Prejudeci n privina moralei

Distincia ntre etic i religie

La nivelul simului comun morala este adeseori perceput ca tip de

Din perspectiv religioas, Dumnezeu este prim cauz, inclusiv a actelor

principii inorme care au rolul de a stvili "instinctul plcerii". O glum popular

morale. Este surs normativ suprem. Este prezent n intuiie i percepie speciale

spune c tot ce este plcut este fie ilegal, fie imoral, este mereu interzis, sau cel

(n revelaii, profeii, este ntrupat). Perceptele morale sunt porunci revelate.

puin ngra.

Oamenii religioi accept morala religioas fr s caute evidene, raiuni,

Cea mai frecvent confuzie este identificarea moralitii cu conduita

sexual. n acest sens, moralitatea nseamn: puritanism, abstinen, interdicii

argumente sau dovezi palpabile. Ei se ghideaz dup principiul: crede i nu

cerceta. Poruncile divine sunt o problem de credin, nu de deliberare raional.

sexuale, virtutea neleas ca virtute sexual (fidelitate sau abstinen). Moralitii

Morala religioas l are ca scop suprem pe Dumnezeu: "Iubete-L pe

sunt privii drept gardieni ai puritii, ncrii, btrni, inchizitoriali, oameni mereu

Domnul Dumnezeul tu! (vezi I-a porunc a religiei cretine). Sensul vieii omului

pui s-i judece pe alii, s-i condamne n faa opiniei publice, s-i arate cu degetul.

credincios este mntuirea iar mijlocul de a o dobndi este respectarea cii divine (a

Aceast confuzie vine dintr-o tradiie mai veche, specific societii

premoderne, adic, n contextul nostru, a acelui tip de societate n care separaia
dintre public i privat era slab, comunitatea era omogen religios i cutumiar sau
colectivitatea prima ca importan asupra individului.
n comunitile nchise, foarte tradiionaliste i conservatoare, teama i
veneraia fa de instana moral erau motivaii eseniale pentru supunerea la
norme i obiceiuri. n comunitile deschise primeaz respectul i aprecierea fa
de semeni i fa de principiile morale convenite n comunitate.

poruncilor divine revelate profeilor i sfinilor sau ntrupate n Iisus). Marea

promisiune a moralei religioase este fericirea venic, cea din viaa venic, iar
n viaa pmnteasc moralitatea este pregtirea pentru a fi demn de aceast
fericire.
Societile

moderne

postmoderne

au

consfinit

ieirea

din

particularismul religios. Astfel de societi capt caracteristicile secularizrii (ale

separaiei bisericii de att i de instituiile laice). Aceasta nu nseamn c
modernitatea este atee, ci c ea se caracterizeaz prin comuniti foarte heterogene
religios, separ privatul de public, este contractualist, inclusiv n privina
normelor etice, se axeaz pe dezvoltarea instituiilor i organizaiilor care au
nevoie de coduri etice particularizate. Problemele crerii unor astfel de coduri sunt
de tipul: Cum am putea s coexistm bine i drept ntro anumit instituie sau
organizaie, indiferent de credinele religioase, de principiile i obinuinele morale
private ale fiecruia dintre noi?
1

Morala religioas devine o opiune personal i comunitar, dar ea nu

poate funciona ca atare n profesii, viaa politic, organizaii neguvernamentale cu
character laic, n administraie. n aceste condiii putem spune c modernitatea este
imoral sau amoral? Sau acceptm mai degrab construciile etice (raionale,
deliberative, negociative), ca un substitut mundan i flexibil al moralei
tradiionale?

locul celei religioase (derivat din credin). Aceasta presupune punerea n

a

politic democratic.
Normele pot s fie formulate ca imperativ categoric: ce trebuie s fac
oricine, oricnd i oriunde ntr-o anumit situaie (arat ce este obligatoriu s
facem sau s ne abinem s facem). Ele pot s fie formulate ca imperativ ipotetic i
acestea arat ce este dezirabil (ce ar trebui) s facem sau s ne abinem s facem n

Pentru funcionarea vieii publice avem nevoie de o moral raional n

chestiune

pentru meninerea coeziunii comunitare i a instituiilor, ba chiar i a sistemului

credinelor,

obiceiurilor,

normelor,

dispariia

certitudinilor

transcendentale de tipul: aa st scris; aa a spus Profetul; aa a spus sau fcut

Iisus; aa ne nva Budha. n schimbul certitudinilor, avem convenii asupra
principiilor i normelor dup care consimim s trim. Morala laic este de tip

anumite situaii.
O norm poate s conin interdicii (de exemplu: S nu ucizi dect n
legitim aprare!), permisii (Poi s nu te supui ordinelor dac ele ncalc
drepturile omului) sau obligaii (ine-i promisiunile!).
Etica (la fel ca i morala) se construiete pe baza unor principii.

