Filosofia minii i inteligena artificial Termenul de inteligen artificial a fost folosit pentru prima dat n 1955 la un seminar de 2 luni

(The Dartmouth Summer Research Conference on Artificial Intelligence) la care au participat, printre altii, John McCarthy, Marvin Minsky, Nathaniel Rochester si Claude Shannon. Principiul comun acceptat a fost acela c every aspect of learning or any other feature of intelligence can in principle be so precisely described that a machine can be made to simulate it. Inteligena artificial tare ("strong AI"): "The appropriately programmed computer really is a mind, in the sense that computers given the right programs can be literally said to understand and have other cognitive states." (Searle 1980, p. 1) Exemplificare: n 1955, Allen Newell i (viitorul laureat Nobel) Herbert Simon au realizat un program ("Logic Theorist") care a demostrat 38 din cele 52 de teoreme din Principia Mathematica. [We] invented a computer program capable of thinking non-numerically, and thereby solved the venerable mind-body problem, explaining how system composed of a matter can have the properties of mind. (Herbert Simon) Inteligena artificial slab (weak AI): teza conform creia mainile pot aciona inteligent, dar nu pot avea minte sau contiin. Alan Turing Testul Turing pentru inteligena artificial tare

Fig. 1. Jocul imitaiei discutat de Turing [] Acum punem ntrebarea, Ce se va ntmpla cnd o main l nlocuiete pe A n acest joc? Cel ce va pune ntrebrile va decide n mod greit la fel de des ca atunci cnd jocul este jucat cu parti ciparea unui brbat i a unei femei? Aceste ntrebri nlocuiesc ntrebarea noastr original Pot mainile s gndeasc? (1950, "Computing Machinery and Intelligence", Mind LIX (236): 433460) John Searle Camera Chinezeasc []n locul recunoaterii contiinei ca un fenomen esenial subiectiv, calitativ, muli oameni presupun greit c esena ei este un mecanism de control, sau un anumit fel de mulime de dispoziii comportamentale, sau un program de calculator. Cele mai obinuite dou greeli asupra contiinei sunt presupunerea c poate fi analizat behaviorist sau computaional. Testul Turing ne predispune s facem 1

exact aceste dou greeli, a behaviorismului i a computaionalismului. El ne conduce la presupunerea c, pentru ca un sistem s fie contient, este necesar i suficient ca s aib un program sau o mulime de programe de calculator, cu intrrile i ieirile adecvate. Cred c trebuie s enuni aceast propoziie clar i v vei da seama ce este greit n ea. O obiecie tradiional adus behaviorismului este c acesta nu poate fi corect pentru c un sitem se poate comporta ca i cum ar fi contient, fr s fie ntr -adevr contient. Nu exit o conexiune logic, ca o condiie necesar ntre strile mentale calitative i comportamentele exterioare, observabile n mod public. Desigur, n realitate, strile contiente cauzeaz comportamentul. Dar comportamentul cauzat trebuie deosebit de strile nsele. Aceeai greseal este repetat de teoriile computaionale ale contiinei. La fel cu comportamentul nsui nu este suficient pentru contiin, nici modelele computaionale ale contiinei nu sunt suficiente pentru aceasta. Modelul computaional al contiinei este pentru contiin la fel cum modelul computaional al oricrui domeniu este pentru domeniul modelat. Nimeni nu va presupune c modelul computaional al ploilor din Londra ne va uda. Se face ns greeala presupunerii c modelul computaional al contiiei este cumva contient. Este aceeai greeal n ambele cazuri. Exist o demostraie simpl c modelul computaional al contiinei nu este suficient pentru contiin. Am dat-o de multe ori nainte, astfel nct n-am s mai strui aici. Ideea este simpl: Calculul este definit sintactic. Este definit n termenii manip ulrii de simboluri. Dar sintaxa simpl nsi nu poate s fie niciodat suficient pentru tipurile de coninut care nsoesc de obicei gndurile contiente. Doar avnd zerouri i unuri este insuficient pentru garantarea coninutului mental , contient sau incontient. Acest raionament este uneori numit argumentul camerei chinezeti deoarece am ilustrat ideea cu ajutorul unei persoane care parcurge paii computaionali pentru a rspunde la ntrebri n chinez, dar nu obine , drept consecin, nici o nelegere a limbii chineze. Ideea parabolei este clar, dar, de obicei, neglijat. Doar sintaxa nu este suficient pentru coninutul semantic. [] (J. Searle Problema contiinei)

