morale, ce s-a dezvoltat de la primele abordari ale
problematicii morale in filosofia antica, pana la determinarile reflexiei etice in continuu reviriment
in secolul XX.

2. Metaetica, teoria asupra Eticii, este expresia dezvoltarii constiintei teoretico-etice, ce include
metodologia cunoasterii etice – cu referire la principiile sau fundamentele moralei.

3. Sociologia morala/sociologia moralei, conturata in legatura cu caracterul de stiinta sociala a

eticii, fapt evidentiat inca din antichitate. Sociologia, in identitatea ei de stiinta, presupune si luarea
in considerare a tendintei omului spre „bine” sau „rau”, spre „fericire” sau „nefericire” etc.–„valori
morale”; in fond, considerarea idealului pe care morala il aduce concomitent cu reguli si principii
de urmat pentru producerea progresului individual si social.

4. Psihologia morala/psihologia moralei, adica studiul judecatilor morale si al stiintelor carora le

apartin, ocupandu-se mai mult de conceptiile morale decat de actiunile indivizilor. Ca diviziune a
Eticii, psihologia morala are drept referential constiinta morala si conduita umana. In orice
fenomen moral sunt implicate palierele psihicului omenesc sub aspectul a cel putin trei operatii:

- cognitiva: luarea la cunostinta despre existenta si despre idealul spre care sa se tinda;

- apreciativa: considerarea starii de fapt ca fiind buna sau rea;

- normativa: identificarea a ceea ce necesita/pretinde ca insusiri de personalitate, situatii

sau actiuni considerate a fi bune sa fie sprijinite, dezvoltate si, dimpotriva, cele socotite rele
sa fie evitate, combatute, sanctionate; capacitatile intelectiv-afectiv-volitive sunt factori
esentiali de afirmare a moralei si de realizare a acesteia in act ca moralitate, implicand
tripla raportare a omului in existenta cosmica: (1) la sine/propria constiinta; (2) la semeni,
in cadrul ansamblului social, al relatiilor interpersonale si al relatiilor cu diversele
organisme si institutii; (3) la mediul natural/cosmos.

5. Deontologia sau teoria datoriilor este un studiu empiric al diferitelor datorii, referitoare la o
anumita situatie sociala. Este o ramura axata pe structura moralei si moralitatii, in raport
cu valoarea datoriei. In plinatatea conceptului, Deontologia indica un ansamblu de reguli si
datorii, dar include si reflexia asupra acestor reguli, precum si procesul de elaborare a lor. Ca teorie
a „trebuie”-lui, are o sfera larga de actiune, delimitandu-se ca deontologie a vietii de familie, a
vietii sociale, a diverselor activitati socio-economice si culturale.

6. Etica profesionala si, in legatura cu aceasta, deontologia profesionala, reprezinta reflexia etica
aplicata unui domeniu particular al activitatii umane, permitand examinarea aprofundata a
problemelor concrete legate de exercitarea unei profesiuni. Ea vizeaza, cu precadere, un ansamblu
de reguli de actiune, dar si analiza fundamentelor teoretice si argumentarea lor. In aceasta
perspectiva, Deontologia profesionala reprezinta doctrina privind studiul datoriilor ce contureaza
cadrul de desfasurare a profesiei, precum si studiul normelor de reglementare a practicii
profesionale. Se cunosc etici si deontologii profesionale: medicala, juridica, militara, a omului de
stiinta, a inventatorului, a gazetarului, inginereasca, a educatorului etc., ce au la baza reguli de
conduita si moduri de comportament care sa sustina competenta profesionala.

7. Bioetica este o cercetare normativa, ce reliefeaza exigentele etice in interventia biomedicala.

Termenul, aparut in anul 1960 in America de Nord, desemneaza disciplina ce studiaza aspectele
deciziei morale in domeniul sanatatii.
 8. Etologia reprezinta partea descriptiv-explicativa a Eticii. Totodata, s-a incetatenit ca o ramura a
zoologiei care studiaza obiceiurile si comportamentele animalelor. Paternitatea termenului este
pusa pe seama a doi ganditori ai secolului al XIX-lea.

1.1 Etica,definitii si sfera ei de cuprindere:

Etica, conform dictionarului este " stiinta care se ocupa cu studiul principiilor morale, cu legile lor de
dezvoltare si cu rolul in viata sociala".

Antonio Ramirez in lucrarea "Etica in Intreprindere"( La etica en la empresa) considera etica o stiinta
care ne ajuta sa cunoastem omul,comportamentul sau si societatea in ansamblul ei.Stiinta eticii are un
caracter analitic- se preocupa de cauzele actiunilor noastre si normative-ne spune ceea ce avem de facut; ea
nu este insa o stiinta descriptive -nu ne indica cum sa facem,dar este practica, orientate spre actiune: se
invata din practica. De aceea se foloseste adesea si conceptual de etica aplicata ,prin care intelem analiza
din punct de vedere moral a unor situatii concrete din practica sociala sau profesionala, in vederea luarii
unor decizii.

A vorbi despre etica in domeniul politicii, economie, la nivel de organizatie, este astazi la moda,
chiar reprezinta o noutate. Cu toate acestea se manifesta o lipsa evidenta a eticii in aceste domenii. Cu toate
ca economia este cea mai predispusa la incalcari ale eticii,mai putem spera in existenta unor sanse reale de
insanatosire morala a vietii economice, bazandu-ne pe exemplele unor mari companii,multe la numar care
promoveaza prin actiunile lor principiile eticii, de exemplu: Johnson& Johnson, LL Bean Inc., NCR
Corporation.

Majoritatea oamenilor se conduc in viata dupa ceea ce numim morala convetionala sau de aparenta.
Filosofia etica este aceea disciplina preocupata de ceea ce este bine si rau,correct sau gresit. Toate societatile
au 14414o1412o avut si au reguli etice care aproba onestitatea, respectarea promisiunilor, ajutarea semenilor
si respectarea drepturilor celorlalti. Etica este o trasatura umana universala chiar daca codul de etica nu este
acelasi pentru toti, el prezentand particularitati pentru fiecare societate, organizatie sau pentru fiecare individ
in parte.

Etica sociala se ocupa de relatiile omului cu cei din jurul sau, individul fiind in centrul acestor relatii.

Din ratiuni economice organizatiile actioneaza intotdeauna in serviciul unor persoane; binele comun
al organizatiei reprezinta un ansamblu de obiective pe care membrii sai incearca sa le atinga. De aceea
putem afirma ca etica in organizatie se bazeaza pe doua principii fundamentale:

a) suprematia omului si a principiilor morale asupra organizatiei

b) atingerea scopului sau binelui comun, respectand principiile morale

Insasi strategia organizatiei poate oglindi pozitia acesteia din punct de vedere etic; ambitia unui nivel inalt al
eticii profesionale este cel putin [1]inseparabila de ambitia unui inalt nivel al eficientei economice si al
investitiei in progres; uneori exigentele eticii in intreprindere pot ajunge sa modifice strategia aleasa.
Strategia si etica se conjuga astfel la nivelul organizatiei. Astfel se ajunge la concluzia ca etica este rentabila;
ea trebuie perceputa ca o investitie a organizatiei, mai ales pe termen mediu si lung. Ea nu se opune
profitului, ci doar acelui profit injust, illegal sau imoral.

Etica managementului este o forma a eticii aplicate si reprezinta un ansamblu de norme carora
trebuie sa li se subordoneze actiunile si deciziile cadrelor de conducere din organizatii, norme care pot sa fie
sau nu sanctionate din punct de vedere juridic si care sunt impuse prin forta constiintei colective, a opiniei
publice. Ca principii generale de conduita sau coduri etice, etica este aplicata in managementul resurselor
umane, in managementul situatiilor de criza, in comunicarea de marketing in toate formele ei:
branding,relatii publice, publicitate.

Etica profesionala impune stabilirea unor reguli interne in fiecare profesiune, care pot lua forma
"bunelor practice", "codurilor etice" sau "codurilor deontologice".

Unii manageri considera legatura dintre etica si afaceri o simpla gluma. Altii privesc alaturarea celor
doua notiuni ca fiind imposibila sau cel putin improbabila; o alta categorie considera discutiile despre etica
irelevante. Sunt si manageri care evita sa aduca in discutie etica datorita temerii ca o asemenea conversatie
ar putea fi interpretata ca o recunoastere a vinovatiei sau incorectitudinii. Catusi de putin adevarat. Etica
presupune motivatie, motivatia determina o anumita maniera de actiune, iar variantele de comportament
conduc la consecinte mai mult sau mai putin grave pentru persoanele aflate in interactiune.Firmele care pot
fi numite etice prezinta anumite caracteristici:

1.Echilibru intre profit si etica

2.Valorile etice stau la baza comportamentului zilnic al actiunilor individuale

3.Sistem de sanctiuni care prevede penalizarea si corectarea actiunilor cu caracter neetic.

4.Prezinta un set de valori care presupune:

-tratarea celorlalti cu respect si cinste asa cum doresti si tu sa fii tratat

-fabricarea si comercializarea produselor astfel incat sa fii multumit daca le folosesti tu

-tratarea mediului inconjurator ca si cum ar fi proprietatea ta

Etica trebuie sa insoteasca intregul proces de luare a deciziei in toate etapele sale.Relatia fundamentala
asupra careia se concentreaza cea mai mare parte a problematicii eticii in afaceri este de fapt conflictul intre
performantele economice ale organizatiei masurate in venituri,costuri,profituri sau datorii si performantele
sale sociale, mult mai dificil de apreciat, reprezentate de obligatiile fata de angajati, clienti, creditori,
furnizori, distribuitori sau publicul larg. Accentul pus in ultimii ani pe etica in organizatii se datoreaza
schimbariilor rapide in domeniul fortei de munca, ca rezultat al aparitiei noilor tehnologii, internationalizarii
afacerilor, impactului diferitilor factori economico-sociali si politici atat asupra sectorului privat cat si a
celui public.

Etica in opinia lui Dimitrios Buhalis si Eric Laws reprezinta un set de reguli care definesc ceea ce
este drept si gresit in conduita noastra. Donaldson descrie etica in organizatii ca fiind un studiu sistematic cu
care se confrunta domeniul afacerilor,industriei sau activitatile, institutiile sau practicile si credintele
relationate acestora. Intr-o maniera mai concreta Johns, precizeaza ca etica poate fi definita ca o reflectie
sistematica asupra consecintelor morale ale deciziilor(potentiale daune pentru personalul din interiorul
organizatiei cat si pentru persoanele din exteriorul acesteia).

Etica reprezinta modul nostrum de a interactiona ca angajatori, angajati,colegi,clienti,prieteni,sau

membrii ai comunitatii in care traim.

Conduita etica reprezinta unul dintre criteriile principale care definesc felul in care o companie isi
desfasoara activitatea,consolidand sau, dimpotriva, distrugand reputatia acesteia pe piata. Conduita etica
necesita efort, capacitate de sinteza si inteligenta. De-a lungul timpului a fost dovedit faptul ca o conduita
etica are intotdeauna rezultate positive.

Exista posibilitatea de a pierde pe termen scurt dar niciodata pe termen lung.