convenional.
Etica este n cutarea suportului raional a unei poziii fa de alta, caut
evidene obiective n legtur cu felul n care ar trebui s trim, ce nseamn o
via cu sens, cum trebuie s-i tratm pe semeni. Implic o minte deschis i
moduri de via alternative, cu coduri relativ diferite (familial, comunitar, religios,
profesional, politic).
Orice moral se centreaz pe componenta normativ. Cu alte cuvinte, ea
nem spune ce trebuie sau ar trebui s fac oamenii pentru a fi socotii demni de
respect i nu ceea ce fac ei efectiv (componenta descriptiv) De exemplu, un enun
descriptive este de tipul: Unii politicieni fac promisiuni mincinoase. Un enun etic
normativ este de tipul: Politicienii nu trebuie s fac promisiuni false. Mai explicit,
dac vor s fie demni de ncredere (morali, n context), politicienii nu trebuie s
fac promisiuni mincinoase. ncrederea public, n cazul nostru, este fundament
2

In general Morala crestina are cateva puncte de convergenta cu etica

Etica filosofica pune cel mai mare accent pe ratiunea umana ca fundament

filosofica, dar in fond ele se deosebesc radical. In cele ce urmeaza ne-am propus sa

al moralitatii, fiind astfel intelectualista, in timp ce Morala crestina trebuie sa

analizam si sa prezentam raportul dintre ele.

cuprinda si faptele omului pe care le savarseste in conformitate cu firea sa umana

1. Asemanari intre Morala crestina si etica filosofica

dar raportate la o Fiinta absoluta, identica cu Binele suprem - Dumnezeu, altfel

natura umana a credinciosului ar ramane numai o norma incompleta si nesigura

Morala crestina si etica filosofica, in ciuda faptului ca le despart multe

pentru adevarata moralitate crestina. Raportand lumea creaturilor la Creatorul

puncte deosebitoare, au si puncte de contact, asemanatoare, dar pe care le ating din

acestora si la scopul urmarit de El prin creatie se poate vorbi de natura lucrurilor ca

planuri deosebite.

despre cea mai apropiata norma a moralitatii.

Ambele au in comun faptul ca in preocuparile si observatiile lor se afla

Intre Morala crestina si etica filosofica exista oarecare afinitati, de pilda in

omul si manifestarile sale morale. Etica filosofica presupune, in general, ca scop al

privinta virtutii. Aceste afinitati sunt explicabile pe baza revelatiei naturale.

vietii omului fericirea pe care o obtine aici pe pamant, iar firea decazuta a omului

Atotprezenta lui Dumnezeu in lume explica posibilitatea ratiunii noastre de a

se reface numai prin mijloace umane; dupa Morala crestina, scopul vietii omului

cunoaste chiar si intr-o masura mica intelepciunea divina. In baza acestor

este tot fericirea, desavarsirea, sfintenia, dobandirea mantuirii in sensul adevarat al

considerente filosofii pagani au avut un impuls spre cunoasterea adevarului divin

cuvantului, care incepe aici pe pamant, este un proces indelungat si se continua in

prin revelatia naturala.

viata de dincolo, iar firea decazuta a omului se restaureaza numai cu

ajutorul harului divin.

Atat morala crestina, cat si etica filosofica (sub aspect teoretic) gasesc
un punct comun si in cultivarea valorilor morale, grupa aparte de valori care se

Insa, facem precizarea ca numai Morala crestina cu invatatura sa

infatiseaza in primul rand ca valori ale persoanei. Lucrurile nu sunt purtatoare de

superioara daruieste credinciosului mntuirea in sensul adevarat al cuvantului.

valori, deoarece nu sunt responsabile. Prin aceste valori se ierarhizeaza atitudinile,

Unele sisteme etice vorbesc de o fericire a omului, dar aceasta nu este adevarata sa

intentiile, faptele persoanei. Specificul calitativ al valorilor morale prin care se

mantuire si nu se ridica la sublimitatea actului mantuirii din Morala crestina.

deosebesc de celelalte valori consta in raportarea lor la libertatea fiintei umane si la

Ambele aceste doua domenii intreprind aceleasi cercetari asupra realitatii

factorului moral, asupra legilor actiunii morale si asupra manifestarilor morale
generale.