Rene Descartes Dualismul []REZUMATUL CELOR ASE MEDITAII CARE URMEAZ In prima, scot in evidenta argumentele datorita carora putem sa ne indoim in general de toate lucrurile, si in special de lucrurile materiale, cel putin atita timp cit nu avem deloc alte fundamente in stiinte, decit acelea pe care le-am avut pina in prezent. Deci, cu toate ca utilitatea unei indoieli atit de generale nu ne este evidenta dintru inceput, ea este totusi in acest caz foarte mare, pentru ca ne elibereaza de tot soiul de prejudecati, si ne pregateste o cale foarte usoara pentru a obisnui spiritul nostru sa se detaseze de simturi, si, in sfirsit, prin aceea ca ea face sa nu mai fie cu putinta sa mai putem avea vreo indoiala, in legatura cu ceea ce vom descoperi dupa aceea ca este adevarat. intr-a doua, spiritul, care - folosindu-se de propria sa libertate - presupune ca toate lucrurile, de a caror existenta are fie si cea mai mica indoiala, nu exista deloc, acel spirit recunoaste ca totusi este absolut imposibil ca el insusi sa nu existe. Ceea ce este si de o foarte mare utilitate, cu atit mai mult cu cit prin acest mijloc el face cu usurinta deosebirea a ceea ce ii apartine lui, adica cele ale naturii intelectuale, de acelea care apartin corpului. Dar, deoarece se poate intimpla ca unii dintre cititori sa astepte de la mine sa dau in chiar locul acesta argumente care sa dovedeasca nemurirea sufletului, consider ca trebuie sa-i previn acum, ca, straduindu-ma sa nu scriu in acest tratat nimic care sa nu se fi bazat pe demonstratii foarte exacte, m-am vazut obligat sa urmez o ordine asemanatoare cu aceea pe care o folosesc geometrii, in sensul enumerarii tuturor datelor de care depinde axioma in cautarea careia ne aflam, inainte de a trage cea mai neinsemnata concluzie. Deci, inainte de a cunoaste nemurirea sufletului, primul si principalul lucru care se impune - este formarea unei conceptii clare si neechivoce, si in intregime deosebita de toate conceptiile pe care le-am putea avea despre corp: ceea ce tocmai am facut in locul acela. in afara de aceasta, este necesar sa se stie ca toate lucrurile pe care le concepem in mod clar si distinct - sint adevarate, potrivit cu felul in care le concepem: ceea ce nu a putut fi demonstrat inaintea Meditatiei a patra. in plus, trebuie sa avem o conceptie distincta asupra naturii corporale, conceptie care se formeaza, o parte in Meditatia a doua, si cealalta parte intr-a cincea si a sasea. Si in sfirsit, din toate acestea se impune concluzia ca lucrurile pe care le concepem in mod clar si distinct ca fiind substante diferite, asa cum sint concepute spiritul si corpul, acelea si sint in fapt substante diferite, si realmente distincte unele de altele; si aceasta este concluzia pe care o vom trage in Meditatia a sasea. Si tot acolo, se va confirma aceasta din faptul ca nu concepem nici un corp, decit ca fiind divizibil, pe cind spiritul, sau sufletul omului, nu poate fi conceput decit ca fiind indivizibil: caci, de fapt, nu putem concepe jumatatea nici unui suflet, asa cum putem face cu cea mai mica parte a oricarui corp; astfel ca naturile lor nu sint identificate doar ca fiind diferite, ci intr-un anume fel chiar contrarii. Asadar, trebuie sa se stie ca in tratatul de fata nu m-am angajat sa spun nimic in plus, atit pentru ca aceasta este suficient pentru a demonstra cu destula claritate ca putrezirea corpului nu are drept consecinta moartea sufletului, si astfel dau oamenilor speranta unei a doua vieti de dupa moarte; cum si pentru ca premisele, din care se poate trage concluzia nemuririi sufletului, depind de clarificarea intregii fizici: mai intii, pentru a sti ca in general toate substantele, adica (toate) lucrurile care nu pot exista fara sa fie create de Dumnezeu, sint prin natura lor incoruptibile, si - daca ele nu sint prefacute in neant de insusi Dumnezeu, cel care vrea in acest caz sa le retraga ajutorul lui obisnuit - atunci nu pot sa inceteze de a fi niciodata. Si apoi, pentru a remarca faptul ca, luat in general, corpul este o substanta, si, din aceasta cauza, nici el nu dispare deloc; ci, ca trupul omenesc, in masura in care difera de alte corpuri, nu este format si compus decit dintr-o anumita configuratie de membre, si din alte accidente asemanatoare: iar sufletul omenesc, dimpotriva, nu este deloc compus din nici un accident, ci este o substanta pura. Caci, ramine, totusi, intotdeauna acelasi suflet, cu toate ca se schimba toate accidentele lui, de exemplu: ca el concepe anumite lucruri, ca vrea altele, ca le simte pe altele etc; pe cind corpul omenesc nu mai este acelasi chiar si numai din momentul in care se schimba infatisarea vreunora dintre partile lui. De unde se trage 3

