3.1.

Învăţătura lui Confucius despre comportamentul uman

Confucianismul – o abordare ştiinţifică Orientului. Se deosebeşte confucianismul clasic,
care reprezintă suportul sistemelor feudale şi a birocraţiei imperiale şi postconfucianismul, care
reprezintă temeiul filosofic şi etic al strategiei de afaceri şi a comportamentului individului în
Extremul Orient.
Principiile confucianismului clasic sunt:
 Promovarea armoniei şi echităţii, ca imperative ale condiţiei umane;
 Cultivarea virtuţilor de bază: înţelepciunea, curajul, fidelitatea, loialitatea, buna
credinţă, îndrăzneala;
 Stabilirea respectului ierarhic în relaţiile sociale: stăpân-slujitor, soţ-soţie, tată-fiu,
frate mare – frate mic, prieten mare – prieten mic.
Perceptele postconfucianismului au relevanţă directă pentru lumea afacerilor. În I rând,
principiile armoniei şi justiţiei se transpun în etica afacerilor prin mentalitatea comunitară, care
exprimă credinţa că personalul unei firme formează o mare familie, iar şeful are funcţii
paternaliste. În al II rând, supunerea şi loialitatea, expresii ale respectului ierarhic sunt
confirmate ca valori centrale în etica profesională. În al III rând, promovarea în muncă se face pe
baza loialităţii şi a vechimii în muncă. Totuşi, sub imperiul realităţilor, tot mai multe firme
adoptă sisteme de evaluare bazate pe meritele individuale, performanţele şi pregătire
profesională.
Dar fiecare din acest sistem nu oferă un demers complet şi adecvat pentru a judeca
conţinutul moral al acţiunilor sau deciziilor indivizilor.
O decizie este etică dacă efectele sunt ţinute sub control.