ratiune, calitati esential spirituale cu care a fost creata de Dumnezeu. Imperativele

morale care exprima valori morale sunt categorice, nu ipotetice, deoarece valorile
morale se infatiseaza constiintei cu caracter de absolut in sensul ca urmarirea lor
nu presupune alte scopuri care le-ar depasi si nu se legitimeaza prin elemente
straine de ele.
3

Toate valorile morale se intemeiaza pe valoarea fundamentala a binelui, ca

In Morala crestina Sfintii Parinti au localizat si identificat frumusetea

forme particulare ale lui. Aceasta nu inseamna ca el ar fi suma lor, caci binele

absoluta in Dumnezeu. Ei il definesc pe Dumnezeu ca fiind frumusetea

reprezinta si un plus fata de valorile pe care le fundamenteaza. El le strabate pe

pura. Dionisie Areopagitulspune ca frumusetea e unul din "numele" lui Dumnezeu.

toate.

"Din acest frumos isi trag existenta toate cele ce sunt, fiecare fiind frumos in felul
Si Morala crestina si etica filosofica pretind savarsirea binelui si evitarea

raului. Orice lege morala pretinde din partea omului savarsirea binelui. Ca binele
ca valoare morala fundamentala este esenta vietii morale toate sistemele de morala
sunt de acord, insa ceea ce le deosebeste unele de altele in acest domeniu este felul
in care fiecare dintre aceste sisteme inteleg si definesc fiinta binelui.
Si Morala crestina si etica filosofica intreprind cultivarea adevarului.
Platon pune adevarul in legatura cu binele; el spune ca principiul
existentei, al adevarului si al frumosului este insusi "binele". La vechii greci
filosofia insemna theoria existentei, apoi cunoasterea adevarului. De observat insa
ca adevarul nu era legat de iubire.

sau. Din cauza frumosului sunt armoniile si atractiile si comuniunile tuturor

lucrurilor. Prin frumos se nasc toate. Frumosul este inceputul tuturor lucrurilor,
fiind cauza creatoare, ce pe toate le misca, si le strange la un loc prin dragostea de
frumusetea proprie. El este tinta a toate si ceea ce ele iubesc ca fiind scopul lor
final, caci din pricina frumosului s-au facut toate".
Tot la fel spune si Fericitul Augustin: dupa el Dumnezeu este suprema
frumusete. Atat binele, cat si frumosul se confunda cu Principiul Suprem.
Dumnezeu singur este cel care a dat fiecarei creaturi frumusetea si putinta de a fi
frumoasa.
Frumusetea Dumnezeirii, traind in crestini, se revela in modul lor de a trai,
in faptele lor si asupra chipului sfintilor care iradiaza o lumina deosebita. Astfel

Intre Morala crestina si etica filosofica exista unele puncte comune si in

frumusetea este caracteristica ontologica a existentei, criteriul special permitand un

privinta notiunii de frumos, care constituie una din eternele aspiratii si probleme

mod de a judeca asupra adevarului vietii spirituale si continutului sau. Se poate

ale sufletului omenesc. Valoarea de frumos a devenit "idealul de prim ordin al

afirma ca obiectul insusi al vietii crestine este de a revela frumusetea chipului lui

elinilor, contribuind alaturi de bunatate, la inchegarea acelei frumoase

Dumnezeu in viata omului.

kalokagathia. Frumusetea si in aceeasi masura bunatatea, ca virtuti majore, au fost

din buna vreme, cu toate ca nu in mod constant, atribute definind fiintele

2. Deosebiri intre Morala crestina si etica filosofica

superioare, apoi zeii si principiile. Ideea de frumos, de frumusete a fost pusa in

Viata crestina autentica este viata traita pe toate planurile in conformitate

etica greaca (indeosebi de oamenii de rand) in legatura cu divinitatea. Ei vedeau in

cu invatatura Bisericii noastre, viata plenara in Hristos - "Calea, Adevarul si Viata"

frumusete o insusire a zeilor, iar universul reflecta in totalitatea sa si in partile

(Ioan 14, 6). Viata adevarata se cistiga prin de sus si prin stradania noastra.

componente, Frumusetea suprema.