concluzia ca corpul omenesc poate pieri cu usurinta, dar ca spiritul, sau sufletul omului (ceea ce eu nu deosebesc deloc), este nemuritor prin natura lui. [] (Fragment din Meditaii privitoare la filozofia prim n care snt demonstrate existenta lui dumnezeu si deosebirea reala dintre sufletul si corpul omului. Meditaia ntia - 1641) Legea lui Leibniz: indiscernabilitatea identicilor (Pentru orice x si orice y, x este identic cu y dac i numai dac orice proprietate P pe care o are x o are i y) Fizicalismul reductiv Conform fizicalismului, limbajul fizicii este limbajul universal al tiinei i, n consecin, toat cunoaterea poate fi reformulat ca propoziii despre obiectele fizice. (Otto Neurath) Tot ceea ce exist este fizic (material). Deci mintea este ceva fizic. Teoria identitii Strile mentale sunt identice cu anumite stri ale creierului. Un anumit tip de stare, de exemplu durerea, este identic cu un anumit tip de stare a creierului, e. g. stimularea fibrelor neuronale C. Fizicalismul non-reductiv Strile mentale sunt cauzate de strile fizice, ns nu sunt reductibile la proprieti fizice. Funcionalismul Strile mentale sunt identificate funcional: ndeplinesc o funcie n cadrul comportamentului. Durerea, de exemplu, este starea ce se obine, printre altele, cnd un organism este rnit i care provoac un comportament de evitare a cauzei ce a dus la rnire. Conform funcionalismului strile mentale pot fi realizate de stri ale creierului diferite. Frank Jackson Mary i camera alb-negru Mary este un om de tiin extraordinar care, pentru anumite motive, este forat s cerceteze lumea dintr-o camer alb-neagru folosind un televizor alb-negru. Se specializeaz n neuropsihologia vederii i afl, s presupunem, toate informaiile ce se pot obine despre ce se ntmpl atunci cnd vedem roii coapte, sau cerul, i folosim termeni precum rou, albastru etc. Descoper, de exemplu, exact ce combinaii de lungimi de und provenite de la cer stimuleaz retina i cum acest fapt produce via sistemul nervos contraciile corzilor vocale i expulzarea aerului din plmni ce rezult n rostirea propoziiei Cerul este albastru. [] Ce se va ntmpla cnd Mary este eliberat din camera ei alb -negru sau i se d un televizor color? Va nva ceva sau nu? [] Pare evident c va nva ceva despre lume i experiena ei vizual. Dar atunci rezult n mod necesar c cunoaterea sa dinainte era incomplet. ns avea toate informaiile fizice. Ergo exist mai mult informaie disponibil, i Fizicalis mul este fals. (1982, "Epiphenomenal Qualia", Philosophical Quarterly (32): 127136) Argumentul zombilor De ce n-ar fi putut s existe un univers identic particul cu particul cu al nostru, dar n care s nu fi existat contiin ca o lume de zombi? Lumea noastr nu este aa, dar nu vd nici o contradicie n aceast ipotez, aa c ntrebarea este, ca atare, care este acel lucru suplimentar care a trebuit s se ntmple pentru a obine contiin n lumea noastr n loc s fie o lume de zombie? (David Chalmers) 4

Epifenomenalismul Strile mentale sunt cauzate de strile fizice, ns strile mentale nu au efecte n lumea fizic . Date experimentale importante: A large body of neurophysiological data seems to support epiphenomenalism. Some of the oldest such data is the Bereitschaftspotential or "readiness potential" in which electrical activity related to voluntary actions can be recorded up to two seconds before the subject is aware of making a decision to perform the action. (Wikipedia). Problema cadrului (the frame problem; prima formulare:McCarthy & Hayes 1969) Dac vrem s construim un robot pe linia computaionalismului (inteligena ca un calcul sintactic, programare, operaii etc), atunci va trebui ca orice cunoatere s fie reprezentat printr-o linie de program. S presupunem c robotul are in program urmtoarele operaii: 1. Culoare(x, c) va fi adevrat dup Vopsete(x, c) 2. Poziie(x, p) va fi adevrat dup Mic(x, p) Ce presupunem ca la t1 pentru robot este adevrat c Culoare(can, rou) i Poziie (can, grdin). Ce se va ntmpla dup Vopsete (can, albastru) urmat de Mic (can, cas)? Desigur, robotul i va revizui opiniile i va infera c Poziie (can, cas). Dar nu i c Culoare (can, albastru)! De ce? Pentru c shimbarea de poziie poate duce la schimbarea culorii. Soluia iniial propus de McCarthy & Hayes: axiome cadru care specific ceea ce nu se schimb ca urmare a unei aciuni. n exemplul discutat am avea ceva de genul: A1. Culoarea obiectului se conserv dup mutarea unui obiect. A2. Poziia obiectului se conserv dup vopsirea sa. Problema este c pentru o lume complex aceste axiome vor fi enorm de multe. Programarea ar fi imposibil. Dificultatea este c nu putem accepta nici o lege a ineriei foarte general ( totul rmne neschimbat la nivelul reprezentrii, exceptnd cazul n care exist o eviden direct n favoarea updatrii ), dar nici axiome mai specifice precum cele de mai sus. O lege general a ineriei este pre limitativ: multe aciuni modific foarte multe alte proprieti. De exemplu, o explozie modific foarte multe lucruri. Dac cana este mutat n cutia de vopsea, atunci A1 nu mai este valabil. Desigur, robotul poate s observe schimbarea, ns n multe cazuri observarea direct este imposibil i robotul, ca i noi, va trebui s fac inferee. n acest caz va face o inferen greit.