RELATIVISMUL MORAL

Student: Chetroi Elena Gabriela

Specializare: Resurse Umane
Anul: III

Ce este relativismul moral?

Există concepții diferite care încearcă să ne facă să ne dăm seama de ce este moralmente bun și
în același timp există multe sisteme diferite de legi care ne explică cel puțin unele din aceste
concepții.
Un exemplu ar fi că “triburile” diferă între ele după felul în care tratează problemele cum ar fi
acceptabilitatea morală a pedepsei corporale, avortul bebelușilor, evitarea taxei pe venit. Unele
dintre aceste diferențe repar într-un număr mare în sistemele juridice ale unui trib sau ale altuia.
Relativiștii morali cred că multe dintre aceste diferențe sunt irezolvabile în termeni morali, ei
consideră că nu există standarde morale universale cărora să trebuiască să le subordăm toate
moralele și toate sistemele juridice tribale.
În schimb, absolutiștii morali susțin că există câteva principii morale universale, care sunt
obligatoriu independente de dorințele ființelor umane și care constituie fundamentul tuturor
sistemelor care pretind că sunt morale.
Filosofia morală a lui Kant este întemeiată pe distincția dintre imperativele ipotetice și cele
categorice. Imperativele ipotetice sunt niște reguli care asigură atingerea scopurilor dorite, iar
temeiurile pe care le avem pentru a ne supune lor de fapt reflectă temeiurile pe care le avem
pentru a vrea să realizăm aceste scopuri. Un exemplu ar fi “ Dacă vrei să obții o diplomă bună,
atunci trebuie să studiezi din greu”.
Pe de altă parte, imperativele categorice sunt cu totul independente de orice dorință sau poftă.
Un imperativ categoric are forma “ Ca ființă umană, trebuie să îți faci datoria”, indiferent de
înclinațiile pe carele ai sau nu le ai.
În rezumat, versiunile lui Kant ale imperativului categoric apar sub forma a două principii
centrale.
1. Principiului universalității cere ca o judecată morală să fie aplicabilă tuturor, inclusive
celui care o face.
2. Principiul scopurilor cere ca fiecare să fie tratat cu un scop în sine, niciodată doar ca un
mijloc în vederea unui scop.
Cele două principii ar putea fi utilizate pentru a pune în evidență acele sisteme de evaluare a
acțiunilor și care pot fi considerate drept sisteme morale. Aceste sisteme ar trebuie să fie
aplicabile în mod egal la toți oamenii și când sunt aplicate, ele cer tratarea tuturor persoanelor ca
scopuri în sine, niciodată doar ca mijloace.
Dacă considerăm drept morale numai aceste sisteme de norme ale lui Kant, atunci fiecare dintre
ele trebuie să asigure protecția morală a personelor.
Ele ar putea fi invocate ca dovezi în sprijinul relativismului moral și astfel trebuie să presupună
cel puțin un principiu universal, acela că persoanele sunt protejate din punct de vedere moral.
Conform relativismului moral, ceea ce contează drept persoană moralmente bună sau rea, drept
acțiune virtuoasă sau vicioasă, drept caracter bun sau rău, este relativ la cultura particulară în
care e făcută acea disticție. Datorită faptului că sunt aceste distincții care pot fi făcute între
oameni, între acțiuni și între caractere e un fapt universal presupus de toate relativismele morale.
Regulile sunt morale numai dacă ele protejează persoanele. Dar este aceasta o distincție morală?
Dacă este, atunci ea pare că ne duce la două versiuni de relativism moral. Prin urmare, două
triburi pot să se definească reciproc drept non-persoane și ele ar putea avea același sistem moral
care să-l aplice doar în mod diferit.
Obținem astfel trei versiuni de relativism moral:
a. Relativismul faptului-de-a-fi- persoană (personhood) la o cultură. Având o doctrină morală
comună.
b. Relativismul doctrinei morale la o cultură, avnd o concepție cumună cu privire la faptul de
a fi persoană.
c. Relativismul faptului-de-a-fi- persoană și totodată al doctrinei morale la o cultură.
Relatismul persoanei este doctrina după care nu toate ființele umane sunt persoane, ce e apărat
după temeiul incapacității intelectuale. Asemenea lucuri se afirmă despre bâtrânii senili și despre
cei care suferă de sindromul Down.
Relativismul moral este doctrina conform căreia fiecare trib are propria sa moralitate locală ce nu
este evaluată de nici-un alt trib și ne este sugerat faptul că par să existe ordini morale multiple și
diferite.
Ideea de relativism moral presupune că aici este vorba de aceeași acțiune dar evaluată într-un fel
într-un sistem și în alt fel în altul.