4

Pe cand in Morala crestina se poate vorbi de o invatatura unica provenind

care sa duca pe om la Creatorul sau si la mostenirea vietii vesnice. Totodata etica

de la Hristos, Invatator si Profet unic si suprem pentru toate timpurile si toate

filosofica nu cunoaste nici calea pe care se ajunge la moralitate si la comuniunea

locurile, careia ii corespunde o viata in Hristos, plina de virtuti spre eternitatea

cu Dumnezeu. Eticii filosofice ii sunt necunoscute unele virtuti in sensul crestin,

desavarsita a existentei, in etica filosofica nu se poate vorbi de o doctrina unitara,

de pilda, milostenia si ingrijirea de vaduve si orfani, de cei bolnavi, de cei saraci

ci de mai multe sisteme de etica bazate pe diferite sisteme filosofice, deci

etc.

neunitare: evdemonismul grec primitiv, evdemonismul teleologic (Aristotel), etica

aelenistica: stoicismul, epicureismul, neoplatonismul, scepticismul, idealismul
moral, etici utilitariste si subiectiviste, etica axiologica, etica analitica, etica
existentialista si fenomenologica, etc.

Asadar continutul Moralei crestine este superior celui al eticii filosofice,

deoarece Morala crestina isi intemeiaza intregul sau continut pe autoritatea si
invatatura divina. Sfantul Iustin Martirul spune ca "invatatura noastra nu este o
invatatura reprobabila, ci este superioara oricarei filosofii omenesti", sau ca

Morala crestina este universala, pe cand etica filosofica, sub forma a

invatatura noastra depaseste "orice alta invatatura omeneasca, prin aceea ca noi

numeroase sisteme etice, nu poate fi universala, ci localizata doar la cativa indivizi

avem in Hristos intreg Cuvantul, Care S-a aratat pentru noi trup, Cuvant si suflet.

sau cateva scoli filosofice. Etica filosofica, a fost cultivata indeosebi de filosofi; de

Caci toate cele ce au grait si au gasit filosofii si legiuitorii, au fost scoase de ei cu

aceea i se mai zice si filosofica. Cel de-al treilea izvor al Teologiei Morale il

truda din ceea ce au gasit, contempland, doar in parte, Cuvantul. Dar, deoarece ei

constituie firea si ratiunea umana luminata de harul dumnezeiesc, considerate

nu au cunoscut toate cele ale Cuvantului Care este Hristos, ei au spus de multe ori

inferioare fata de celelalte doua izvoare. In etica filosofica, ratiunea constituie

si lucruri contrare".

fundamentul moralitatii, singura si ultima instanta careia se adreseaza omul si

singura autoritate care intervine in actiunile omului.
Morala crestina are asadar o baza revelationala supranaturala si una
naturala. Fata de etica filosofica, fundamentarea Moralei crestine este mult mai
larga si temeinica.

Morala crestina pune accent pe sufletul omului data fiind crearea omului
de catre Dumnezeu cu trup si suflet dupa chipul si asemanarea Lui (Facere 1, 2627).
In Morala crestina, omul are o valoare in fata Creatorului. In sistemele
etice aleantichitatii grecesti omul avea o valoare deosebita (sa ne gandim doar la

Teologia Morala infatiseaza in mod sistematic normele dupa care crestinul

sofistul Protagoras care afirmase ca "omul este masura tuturor lucrurilor", dar

trebuie sa se conduca spre a-si ajunge scopul sau ultim, asemanarea cu Dumnezeu,

aceasta valoare nu era ca aceea pe care o acorda crestinismul. Sfantul Grigorie

Binele suprem, folosind motive si mijloace atat supranaturale, cat si naturale. Eticii

Palama zice: "Nu numai a cunoaste pe Dumnezeu cu adevarat, pe cat e cu putinta,

filosofice ii lipseste cunoasterea unor adevaruri de credinta fundamentale

intrece fara asemanare filosofia elinilor, ci si numai a sti ce loc are omul inaintea

descoperite in mod supranatural, fara de care nu este cu putinta o morala sfintitoare

lui Dumnezeuintrece toata intelepciunea acelora. Caci singur omul dintre toate
5

cele pamantesti si ceresti a fost zidit dupa chipul Ziditorului, ca sa priveasca spre

Suferinta in stoicism este acceptata ca o necesitate fatala, pe cand rabdarea crestina

El si sa-L iubeasca si sa fie cunoscatorul singur al Aceluia, iar prin credinta, prin

are un sens moral superior, de purificare si inaltare sufleteasca pe calea

inclinarea si dragostea fata de El, sa-si pastreze frumusetea sa".

desavarsirii: "Cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui" (Matei 24, 13).

