2.1. Definiţia moralei.

Normele
şi principiile eticii
Etica diferă de moralitate, deşi în limbajul comun cele 2 concepte sunt cvasisinonime.
Morala permite o mai mare varietate interpretativă la nivel individual, în timp ce etica are o arie
mai universală, globală.
Morala se referă la comportamentul uman, văzut prin prisma valorilor şi dimensiunilor opuse
(bine – rău; drept – nedrept etc.), iar etica se referă la studiul a tot ce este inclus în acest spectru
al valorilor.
Potrivit DEX din anul 1998, morala cuprinde „ansamblul normelor de convieţuire, de
comportare a oamenilor unii faţă de alţii şi faţă de colectivitate, şi a căror încălcare nu este
sancţionată de lege, ci de opinia publică”.
Potrivit dicţionarului „Petit Robert” din 1982, morala se defineşte ca ştiinţa binelui şi-a răului
sau ansamblul de reguli de conduită care decurg dintr-o anumită concepţie despre bine şi rău.
Regulile morale – un ghid al acţiunilor umane, ceea ce justifică judecata morală şi
acţiunile indivizilor.
Astfel, termenul de morală desemnează un cod social, un ansamblu de reguli cărora
fiecare individ trebuie să i se conformeze pentru a fi acceptat în societate.
Moralitatea se referă la standardele de comportament după care oamenii sunt judecaţi în
mod particular în relaţii cu ceilalţi.
Morala reprezintă totalitatea convingerilor, atitudinilor, deprinderilor, sentimentelor
reflectate în principii, norme, reguli determinate istoric şi social, care reglementează
comportamentul şi raporturile indivizilor între ei, precum dintre aceştia şi colectivitate în
funcţie de categoriile: bine, rău, datorie, dreptate, a căror respectare se întemeiază pe
conştiinţa şi opinia publică.
Morala este o formă specifică a raporturilor dintre oameni, dintre diferite grupuri sociale. Ea
depinde de condiţiile existenţiale ale unei anumite comunităţi umane, deşi nu poate avea un
caracter abstract, ci doar unul relativ.
Ce este bine astăzi, mâine s-ar putea să fie rău. Şi totuşi, de-a lungul istoriei, de la un tip de
orânduire la alta, rămân valabile numeroase elemente de morală, imperative precum: Să nu ucizi!
Să nu furi! etc. şi altele care nu ţin de epocă, ci de caracterul omului fiind numite – norme
generale sau universale.
Principiile etice sunt o parte a eticii normative, care clarifică şi apără anumite reguli şi/sau
judecăţi morale: Scopul nu scuză mijloacele; Mijloacele nu scuză scopul; Nu există acţiuni
neutre din punct de vedere moral; Niciodată nu trebuie de făcut rău; Nu trebuie de dorit răul;
Trebuie de evitat răul; Trebuie căutat întotdeauna binele cel mai mare (varianta utilitaristă);
Ghidarea oricărei acţiuni trebuie să ţină cont de: imparţialitate, deschidere şi raţionalitate.