Câteva argumente în favoarea relativismului moral

Argumentele în favoarea relativismului moral ne arată că pot exista două sau mai multe mulțimi
de maxime de conduită care sunt mutual exclusive și totuși ele satisfac criteriile din imperativul
categoric kantian.
Din perspectiva antropologică, Boas și Benedict susțin că sunt mai multe varietăți de sisteme
morale din cadrul cărora o acțiune descriptibilă ar putea atrage aprecieri morale diferite.
Întrebarea este care dintre numeroasele modalități din care diferă între ele culturile sunt cele
semnificative sau relevante pentru argumentul relativist?
Diferența care are relevanță morală a fost identificată de boasieni cu ajutorul principiului
selectivității ,,Orice societate umană, peste tot, a făcut o selecție în instituțiile sale culturale ”.
Fiecare poate ignora din punctul său lucrurile fundamentale și le poate exploata pe cele
irelevante. În felul acesta unele aspecte ale vieții sunt favorizate îndeaproape într-o cultură și
sunt ignorate în alta. Boasienii cred că nu există o explicație rațională pentru acest fenomen.
Astfel putem aluneca direct în Principiul Toleranței, care spune că sistemul moral al fiecărei
culturi e bun pentru ea.
Din argumentele filosofice, primul e bazat pe principiul că toate judecățile morale sunt indexate
în raport cu poziția vorbitorului adică a celui care face judecata. Acesta este un gen de
individualism precum: Eu sunt singurul judecător legitima a ceea ce este moralmente corect
pentru mine, deoarece eu sunt acela care beneficiază sau care suferă de pe urma consecințelor
acțiunilor mele. Deoarece situația fiecărei ființe umane este exclusivă, fiecare trăiește în propriul
său univers moral, folosirea acestor universuri diferite în viețile sociale poate fi o chestiune de
negociere și compromis. Părerile majorității nu pot neglija faptul că indivizii sunt cei care suferă
consecințele.
Un alt argument a fost bazat pe omniprezența moralelor onoarei în viața reală. De exemplu într-
o morală a onoarei se pot formula variate cerințe morale în raport cu diferite clase de persoane și
fiecare acceptă sau cade de acord cu privire la codul total. Servitorii, muncitorii agricoli și
stăpânii acceptă cu toții un sistem de drepturi și obligații diferențiate.
Esența moralelor onoarei constă în ideea că viața morală nu e doar o viață epuizată în
îndeplinirea datoriei și executarea obligațiilor, ci ea constă din a fi o asemenea persoană care îți
face datoria și-și îndeplinește datoriile. Caracteristica de a fi o persoană este constantă în aceste
practici.
În aceste cazuri există un sistem moral coerent, dar utilizarea lui este diferențiată. În viziunea
victoriană asupra lucrurilor, femeile sunt niște creaturi emoționale, iraționale și deși ele cad sub
regulile morale ale societății victoriene ele sunt insensibile la anumite nivele ale blamului.
Onoarea femeilor și onoarea bărbaților diferă în multe societăți. În Sudanul musulman când o
femeie își pierde onoarea afectează întreaga familie, pe de altă parte pierderea onoarei a
bărbatului nu-l afectează decât pe el. În acest sens, moralele onoarei sunt cele mai plauzibile
pentru rolul de exemple de relativism moral care poate fi apărat, unul în care persoanele sunt
ferite ca atare de la trecerea de la un sistem la altul, dar drepturile și datoriile diferă și sunt
relative la ceea ce este persoana. Harman (1997) a sugerat că noi putem să dăm sens acestui tip
de relativism al sistemelor care conservă persoana argumentând că în timp ce ar putea fi rațional
pentru o persoană să fie de acord că o anumită sentință i se aplică doar ei și nu altora, aceeași
atitudine față de aceeași sentință ar putea fi irațională din punctul de vedere al altei persoane.
Oamenii se diferențiază între ei din punctul de vedere a ceea ce ei consideră a fi rațional să
accepte ca imperative morale.
Dr. Tim Dean a afirmat faptul că relativismul moral este o viziune filozofică mult greșit
înțeleasă. Dar există o serie de opinii sofisticate care încearcă să ia în serios marea diversitate de
sisteme morale și atitudini care există îm întreaga lume și încearcă să le pună în contextul
problemelor sociale și morale cu care se confruntă fiecare societate. Există un cod unic moral
care ar trebui să se aplice tuturor în orice moment.