Persoana umana este invitata la o viata spiritual-materiala constienta, in

In Morala crestina virtutile culmineaza in iubire. Prin virtuti ajutam la

comuniune cu Logosul divin, deci nu numai la o viata materiala. De aici reiese si

formarea semenilor nostri carora trebuie sa le dovedim iubirea noastra nu

specificul Moralei crestine cu accentul pe care-l pune pe viata spirituala, deci pe

numai prin cuvinte, ci si prin munca noastra fata de ei.

transformarea ontologica radicala a credinciosului, pe desavarsirea lui in Hristos

care este fara hotar. Astfel Morala crestina nu mai apare ca o simpla implinire a
unor datorii impuse de divinitate sau de natura omului ca in anumite sisteme
etice, in cazul Moralei crestine impuse de invataturile divine, datorii care nu-l
duc nicaieri pe credincios si ii asigura mantuirea ca rasplata exterioara in viata
viitoare.

In etica filosofica, virtutea e identica cu fericirea, are un caracter

individualist ca urmare a intelectualismului, izvoraste din mandrie si-i lipseste
virtutea iubirii fata de aproapele. In Morala crestina raportul dintre virtute si
fericire se pune altfel si pe verticala si pe orizontala, deoarece virtutea crestina
se leaga ontologic de apartenenta crestinismului la cele doua lumi: materiala si
spirituala.

Etica filosofica face neta deosebire intre "a fi" si "a face" pe care Morala
crestina le imbina armonios.
Eticii filosofice ii este strain acel "trebuie" pe care-l are numai Morala
crestina. Preceptele morale sunt pentru credincios porunci divine si trebuiesc
indeplinite ca atare pentru realizarea binelui moral.
Morala crestina releva rabdarea suferintei ca unul din cele mai
importante mijloace de purificare morala cu temei in suferinta lui Hristos pe

3. Trasaturile Moralei crestine fata de cele ale eticii filosofice

Binele moral pe care trebuie sa-l realizeze credinciosul reprezinta vointa
lui Dumnezeu. Preceptele morale ii apar ca porunci divine pe care le indeplineste
cu inima curata. Avand autoritatea divina se impun constiintei credinciosului ca un
imperativ absolut. Toate acestea reies din Revelatie.

Cruce. Suferinta era propovaduita de crestinism in opozitie cu evdemonismul

Etica filosofica se considera autonoma in sensul ca isi raporteaza

antic. Desigur, in sistemele etice ale antichitatii era cunoscuta suferinta, dar nu ca

continutul sau doar la firea si ratiunea umana care de fapt il lasa pe om numai cu el

un mijloc de purificare morala, de renastere launtrica. De pilda, impasibilitatea si

insusi stabilindu-si singur calificativul faptelor in bune sau rele. Insa, Morala

rabdarea suferintei in stoicism nu au caracterul rabdarii crestine, deoarece rabdarea

crestina, cu autoritatea divina, este adevarata morala opusa arbitrariului individual

suferintei in stoicism se datoreste neputintei omului de a se sustrage greutatilor.

si careia i s-a conferit adevarata autonomie.

6

Morala crestina, spore deosebire de etica filosofica, accentueaza

obtinerea mantuirii de caatre om, a vietii vesnice, care incepe de aici si foloseste
nu numai mijljloace naturale pentru implinirea acestui scop, ci si mijloace
supranaturaale (cult, Sfintele Taine, ierurgiile), prin care credinciosul primeste
harul divin pentru implinirea scopurilor firesti si suprafiresti.

Meu, care este in ceruri" (Matei 5, 21). Insusi Mantuitorul nostru Iisus Hristos este
acel trebuie intrupat si trait dupa voia lui Dumnezeu.
In Morala crestina binele, adevarul, frumosul, dreptatea, sfintenia nu sunt
simple idei si nici valori impersonale, ca in etica filosofica, ci intrupate in Cel ce
este adevarul insusi (Ioan 14, 6). Acestea implica notiunea de persoana, pentru

Morala crestina, vis-a-vis de etica filosofica, are esentiala relatia omului cu

Dumnezeu si pentru om in acelasi timp. Morala crestina se afla inradacinata in

Dumnezeu si relatia cu semenii ca marturie concreta a primei. Specificul Moralei

insasi invatatura de credinta, in adevarurile dogmatice privind pe Dumnezeu, pe

crestine si forta ideii morale consta in acel trebuie, cum trebuie si in ce scop sa fac

om si mantuirea acestuia din urma prin Hristos (mantuirea obiectiva) si prin

o fapta sau alta, o actiune sau alta, privind atat desavarsirea si mantuirea proprie,

Hristos in Duhul Sfant, in Biserica (mantuirea subiectiva).

cat si slujirea spre mantuire a semenilor animata de proexistenta, "caci nu tot cel ce
zice Doamne, Doamne, va intra in imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui